Acest răspuns al organismului nu poate fi oprit. El este unul străvechi, activat în fața pericolelor fizice, cu scopul supraviețuirii.
În 1950, psihologul clinician Albert Ellis a dezvoltat Terapia comportamentală rațional- emotivă (REBT), pornind de la o teorie a personalității și ideea că percepțiile și evaluările pe care le facem asupra evenimentelor din mediul nostru determină în mare măsură modul în care răspundem emoțional și comportamental față de aceste evenimente. „Gândurile, emoțiile și comportamentul sunt procese interdependente, conjugate toate, trebuind să fie luate în calcul dacă ne dorim ca metodele de tratament să fie eficiente”, spune Ellis. Astfel, perspectiva propusă de „Terapia stresului” vizează dezvoltarea unor mecanisme de coping (adaptare), prin modificarea modului în care analizăm evenimentele stresante cu care ne confruntăm.