Interviu cu artista britanica LU

Daca m-as mai dezradacina ca sa ma mut din nou la un moment dat?.. Hmmm, am coborat ancora aici, asadar nu planuiesc sa o iau din loc, nu prea curand in orice caz!

Vorbeste-ne un pic despre fiicele tale! Sunt destul de mari ca sa fie mandre de cariera mamicei lor? Care aspect al statutului de mama iti place in mod deosebit – si cu ce te “lupti” mai abitir, mai ales avand in vedere ca noua voastra casa este atat de diferita, nu in ultimul rand ca sistem educational?

Mezina are 11 ani, iar fata mea cea mare are 13.

Desi sunt romance pe jumatate, fiicele mele s-au nascut si au fost crescute in Anglia, asa ca au si caractere tipic englezesti. Vad clar ca au dobandit multe din caracteristicile mele si ale sotului meu, dar in acelasi timp fiecare dintre ele are o personalitate proprie. Sunt firi artistice, niste copile creative si inteligente si deseori simtul lor al umorului ma face sa izbucnesc in hohote de ras. Suntem foarte apropiati ca familie. Ne place sa fim impreuna – toti patru facem o echipa buna.

Cred ca sunt mandre de ceea ce fac in viata, desi nu le-am intrebat propriu-zis vreodata. Fetele mele inteleg ca mamica lor are un seriviu diferit de-al altor mamici. Chiar cand eram insarcinata cantam, si am continuat sa lucrez pana cu doar cateva zile inainte de-a da nastere. Desigur, mi-am organizat cu mai multa grija munca atunci cand ele erau inca foarte micute; dar da, pe scurt, ceea ce fac este foarte normal pentru ele.

La a doua sarcina, am hotarat sa nasc acasa. Atat sarcina cat si travaliul s-au desfasurat fara probleme si chiar mi-am dorit sa nasc natural, deci zis si facut. Maternitatea este foarte importanta pentru mine, iar copiii mei sunt prioritatea numarul unu. Ca un copil sa fie fericit, mama trebuie si ea sa fie fericita, asadar desi am tinut sa fiu acasa alaturi de copiii mei cat se poate de mult – si chiar am tinut cu cu tot dinadinsul la asta – in acelasi timp am considerat ca trebuie sa continuu sa cantec si sa compun. Asta nu inseamna ca nu am intampinat dificultati si frustrari pentru a mentine acest echilibru, mai ales atunci cand scriam cantece sau repetam. E greu sa iti gasesti inspiratia si acea sfera mentala numai a ta, atunci cand ai un bebelus si un copil mic care plang si-ti cer in mod constant sa le acorzi atentie, dar in ceea ce ne priveste pe noi ca familie, a fost decizia corecta si nu regret nimic.

---