Parerea psihologului: Cum ajungem sa uitam de noi?

Etapa 3: Emotia determina un anumit tip de comportament

“In momentul in care s-a declansat o emotie (sau un cumul de emotii), acestea determina un anumit tip de comportament, un tip de atitudine sau reactie in contextul dat. In functie de interpretarea pe care o dam evenimentului (situatia X), reactia pe care o avem poate fi sau nu potrivita contextului. Traiesc o senzatie de frica, adopt un comportament specific fricii: fug, ma apar, strig dupa ajutor etc.”, este de parere psihologul Andra Tanasescu.

Cum ajungem sa uitam de noi?

“In tot acest mecanism, mai devreme ajungem sa uitam de noi. Daca este sa avem in vedere acest traseu aparent simplu, de la stimul, la gand, la emotie, pana la reactie, intrebarea fireasca este cum ne poate afecta aceasta deconectare de la sine in astfel de momente? Si chiar mai important, care sunt consecintele uitarii de sine, in astfel de contexte? In momentul in care ma deconectez de la mine, ma deconectez de la esenta mea, de la simtirea mea autentica. Astfel, pierd contactul cu adevaratele mele trairi si nevoi din acel moment. Prin aceasta pierdere, imi ... pierd „controlul” asupra propriei persoane si imi pierd autenticitatea. Una dintre consecinte o reprezinta riscul unei reactii complet nepotrivite intr-un anumit context, care poate duce la dezechilibre sau conflicte in plan profesional sau personal.

Mai mult decat atat, pe langa faptul ca poate afecta calitatea vietii si a relatiilor, exista riscul ca acele emotii gestionate incorect sa duca la probleme de sanatate, ajungand sa se manifeste in planul fizic fara ca noi sa realizam ce se intampla. Atunci cand corpul incepe sa ne „vorbeasca”, inseamna ca deja toate emotiile neprocesate sau directionate gresit au ajuns sa se manifeste in planul fizic, cerand validarea si recunoasterea existentei lor. Din cauza uitarii de sine, sunt suficient de multe persoane care in interpreteaza gresit o situatie de fapt – spre exemplu, de frica, nu o confrunta cu o experienta traumatizanta din trecut, genereaza emotii de curaj, in loc sa simta frica, si adopta un tip de comportament iresponsabil pentru pericolul ce-l paste”, conchide psihologul Andra Tanasescu.