Nichita Stanescu este un poet unic in literatura romana si universala. Stilul sau, atat de propriu si intim, este greu de imitat. Lirica sa moderna iese din tiparele bibliotecii si se apropie de lumea sentimentala a fiecaruia dintre noi.
Cuvintele lui se joaca in versuri, in rima alba uneori, neascultatoare la dogme, ca adolescentii. Cu toate acestea, poeziile lui dovedesc o maturitate sentimentala, o intelegere profunda a sensului iubirii.
In lirica stanesciana, timpul biologic se impleteste cu trairea ontologica asa cum formele umane de viata se contopesc in natura, copacii au brate si oamenii sunt copaci. Limbajul poetic este imbogatit de opera lui, este in crestere, intr-o stare vesnica de perpetuum mobile.
Apa
Apa bate-n steampuri malurile noptii, risipind ovale fumurii si reci. N-o mai cerc cu palma, nu mai trag sortii: noaptea-i fara luna, sa te vad cand treci.
BarbatDragostea pe care ti-o purtam pe-atunci facea din mine un barbat aproape frumos. Ma gandeam pana la orizont si chiar izbutisem sa ma gandesc pana la soare.
Cantece[...] Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt! Doua cantece diferite, lovindu-se amestecindu-se, doua culori ce nu s-au vazut niciodata, una foarte de jos, intoarsa spre pamant, una foarte de sus, aproape rupta in infrigurata, neasemuita lupta a minunii ca esti, a-ntamplarii ca sunt.
CurcubeuCerul se desira in curcubee repetate. Pe dunga lor, sageata trupului, in sus, fiece varsta-si incorda, taiand la jumate arcul culorilor, supus.
Dulcele stil clasicDintr-un bolovan coboara pasul tau de domnisoara. Dintr-o frunza verde, pala pasul tau de domnisoara.
Dintr-o inserare-n seara pasul tau de domnisoara. Dintr-o pasare amara pasul tau de domnisoara.
O secunda, o secunda eu l-am fost zarit in unda. El avea roscata funda. Inima incet mi-afunda.
Mai ramai cu mersul tau parca pe timpanul meu blestemat si semizeu caci imi este foarte rau.
Stau intins si lung si zic, Domnisoara, mai nimic pe sub soarele pitic aurit si mozaic.
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori, ca or sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori, ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain, si el o sa se-nchida cu o frunza de pelin.
Si-atunci ma apropii de pietre si tac, iau cuvintele si le-nec in mare. Suier luna si o rasar si o prefac intr-o dragoste mare.
Citeste pe Kudika.ro
Cele mai frumoase citate de dragoste: Alfabetul iubirii dupa Magda Isanos
Cele mai frumoase citate de dragoste: Alfabetul iubirii dupa Mihai Beniuc
Cele mai frumoase citate de dragoste: Alfabetul iubirii dupa Nina Cassian
Cele mai frumoase citate de dragoste: Alfabetul iubirii dupa Ana Blandiana
Spune-ti parerea!