Ce credeti despre calugari?

SUPERIOR..? INFERIOR..? SAU POATE EGAL..?

Internetul locul unde fiecare isi poate crea alta personalitate

Postat pe 4 Iunie 2008 07:03
Ne nastem cu nevoia de a stabilii relatii daca n-ar fi asa ce-am cauta aici? Nevoia noastra de comuniune este vitala si totusi exista oameni care se autoizoleaza din anumite convingeri. Uneori autoclaustrarea lasa sechele, alteori provoaca manifestari nefiresti. Ce credeti despre calugari?
calugarii.. de toate ,,felurile,, ? (adica religiile)
oana81 Postat pe 4 Iunie 2008 07:12
Te-am intrebat ,,ce fel de calugari,, tocmai pt ca aveam mai multe teorii.. cate religii, atatea feluri de calugari :) . Dar am sa iau cea mai comuna viziune a calugarului.. Cuvantul "calugar" vine de la grecescul "calos gheron" si inseamna "batran frumos".. Batran frumos.. Este un ideal! Ganditi-va ca Dumnezeu este infatisat ca un batran. De ce ca un batran? De ce nu ca un tanar..? Si tineretea, are darurile ei.. Multi sfinti au fost tineri. Si totusi, Dumnezeu este infatisat ca un batran.. Asta vrea sa arate ca Dumnezeu este "vechi de zile", nu este de ieri, de alaltaieri, ci din vesnicie.. Pentru cei mai multi oameni, un calugar nu este (hai sa zicem o vorba pe care de multe ori o folosim in inteles peiorativ) un om ca toti oamenii. Intr-adevar, pozitiv privind lucrurile.. un calugar nu este un om ca toti oamenii.. calugaria presupune oameni de exceptie. Nimeni nu este obligat sa se calugareasca, insa.. daca se face calugar, este obligat sa fie calugar. Parintele Arsenie Boca, avea o vorba: "Unii dintre calugari nu sunt calugari, ci cuiere de haine calugaresti". Se stiu si multe insuficiente, se stiu si multe devieri.. se stiu si multe nepotriviri in viata calugarilor, se stiu si multe caderi ale calugarilor.. Acestea nu scad calugaria in sine, ci arata ca oamenii care s-au incadrat in calugarie.. nu au fost de calugarie.. sunt unii care se fac calugari inainte de vreme, inainte de a sti ce fac cand se fac calugari si acestia, in general.. rateaza. Stiu ca sunt foarte multi oameni care-i privesc pe calugari cu suspiciune si zic: draga.. nu se poate sa traiasca viata pe care zic ei ca o traiesc. Eu zic ca se poate.. Sunt unii care traiesc o viata exceptionala.. Dar, intr-adevar, sunt si din aceia care nu traiesc viata asa cum trebuie. De ce? Pentru ca nu pot! trebuie sa fii un om care tragi de tine, trebuie sa fii un om matur, un om care stii ce ai de facut si de ce ai pornit pe calea aceasta..Batran? Inseamna si intelept. Daca esti calugar, trebuie sa fii batran inainte de batranete.. spiritual vorbind.. deci echilibrat, cinstit.. intelept, sa ai calitatile batranului.. Sa fii ponderat mai mult decat un tanar. Un calugar adevarat trebuie sa fie "batran frumos" la orice varsta! Fie ca este la tinerete, fie ca este la batranete, trebuie sa aiba o frumusete sufleteasca.. sa fie un om odihnitor, un om care nu a trait degeaba, un om care aduce ceva in constiinta altora.

oana81 Postat pe 4 Iunie 2008 08:17
si calugarii stabilesc relatii.. numai ca nu sexuale.. asta e toata diferenta. Eu nu pot spune ca sunt sau nu de acord cu modul lor de viata.. e alegerea lor..
oana81 Postat pe 4 Iunie 2008 08:22
fiecare alege cum vrea sa traiasca.acum depinde de la caz la caz. sint unii care se calugaresc datorita chemarii si sint altii care aleg calugaria pentru a se izola.
Postat pe 4 Iunie 2008 09:55
Oana, ma refeream la calugarii crestini. Care este scopul calugariei? Care-i rolul lor? Toate mesajele lasate de Isus ucecinicilor si-n consecinta noua indeamna la actiune iar ei traiesc undeva la marginea societatii ca niste paralitici fiecare pe rogojina lui si n-am vazut deocamdata nici unul care sa-si ia rogojina si sa plece dimpotriva asteapta oameni ca noi care vin sa le ridice rogojina sau care le arunca cate ceva de pomana.
Postat pe 5 Iunie 2008 06:42
Discipolii nu erau casatoriti si duceau o viata curata, desi in societate. Promovau principiile crestine si incurajau oamenii sa se apropie de Dzeu. Mi se pare destul de usor sa iti pastrezi iubirea de oameni si Dzeu cand traiesti numai intre cei asemeni tie, care nu te ranesc, nu te provoaca. De aceea cred ca e mai greu sa fii crestin in lume decat intr-un loc izolat numai cu cei dragi.
Postat pe 5 Iunie 2008 08:42
Sunt de acord cu tine si tocmai de accea nu inteleg care-i scopul lor. Sa se sfinteasca pe sine? Atunci de ce-i mai privim ca pe niste salvatori? Deci poate sa-mi spuna cineva in ce sens ne ajuta ei si de ce consideram manastirile ca fiind locuri sacre?
Postat pe 5 Iunie 2008 16:59
De ce ii privesti ca pe salvatori? De cite ori ai fost la manastire, nu doar ca la execursie, sa faci poze si sa povestesti mai apoi pe unde ai mai fost? Oamenii de obicei ajung acolo cind nu mai au speranta,si se roaga unului Dumnezeu sa-i ajute.Cu fata-n pamint, in genunchi oamenii striga dupa ajutor.Acolo se alina sufletele,acolo se regaseste linistea.Acolo oamenii cauta cele mai bune sfaturi, acolo un cuvint bun sterge o lacrima de pe fata. Si cind totul e bine puneti intrebari cine sunt ei, cine se cred?
Postat pe 5 Iunie 2008 18:02
oana pt prima data apreciez 100% ceea ce ai spus, precum si felul in care ai facut-o. Mi se pare ca mai mult, mai frumos si mai adevarat de atat nu se poate spune :) Fetelor, daca mai aveti nelamuriri cititi din nou postarea Oanei, insa de data asta cu ochii sufletului si veti intelege. Mi-am adus aminte de ceva ce am citit mai demult, o poveste care suna cam asa: La un calugar f credincios si f curat veni dracul sa il ispiteasca; dupa multe incercari, vazand ca nu reuseste, s-a lasat pagubas si au inceput sa stea de vorba. Calugarul intreaba: "In iad sunt multi calugari?"; dracul: "Nu, nu e nici unul" Calugarul:"Cum? Chiar nici unul? dracul:"Nu. Dar spune-mi la ce te referi tu cand spui calugar?" calugarul:" La cei imbracati cu sutane negre si cu capul acoperit" dracul:"Aaaa... pai de aceia e plin iadul"
amme22 Postat pe 5 Iunie 2008 20:57
Daca sunteti curioase sa vedeti cam cum e sa fii "un batran frumos"(dupa cum bine a spus Oana) incercati macar pt o zi sa traiti intre oameni fara a gandi rau despre cineva, fara a injura, ori a va certa; incercati sa imprastiati binele in jur indiferent care va fi atitudinea celorlalti. Veti vedea ca nu veti reusi in totalitate, ba e posibil ca in acea zi sa faceti si sa spuneti o multime de prostii, sa va descarcati nervii pe cei apropiati. Eu nu am reusit nici macar o singura jumatate de zi sa fiu un om exemplar, prin urmare nu am dreptul sa ii condamn pe cei ce s-au calugarit. Daca unii din voi pot trai curat... toata stima pt aceia.
amme22 Postat pe 5 Iunie 2008 21:07
Calugaria presupune nu sfintirea de sine,calugaria presupune dedicarea intregii fiinte fata de Dumnezeu renuntarea de sine ... Intradevar perfectiunea in ceea ce priveste calugaria nu este retragerea intr-o comunitate mica monahica ci asceza singuratatea absoluta acolo unde poti fii doar tu si Dumnezeu... doar atunci poti intelege cat esti de insignifiant si de pacatos.
Postat pe 15 Iulie 2008 10:16
pai ..in generl oameniicare se calugaresc..au avut ceva traume iviata lumeasca.si prefera s e izoleze..sa intre in casa Domnului pt a uita,pt a duce o viata curata si..sfanta... eu zic k ar treb apreciati pt fapta lor...e alegerea lor de a se izola
criss_a Postat pe 18 Iulie 2008 09:54
eu nu ii judec pt modul de viata pe care si l-au ales,doar ca nu-i inteleg
pucca22 Postat pe 18 Iulie 2008 10:17
Dar a fi CALUGAR nu inseamna a te rupe de lume - nu de la bun inceput si nu pentru vecie ! A fi CALUGAR inseamna a nu avea parte de o viata sexuala. Si atata timp cat nu ti-ai inceput aceasta viata, nici nu simti nevoia. Daca esti nascut pentru a cauta sa (te) descoperi, sa cunosti in profunzime partea spirituala a vietii, nu te va interesa partea sexuala. Este ca si diferenta dintre animale si oameni. Poti alege in care dintre aceste doua categorii te inscrii inca de cand te formezi ca om, de cand iti descoperi propria constiinta, in copilarie. Dai frau liber animalitatii din tine, sau alegi sa o temperezi, sa o tii in frau si sa devi un om cu o constiinta ceva mai profunda. Asa si cu CALUGARII, cei care bineinteles ca nu au devenit calugari din motiv de diferite forme de frustrari, ci acei care au ales aceasta cale din chemare pur spirituala. Acestia sunt adevaratii CALUGARI. Iar ei nu se "ascund" de lume, de oameni, ci chiar au marele har de ai ajuta pe oameni. Poate ca se si izoleaza uneori, este normal sa aiba nevoie de asemenea perioade. Este pentru ei un fel de "baie" a spiritului lor. De fapt acest lucru il cautam cu totii, in decursul vietii noastre - un ECHILIBRU INTERIOR, O PACE SUFLETEASCA. De aceea sunt necesare perioadele de "post" atat in hrana trupului nostru, cat si in genul de alte energii care ne bombardazea in legaturile noastre cu cilalti - muzica, dans, sex, bautura, etc. Mai avem nevoie si de perioade de relaxare .........
Simply_i Postat pe 18 Iulie 2008 10:40
Doar asa poti "intelege cat esti de insignifiant si de pacatos" ??? "Insignifiant" in comparatie cu Universul - da! Si "pacatosi" intr-un fel DA, pentru ca suntem umani, avem slabiciuni ..... Dar daca privim lucrurile din punctul de vedere al crestinatatii, nu-mi pot dori sa fiu altceva decat OM. Sunt doar "un copil" al lui Dumnezeu, iar Acesta ma iubeste pe mine, ma accepta asa cum sunt in dragostea sa, cu slabiciunile mele omenesti, pentru caci altfel nu m-ar putea iubii, si ca orice Parinte iubitor, El, Dumnezeu imi da posibilitatea de nenumarate ori in decursul vietii mele sa ma indrept, sa mai invat ceva, sa devin mai bun - sunt un aluat perfectibil, si am de invatat atat cat traiesc. Acesta-i rostul vietii, sa invatam, sa acceptam toate INCERCARILE care ni se dau, prin care trecem in viata, pentru a ne putea cunoaste, pt. a mai descoperii ..... oricat de greu ni se pare ... Insa stiindu-te (simtind ca esti) iubit de Dumnezeu, treci mai usor prin toate aceste incercari, treci mai usor prin viata, poti mai usor sa mori .....
Simply_i Postat pe 18 Iulie 2008 10:59
Aproape ca nu-mi vine sa cred ca se discuta un asemenea subiect pe Kudika! Pot sa zic ca pe mine dintotdeauna m-au fascinat oamenii in negru. Nu stiu, cred ca e grozav sa traiesti in pielea lor.. Sau o zic pt ca stiu, am experimentat si eu o asemenea stare cand eram mai mica - 14-15 ani si nu aveam experienta cu lumea si pur si simplu, Il iubeam pe Dumnezeu si toti oamenii odata cu El! Chiar am vrut sa ma fac calugarita - defapt preot, dar sunt femeie si n-as fi avut cum. Pot sa va zic va oamenii acestia au o liniste in ei, aproape o sfintenie, care nu se compara cu nimic. Exact cum a zis cineva mai sus - as fi cedat cu bucurie dreptul de a face dragoste, dar acuma, cand am vazut cum e, cum e sa iubesti pe cineva cu adevarat, si cu sufletul dar si cu trupul, n-as mai renunta. Dar a fost o vreme cand vorbeam cu Dumnezeu in fiecare seara... Dar, in acelasi timp, n-o sa credeti, sau o sa credeti, ca nici eu nu credeam, ca atunci cand esti credincios, te ataca diavolii, ca diavolii nu suporta oamenii credinciosi. Spre exemplu, cand ma rugam eu, a observat si bunica mea, se auzeau zgomote ciudate prin casa, tronseau mobilele si se auzeau zgomote aproape imperceptibile ca niste soapte. Nu erau fantome. Nu erau nici vecinii de deasupra. Sufletul meu curat imi spunea exact ca acei draci ma urasc pt ca il iubesc pe Dumnezeu si mi se facea tare frica. Ajungea sa trosneasca mobila cand imi faceam semnul crucii. Dar acum nu mai am starea asta...
Postat pe 18 Iulie 2008 11:15
mie calugaria mi se pare o fuga de viata. Eu cred ca e mult mai greu, dar si mai pretios, sa te mentii curat si drept in mijlocul societatii, decat izolat intr-o comunitate restransa, departe de tentatiile si problemele zilnice. I-as aprecia daca si-ar dedica viata ajutorarii oamenilor, nu rugaciunilor catre Dumnezeu. Bine ca biserica se preocupa de construit locase noi si catedrale, dar n-am prea auzit sa investeasca bani in adaposturi pentru copiii strazii, asezaminte pentru batrani sau macar sa organizeze o cantina pentru oamenii fara adapost.
ctl Postat pe 18 Iulie 2008 12:25
Da inca incerc sa inteleg de ce se calugaresc oamenii.....e draguta prezentarea oanei si pusa intr-o lumina frumoasa....dar cunosc pe cineva...care s-a calugarit...si a renuntat....din cauza ca s-a imbolnavit....destul de tare din cauza programului de acolo...si nu au mai primit-o.....au renuntat la ea...deci pana la urma care e sensul calugariei???????
Neesee Postat pe 18 Iulie 2008 13:19
"Neesee", sensul calugariei este, asa cum bine a spus intr-un fel si "ctl" inaintea ta, O CURATENIE INTERIOARA; si pentru atingerea pacii interioare.
Simply_i Postat pe 20 Iulie 2008 15:58
ITI spun eu d c in masura cunostintelor mele, bineinteles! atentie: m-am dus anul asta la SIHASTRIA la mormantul PARINTELUI CLEOPA ca sa marog, pt ca citisem in cartile cu el, post mortem, publicate, niste marturii ale unor persoane care spuneau acel mormant este facator de minuni, bolnavi care se duceau la el al mormant se reintorceau vindecati si din astea....mie, nu-mi veneaa sa cred...ca sa vezi ca nu aveam suficienta credinta in DUMNEZEU, kiar daca mai mergeam eu ;a biserik,nu-mi venea sa cred...si ca sa ma conving, 1 oara in viata mea m-am dus la SIHASTRIA anul trecut, kiar in ajunul mortii parintelui, pe 2 dec, cand el a murit,de fapt, in al 9-lea an de cand el trecuse in cele sfinte...se tinea o slujba speciala pt el de 9 ani si multa lume la el...si acum imi amintesc ...si m-am rugat, mi-am pus mai multe dorinte , nu una, sa vad daca mi se indeplinesc, daca era adevarat ceea ce citisem eu...si de specifikt ca treceam printr-o perioada foarte naspa, grea sufleteste si emotional,material, totul imi mergea rau...si m-am dus sa ma conving sa vad daca scap macar de una din problemele pa care le aveam.si nu stiu d c , m-am reintors pe 13 in aceeasi luna, fara macar sa-mi fi planificat...si uite asa de sarbatori, vreau sa spun, incepusem sa ma simt mai bine, in acele momente eu nu observasem nici o ameliorare, dar dupa cateva luni, stand si comparand perioada dinainte si din acel moment, constatasem ca starea mea emotionala era una cu mult mai buna, si la ce ma gandisem eu si la CINE ma gandisem si pt cine ma rugasem, sa stii parca o evolutie vedeam,,,si nu-mi venea sa cred...si anul asta, a 3 zi d PASTI, m-am dus din nou, si am uitata sa spun, 1 oara cunoscusem acolo un calugar, care a fost f dragut cu mie, pers ca el mai greu de gasit in ziua de azi..m-a ajutat mult...si m-a facut sa percep si sa inteleg altfel decat cum o faceam eu pana atunci tot ceea ce mi se intamplase mie si familiei mele, pt ca incepusem sa-i povestesc tot ceea ce mi se intamplase...eu , care nu-mi placea sa vb despre prob mele, imi ieseau de atunci cuvintele de parca nu stiam de unde si de ce ii zic lui toate acele lucruri, ca de plumb, pe care le tinusem in inima mea atat de mult timp...si anul asta, iar vb cu el ii spun''PARINTE, cred ca sunteti atat de linistit aici, atat de impacat sufleteste, nu ca mine, ca noi, ceilalti, care avem atatea probleme si greutati de infruntat....'' si el imi spune'' DA, poti spune si asa, dar sa stii ca noi aici, spre deosebire de ''voi'', din afara manastirii, noi, ii avem de infruntat de draci, avem razboi de dus cu ei, si sa stii ca sunt calugari si calugari, preoti si preoti, sunt unii care ii chinuie pe ceilalti frati, pt ca si in interiorul manastirilor, kiar si acolo va vine sa crdeti, exista rautate, chiar si acolo cel cu cornite, si-a bagat codita si unii care isi vad de treaba lor sunt chinuiti de ceilalti, rai...asa ca sa stii, ca si acolo nu-i totul asa cum pare, chiar si acoolo cel acre se duce si se hotaraste sa ii dedic viata lui DUMNEZEU, si el intalneste piedici la tot pasul si cunoaste rautatea ''celorlalti'' de acolo...deci, in concluzie, oriunde am fi, nici unii, nici ceillati, nu suntem scutiti d crucea pe care trebuie sa o purtam, asemenea MANTUITORULUI, si mai ales ei, care cunosc atat de multe taine, pt ei e si mai greu, noi ''vedem totul superficial, de aici, din ''afara; din lumea noastra, dar ei sunt cu adevarat oameni ai lui DUMNEZEU, care se lupat cu dracusorii, si asta fara gluma, eu kiar cred in astfel de lucruri, pt ca asa cum exista bine exista si rau, sub diverse infatisari si chipuri, si nu stiu daca ati observat, parca binele pe care il facem ne este rasplatit cu rau...si nu intelegenm d c ...pt ca trebuie sa trecem si noi prin asta, asa cum a facut si EL, CEL CARE a venit pe pamant, pt noi...si DA, mi s-au indeplinit aproape toate dorintele pe care mi le-am pus, a mai ramas una,...si aia sunt sigura ca mi se va indeplini, pt ca cele pe care crdeam ca nu mi se vor indeplini, concret, mie, care mnu credeam, mi s-au indeplinit...incercati si voi, daca nu credeti, mergeti la M-STIREA SIHASTRIA SI RUGATI.-VA LA MORMANTULUI PARINTELUI CLEOPA, si veti vedea si voi, veti simti si voi, mai bine zis, ca CEVA se va schimba in interiorul si in viata voastra ...cva de bine, va asigur!
Postat pe 25 Iulie 2008 19:40
A te calugari sau nu este o optiune. Viata este un amalgam de optiuni indiferent ca au la baza traume sau pur si simplu inclinatii, dorinte s.a.m.d.. Cred ca trebuie totusi apreciati (calugarii) pentru optiunea de a se sacrifica si a-si consacra viata divinitatii. Viata monahala este una austera care presupune multe renuntari. Cred ca sunt putini cei care aleg aceasta cale din dorinta de a evada. Poti reduce contactele interumane si ca mirean, in cazul in care doresti acest lucru.
Postat pe 30 Iulie 2008 01:41
Dragele mele, am citit cu atentie toate postarile de aici si am dat dreptate fiecareia dintre ele. Da, multi se calugaresc ptr a scapa de problemele din lume. Da, multi se calugaresc ptr a-i urma lui Hristos. Am o intrebare totusi ptr voi: a incercat cineva sa traiasca intr-o astfel de comunitate? Ei bine, eu da! Ma bateau niste ganduri in acest sens. Citisem enorm pe teme religioase si aveam acea conceptie de "batran frumos", de oameni cu liniste si sfintenie interioara, cu lepadare de sine. Ei bine, concluzia: sa te fereasca Sfantul sa le devii egal! Da e bine sa mergi, sa primesti sfaturi, sa te rogi etc, dar sa stai intre ei o saptamana sau o luna, atc veti vedea ca totul se schimba. Am incercat in mai multe locuri, insa am descoperit dincolo de liniste si rugaciune, niste masinarii mult mai cumplite decat in lumea noastra. Am mers la pr Iustin Parvu (unul dintre ultimii duhovnici in viata) care, fara sa spun ceva, mi-a zambit larg, mi-a strans capul la pieptul dansului si mi-a zis: "Mai ceea ce cauti tu, doar in ceruri se gaseste! Nu mai incerca in zadar ptr ca te vei sminti mai tare! Viata-n mannastire nu mai este cea fost, iar la maici e si mai si! Sunt aspide mai, aspide!" Mi-a explicat ca ptr Dumnezeu, tot ce-i sub cer e ca un camp imens de batalie. Fiecare dintre noi fiind un mic soldatel trimis ptr lupta, drept ptr care a inzestrat pe fiecare-n parte cu anumite calitati doar, doar nu va dezerta si cu toate astea.... Ca Dumnezeu trebuie cautat adanc in sufletul nostru si nu lume, manastiri, biserici. Rolul celor din urma este de a ne apropia in sensul ca sunt locuri ce ne atentioneaza ca ar trebui sa ne mai oprim din luptele noastre cotidiene si sa mai cautam de suflet. M-a intrebat de ce persoana care traieste-n isihie este mult mai aproape de Dumnezeu si aproape de desavarsire fata de oricare calugar? Tocmai ptr ca s-a rupt de lume si, desi nu merge la biserica, discuta mai des cu Dumnezeu in sinea lui. P.S. imi permit sa va indic citirea poeziilor scrise de Sf. Ioan Iacob Hozevitul (sfant roman). Va garantez ca va veti simti altfel. Pe mine au reusit sa ma faca sa vad altfel lucrurile.
puiut_77 Postat pe 30 Iulie 2008 09:51
Consider ca si calugarii sunt de mai multe feluri. Pana sa vizitez toate manastirile din Moldova aveam cu totul o alta idee despre calugari. Cei pe care i-am vazut acolo erau cu mult diferiti fata de ce credeam eu. Pe unul dintre ei, ale carui vorbe si comportament m-au marcat cel mai mult, l-am dus cu masina de la o manastire la alta. Era un tanar de 18 ani care, desi distanta era foarte mare si afara mult prea cald, nici macar nu facea autostopul.Am oprit masina si l-am luat iar la micile noastre intrebari el a dat niste raspunsuri surprinzatoare. Se calugarise de pe la 14 ani impotriva vointei parintilor iar in timp relatia cu familia sa s-a racit.La inceput il vizitau, mai tarziu ii trimiteau carti si de ceva timp nici macar asta nu se mai intampla.Cand eu l-am intrebat e ce nu merge el acasa, a spus ca are voie dar ca nu simte nevoia sa ii mai vada.Astel in fiecare zi participa la 3 slujbe la biserica si munceste in gradina.Nu cred ca este un lucru rau sa te linistesti si sa te detasezi din cand in cand de lumea asta prea rapida in care nu mai ai timp sa iti hranesti sufletul macar cu o carte buna,dar el este doar un pusti si nu singurul...
deea2die4 Postat pe 30 Iulie 2008 20:01
Eu cred ca nu trebuie sa fugi de lume, ci sa te pazesti de ea.Si in manastiri si inafara lor, diavolul ataca; esti lovit de oameni si situatii. Eu cred ca e cel mai important sa stai aproape de Dumnezeu, indiferent unde esti pozitionat in lumea asta si sa te rogi lui Dumnezeu, singurul care te poate ajuta si caruia ii pasa cu adevarat de tine. Si eu am avut probleme pe care le credeam imposibil de rezolvat. Am incercat totul, iar cand m-am vazut in fata imposibilului, m-am inchis in camera mea si L-am rugat pe Dumnezeu sa ma ajute. Rezolvarea nu a venit in clipa urmatoare, dar a venit la timp. Fiecare din problemele mele a primit rezolvarea la timpul cel mai potrivit. Deci, aveti la indemana tot ce va trebuie pentru a primii rezolvarea problemelor si apoi mantuirea sufletelor:rugaciunea sincera! Profitati de ea! Viata de calugar e benefica pe un timp limitat:sa stai in natura, departe de zgomote si atatea probleme. Pe timp indelungat insa devine similara vietii de afara:plina de mizerii.
gabriela_esty Postat pe 31 Iulie 2008 04:32

Postat pe 12 August 2008 16:05
Imi plaCE GANDIREA! sA SE SFINTEASCA PE SINE! nU: EI SE ROAGA SI PENTRU NOI, PACATOSII CICA. sI SE ROAGA CU ARDOARE, SE ROAGA DES SI ASTFEL AJUTA LA .. MANTUIREA NOASTRA?! cEVA CAM ASA. oRICUM, EI NU va POT RASPUNDE CACI NU CRED CA STAU PE SITE-URI ci se roaga de 3-4 ori pe zi. Ar trebui sa le multumim ca exista si ca se roaga pentru noi toti. Si.. sa-i lasam in pacea sufletelor lor si, uneori, in Q.I.-ul lor!
dr_psy Postat pe 27 August 2008 17:42
Despre calugari nu am o parere foarte buna poate ca gresesc dar mi se pare ca ei prin asta fug de viata si s-au calugarit doar pt ca au avut un esec..
Postat pe 9 Septembrie 2008 11:02
Va anunt ca azi se difuzeaza reportajul cu mine la ACASATV,la ora 17.30, in reluare la ora 24
dragalaspui Postat pe 10 Septembrie 2008 15:31
A TE CALUGARI= A FUGI DE VIATA
Postat pe 11 Septembrie 2008 17:44

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
SUNT MANDRA CA SUNT ROMANCA!...	1	De la: Malvine 13 August 2008 14:22
Ajutati'ma va rog :) cu o parere .. ceva :-??	14	De la: kudika037428 5 Martie 2010 01:12
Poze hazlii	2	De la: DiavolytaTa 28 Aprilie 2009 00:46

Un subiect poate "off site"?	4	De la: cantafabule 13 Septembrie 2009 16:05
caut jocuri de logica................	4	De la: Barbie30_ 4 Mai 2011 11:18