Interviu cu artista britanica LU

Sincera sa fiu, pe vremea aia nu eram neaparat interesata de cele spuse, de cine le spunea, cum s-a petrecut totul sau cine era de vina. Cand am vazut suferinta copiilor prezentata in mass-media, m-am simtit obligata sa iau atitudine. Asa ca m-am decis sa gasesc o modalitate de-a veni aici, hotarata sa ajut, atata cat imi sta-n puteri, chiar daca in marea schema a lucrurilor n-am avut cine stie ce aport major. Probabil a fost o initiativa destul de naiva si n-am gandit-o pana la capat, dar deseori reactiile spontane duc la rezultate bune.

Este foarte important sa asiguram protectia copiilor vulnerabili de pe intreg mapamondul. Masurile luate in acest sens cresc in complexitate pe masura ce acest proces inainteaza. Dar mereu atentia ar trebui concentrata cu asiduitate pe subiectele de interes general, care trebuie abordate cu sensibilitatea aferenta.

Daca ar trebui sa te caracterizezi, pe tine dar si muzica ta implicit, intr-un singur cuvant (sau o singura fraza), ce ai alege? Ce te determina, pe plan personal dar si in domeniul muzical, sa evoluezi mereu spre mai mult, mai bine?

Atitudine – pe scena, acesta e cuvantul fara nicio indoiala. Uneori acelasi lucru poate fi zis chiar si in afara luminii reflectoarelor!

Eu sunt muzica mea si muzica este tot ceea ce sunt. Atunci cand cant, ma identific perfect cu melodia. Dar nu e ceva la care cuget prea mult, tocmai pentru ca lucrurile asa “stau” si asa au stat mereu. Sa cant si sa interpretez - sunt laturile nelipsite ale personalitatii mele. Ca sa ma simt completa si implinita trebuie sa imi hranesc aceasta parte din mine, care se cere satisfacuta.

Frunzaream profilul tau de pe MySpace, si unul dintre detaliile care mi-au captat atentia a fost definitia atribuita de tine “eroilor” – conform celor scrise pe site, eroi sunt “cei care reusesc sa faca fata vietii cu zambetul pe buze”. Poti sa explici cum se face ca ai asa o perspectiva profunda, si as zice eu sumbra, vizavi de viata?

Majoritatea oamenilor au o poveste de spus si majoritatea oamenilor au surpavietuit unei tragedii la un moment dat pe parcursul existentei lor. Nu cred ca am intalnit pe cineva care sa fi trecut fluierand prin viata. Eroismul este sa vezi spleondoarea vietii si sa zambesti cand traversezi perioadele negre, in aceeasi masura ca si pe cele frumoase. Ii respect si ii admir pe cei care pot sa faca asta – oameni obisnuiti de altfel: vecini, prieteni, profesori, personalul spitalelor, conducatorii de tren, oamenii de stiinta...

---