Setari Cookie-uri

Ghicitoare in cafea

Ai apela vreodata, macar din curiozitate, la o ghicitoare in cafea? Si daca da, ce raspunsuri te-ai astepta sa primesti de la ea? Noi am gasit pe blogul lui ionutsk povestirea unei experiente foarte interesante cu o ghicitoare in cafea, in urma careia a primit raspunsuri incerte cu privire la propriul lui destin.

- Acum ia cana si plimba putin zatul pe pereti, incet. Gandeste-te la ceva anume ! Pune-ti o intrebare in gand ! Asa. Acum intoarce-o cu gura in jos pe farfurioara. O s-o lasam asa cateva minute, ca sa lucreze zatul. Intre timp te rog sa-mi raspunzi sincer, in cat mai putine cuvinte la cateva intrebari.

M-am asezat cuminte pe scaun, incuviintand, printr-o clatinare a capului, ca sunt gata. Ma simteam ca un copil care se pregateste sa auda o poveste din acelea cu imparatii misterioase, cu balauri si cu printese fermecator de frumoase. Printii isi faceau intrarea, razbind prin incercari de tot felul, iar eu ramaneam cu gura cascata si cu gandul agatat in acele povesti.

Te simti bine ? Da. Astepti ceva ? Poate. Ai un drum de facut ? Da. Cand inchizi ochii, ce vezi ? Alti ochi, albastrii. Asta i-a smuls un zambet sincer. Inchide ochii ! I-am inchis. Am simtit o atingere pe tampla dreapta. Era ca o mangaiere si mi-am aplecat capul spre ea. Nu te temi ? Nu. Deschide ochii !

Zambea. Avea o lumina pe fata si ii facea realmente placere jocul acesta.
- Nu-i gata zatul ? am intrebat nerabdator.
- Ba da. Nu ai rabdare. Sufla peste ceasca !

Am suflat, apoi, la cererea ei am intors ceasca si i-am dat-o. De data asta a apucat-o cu palmele si a inceput sa scormone cu privirea pe peretii cestii. Mormaia ceva ininteligibil si mi-am intins gatul ca sa vad si eu ce e in ceasca. Zat. Ce sa fie ? Nu vedeam nimic deosebit. Priveam cu ochi de profan, de neinitiat, si tainele acelei lumi refuzau sa mi se arate. Tremuram de nerabdare si-mi plimbam alert privirile de la ceasca la fata femeii, la buzele ei care tremurau, rostind o litanie necunoscuta, la ochii ei care alunecau din loc in loc, recunoscand semne, tresarind, zambind, pornind mai departe.

Nu indrazneam sa intrerup acest ritual misterios si ma foiam pe scaun, nerabdator. Ea mi-a aruncat o privire ingaduitoare. Ba chiar mi s-a parut ca zambeste. Am zambit inapoi, dar nerabdarea mi-a stalcit zambetul.

„Hai odata!” ii ziceam cu toata fiinta.

A lasat cana pe farfuriuta si m-a fixat cu privirea.

A oftat.
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
24 Februarie 2009
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.