Mi-ar prinde bine cateva pareri.

Buna intrebare ..ce inseamna dragostea?

putem fii sinceri?

Postat pe 4 Mai 2008 23:15
Am o fetita minunata careia m-am dedicat total in cei doi ani in care am stat acasa si rezultatele au fost pe masura insa dupa ce m-am intors la munca am remarcat ca nu mai este copilul acela docil, cu initiative frumoase...este foarte rasfatata de parintii mei care au grija de ea cat lipsesc, a inceput sa foloseasca cuvinte urate, are accese de plans si nu ma mai asculta in masura in care o facea inainte. Am discutat si cu sotul meu care-i constient ca trebuie sa gasim o solutie dar care mi-a "pasat" responsabilitatea luarii unei decizii. Deci nu stiu ce sa fac. Sa renunt la actualul loc de munca in favoarea unuia cu program redus (4 ore) sau sa renunt temporar la servici? O mie de idei imi strabat mintea dar nici o solutie. Cert este ca-mi doresc mai mult sa cresc un pom drept decat sa fiu pusa mai tarziu in situatia de a-l indrepta si apoi banii pe care-i aduc eu oricum sunt cantitate neglijabila deci n-ar fi o problema. Imi doresc din tot sufletul sa investesc in copilul asta caci el este mostenirea noastra pentru viitor dar nu stiu daca-i bine sa renunt la serviciu. Voi ce parere aveti?
nu cred ca asta e o solutie pentru tine. cati ani are fetita? pentru ca daca este mai mare ai putea sa gasesti niste activitati pentru ea unde sa cunoasca si alti copii.iar pe sotul tau fa-l sa se implice mai mult.ca pana la urma este copilul vostru, al amandorura. ca dor nu ai facut-o de una singura!
Postat pe 5 Mai 2008 10:12
nathalie,nu te incalzeste cu nimic sa-ti spun ca nu esti singura in aceasta situatie si toti copii zillelor noastre sint dificili si diferiti de ceea ce eram noi.bunicii in educatia unui copil gindesc cu sufletul si e normal ca ea sa fie razgiiata,centrul atentiei (faptul ca are accese de plins-denota ca vrea sa fie centrul atentiei si e o modalitate de se impune si a face ce vrea ea-atunci e momentul cind trebuie sa nu ai slabiciuni si sa-i dai mici pedepse -lucruri care ei nu-i plac -chiar daca te doare sufletul mai bine plingi in camera ta de durere decit sa cedezi.copii speculeaza orice in orice moment si sint foarte buni manipulatori iar in viitor consecintele sint grave.legatura ei cu bunicii nu trebuie sa o intrerupi brusc ci in timp deoarece poate ramine traumatizata fiindca pentru ea bunicii prin prisma faptului ca fac ce vrea ea sint persoanele cele mai dragi ei.incearca si fi foarte calma cu ea incercind sa comunici cit mai mult.sa insisti deoarece la inceput refuza discutiile si se inchide in ea vazindu-te pe tine un potential dusman care ai luat-o de acolo de unde ei i-i era bine.despre sotul tau nu ar trebui sa-ti paseze tie responsabilitati-le deoarece figura tatalui impune altfel de autoritate.cu privire la locul de munca te sfatuiesc sa nu renunti definitiv deoarece nu conteaza banii in schimb este bine pentru tine sa schimbi mediul deoarece daca vei deveni casnica vei deveni in timp stresata si nervoasa,te vei simti inutila avind senzatia ca faci mereu acelasi lucru.exprimarea mea in romana este greoaie dar sper sa te ajute sfaturile mele macar putin.mult curaj si bafta!

Postat pe 5 Mai 2008 10:28
Iti multumesc France si sunt convinsa ca dac-as deveni casnica, in timp as intra intr-un proces de indobitocire sistematica si plus de asta fiecare dintre noi avem nevoie de socializare. Ce sa spun sotul meu se implica in masura posibilitatilor lui caci el lucreaza in domeniul petrolului si 5 saptamani e plecat, 5 acasa. In ceea ce-i priveste pe bunici nu intentionez s-o indepartez de ei caci si bunicii au rolul lor insa cred ca-s prea permisivi si-n felul asta ii deformeaza imaginea despre realitate.
Postat pe 5 Mai 2008 16:50
Nu pot sa`mi dau cu parerea la acesta problema ca si mama intrucat nu am copii , insa pot sa o fac luand in considerare copilaria mea. Sa stii ca si eu am fost mai mult crescuta de bunici , care m`au divinizat , ca toata familia de altfel, am fost extrem de rasfatata , si iti spun sigur ca acest lucru m`a influentat mult pentru ca si acum , la aceasta varsta sunt foarte rasfatata si pretentioasa cam la orice si cu siguranata voi fi si de acum incolo. Bine , la mine nu a scapat situatia de sub contral , pentru ca bunicii mi`au insuflat principii care mi`au format caracterul si l`am avut exemplu pe care il voi pastra mereu pe bunicul meu ca personalitate , caracter si de cariera profesionala chiar daca a fost omul care nu mi`a refuzat un singur moft in viata.Cred ca depinde mult de bunici , daca rasfata copilul si atat e cam grav ...ar trebui sa ii ocupe timpul cu tot felul de activitati , ceea ce nu inseamna neaparat ca ii fac toate poftele sau nu il inconjoara cu iubire.Personalitatea omului de maine se formeaza in copilarie , si oricum , e adevarat ca in zilele noastre e greu sa faci educatie corecta unui copil , sunt alte timpuri cu alte probleme , la fel ca si multe tentatii.Nu ai spus ce varsta are fetita ta , daca e totusi foarte mica nu ar trebui sa te ingrijorezi atat , oricum ar fi bine sa vorbesti cu bunicii sa ii faca un program interesant pentru varsta ei , iar daca e la varsta de gradinita , sa mearga neaparat! Nu e nevoie sa te lasi de serviciu si nu e indicat asa ceva , ai dreptul si tu la viata proprie! Bafta!
Kittynelle Postat pe 5 Mai 2008 18:00
Eu pot sa-ti raspund din proprie experienta. Am o fetita de aproape 8 ani. Am trecut si eu prin ce treci tu acum si solutia pe care am gasit-o, si la noi a functionat perfect, a fost gradinita. Si fetita mea statea cu mamaie si cu buni si era bine ingrijita dar, faptul ca petrecea timpul numai cu adulti nu era bine pentru dezvoltarea ei. La aceasta varsta copiii invata prin imitatie, invata prin joc si cel mai bine se dezvolta petrecandu-si timpul impreuna cu alti copii de varsta lor. Eu am lucrat in gradinita, la grupa mica, si pot sa spun ca problema nu erau copiii ci parintii. Parintii trebuie sa inteleaga ca asa cum ei trebuie sa mearga la serviciu copilasul trebuie sa mearga la gradinita, in colectivitate. Eu ii spuneam fetitei mele ca serviciul meu este sa am grija de copii, la gradinita, si serviciul ei este sa mearga la gradinita si sa participe la activitatile de acolo. Fetita mea a fost foarte geloasa la inceput pentru ca ma vedea intre atatia copii, unii imi spuneau si mami pentru ca erau mititei si eu ii iubeam pe toti. Acum ea a crescut este la scoala iar eu lucrez acum intr-un centru unde avem copii cu dizabilitati si fetita mea de cate ori are liber sau vacanta insista sa ma insoteasca la centru unde se joaca alaturi de acesti copii si nu mai este geloasa ci chiar ii iubeste si ea. Prin comportamentul ei, fetita ta incearca sa va atraga toata atentia asupra ei. Eu cred ca daca ar merge la gradinita si ar petrece timpul alaturi de copii de varsta ei ar fi mult mai bine si pentru ea si pentru voi.
rlkdiana Postat pe 5 Mai 2008 19:32
M-am tot gandit si am cantarit fiecare detaliu si pana la urma am ajuns la concluzia ca gradinita e cea mai buna solutie, oricum ea isi dorea tare mult sa mearga caci toti ceilalti copii cu care se juca in parc erau deja la gradinita. Am fost azi la o gradinita particulara (la cele de stat n-o primeste fiindca n-a implinit inca 3 ani) si imediat ce vom primi rezultatele analizelor va putea incepe. O s-o duc dimineata inainte sa plec la birou si la pranz o va lua mama. Problema la noi consta si-n faptul ca acest permanent du-te vino in care se afla sotul meu o perturba. In intervalul de timp in care sta acasa o implica in tot felul de activitati (circ, plimbari in natura, socializare la locul de joaca...si pe deasupra nu-i refuza nimic)iar ea savureaza fiecare moment petrecut cu el si apoi...pleaca iar ea sufera, se simte abandonata desi noi am incercat mereu sa-i explicam ca prin natura lucrurilor suntem nevoiti sa stam despartiti temporar dar ea-i prea mica ca sa priceapa toate aceste lucruri.
Postat pe 5 Mai 2008 22:08
Nathalie si eu am fost pusa intr-o situatie asemanatoare ....dar la mine e mai dificil ca e vorba de 2 .Daca era sa merg la munca trebuia unul sa il las la soacra mea ..unul la bunica si era greu si prt mine si prt ei .Am decis sa nu fac chestia asta prt ca nu vroiam sa ii despart vreau sa creasca macar de acum impreuna ...nu sunt ca si frati si ma doare lucrul asta ...vreau sa raman chiar daca asta stiu ca mi-ar ingreuna situatia prt ca sunt incepatoare in domeniu in care lucrez ..fac cursuri de perfectionare dar degeaba ca daca nu pun in practica nu am nici o sansa sa inteleg mare lucru .Am decis sa raman si din toamna o sa mearga la camin amandoi si o sa pot sa imi gasesc un loc de munca .Tin minte ca atunci cand a facut cel mik 2 ani si ceva am decis sa merg la munca ...la cateva zile dupa ce l-am dus la bunica mi la adus cu mana rupta ...muream nu alta ..Am zis pot sa fie bunici ...frati nu conteaza ..nu are nimeni grija de ei cum ar trebui ...bunicii sunt prea indulgenti si ajung niste rasfatati care cred ca totul li se cuvine .E mai buna o educatie formata intr-o familie ...sapte ani de acasa sunt cei mai importanti la un copil ...
adri_2 Postat pe 20 Iunie 2008 14:41
am o fetita de 10 anisori si iti pot spune din experienta ca bunici au un rol f important in dezv copilului dar cel mai bine pt el este sa mearga in colectivitate(gradinita). Intradevar bunici rasfata mult copii, dar ei au nevoie de asa ceva. Incearca sa dai fetita la gradinita pt ca acolo se dezvolta cel mai bine, dar nu o lipsi de bunici.
mihaelena Postat pe 20 Iunie 2008 18:45
Eu pot sa-ti raspund din proprie experienta. Am o fetita de aproape 8 ani. Am trecut si eu prin ce treci tu acum si solutia pe care am gasit-o, si la noi a functionat perfect, a fost gradinita. Si fetita mea statea cu mamaie si cu buni si era bine ingrijita dar, faptul ca petrecea timpul numai cu adulti nu era bine pentru dezvoltarea ei. La aceasta varsta copiii invata prin imitatie, invata prin joc si cel mai bine se dezvolta petrecandu-si timpul impreuna cu alti copii de varsta lor. Eu am lucrat in gradinita, la grupa mica, si pot sa spun ca problema nu erau copiii ci parintii. Parintii trebuie sa inteleaga ca asa cum ei trebuie sa mearga la serviciu copilasul trebuie sa mearga la gradinita, in colectivitate. Eu ii spuneam fetitei mele ca serviciul meu este sa am grija de copii, la gradinita, si serviciul ei este sa mearga la gradinita si sa participe la activitatile de acolo. Fetita mea a fost foarte geloasa la inceput pentru ca ma vedea intre atatia copii, unii imi spuneau si mami pentru ca erau mititei si eu ii iubeam pe toti. Acum ea a crescut este la scoala iar eu lucrez acum intr-un centru unde avem copii cu dizabilitati si fetita mea de cate ori are liber sau vacanta insista sa ma insoteasca la centru unde se joaca alaturi de acesti copii si nu mai este geloasa ci chiar ii iubeste si ea. Prin comportamentul ei, fetita ta incearca sa va atraga toata atentia asupra ei. Eu cred ca daca ar merge la gradinita si ar petrece timpul alaturi de copii de varsta ei ar fi mult mai bine si pentru ea si pentru voi. ai perfecta dreptate, gradinita e un lucru bun , si dupa program ar fi bine daca ati locui singuri, eventual ei s-o duca si atat
protopa Postat pe 14 Iulie 2008 12:15
Sunt educatoare si din experienta mea, plus cea de mama a 3 copii, stiu ca e cel mai bine pentru copii sa fie crescuti de parinti, de amandoi !Bunicii sunt si ei utili, dar nu abuzati, pentru ca nu se mai potrivesc principiile de vata pe care le stiu ei , cu cele actuale. Parintii dau copiilor acele caractere spacifice fiecarei familii si ii ajuta mai eficient sa invete ce inseamna viata, creeaza deprinderi familiale tuturor si , cel mai important , ii invata sa iubeasca si sa respecte ceea ce este ACASA !Vreau sa va mai atrag atentia asupra unui aspect important : Copii sunt "oglinda " familiei in care traiesc ! Adica se comporta , vorbesc, folosesc deprinderi invatate acasa. Chiar daca sunteti de parere ca si anturajul joaca un rol important , incercati sa explicati copiilor dvs ce e bine , corect , frumos... ce nu e , si de ce ! E foarte important sa stie de ce ! Fara sa va puneti problema ca sunt prea mici , inteleg multe si invata mult mai usor si mai repede orice ! Aveti grija sa stie de ce asa si nu asa ! Indiferent de subiect, chiar si cele legate de controversata sexualitate ! Poate ca inlocuiti barza sau explicatia stiintifica a conceperii cu o vizita la medic sau cu o pilula minune care este destinata doar femeilor maritate...Sunt reviste in care gasiti sugestii pentru problemele pe care vi le ridica cei mici, in inocenta lor curioasa, sau cautati siteuri specifice. Parerea mea , PARINTII SUNT CEI CARE FORMEAZA FAMILIA !Ei raspund de felul in care evolueaza copilul , viitorul adult se formeaza din primele zile de viata ! Niciodata nu e prea mic sa invete ceva, mai ales daca intreaba singuri sau incearca sa invete ceva. Va doresc succes si multa rabdare !
maria_zada Postat pe 29 Iulie 2008 22:38
- mai mult decat orice ti-as scrie sau te-as sfatui ... mai bine iti recomand o carte, care se gaseste si in librarii, dar cred ca poti face comanda si pe net ... carte ase numeste: "Cum sa crestem copii buni intr-o lume negativa" - de Zig Ziglar. Este extraordinara si vei gasi toate raspunsurile la toate intrbarile tale.
supermiki Postat pe 4 August 2008 01:38
Parerea mea este ca, daca deja ai luat hotararea de a pune punct, inima ta, aceeasi careia nu ii poti comanda pe cine sa iubeasca, ti-a "spus" foarte clar ca ceva este in neregula cu el sau cu sentimentele lui fata de tine. Asta inseamna ca ai insincte bune, de care trebuie sa tii cont si le "atasezi" la gandirea ta, la educatia ta pentru a face ceea ce este mai bine pt. tine. In plus, cred ca esti o tanara femeie destul de puternica, care deja a demostrat ca poate multe. In aceste conditii fii convinsa ca, pe termen lung, nu ti-ar place sa traiesti cu un barbat nehotarat si duplicitar.
Lizicat Postat pe 4 August 2008 15:25
scuze.. gresit topicul!
Lizicat Postat pe 4 August 2008 15:27
Si eu trec prin aceasta situatie.La job nu am cum sa renunt,pentru ca numai ce am avansat.Plus ca ma ocup si de o noua afacere.Alternativa?Bunicii,,insa am ajuns la concluzia ca o gradi i-ar prinde bine.Am ales varianta particulara,cu program prelungit.Este mai costisitor,insa sunt multe lucruri pe care acasa,cu bunicii sau cu o bona nu ar face:desen,muzica,gimnastica,ore de engleza si germana.Si noi suntem pitici,2 ani jumate.Daca poti si ai alta optiune ,du fetita la gradi.In compania altor copii,va uita de prostioarele pe care le face.Succes!
Postat pe 4 August 2008 20:14
Salut! Eu am 22 ani si nu am copii dar pot sa vorbesc din experienta mea, a copilului care am fost si tanara de azi si pot sa constietizez acum aceste lucruri. Eu nu am fost crescuta de bunici, erau prea batrani sa mai aiba rabdarea necesara pt. a educa un copil, parintii trebuiau sa mearga la lucru drept pt. care la gradi cu mine. Si a fost foarte bine: am stat printre copii de varsta mea, a fost cineva cu o pregatire care a avut grija de mine (educatoarea), aveam program de joaca, de masa, de somn, la 3 ani am inceput sa invat engleza si mi-a prins bine mai tarziu. Si pt. ca nu a fost cineva tot timpul langa mine sa imi faca toate poftele doar la o pocnitura din degete am invtat sa ma descurc singura. Am observat in timp ca foarte multi tineri de varsta mea care au avut mereu pe cineva langa ei si i-au rasfatat si i-au tinut in puf acum nu sunt in stare sa ia o decizie pe cont propriu, le lipseste curajul sa isi asume responsabilitati s.a.m.d..Rasfatul nu duce la nimic bun; am avut o profesoara in scoala generala care a spus la un moment dat unor parinti: "Copilului sa ii arati ca il iubesti numai cand doarme; altfel va deveni un escroc sentimental si o sa va manipuleze cum va dori" (nici acum nu am uitat) Timpul trece, merge la gradi, la scoala...invata sa stea printre oameni, sa ii cunoasca, sa socializeze... Din anul 2 de facultate lucrez, sunt la al 2-lea job pe care intentionez sa il schimb pt ceva si mai bun, am avut banii mei si am inceput sa ma intretin singura, de la parinti am cerut din ce in ce mai putin. Anul acesta am absolvit facultatea si dupa ce am citit titlul topicului si comentariile mi-am dat seama ca au trecut 4 ani in care eu m-am descurcat singura printre straini fara sa am probleme.
cnmoha86 Postat pe 5 August 2008 01:06
Nu am copii, dar poate copilaria mea poate fi de folos. Eu nu am crescut la bunici desi ei ar fi fost cea mai la indemana metoda. Eu nici nu am vrut sa aud de stat la bunici cand eram mica. Imi zicea mama ca aveam vreo 2 anisori si m-a lasat mama 2 ore la bunica si am plans in continuu. In schimb sora mea, mai mare cu 4 ani decat mine a fost crescuta mai mult de bunici pana am aparut eu. Sa mai adaug ca era prima nepoata a lor? Nu stiu cat de rasfata era ca nu existam pe atunci. Cert e ca ea era foarte geloasa pe mine si cauta mereu metode sa ma puna in inferioritate. Pana am ajuns eu la 13 ani eu si cu ea nici nu ne suportam. Eram surori si imparteam lucrurile doar ca ne ziceau parintii, dar in nici un caz din inima. In plus, vazand ca sora mea facea tot posibilul sa ma puna intr-o lumina proasta in fata parintilor, eu mi-am dezvoltat un sistem de autoaparare: o santajam cand facea ceva rau si daca faceam eu vreo prostie, le spuneam parintilor adevarul astfel incat sa fie in favoarea mea. Cum ne-au influentat bunicii? Direct nu, dar sora mea a devenit tot mai inchisa in sine. Eu spuneam totul parintilor, vorbeam cu ei, ma bagam intre ei cand se certau si ripostam cand simteam ca sunt nedreptatita. Sora mea in schimb nu vorbea cu ai mei asa deschis cum o faceam eu, ea nu statea la povesti cu ei si nu le zicea ce o framanta. Intre ea si ai mei e o prapastie imensa in ceea ce priveste comunicarea. In schimb eu cu ai mei stau ore in sir la telefon si vorbim, pt ca eu stau acum in alt oras. Poate o sa par lipsita de modestie, dar asta e adevarul. De pe la 13 ani, am inceput si eu sa intrezaresc cate ceva din viata reala si am apropiat-o si pe sora mea de mine. acum vorbesc cu ea despre orice si ii sunt cea mai buna prietena. Eu am invatat-o cum sa riposteze cand nu-i convine ceva, sa nu accepte compromisuri cand nu e cazul. Eu am sustinut-o si am ajutat-o sa iasa din tristete cand a suferit prima deceptie in dragoste. Singurul lucru pe care nu am reusit sa o conving a fost sa lupte mereu pentru o viata mai buna. S-a conformat cu ceea ce a obtinut pe plan profesional si pe plan sentimental si stagneaza. Sper sa isi revina. Consider ca un copil are nevoie si de parinti si de bunici si de vecina si de copii de la bloc si de copii din parc dar si de cei din gradinita. Eu am facut doar 2 ani de gradinita, dar eram deja obisnuita cu copii de la bloc(eram vreo 20 ani de copii la bloc de toate varstele si toti ne jucam impreuna). Nu sunt in masura sa dau sfaturi, dar consider ca o buna comunicare cu copilul tau e cea mai importanta. Copilul aude si cand e in burtica mamei si pe masura ce creste incepe sa priceapa cat mai multe chestii. Daca stii sa ii explici tot ce are ea nevoie sa stie si toate curiozitatile ei, la nivelul intelectual la care ea se afla, atunci lucrurile se pot rezolva, zic eu.
flying_soul Postat pe 5 August 2008 12:45
De la: supermiki, la data 2008-08-04 01:38:32 - mai mult decat orice ti-as scrie sau te-as sfatui ... mai bine iti recomand o carte, care se gaseste si in librarii, dar cred ca poti face comanda si pe net ... carte ase numeste: "Cum sa crestem copii buni intr-o lume negativa" - de Zig Ziglar. Este extraordinara si vei gasi toate raspunsurile la toate intrbarile tale. lincul de pe care poti comanda cartea de pe internet: http://www.raft.ro/produs.php?idprodus=5143 sau: http://www.curteaveche.ro/Putem_creste_copii_buni_intr_o_lume_negativa_-3-147 este de la editura curtea veche ... daca intr-adevar vrei, aici gasesti toate raspunsurile.
supermiki Postat pe 7 August 2008 00:19
incearca sa-ti faci o afacere pe cont propriu. parintii mei asa aveau si pot spune ca nu le-am simtit lipsa si nici nu am fost educata de bunici. e greu in ziua de azi,dar incearca si daca nu se poate atunci mai bine renunta la serviciu sau ia-ti unul cu jumatate de norma. copilul e mai important si educatia pe care i-o dai tu e cea mai buna. gandeste-te ca va deveni un adult.
Postat pe 29 Octombrie 2008 22:06
NU AM CITIT TOATE RASP DAR CERT E SA O DUCI LA GRADINITA. ACOLO VA VEDEA CA NU ESTE BURICUL PAMANTULUI,CA NU MAI SARE IMEDIAT NIMENI DACA I-A SARIT UN FIR DE PRAF IN OCHI,ETC. BUNICII SUNT BUNI,DAR IN VACANTA,CACI VOR AVEA SI VACANTE LA GRADINITA. CHIAR DACA NU TI-O PRIMESTE LA GRADINITA,E BUNA SI CRESA ,ACELASI LUCRU ESTE. MULTI PARINTI GANDESC GRESIT DESPRE GRADINITA.DAR ACOLO SE CULTIVA PERSONALITATEA UNUI COPIL,SE CALESTE ,CA SA ZIC ASA. INVATA SA FIE INDEPENDENT,SA IA DECIZII SINGUR {BINEINTELES PE MASURA VARSTEI LUI} SI TOTODATA ,PANA LA VIITORUL FRATIOR SAU SURIOARA,IL INVATA SA NU MAI FIE EGOIST SAU ALINTAT. AM 2 COPII,AMBII AU MERS LA CRESA DE LA 8 LUNI,APOI LA GRADINITA ,CEL MIC INCA MAI ESTE.... GRESITI DACA LASATI BUNICII SAU ALTE PERS SA AIBA GRIJA DE EI IN LIPSA VOASTRA.......
self Postat pe 1 Decembrie 2008 16:42
Buna . parerea mea e ca parintii trebuie sa si educe copiii dar asta nu inseamna ca trebuie sa renunti la serviciu.Incearca sa vorbesti cu bunicii sa nu o mai rasfete asa mult si du-o la cresa sau la gradinita .
marinela_diana Postat pe 3 Decembrie 2008 16:37
Am citit mesajul tau si vreau sa imi spun si eu parerea. Eu am lucrat ca si Psihopedagog (am studiat psihologia) in mai multe scoli generale si m-am intalnit cu asemenea cazuri. Situatia cu care te confrunti nu pare grava la prima vedere dar poate deveni daca fetita ta "intra" in perioada de criza a propriei identitati la care vin si modificarile hormonale, care se manifesta diferit la fiecare persoana. Cert este ca daca nu are pe cineva care sa o inteleaga dar in acelasi trimp care sa aiba o "mana de fier in manusa de catifea" poate foarte bine sa o apuce pe o cale gresita (comportamental, emotional)...si atunci se poate asocia cu grupuri de copii care trec prin aceleasi probleme...si dupa cum stim copii in crestere pot lua uneori decizii gresite. Oricum as vrea sa mai spun ca educatia copiilor se da de catre parinti ...NU de catre bunici deoarece apar diferente majore intre stilurile de educatie: bunicii au tendinta de a fi permisivi, nu se impun si de aici apar o sumedenie de neajunsuri comportamentale cum ar fi: nerecunostinta, cuvinte urate (nu au fost corectate de catre bunici), comportament rebel (pt ca nu se pot impune si nu se pricep la asta) si bineinteles neacceptarea regulilor parintilor (deoarece copilul a fost crescut de catre bunici!). Solutia ar fi o discutie serioasa cu sotul si luarea unei decizii. Nu lasa timpul sa treaca pt ca fetita creste!!
paula27 Postat pe 20 Decembrie 2008 09:55
De la: cnmoha86, la data 2008-08-05 01:06:02 "Copilului sa ii arati ca il iubesti numai cand doarme; altfel va deveni un escroc sentimental si o sa va manipuleze cum va dori" ...aici cam asa e!
morticia_adams Postat pe 1 Ianuarie 2009 20:35
De la: joana_rise, la data 2009-01-01 20:35:46 De la: cnmoha86, la data 2008-08-05 01:06:02 "Copilului sa ii arati ca il iubesti numai cand doarme; altfel va deveni un escroc sentimental si o sa va manipuleze cum va dori" ...aici cam asa e! Da' voi cati copii ati crescut de va pricepeti asa de bine?
Lucia1971 Postat pe 1 Ianuarie 2009 20:43
eu nici unul. dar sunt la randul meu copil si vad cum fac unele lucruri, inconstient :D si mama imi spune uneori ca is escroaca sentimentala :) ...
morticia_adams Postat pe 1 Ianuarie 2009 21:14

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
conteaza culoarea?.....	6	De la: pisicuta_razboinica 25 Aprilie 2009 12:48
criza barbatului divortat	6	De la: DeeaCatalina 6 Ianuarie 2010 18:57
ce voi face cu viata mea...	8	De la: kudika503694 22 Aprilie 2015 07:09

sentimente??...	35	De la: eka 27 Mai 2009 00:26
cadou de ziua indragostitilor	28	De la: playboy 2 Februarie 2013 11:01