Cele mai frumoase citate de dragoste: Alfabetul iubirii dupa Nichita Stanescu

Iarna

Ce limpezi sunt mainile tale, iarna!
Si nu trece nimeni
doar sorii albi se rotesc linistit, idolatru
si gandul creste-n cercuri
sonorizand copacii
cate doi,
cate patru.

Imbratisare

Oh, ne-am azvralit, strigandu-ne pe nume,
unul spre celalalt, si-atat de iute,
ca timpul se turti-ntre piepturile noastre,
si ora, lovita, se sparse-n minute.

Jupiter

Jupiter e galben, si Hera
cea minunata e argintie.
Izbesc cu stanga-n roata si ea se urneste.
E un dans, iubito, al sentimentelor,
zeite-ale aerului, dintre noi doi.
Si eu, cu panzele sufletului
umflate de dor,
te caut pretutindeni, si lucrurile vin
tot mai aproape,
si pieptul mi-l strang si ma dor.

Leoaica

Leoaica tanara, iubirea
mi-ai sarit in fata.
Ma pindise-n incordare
mai demult.
Coltii albi mi i-a infipt in fata,
m-a muscat leoaica, azi, de fata.
Si deodata-n jurul meu, natura
se facu un cerc, de-a-dura,
cand mai larg, cand mai aproape,
ca o stringere de ape.
Si privirea-n sus tisni,
curcubeu taiat in doua,
si auzul o-ntilni
tocmai langa ciorcarlii.
Mi-am dus mana la sprinceana,
la timpla si la barbie,
dar mana nu le mai stie.
Si aluneca-n nestire
pe-un desert in stralucire,
peste care trece-alene
o leoaica aramie
cu miscarile viclene,
inca-o vreme,
si-nca-o vreme...

Mare

Aceasta mare e acoperita de adolescenti
care invata mersul pe valuri, in picioare,
mai rezemandu-se cu bratul, de curenti,
mai sprijinindu-se de-o raza teapana sub soare.

Numere

Ma cutremura diferenta dintre mine
si firul ierbii,
dintre mine si lei,
dintre mine si insulele de lumina
ale stelelor.
Dintre mine si numere,
bunaoara intre mine si 2, intre mine si 3.

Ochi

Eu te privesc in ochi di-n jur se sterg copacii.
In ochii tai cu luna ma rasfrang
...si ai putea, uitand, sa ne strivesti in gene
dar chipul ti-l intorn, pe bratul stang.

Ploaie

Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau in luna lui Marte.
Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene in creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.
O sa te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.
Si ma-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem in lume odaia.
Tu ma strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?... ploaia?...
Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
si noi ne iubeam prin mansarde.
N-as mai fi vrut sa se sfirseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte.

---