Barabas, scris in 1893, este unul dintre cele mai bune romane ale Mariei Corelli, depasind inca din timpul vietii sale toate recordurile de vanzari. Marie Corelli a fost un personaj fascinant al secolului 19, numarandu-se printre putinii romancieri care au castigat respectul si admiratia Reginei Victoria si a regelui Edward al VII-lea.
Romanele lui Corelli s-au vandut in mai multe exemplare decat vanzarile combinate ale contemporanilor populari ai sai, inclusiv Arthur Conan Doyle, HG Wells sau Rudyard Kipling. Personaj disputat, banuit-lesbiana, inspirand prezentul curent New-Age (care o considera iluminata) si un fel de Paulo Coelho al vremii, Marie Corelli are o poveste de viata foarte interesanta, lucru ce a propulsat-o rapid printre cei mai cititi autori ai anilor 1900. Ea a aparut ca un superstar literar chiar de la data publicarii primul ei roman in 1886, si a ramas asa pana la primul razboi mondial I, atunci cand popularitatea ei a inceput sa se estompeze. Autoarea trateaza in cartile sale tema bolilor sociale ale omenirii intr-o maniera filosifica si mistica. Printre cartile de succes ale autoarei se numara: Thelma (1887), The Sorrows of Satan (1895), Ardath (1889), Wormwood (1890), Barabas (1983), The Master Christian (1900), Temporal Power (1902), The Life Everlasting (1911) si The Secret Power (1921). In romanul sau “Barabas”, istoria si religia sunt armonios imbinate. Barabas, criminalul salvat de la executie prin vointa multimii, L-a vazut rastignit pe Iisus si apoi L-a vazut inviat. In sufletul lui ravasit a inteles si a primit Lumina. Barabas a intrebat de ce a fost el cel preferat de multime pentru a fi iertat in locul Fiului lui Dumnezeu. Pot oamenii sa-L judece si sa-L condamne pe Cel vesnic viu? Este o intrebare care framanta mintea omeneasca de doua mii de ani. "Era spre sfarsitul unei lungi zile de Siria, plina de arsita. Vapaia ei inabusitoare fusese aproape de nesuferit. Un miros urat, otravitor, se ridica de pe pardoseala de scanduri umede a inchisorii evreiesti, stricand si putinul aer ce mai era acolo. Tragandu-se indarat pe cat ii permiteau lanturile, el isi acoperi fata cu mainile-i ferecate, ascuzandu-si-o de lumina, si-si musca buzele, in rautatea sa neputincioasa, pana cand gura i se umplu de propriul sau sange cald."
Spune-ti parerea!