Telefon
031 228 61 20
& 031 228 61 23
Mai multe
Mai multe
|
Am vazut pe internet atatea intrebari despre cum sa uitati de "EL" ...cat de mult va iubiti copiii....sunteti femei...vreau parerea unei femei...cum poti uita de "EA" cand acea persoana inseamna totul pt tine ...in vise..in realitate..zilnic desi departe..mii de km..gandul meu a fost pt ea...cand si cea mai mica bucurie sau realizare i-o dedicam ei... cand s-au schimbat toate ?? Am vazut de multe ori femei ramase singure, cu un copil sau doi, parasite de soti...trista imagine...Situatia mea e aceeasi..;sotia e singura, cu fata mea...eu am fost nevoit sa plec...sa-mi parasesc fata... Spuneti-mi voi, care sunteti mame...ati stiut vreodata ce e in sufletul unui tata atunci cand e nevoit sa-si paraseasca copilul ??? Stiti ce a insemnat o ultima imbratisare ??? Desi dormea...nu stia...stiti voi..mamelor..ce a insemnat pt un tata privirea unui copil ? O privire intrebatoate..un strigat mut... Iar daca acest topic are un titlu oarecum nepotrivit pt ceea ce am scris..e pt ca EA ..e fetita mea de 2 ani care in curand va uita poate ca tatal ei desi departe, o iubeste...va uita poate ca are un tata... Mamelor..nu uitati ca si tatii au suflet...Femeilor..nu uitati ca si barbatii au suflet...desi pt noi uneori e mai greu sa ne exteriorizam... |
||
|
Postat pe 3 Ianuarie 2008 22:36 |
||
|---|---|---|
| MISTERyo...am fost un copil care a crescut cu parintii despartiti. E adevarat ca niciodata nu mi`a fost greu sa vb despre asta , pt ca am fost mereu inconjurata de dragoste si atentie. Mai mult decat atat , material am avut ce e mai bun din tot , mult mai mult decat aveau alti copii, am fost un caz fericit! Insa crede`ma ca niciodata nu imi voi putea ierta tatal pt faptul ca nu a fost langa mine in momentele esentiale din viata mea. Nu il urasc , nici nu`l pot iubi , pur si simplu imi este atat de indiferent.... Acum vrea sa`mi dea masina , bani cat mai multi ...intr`un fel sa compenseze lipsa lui din trecut , dar mie material nu mi`a lipsit niciodata nimic , asa ca nu ma intereseaza! E tardiv! Nu stiu care e situatia ta ...daca esti divortat sau nu de mama fetitei tale , insa daca o casnicie a esuat nu e nici o problema , oamenii uneori nu se inteleg ...insa fetita ta este cea mai importanta , nu rata nici o ocazie sa ii fi alaturi cand are nevoie. Nu stiu cum stau lucrurile in familia ta , s`ar putea ca peste ani , sa nu fie ca mine , sa o afecteze mult mai mult faptul k a trebuit sa pleci de langa ea , si poate ca va avea sentimente urate fata de tine. Indiferent ce a fost sau este intre tine si mama ei , arata`i dragostea ta fetitei tale mereu , sa nu faci greseala sa nu fi alaturi de ea, pt k e mica si inca ai timp! Si tatal meu ma iubeste , ii pare rau , stiu asta , poate ca sufera , dar am fost o rasfatata si o alintata intotdeauna , incat acum , oricat de matur as judeca , e limpede pt mine k a fost vina lui si anii trecuti nu se pot recupera , sau poate k pur si simplu eu sunt atat de OK incat nu simt nevoia! ... | ||
|
Kittynelle Postat pe 6 Ianuarie 2008 01:54 |
||
| Puffillici , fi atenta, tu accepta masina si mi-o dai mie daca nu ai nevoie de ea:), glumesc bininteles.Ai mare dreptate ceea ce spui, si il inteleg si pe misteryo care observ ca a omis motivul despartirii, regreta pt ceea ce a facut si ca nu este alaturi de fata lui? sau regreta doar ca nu este langa fata lui?!Toti regretam dupa ce gresim. | ||
|
|
||
|
Postat pe 6 Ianuarie 2008 12:06 |
||
| nu dai suficiente informatii ca sa ne putem da seama care e situatia de fapt. tot ce stim este ca suferi. ce pot spune mai mult? | ||
|
Postat pe 6 Ianuarie 2008 17:19 |
||
|
Ce regret ? Regret clipele cand ma jucam cu fetita mea..clipelecand ma uitam la ea cum doarme... Puffilici, sun des in tara si vorbesc cu ea.;pentru ca momentan atat pot.Vorbesc, e un fel de a spune..dar ma aude, si stie poate in sufletelul ei ca tatal ei se gandeste la ea. Si pt ca sincer nu ma asteptam sa raspunda careva..Am o intrebare... ce ati simti voi daca v-ar spune copilul vostru "tata parti mani deia" in limbajul ei.. "Tata e departe sa faca bani pt Delia" ..un copil de nici 2 ani... Nu, nu sunt divortat, inca..si cred ca asta e cea mai mre dilema a mea..pentru ca desi sotia sustine ca maiubeste inca..eu nu mai simt nimic pt ea..au existat certuri intre noi, discutii,culminand cu o duminica, acum aprox 6 luni in timp ce eram la munca, in care m-am trezit cu hainele duse la ai mei, si mesaj ca isi cauta avocat specialzat in divot.De atunci..s-a razgndit...zice ea. Recunosc, vina o avem amandoi, nu doar eu sau ea..dar nu mai pot gandi un viitor alaturi de ea... Cat despre fetita mea...sper sa reusesc toata viata sa fiu alaturi de ea atunci cand va avea nevoie..macar cu un sfat, o vorba buna..desi poate fizic nu voi putea fi atat de aporoape cat mi-as dori... |
||
|
Postat pe 7 Ianuarie 2008 00:32 |
||
| Am doar 17 ani dar am trecut prin aceleasi momente ca si fata ta......tata a plecat la munca in strainatate cand abia intram eu la sc....dupa cativa ani sa despartit de mama si de atunci timp de 10 ani il vedeam doar de sarbatori si atunci cand putea veni...acum 2 ani de zile sa intors in tara si am fost nevoita eu cu fratele meu sa ne mutam cu el......acum nu ma pot intelege deloc cu el, nu comunicam si ne certam tot timpul, nu ma poate intelege pt ca NU MA CUNOASTE pt ca 10 ani de zile nu ii poate recupera acum.......incearca sa te intorci in tara stiu ca e greu dar fa tot posibilul sa fii alturi de fata ta pana cand nu va fi prea tarziu......imi dau seama ca suferi da gandestete ca ei nu ii pasa de banii p care ii faci tu....de cadouri te vrea p tine aproape....ti-am zis fa tot posibilu si intoarcete....ca poate intr-o zi cand ai sa vii,o sa o intrebe p mama ei cine e EL?si atunci o sa suferi mai tare....eu asa am inrebat-o p mama kmd sa intors tata intr-un an......imi pare rau ca treci prin situatia asta dar incearca sa vii in tara........mult succes... | ||
|
gabi2006 Postat pe 3 Februarie 2008 22:56 |
||
|
Cred ca despartirile parintilor plecati peste hotare sunt deja un fenomen "trendy" la noi in tara. Nu vreau sa imi judec parintii pentru ceea ce au facut.Fiecare are dreptul la viata,numai ca noi,copiii nu trebuie sa suportam consecintele! Am simtit multa vreme si inca simt ca am fost uitata.Un telefon o data pe luna sau sute de euro primiti nu compenseaza lipsa parintilor!Un copil nu se naste numai din mama..sau numai din tata....tot asa nu poate creste numai cu mama sau numai cu tata!Parerea mea...TINETI-VA COPIII APROAPE.SUNT CEA MAI DE PRET COMOARA! |
||
|
bobucica Postat pe 4 Februarie 2008 18:29 |
||
| tu ai gresit si copilul trebuie sa stea la mama - o femeie nu-ti duce hainele degeaba de acasa,fara motiv ,si vrea sa bage divort,femeia inghite multe pana sa renutne definitiv la cel cu care s-a maritat-tu nu ai luptat pentru ea -ia gandeste-te poate ca nu erai tocmai "la munca" si poate ca avea nevoie de vreun ajutor ,o atentie ,un sprijin,etc.. | ||
|
lief Postat pe 18 Februarie 2008 17:07 |
||
| toti banii din lume nu cumpara si nu inlocuiesc dragostea parintilor. si parintii mei sunt divortati d ani buni, tata e la a treia sotie deja. fiind doi copii, eu am ales atunci sa raman cu el, insa el a fost atat de preocupat sa munceasca si sa-mi asigure conditii, incat am ajuns la situatie de a pleca de acasa, acum cativa ani, nemaiintelegandu-ne asa cum o faceam in copilarie, cand eram foarte apropiati. si pt k n-a fost langa mine, pt o vorba, o imbratisare... am pierdut acea legatura, apropierea. acum abia ne mai vorbim, de cateva ori p an, cand merg la el in vizita, k sa isi vada nepotul de 1 an, pt k el nu suna, si nu vine la mine. m-am obisnuit cu situatia asta, desi imi pare tare rau k am ajuns aici... | ||
|
kity_m Postat pe 13 Iulie 2008 14:35 |
||
| Daca intradevar iti iubesti fetita nu pleci de langa ea,sunt mama si am doua fetite de 8 si 10 ani le cresc singura de cinci ani.......tatal lor sa casatorit cu o alta cu trei copii,le caut si pe fetele mele le suna,merg regulat la el in vizita.Dar........nimic nu compenseaza cu prezenta unui tata langa copii,este foarte greu si sunt un caz fericit, le pot oferi tot ce isi doreste,muncesc foarte mult dar simt ca traiesc pentru ele..dar......orice le ofer eu nu pot sa fi si tata......fetitele mele sufera enorm de tare le simt si chiar imi spune si il condamna foarte tare pentru ce a facut.Te rog gandestete bine ........copii sunt cei care sufera enorm de mult nu noi parintii,pentru noi aceste ranii se vindeca si uneori raman cicaticele........ | ||
|
danielafina1 Postat pe 31 August 2008 17:09 |
||
|
Este ciudat cum ne straduim care-mai-de-care sa dam sfaturi, sa invadama viata celor pe caren nici nu ii cunoastem de fapt... Ceea ce pot sa spun eu fara teama de gresi este faptul ca nu distanta fizica este cea mai periculoasa! Eu imi cresc singura fiica de 4 ani (aproape singura, in sencul ca am divortat, dar ma ajuta foarte mult ai mei, parintii). Si poate nu as fi divortat nici acum, im pofida atator motive fooarte reale (acceptate chiar si de Biserica), daca nu ar fi fost unul imposibil (din perspectiva mea) de acceptat: sotul meu, tatal fetitei noastre, nu numi ca nu era alaturi de copila, dar era un motiv de suferinta pentru ea. Este adevarat ca toti oamenii (barbarti si femei, deopotriva) au simtul matern / patern dezvoltat, dar de aici si pana a pune in pericol viata copilului ... Este adevarat ca nu o facea constient, dar efectul consta in reactii psihosomatice puternice ale copilei. Inchipuiti-va o mogaldeata de 2 ani si jumatate care a descoperit, incosntient, ca, daca o doare burtica, Mami o tine numai in brate si nu mai trebuie sa se teama de privirea lui Tati ... Care nici macar nu ii era adresata, pentru ca Tati se uita la Tv, dar "veninul" ajungea sa o atinga, la fel ca si vorbele aruncata "in gluma": "Lasa, ca ma-ta e nebuna!" Nu este gluma, insa ceea ce va descriu, fetita chiar avea episoade foarte profunde de boala, "soldate" uneori cu spitalizari de 10/13 zile ... timp in care diagnosticul astepta sa fie pus ... Un copil de mai putin de 3 ani care refuza sa manance sau sa bea pentruca astfel Mami era NUMAI langa ea, iar Tati venea si zambind si aducandu-i jucarii... Acum, dupa mai putin de 2 ani de despartire, copila este o copila ca oricare ... Sufera pentruca ea nu are un Tati alaturi si mai intreaba de el si asteapta sa vina momentul in care vom putea sa cautam "alt Tati"... Si se bucura de darurile de la Mos Craciun, de zapada, de sanie, de implicarea mamei si a celor doi bunici materni. Nu am scris pentru a starni emotii, ci pentru a scoate in evidenta ce mult poate suferi un copil din lipsa apropierii psihice ... In antiteza, o sa va prezint, pe scurt, propria mea experienta, de fiica de navigator. Se poate spune ca am crescut fara tata ... Este, oarecum un exemplu asemanator celui prezentat de tine... Cu diferenta ca tatal meu era prezent in viata mea! Atat cat statea acasa, era un membru real al familiei noastre. Ma certa, erau momente in acre mi-era chiar teama de el (prin pubertate, cand eram la "contradictii"), dar muuult mai multe au fost momentele in care era Tata: el m-a invatat sa mananc elegant, el ma invata regulile de comportament, el m-a invatat istorie si geografie, cu el faceam concursuri, el era "calul" si "magarul", cu el faceam intreceri de mers intr-un picior etc... Nu pot sa spun ca stiu de ce a intervenit raceala intre voi, ca soti si sotie, sau a cui este vina (eu cred ca este undeva ... pe la mijloc, in general)... Nici nu cred in mitul "alaturi pentru copil", pentru ca sufletelul nevinovat al copilului simte mai mult decat vor parintii.. Concluzia este ca cei doi parinti TREBUIE sa fie alaturi de copilul lor psihologic si afectiv, iar unul dintre ei trebuie sa fie si fizic. P.S. Sa nu uitam ca un copil are nevoie si de bani pentru a creste, dar nu numai ... Totusi, din frustrarile mele ... ar fi bine daca s-ar implica si Tati macar putin, macar financiar, daca altfel nu poate ... Sarbatori linistite! Liniste, fratilor, asta ar trebui sa ne dorim! Daca e sanatate si toate cele ... atunci este si liniste! Maria |
||
|
ea_she Postat pe 29 Decembrie 2008 13:54 |
||
| Nimeni nu are voie sa te judece : de ce te-ai despartit,ce probleme s-au creat intre voi, etc. Important si impresionant este ca iti iubesti atat de mult fetita iar eu cred ca te-ai dus la munca nu pt.tine ,ci pt. a le crea celor 2 fete ale tale_sotia si fetita _ un confort material, o viata mai buna. DEPARTAREA , DISTATA destrama de regula familii-cunosc si eu cazuri. Nu dispera ; daca tot muncesti departe deschide-i un cont fetei si la 18 ani va intelege ca n-ai fost doar un tata biologic, ca te-a preocupat viitorul ei. Cit despre sotie...."daca dragoste nu e nimic nu e " las-o pe calea ei. | ||
|
nocturnalia Postat pe 29 Ianuarie 2009 09:25 |
||
De la: , la data 2008-01-07 00:32:53Ce regret ? Regret clipele cand ma jucam cu fetita mea..clipelecand ma uitam la ea cum doarme... Stii ca e o vorba batraneasca.. "ochii care nu se vad se uita". S-a intamplat asta cu tine si sotia ta, se va intampla si copilului tau, daca nu vei stii sa fii aproape de ea cand are nevoie. Indiferent ce sentimente sunt acum intre tine si mama ei, eu te sfatuiesc sa pastrezi legatura in primul rand cu sotia (sau fosta sotie, daca vei divorta). Fii barbat si lasa deoparte resentimentele si cearta. Ce-a fost a fost, chiar daca o sa divortati, nimeni nu va opreste sa va purtati civilizat, cel putin ca doua cunostinte vechi. . .Sfatul ar fi valabil si pentru sotia ta. Vorbele spuse la manie, tonul ridicat si certurile voastre nu vor face decat sa indeparteze copilul de tine. Si vei suferi mai mult atunci. Poti sa-mi urmezi sfatul, e dat de o mama care a trecut printr-o astfel de experienta. Tine lagatura cu ea, viziteaz-o cat mai des, cauta sa ajungi la o intelegere amiabila cu sotia ta cu privire la zilele de vizita, vacante, sarbatori. Daca in tot ceea ce faci in viitor vei pune deasupra de toate binele copilului tau, nu-l vei pierde. Si ca ultim sfat. Nu incerca sa iei copilul de langa mama lui. Oricat de mult ai iubi-o, nu ii poti inlocui mama. Daca intentia asta se intrevede in randurile tale, ia-ti gandul de la ea. Ce sa mai spun... Sper sa va rezolvati problemele astfel incat sa nu afectati prea tare copilul. |
||
|
lidiaolteanu Postat pe 28 Septembrie 2009 10:34 |
||
| Subiect | Mesaje | Ultimul Mesaj |
|---|---|---|
| relatie la distanta | 3 | De la: kudika_968741 15 Iunie 2014 18:38 |
| eu sunt capricorn ea e sagatator oare merge ? | 11 | De la: mhlrsc 25 Iunie 2010 15:10 |
| relatia mama fica | 8 | De la: stem_29 31 August 2010 22:25 |
|
|
||
| Copilul meu si copilul lui | 22 | De la: mipotop 9 Decembrie 2013 12:34 |
| Cat valoreaza o femeie? | 18 | De la: dandanaua_reloaded 3 Decembrie 2009 22:10 |
Site-ul Kudika.ro este creat si administrat de SC Internet Corp SRL.
Pentru propuneri de colaborare privind promovarea pe site-ul kudika.ro,
va rugam sa contactati departamentul de vanzari la sales@internetcorp.ro
Sediul social: Bucuresti, Str. Putul lui Zamfir nr. 28, Sector 1
Solicitarile cu privire la protectia datelor cu caracter personal pot fi trimise la email gdpr@internetcorp.ro
Termenul legal in care poti primi un raspuns din partea noastra este de 30 zile calendaristice.