Interpretarea celor mai comune analize medicale

7. Colesterol și trigliceride

Testele de colesterol și trigliceride sunt teste de sânge care măsoară cantitatea totală de substanțe grase (colesterol și trigliceride) din sânge. Colesterolul trece prin sânge atașat la o proteină. Acest pachet de colesterol-proteine se numește lipoproteină. Analiza lipoproteinelor (profilul lipoproteinelor sau profilul lipidic) măsoară nivelurile sanguine ale colesterolului total, colesterolului LDL (low density lipoproteins), colesterolului HDL (high density lipoproteins) și trigliceridelor.

Colesterol. Corpul folosește colesterolul pentru a construi celulele și la producerea hormonilor. Prezența a prea mult colesterol în sânge poate duce la o afectare a arterelor prin formarea de plăci de aterom (ateroscleroză). Cantitățile mari de plăci de aterom măresc șansele de a avea un atac de cord sau un accident vascular cerebral.

HDL (lipoproteină cu densitate mare) ajută la deplasarea colesterolului din organism. HDL face acest lucru prin legarea cu colesterolul din sânge și transportându-l înapoi la ficat pentru eliminare. HDL poate, de asemenea, reduce inflamația. Un nivel ridicat al HDL este legat de un risc mai mic de a dezvolta boli de inima.

LDL (lipoproteină cu densitate scăzută) transportă în majoritate grăsimi și doar o cantitate mică de proteine din ficat în alte părți ale corpului. Un anumit nivel de LDL din sânge este normal și sănătos deoarece LDL-ul mută colesterolul în părțile corpului care au nevoie de el. Dar uneori este numit "colesterol rău" deoarece un nivel ridicat poate crește șansele de a dezvolta boli de inimă. Acest lucru se datorează faptului că densitatea scăzută poate permite în timp formarea plăcilor de aterom

VLDL: (lipoproteine cu densitate foarte scăzută) conține foarte puține proteine. Scopul principal al VLDL este de a distribui trigliceridele produse de ficat. Un nivel ridicat de colesterol VLDL poate determina acumularea de colesterol în artere și crește riscul de apariție a bolilor de inimă și accident vascular cerebral.

Trigliceridele sunt un tip de grăsime pe care corpul o folosește pentru a stoca energia și pentru a da energie mușchilor. Numai cantități mici se găsesc în sânge. Având un nivel ridicat al trigliceridelor împreună cu un colesterol LDL ridicat vă pot crește șansele de a avea boli de inimă mai mult decât având doar un nivel ridicat de colesterol LDL.

Colesterolul și testarea trigliceridelor se efectuează:

*Ca parte a unui examen fizic de rutină pentru a examina o tulburare lipidică.

*Pentru a vă verifica răspunsul la medicamente utilizate pentru tratamentul tulburărilor de lipide (dislipidemii).

*Pentru a evalua riscul de a avea probleme cu inima și fluxul de sanguin, inclusiv atac de cord și accident vascular cerebral.

*Dacă aveți simptome neobișnuite, cum ar fi depozitele de grăsime galbene în piele (xantomi), care pot fi cauzate de o boală genetică rară care determină niveluri foarte mari de colesterol.

8. Fier

Un test de fier verifică cantitatea de fier din sânge pentru a vedea cât de bine este metabolizat în organism. Fierul (Fe) este un mineral necesar pentru hemoglobină, proteina din celulele roșii care transportă oxigen. De asemenea, fierul este necesar pentru energie, pentru buna functionare a mușchilor si a organelor.

Aproximativ 70% din fierul organismului este legat de hemoglobină în celulele roșii din sânge. Restul este legat de alte proteine (transferina în sânge sau feritina din măduva osoasă) sau depozitat în alte țesuturi ale corpului.

Atunci când celulele roșii de sânge mor, fierul lor este eliberat și transportat de transferina la măduva osoasă și la alte organe, cum ar fi ficatul și splina. În măduva osoasă, fierul este stocat și utilizat după cum este necesar pentru a face noi celule roșii din sânge.

9. Indicele de protrombrină și INR

Timpul de protrombină (PT) este un test de sânge care măsoară cât de repede se face coagularea sângelui. Un test de timp pentru protrombină poate fi folosit pentru a verifica problemele de sângerare. PT este, de asemenea, utilizat pentru a verifica dacă medicamentul pentru prevenirea formării cheagurilor de sânge funcționează.

Un test PT poate fi, de asemenea, numit test INR. INR (raport internațional normalizat) reprezintă o modalitate de standardizare a rezultatelor testelor de timp de protrombină, indiferent de metoda de testare.

Permite medicului să înțeleagă rezultatele în același mod, chiar dacă acestea provin din laboratoare diferite și metode de testare diferite. În unele laboratoare, se raportează numai INR, iar PT nu este raportată. Alte teste de coagulare a sângelui, cum ar fi timpul parțial de tromboplastină (PTT) și timpul de coagulare activat (aPTT), pot fi utilizate dacă luați un alt tip de medicament anticoagulat precum heparină. Aceste teste măsoară alți factori de coagulare sau pot fi utilizate pentru a vedea dacă doza potrivită de heparină este administrată.

Timpul parțial de tromboplastină și timpul de protrombină sunt adesea făcute în același timp pentru a verifica problemele de sângerare sau posibilitatea unei hemoragii în timpul unei manevre chirurgicale.

Factorii de coagulare a sângelui sunt necesari pentru coagularea sângelui. Protrombină, sau factorul II, este unul dintre factorii de coagulare ai ficatului. Vitamina K este necesară pentru a produce protrombină și alți factori de coagulare. Timpul de protrombină este un test important deoarece verifică dacă sunt prezenți cinci diferiți factori de coagulare a sângelui (factorii I, II, V, VII și X).

Timpul de protrombină este prelungit atunci când:

Medicamente anticoagulante, cum ar fi warfarina sunt folosite.

Sunt prezente niveluri scăzute de factori de coagulare a sângelui.

Există o modificare a activității oricărui factor de coagulare.

Factorii de coagulare sunt absenți.

Alte substanțe, numite inhibitori, care afectează factorii de coagulare sunt prezenți.

10. Analiza scaunului

Analiza scaunului este compus dintr-o serie de teste efectuate pe un eșantion (fecale) pentru a ajuta la diagnosticarea anumitor afecțiuni care afectează tractul digestiv. Aceste afecțiuni pot include infecții (cum ar fi paraziții, virușii sau bacterii), absorbția nutrițională scăzută sau cancerul.

Pentru o analiză a scaunelor, o probă de scaun este colectată într-un recipient steril și apoi trimisă la laborator. Analizele de laborator includ examenul microscopic, testele chimice și testele microbiologice. Scaunul va fi verificat pentru culoare, consistență, cantitate, formă, miros și prezența mucușului. Scaunul poate fi examinat pentru sânge care nu este vizibil cu ochiul liber (ocult), grăsime, fibre de carne, bilă, celule albe din sânge și zaharuri numite substanțe reducătoare.

De asemenea, se poate măsura pH-ul scaunului.

Analiza scaunului se face pentru:

*Identificarea bolilor din tractul digestiv, ficat și pancreas. Anumite enzime (cum ar fi tripsina sau elastază) pot fi evaluate în scaun pentru a ajuta la determinarea funcției pancreasului.

*Găsiți cauzei simptomelor care afectează tractul digestiv, inclusiv diaree prelungită, diaree sângeroasă, o cantitate crescută de gaze, greață, vărsături, pierderea apetitului, balonare, dureri abdominale, crampe și febră.

*Testarea pentru cancerul de colon prin verificarea sângelui care nu este vizibil cu ochiul liber (ocult).

*Identificarea unor paraziți, cum ar fi Pinworms sau Giardia.

*Găsirea cauzei unei infecții, cum ar fi bacteriile, ciupercile sau un virus.

*Verificarea absorbției slabe a nutrienților de către tractul digestiv (sindrom de malabsorbție).

Pentru acest test, toate scaunele sunt colectate pe o perioadă de 72 de ore și apoi verificate pentru grăsimi (și uneori pentru fibrele de carne). Acest test se numește o colectare a scaunelor de 72 de ore sau un test cantitativ de grăsime fecală.

11. Test de urină

Un test de urină verifică diferite componente ale urinei, un produs rezidual produs de rinichi. Se poate face un test de urină obișnuit pentru a ajuta la găsirea cauzei simptomelor. Testul poate oferi informații despre starea de sănătate și despre problemele pe care le are pacientul.

Rinichii elimină din sânge materialul rezidual, mineralele, lichidele și alte substanțe prin urină. Urina are sute de deșeuri diferite. Ce mâncăm și bem, cât de mult facem exerciții fizice și cât de bine funcționează rinichii sunt factor ce pot afecta ceea ce este în urină.

Mai mult de 100 de teste diferite pot fi efectuate pe urină. O analiză obișnuită a urinei include adesea următoarele teste:

Culoare. Multe lucruri afectează culoarea urinei, inclusiv balanța fluidelor, dieta, medicamentele și bolile. Cât de întunecată sau de deschisă este culoarea ne spune cât de multă apă este în ea. Suplimentele de vitamina B pot transforma urina într-un galben strălucitor. Unele medicamente, mure, sfeclă, rebarboră sau sângele din urină pot transforma urina în roșu-maroniu.

Claritate. Urina este în mod normal clară. Bacteriile, sângele, spermă, cristalele sau mucusul pot face ca urină să fie tulbure.

Miros. Urina nu miroase foarte puternic, dar unele boli provoacă o schimbare a acestuia. De exemplu, o infecție cu bacterii E. coli poate provoca un miros neplăcut, în timp ce diabetul sau înfometarea pot provoca un miros dulce, fructat.

Densitate. Acest lucru analizează cantitatea de substanțe din urină. De asemenea, arată cât de bine rinichii echilibrează cantitatea de apă din urină. Cu cât greutatea specifică este mai mare, cu atât mai mult material solid este în urină. Când beți multe lichide, rinichii dumneavoastră fac urină care conține o cantitate mare de apă, care are o greutate specifică scăzută. Când nu beți lichide, rinichii fac urină cu o cantitate mică de apă, care are o greutate specifică mare.

pH. PH-ul este o măsură a modului în care urina este acidă sau alcalină (de bază). Un pH al urinei de 4 este puternic acid, 7 este neutru (nici acid, nici alcalin), iar 9 este puternic alcalin. Uneori, pH-ul urinei este afectat de anumite tratamente. De exemplu, medicul dumneavoastră vă poate instrui cum să vă păstrați urina, fie acidă sau alcalină, pentru a preveni formarea unor tipuri de pietre la rinichi.

Proteine. În mod normal, proteinele nu se găsesc în urină. Febra, exerciții fizice grele, sarcina și unele boli, în special boala rinichilor, pot provoca apariția proteinelor în urină.

Glucoză. Glucoza este prezenta normal în sânge. În mod normal, în urină este foarte puțină sau nu există. Când nivelul zahărului din sânge este foarte ridicat, precum în diabetul necontrolat medicamentos, zahărul se varsă în urină. Glucoza poate fi găsită în urină și atunci când rinichii sunt afectați sau bolnavi.

Nitriți. Bacteriile care cauzează o infecție a tractului urinar produc o enzimă care modifică nitrații urinări la nitriți. Nitriții din urină arată că poate exista o infecție urinară.

Leucocite. Leucocitele prezente în urină pot însemna prezența unei infecții urinare acute.

Cetone. Atunci când grăsimea este metabolizată pentru energie, corpul produce substanțe numite cetone (sau corpuri cetonice). Acestea sunt transmise în urină. Cantități mari de cetone în urină pot releva o boală foarte gravă, cetoacidoza diabetică. O dietă scăzută de zaharuri și amidon (carbohidrați), înfometarea sau vărsăturile severe pot provoca, de asemenea, apariția cetonele în urină.

Analiză microscopică. În acest test, urina este rotiță într-o mașină specială (centrifugă), astfel încât materialele solide (sediment) se așează în partea de jos. Sedimentul este împrăștiat pe un frotiu și privit sub microscop.

Elementele care pot fi observate includ:

Celule roșii sau albe din sânge. Celulele sanguine nu se găsesc în urină în mod normal. Inflamația, boala sau rănirea rinichilor, ureterelor, vezicii urinare sau uretrei poate cauza apariția sângelui în urină. Exercițiile fizice dure, cum ar fi alergarea unui maraton, pot provoca, de asemenea, apariția sângelui în urină. Celulele sanguine albe pot fi un semn de infecție sau boli de rinichi.

Cristale. Oamenii sănătoși au adesea doar câteva cristale în urină. Un număr mare de cristale, sau anumite tipuri de cristale, pot însemna că sunt prezente pietre la rinichi sau există o problemă cu modul în care organismul folosește alimentele (metabolismul).

Bacterii sau paraziți. Nu există bacterii sau paraziți în urină în mod normal. Dacă acestea sunt prezente, aceasta poate însemna că există o infecție.

Celule scuamoase. Prezența celulelor scuamoase poate însemna că eșantionul de urină nu este ideal. Aceste celule nu înseamnă că există o problemă medicală, dar medicul vă poate cere să faceți o altă probă de urină.

Sursa Foto: Shutterstock/By TORWAISTUDIO

Un test de urină se poate face:

Pentru a verifica o boală sau o infecție a tractului urinar. Simptomele unei infecții urinare pot include urină colorată sau urât mirositoare, durere la urinare, dificultăți la urinare, durere la nivelul flancului, sânge în urină (hematurie) sau febră.

Pentru a verifica eficientă în tratamentul unor afecțiuni precum diabetul, pietrele la rinichi, infecția tractului urinar (UTI), tensiunea arterială crescută (hipertensiunea) sau unele afecțiuni ale rinichilor sau ficatului.

12. Glucoză

Un test de glucoză măsoară cantitatea de zahăr, numită glucoză într-o probă din sângele dumneavoastră. Glucoza reprezintă o sursă majoră de energie pentru cele mai multe celule ale corpului, inclusiv celulele creierului.

Carbohidrații se găsesc în fructe, cereale, pâine, paște și orez. Acestea sunt rapid transformate în glucoză în corpul dumneavoastră. Acest lucru va crește nivelul de glucoză din sânge. Hormonii produși în organism ajută la controlul nivelului de glucoză din sânge.

Testul este efectuat ca parte a unor analize medicale de rutină dar și ca urmare a unei suspiciuni că pacientul în cauză poate fi diabetic sau se poate afla într-o stare de prediabet.

Sursa Foto Front Page: Shutterstock/By Lenetstan

---