Anca Turcasiu: Totul conteaza. Prima e aparitia si apoi restul

Cu totii cadem in admiratie si asta de mult. Privim admirativ cum timpul Ancai Turcasiu a incremenit. Incremenim si noi, ca-n fata unei femei frumoase. Si nu e doar asta. Mai apreciem ceva. Un tip de simplitate. Anca Turcasiu are o simplitate cu care-si traieste postura de femeie frumoasa. Si abia asta nu e usor. Mi-a povestit ce mai face si cum ii iese. Am stat de vorba un sfert de ora la telefon, era in gradina ei, cea din Paradisul Verde.

Un interviu realizat de Radu Buzaianu

Cu ce iti ocupi acum timpul si viata?

Vin dupa trei luni pe care le-am petrecut la mare, unde am fost entertainer intr-un resort celebru, in fiecare seara, vara asta. Merg acolo de 17 ani incoace. Am petrecut o vara minunata pe care o las acum in urma. Am revenit si m-am mutat in Paradisul Verde, in casa de vacanta pe care o avem de 17 ani. De doua zile traim aici altfel si ne bucuram de curte, de diminetile si serile in gradina.

Nu ti se pare mult de lucru cu gradina?

Cristi, sotul meu, face asta. El tunde gazonul si se ingijeste de ea. Eu am grija de casa, de interior.

Si stim cu toti ca interiorul conteaza. In general nu doar despre casa vorbim.

Totul conteaza. Am grija si de exterior. Prima e aparitia si apoi restul.

Care e cel mai important lucru la care te-ai gandit azi?

Stai sa ma gandesc. M-am focusat mult pe ora de sport de dimineata. Am fost si profesor in acelasi timp, am facut 50 de minute sport, predand si sotului meu miscarea asta.

Ce-ti lipseste?

Nu-mi lipseste nimic. Sunt foarte fericita.

Atunci invers, ce-ti prisoseste?

Doua kilograme pe care le-am pus in plus vara asta. Glumesc. Chiar nu. M-am mentinut bine in vara asta. Am facut mult sport si am mancat atent. Daca ai veni aici si te-ai uita in jur ai vedea ca e un echilibru. Nici prea mult, nici prea putin din toate.

Ai fost celebra in ultimele doua lumi. Cea de atunci si cea de acum. Ce-ti place la cea de acum? La cea a anilor 2000.

Viteza de informatie. In orice secunda ai sansa sa afli orice.

Ce-ti place la cea de atunci?

Jocurile copilariei noastre imi placeau. Sotronul, coarda, elasticul. Nu mai sunt azi. Flori, fete si baieti, nu mai sunt azi. Le-am regasit in Asia in calatoriile mele. Ei se jaoca asta pe strazi. Azi, la noi nu mai joaca nimeni cu nimeni.

De ce-ti e dor, Anca?

Imi e dor de bunicii mei, care m-au crescut. Am crescut in Ploiesti, pe strada Rudului.

Cum arata lume din copilaria ta?

Seri cu multi copii pe strada, cozi la lapte. Si caciula cu care dormeam noptile acasa. Era frig. Imi aduc aminte de salamul de Sibiu de la casa de comenzi, de compotul de ananas si de bananele puse sus, infasurate in ziare, pe corpurile de la bucatarie.

Salamul de Sibiu, dar tu nu mancai carne.

Da mi-e dor de amintirea aceea. Acum nu mai mananc. Nu m-a mai tentat. Gatesc carne, dar nu gust niciodata.

Daca am intalni un prieten din alta tara si ai trece pe langa noi, am intoarce privirea, m-ar intreba cine esti. Cum ti-ar placea sa fii prezentata?

Un om normal, care are ca meserie a-i face pe oameni fericiti. De a-i emotiona.

Pai asta nu mai e un om normal

E meseria mea. Sunt un om normal cu meseria asta. Nu-mi place sa fiu prezentata ca o vedeta.

Cu toate ca esti.

Cu toate ca sunt, dar comportamentul meu de zi cu zi e normal. Nu ma imbrac deosebit, nu ma machiez si n-o fac sa ies in evidenta.

Sursa foto: Facebook