Cele mai frumoase citate de dragoste: Alfabetul iubirii dupa Marin Sorescu

Iubita

Iubito, simt ca fierbem impreuna
Si Talpa Iadului ne da tarcoale:
Perechea asta este foarte buna,
C are-n ea si foc: vapai si pale.

Leda

Leda trece surazand
Printre lucruri
Si se culca
Cu fiecare.
Gardului i-a nascut un copil
Din iedera,
Soarelui i-a nascut
O floarea-soarelui
A facut dragoste nerusinata
Cu toti boii,
In frunte cu boul Apis
Dar, naiba s-o ia,
Nici nu se cunoaste.

Mare poama mai e
Si Leda asta,
De aceea lumea ramane
Asa de frumoasa.

Meniu

Dimineata, o felie subtire de viata
Cu unt.

Mai luam apa care creste incontinuu
(Aseara ocupa trei patrimi
Din suprafata globului)
Si o fierbem in clocot, de microbi.

La pranz mancam greu si consistent –
Trei feluri de pamant:
Cernoziom, loess si argila.

Seara, nu obisnuim mancare gatita.

Luam in gura
Ba o stea cu putina miere,
Ba ceva, daca nu s-a terminat,
Fericire (Pe care, de fapt, o pastram
Pentru duminica)
Si ce se mai intampla.

Nume

Eminescu n-a existat.

A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe,
Ca o barba nepieptanata de crai
Si niste ape ca niste copaci curgatori
In care luna isi avea cuibar rotit.

Si, mai ales, au existat niste oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Batran, Stefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani si plugari,
Carora le placea sa spuna,
Seara, in jurul focului poezii:
"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea III".

Dar fiindca auzeau mereu
Latrand la stana lor cainii,
Plecau sa se bata cu tatarii
Si cu avarii si cu hunii si cu lesii
Si cu turcii.

In timpul care le ramanea liber
Intre doua primejdii,
Acesti oameni faceau din fluierele lor
Jgheaburi

Pentru lacrimile pietrelor induiosate,
De curgeau doinele la vale
Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei
Si ai Tarii Barsei si ai Tarii Vrancei
Si ai altor tari romanesti.

Au mai existat si niste codri adanci
Si un tanar care vorbea cu ei,
Intrebandu-i ce se tot leagana fara vant?

Acest tanar cu ochi mari,
Cat istoria noastra,
Trecea batut de ganduri
Din cartea cirilica in cartea vietii,
Tot numarand plopii luminii, ai dreptatii, ai iubirii,
Care ii ieseau mereu fara sot.

Au mai existat si niste tei,
Si cei doi indragostiti
Care stiau sa le troieneasca toata floarea
Intr-un sarut.

Si niste pasari ori niste nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscatoare sesuri.
Si pentru ca toate acestea
Trebuiau sa poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus Eminescu.

Oricui

Regretele le faci pachet,
Si scrii sub fiece regret
Momentul cand l-ai regretat
Si, regretand, cat a durat.

Si le trimiti la post restant.
Acolo e un sens gestant:
Autogestiunea lui.
Regretele-s. Ale oricui.

Parfum

Fetitei ii rasarise sanii
Pe neasteptate.
Credea ca s-a lovit cumva,
Ca sunt doua umflaturi,
Doua cucuie
Si tot astepta sa dea inapoi.

Dar sanii cresteau, cresteau
Si fetita impreuna cu ei,
La umbra lor parfumata,
Ajungand fata mare,
Si, intelegand, pana la urma,
Ca nimic nu mai da inapoi
Odata ce-a apucat sa dea inainte.

Rugaciune

Nu stiu ce am,
Ca nu dorm cand dorm
Nu stiu ce am,
Ca nu sunt treaz,
Cand stau de veghe.

Nu stiu ce am,
Ca nu ajung nicaieri,
Cand merg.

Nu stiu ce am,
Ca stand pe loc
Sunt, hat , departe.

Doamne, din ce fel de huma
M-ai luat in palmele tale calde
Si cu ce fel de saliva
Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?

De nu stiu ce am
Ca exist,
Nu stiu ce am
Ca nu mai am nimic,
Decat pe tine.

Soare

Mai aruncati niste vreascuri
In soare,
Am auzit c-o sa se stinga
Peste cateva miliarde de ani.

Si daca nu mai sunt vreascuri,
Aruncati in soare
Campiile care ar fi putut foarte bine
Sa fie paduri,
Muntii, luna si cerul
Care nici nu stim sigur daca sunt
Paduri.

In orice caz,
Mai aruncati ceva in el,
Niste vreascuri,
Niste vieti.

Ca, uite, a si inceput sa palpaie
Pe fetele noastre,
Facandu-le frumoase si urate,
Facandu-le noapte si zi,
Facandu-le anotimpuri si ani.

Somn

Aseara am uitat un ochi deschis,
Si toata noaptea m-a tras
Intunericul.
Tremur
O, langa tine-s trestie si tremur,
Ca scoarta lunii-n ultimul cutremur.

Urmasi

Toate lucrurile se schimba
De la locul lor,
Lampa din tavan imi vine sub barbie,
Muntele din zare mi-a intrat in gura,
Calus ale carui ramasite
Inca le vor mai scuipa
Urmasii mei din a saptea spita.

Viscol

Eu pentru tine viscol is,
Tu rupi in dinti fiorul ducii.
Si stau de paza eunucii,
Pandindu-ne cu ochi de ras.

Ziua

Eu trag, de margini, valul zilei,
Pe spatiul devenit mai vast.
Eu insumi sant o prelungire,
Ceva in plus, un vechi mister,
Si nu ma mai cunosc, lumina
Incorporandu-ma luminii.

foto prima pagina shutterstock cuplu elegant

---