Setari Cookie-uri

Cele mai frumoase citate de dragoste: Alfabetul iubirii dupa Nichita Stanescu

Ploua infernal, si noi ne iubeam prin mansarde. Prin cerul ferestrei, oval, norii curgeau in luna lui Marte.

Euridice

Aerul se mai emotiona inca
in jurul tau,
tulburand vederea orelor acele,
cand innoptarea venea alunecand
pe roata inimii mele.

Si glasul ti se rupea sub sarutul
pe care ti-l da ne-nceput inceputul.
Facle si torte si flacari si focuri
ti se-aprindeau in ochi, cerandu-se stinse
de norul fetii mele, plumburiu si greu
trecand pe chipul tau, ca-n piscurile ninse.

Iti mai tineam bratul inca
viata ta de viata mea lipita,
risipa dragostei nerisipita,
secunda innodata de clipita.

Pasi, rasete, povesti silabice, istorii,
destainuiri, sperante - voi
erati intr-adevar adevarate
in jurul celor doi din iarna cand
un aer scanteind, pe langa tine
va fi trecut. Va fi trecand...

Fericire

Du-ma, fericire, in sus, si izbeste-mi tampla de srele, pana cand
lumea prelunga si in nesfarsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curand

Citește și:

Fiinta

E o intamplare a fiintei mele:
si-aunci, fericire dinlauntrul meu
e mai puternica decat mine, decat oasele mele,
pe care mi le scrasnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.

Galateea

Iti stiu toate timpurile, toate miscarile, toate parfumurile
si umbra ta, si tacerile tale, si sanul tau
ce cutremur au si ce culoare anume,
si mersul tau, si melancolia ta, si sprancenele tale,
si bluza ta, si inelul tau, si secunda
si nu mai am rabdare si genunchiul mi-l pun in pietre
si ma rog de tine,
naste-ma.

Stiu tot ce e mai departe de tine,
atat de departe, incat nu mai exista aproape -
dupa-amiaza, dupa-orizontul, dincolo-de-marea...
si tot ce e dincolo de ele,
si atat de departe, incat nu mai are nici nume.
De aceea-mi indoi genunchiul si-l pun
pe genunchiul pietrelor, care-l ingana.
Si ma rog de tine,
naste-ma.

Stiu tot ceea ce tu nu stii niciodata, din tine.
Bataia inimii care urmeaza bataii ce-o auzi,
sfarsitul cuvantului a carui prima silaba tocmai o spui
copacii - umbre de lemn ale vinelor tale,
raurile - miscatoare umbre ale sangelui tau,
si pietrele, pietrele - umbre de piatra ale genunchiului meu,
pe care mi-i plec in fata ta si ma rog de tine,
naste-ma. Naste-ma.

Citește și:

Hiperborea

Ea mi-a spus atunci, vazand lucrurile fixe
ale alcaturii mele:
As vrea sa fugim in Hiperborea
si sa te nasc viu,
asemenea cerboaicei, pe zapada,
in timp ce alearga si urla
cu sunetele lungi atarnate de stelele noptii.

Vizionare placuta


Kudika
28 Noiembrie 2013
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.