sotul si parintii lui

Argumente ca nu m-am casatorit inca

dragoste fara sex.....

C_Liliana Postat pe 9 Iulie 2008 08:38
Buna! Ma numesc Liliana, am 25 de ani, si am nevoie de un sfat de la voi: sunt casatorita de 3 ani cu sotul meu. Nu stam la socrii mei insa el e foarte obsedat de ideea de a-si ajuta parintii. E foarte obsedat ca eu sa ma comport cat mai bine cu ai lui, restul nu mai conteaza. Am ajuns sa ne despartim de 2 ori din cauza acestui motiv: parintii lui. Nu e multumit niciodata de ceea ce fac pentru ai lui, nu apreciaza nimic din ce fac in legatura cu ei, de fapt el da importanta la niste lucruri foarte banale din punctul meu de vedere si nu vede ce fac eu ci vede numai ceea ce nu fac referitor la acestia. Cand ne-am casatorit era foarte dezamagit de tatal lui deoarece incepuse sa se certe mult cu el si spunnea ca din cauza acestuia nu s-a insurat pana la varsta pe care o avea deoarece toate fetele stiau ce face tata-sau si fugeau de el. Acum, dupa 3 ani a uitat complet aceste lucruri, ba din contra nu-si aduce aminte sau poate nu vrea sa recunoasca ca a zis asa si crede ca parintii lui sunt singuri si ca el e singurul lor sprijin, (mai are un frate dar acesta este casatorit si s-a mutat cu familia in Italia) cu toate ca nu sunt prea batrani (au pana in 50 de ani amandoi). Acum soacra mea a plecat la cumnatul meu in Italia deoarece a nascut sotia acestuia si a plecat pentru o perioada de 4 luni. Socrul meu a ramas singur acasa. Si de aici incep toate problemele. Ca nu-l ajut indeajuns, ca nu-i fac cine stie ce.... Si din cauza asta, fiindca nu sunt cum vrea parintii lui el spune ca-si ia bagajul si pleaca la tatal lui. Iar eu sunt si cu serviciu si cu facultatea, si ma strezeasa si cu obligatiile astea, cu toate ca le-am zis destul de clar ca eu nu promit ca-i ajut ca sunt si eu destul de aglomerata anul acesta si ca nu vreau sa-mi aud vorbe de genul. Am ajuns sa cred ca trebuie sa fac in asa fel incat sa fie dezamagit de parintii lui. Pentru ca altfel casnicia noastra nu cred ca va rezista. Nu-mi place sa fiu casatorita cu toata familia lui. Din comportamentul sotului meu parintii lui sunt pe primul loc iar sotia pe locul 2. Am stat de vorba cu el ca acum pt. noi parintii sunt pe locul 2 si ca noi ar trebui doar sa-i ajutam dar nu asa: sa ne certam tot timpul din cauza lor. Spuneti-mi va rog ce sa fac, cum sa-l fac sa inteleaga lucrul asta pentru ca, dupa cum am zis, cred ca numai daca acestia il dezamgesc (cu toate ca o sa uite repede si asta) numai atunci am putea sa ne intlegem. Sunt disperata. Nu stiu cum sa mai procedez. Astept sfatul vostru. Va multumesc!
... convinge-l sa plecati in Italia.Daca ii intra in cap definitiv ca este indispensabil pentru parintii, adio, ori accepti asta ori la revedere, rezultatul e previzibil.Doar daca ai suficienta rabdare sa le intelegi egoismul ti-ar putea deveni chiar mari prieteni, riscul este sa devii ca ei.In romania sint prea multi parinti egoisti, care au nascut copi din intimplare ca sa aiba cine ii ajuta la batrinete.Cu toate ca la 50 de ani sa te simti atit de batrin arata cita pofta de viata au dar mai ales ce activitate sociala limitata au avut.Sa nu uiti asta cind vei avea copii tai.
marco918 Postat pe 11 Iulie 2008 23:00
Mersi frumos pentu sfat. Nu am sa uit acest lucru.

C_Liliana Postat pe 13 Iulie 2008 21:02
Buna..Sincera sa fiu am intalnit multe cazuri in care intr-o relatie apar certuri din cauza parintilor,de cele mai multe ori parintii baiatului au cate ceva de obiectat..important e sa-l faci sa inteleaga ca acum voi doi formati o familie si sa acorde mai multa atentie relatiei voastre.. ..incearca sa-l faci sa inteleaga ca are de pierdut dak ignora problemele voastre si se axeaza pe ale parintilor...eu stiu..spune-i ca parintii lui stiu si pot sa se descurce singuri...incearca sa il convingi ca ii sufoca..dak e posibil convingel sa mergeti in vacanta undeva departe..cand o sa va intoarceti poate va realiza ca parintii lui s-au descurcat si singuri..si eu ma intreb cateodata de ce unii baieti sunt atat de lipiti de parinti ??nici la o varsta destul de inaintata nu realizeaza ca trebuie "sa-si ia zlorul de la cuib" si sa isi vada de viata lor???..
PisSyK Postat pe 17 Iulie 2008 19:57
buna,sunt casatorita de 3 ani ai am intampinat si eu aceeasi problema,nu stiu daca pot sa-ti dau sfaturi,fiecare relatie difera,insa pot sa-ti spun cum am rezolvat eu aceasta problema.(sper cel putin)pentru moment nu mai avem probleme in primul rand nu i-am mai vorbit de rau familia,pur si simplu i-am spus ca ii respect dar nu ma implic in relatia lui cu ai sai,dupa care am facut tot posibilul sa iesim cat mai des din oras,sa fim mai mult singuri,iar acasa sa-i ofer caldura si sprijinul pe care l-ar fi gasit la familia lui,atunci el nu mai motive sa apeleze mereu la mami si la tati pentru a gasi caldura pe care o are deja 'acasa' iti doresc mult succes!
zoik Postat pe 20 Iulie 2008 14:56
mda...eu as privi situatia din alt punct de vedere....parintii isi doresc tot ce-i mai bun pu copilul lor....cand acesta se casatoreste....parintii ar trebui sa faca totul posibil ca tinerii sa traiasca in liniste si intelegere....dar cand parintele observa ca ceva nu merge bine,si cauza problemei este in ei insisi...si nu incearca sa gaseasca rezolvare acestei probleme,atunci e foarte dificil....nu cred ca parintii lui nu observa grija obsesiva din partea fiului...faptul ca iti cere prea mult,ca va certati pe marginea acestei probleme....as spune ca parintilor le convine asa o situatie,ba chiar ii alimenteaza obsesia.....socrii tai ar trebui sa abordeze o astfel de tactica..."lasa fiule ca ne descurcam si singuri....las-o pe sotia ta ca trebuie sa invete....nu-ti fa griji pu noi".......si nu invers:"offfffffff nu ne ajuta nimeni,of sotia ta nu e buna de nimic,daca ar veni sa faca un pic de ordine"..etc........daca conlictul e de asa natura atunci ar trebui sa va mutati cat mai departe de parinti,cat de cinic nu ar suna....dar daca problema e in sotul tau,iar parintii nu au nici o vina...ar trebui sa discuti cu el...sa-l faci sa inteleaga ca parintii nu-s vesnici...si ca langa tine v-a trai toata viata....nu stiu daca aveti copii...dar copii ii vor schimba prioritatile in viata sotului tau...ocupatia de baza va deveni sotia si copii.......asta e parerea mea..iti doresc bafta...
Postat pe 14 August 2008 23:21
Eu zic sa-l lasi dreaq cu ma-sa si ta-su, ca nu se va schimba, o sa dureze toata viata, si o sa-ti faca zile fripte si nu merita decat daca e iubirea aia adevarata,ceea ce ma indoiesc,no offence. Nu cred ca e asta sfatul pe care il asteptai, dar life sucks :D, si e si scurta, de ce sa ti-o amarasti singura?
googoodoll Postat pe 14 August 2008 23:28
dragutza fa bine si vb cu sotul tau explicai ca a ales sa fie cu tine.sa isi lase parintii in pace ca de fapt sta cu tine si nu cu parintii lui!!!!tot ce conteaza e ca el e fericit cu tine!!!
aurrorandreea Postat pe 15 August 2008 21:35
"Eu zic sa-l lasi dreaq cu ma-sa si ta-su, ca nu se va schimba, o sa dureze toata viata, si o sa-ti faca zile fripte si nu merita" Pana aici sunt de acord cu googoodoll. Sunt mama de baiat, adolescent acum, dar creste..., si nu sunt de acord cu parintii care asteapta si accepta ajutorul copiilor. Din punctul meu de vedere parintii sunt cei care trebuie sa-si ajute copiii pana mor, sau Doamne fereste pana se imbolnavesc si chiar nu mai pot. Recomanda-i socrului tau, daca nu este in stare sa-si faca singur menajul, sa angajeze o femeie cateva zile pe saptamana, sau daca sotul tau se ofera, s-o faca el pe menajera. Tu ai obiectivele tale, viata ta si in cazul in care a uitat: s-a insurat, nu si-a luat femeie in casa. Lucrati amandoi, aduceti amandoi bani in casa (indiferent de procent) aveti amandoi un cuvant de spus in relatia dintre voi. Daca nu intelege, sau mai bine zis nu vrea sa inteleaga: drum bun si-un praz verde! Fii ferma si impune-ti punctul de vedere.
gina37 Postat pe 3 Noiembrie 2008 15:36
De la: googoodoll, la data 2008-08-14 23:28:53Eu zic sa-l lasi dreaq cu ma-sa si ta-su, ca nu se va schimba, o sa dureze toata viata, si o sa-ti faca zile fripte si nu merita decat daca e iubirea aia adevarata,ceea ce ma indoiesc,no offence. Nu cred ca e asta sfatul pe care il asteptai, dar life sucks :D, si e si scurta, de ce sa ti-o amarasti singura? . Eu zic la fel.
_iluzie_ Postat pe 3 Noiembrie 2008 15:38
Doamne ce oameni, la nici 50 de ani sa accepte sa fie ajutati de copii in loc sa ii multumeasca lui D-zeu, ca sunt sanatosi si ca se pot ajuta singuri ..... Comvinge-l cumva pe sotul tau ca acum are familia lui, parintii ar trebuii in mod normal sa treaca pe locul 2, sau daca nu lasa-l sa plece la tatal lui asa cum ameninta... Nu trebuie sa renunti tu la tine pentru ei, si daca pleaca ce, poate gasesti unul care sa te pretuiasca cu adevarat, nu sa iti reproseze ca nu ii ajuti parintii...
my_melody Postat pe 3 Noiembrie 2008 15:56
Si eu zic sa-l lasi. In fond, eu nu pierd nimic ca-ti dau sfatul asta. As putea zice sa-l impusti, ca oricum tu mergi la parnaie. Chi9ar n-ati i9nteles ca sfaturile in domeniul virtual se dau pentru ca respectivii nu sunt implicati in ceea ce s-a intimplat in viata reala, si in aceste conditii isi pot da cu parerea, ca oricum nu risca si nu pierd nimic?
sagetator Postat pe 3 Noiembrie 2008 16:06
EU AM TRECUT PRIN ASTA SI STIU CE VORBESC...ALTII CUM E ANTE-VORBITORUL-NU!
_iluzie_ Postat pe 3 Noiembrie 2008 16:15
Si eu am trecut prin asta. Toate rudele ei erau importiva mea si in timp i-au bagat tot felul de prostii in cap, si ea a cedat psihic si a gasit tot felul de motive aiurea de cearta, ca sa poata merge la ei, asa cum i se cerea, in loc sa stea cu sotul ei.
sagetator Postat pe 3 Noiembrie 2008 16:18
De la: sagetator, la data 2008-11-03 16:18:56Si eu am trecut prin asta. Toate rudele ei erau importiva mea si in timp i-au bagat tot felul de prostii in cap, si ea a cedat psihic si a gasit tot felul de motive aiurea de cearta, ca sa poata merge la ei, asa cum i se cerea, in loc sa stea cu sotul ei. Intrebarea topicului era alta./ Daca nu esti in stare sa ajuti, nu te mai baga in seama. suferi atit de mult ????bietul......
_iluzie_ Postat pe 4 Noiembrie 2008 11:04
draga googoodoll sa sti ca ai foarte mare dreptate in legatura cu discutia despre sot si parinti lui...pentru ca sa intamplat asa in familia mea...parinti mei au ajuns sa se desparta din cauza mamei tatalui meu si astapentru ca is petrecea mult mai tump si mult mai multi bani cu mama lui decat cu noi cu familia lui...inteleg ca ti la parinti dar asta nu inseamna ca trebuie sa uiti de sotie si copii asa cum a facut el....si asta chiar nu are remediu...si la prima casatorie a tatalui a fost aceasi problema...nu cred ca mai poti considera barbat o astfelde persoana care sta toata viata dupa fusta mamei....offf mia facut bine sa scriu toate astea pentru ca zilele astea este divortul parintilor mei
oana_dee Postat pe 11 Noiembrie 2008 13:17
Ar trebui sa incerci macar sa`i spui socrului tau ca nu tii minte sa te fi luat de nevasta,si daca nu se simte`n stare sa plimbe aspiratoru prin casa sa`si sune nevasta care l`a tinut pe brate pana la 50 de ani ca sa`l tina`n continoare.Iar sotului tau daca nu`i convine spune`i sa`si faca traistutza sa se duca sa faca pe nevasta pt taticu,daca tot e asa disperat sa`i faca toate mofturile,pentru ca tu chiar nu ai de gand. Ii expui toate acestea calm si hotarat fara sa accepti nici un alt fel de compromis si comentariu...Nu`i ceri sa aleaga intre tine si ei...ii ceri doar simplul fapt sa te slabeasca cu pretentii idioate si sa inteleaga ca o nevasta nu e sluga`n casa parintilor si nici macar a lui.Tu ve`zi`ti de viata....eu chiar ma mir ca mai sunt femei care decid sa`si tariasca viata langa specimene atat de inapoiate.
Mony_ampera Postat pe 27 Noiembrie 2008 13:09
Va urez un an nou fericit! Si toate dorintele frumoase, sa vi se implineasca!
Cassey_Tarot Postat pe 30 Decembrie 2008 23:17
fata draga daca nu pui picioru in prag patesti ca mine avelo de grija o sa iti manici totata tinereta cu ei si ajungi la virsata mea si o sa iti para rau ai pa
costel_stroila Postat pe 23 Ianuarie 2009 21:29
aceste lucruri sunt cele mai frecvente intr-o casatorie...asa ca sunt casatorita de 7 ani si am incercat initial sa-i gasesc un loc de munca..pentru ca lucra pentru ai lui...sa-i fiu aproape...avem si un baietel..dragostea se imparte...crezi ca exista ceva in lumea asata sa-i multumeasca????pe barbatii?????...si eu am ajuns la o concluzie daca mai merge bine..daca nu viata merge inainte...toate cele bune!!!
florence_82_tsf Postat pe 24 Ianuarie 2009 19:16
incearca sa-i deschizi ochii,k s-a casatorit cu tine,ca nu mai este un copil c depinde de parintii lui..acum este el cel care ar trebui sa isi asume anumite responsablitati in privinta ta s nu a familiei decat cand este necesar.dac ati avea posibilitatea,mutati-va in alta parte,dac nu...imi pare rau sa iti spun,dar cred ca asa usor nu se va schimba.....si asa ca ar trebui sa-l lasi acum cat nu este chiar asa de tarziu....in fine,ast este o simpla parere,dar tu stii mai bine ce este in casa ta si intr-un final tu ai sa decizi ce ai sa faci..bafta
aliona_larisa Postat pe 26 Ianuarie 2009 18:55
Uau ce pacate ai sufletzel... Te felicit pt iubirea de sine ce o mai ai, dar daca mai stai mult intre bolnavi ,te vei molipsi si tu. Sotzul tau este vampirizat de parintzii lui, iar tu ? Ce vrei? Nu stiu cum aratzi , esti frumoasa? Ce face fiu-su? Cauta singe proaspat pt tata? E groaznica situatzia in care te afli si solutia cred ca o sti foarte bine si tu. Apa sfintzita? sa-i torni in cap cu galeata daca se mai apropie de tine, Cruce? sa faci in patru certificatul de casatorie si Lantzisorul de Usturoi ? este hrana spirituala , Cuvintele lui Isus Hristos: "Nu socoti�i c� am venit s� aduc pace pe p�m�nt; n-am venit s� aduc pace, ci sabie. C�ci am venit s� despart pe fiu de tat�l s�u, pe fiic� de mama sa, pe nora de soacra sa. Si dusmanii omului sint casnicii lui. Cel ce Iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat..." Matei cap 10 vrs. 34,35,36,37.
denis_3d25 Postat pe 8 Februarie 2009 21:18
Draga Liliana ! Vad ca nu ai mai intervenit pe aici, mi-ar place sa stiu ca ti-ai rezolvat problema...dar nu prea cred . Pentru ca e vorba de o casnicie de 3 ani, acum spre 4 , cred ca e cazul sa te gandesti foarte bine la viata voastra , la viata ta. In timpul scurs in aceasta casatorie , era cazul sa existe mai mult "noi" , clar , bine definit ,cu prioritati , preferinte , proiecte , si in limite normale "altii" adica oricine altcineva , inclusiv familia sa. Nu e bine sa intorci spatele celor aproape 4 ani din viata , dar nici sa -ti refuzi o viata implinita ,de dragul acestora. Din felul in care ai expus situatia , eu am simtit ca esti....satula , si te cred , te inteleg. Ma bucur din suflet ca esti suficient de ambitioasa si nu te-ai lasat...coplesita si sa fii renuntat la facultate.....sacrificiu inutil pe altarul casniciei. Cred ca ar fi bine sa -ti gasesti ,cat poti de bine un echilibru....sa te linistesti ca sa poti gandi limpede. Iar in ceea ce priveste mutatul lui ,cu tatal sau pt. ca tu nu faci suficient.......cred ca ar merita incercat. El pleaca de acasa., indiferent de motiv ,si in plus....traiul cu tatal cu care nu se intelegea, dar spuneai ca a cam uitat....e posibil sa-l aduca acasa, spasit , poate jenat , mai repede dacat crezi. Eu asa cred, si-ti doresc succes !
libra66 Postat pe 18 Februarie 2009 14:12
Te inteleg si te cred in totalitate.......eu am trecut prin asa cv.Am divortat de sotul meu dupa 13 ani de casatorie...............nu puteam faca nm fara familia lui,tot timpul erau la noi in casa,nu puteam avea nici un pic de intimitate la mn in casa.Incerca sa ma invete cum sa imi educ copilul.In final mi-am luat lumea in cap........am cedat....ai grija ce faci dar tre sa fi putin egoista...adica tre sa te gandesti la tn....bafta multa.
butterfly_sound_of_love Postat pe 18 Februarie 2009 18:05
cred ca suntem atat de multi care am trecut prin asa ceva:relatia cu socrii sau mai bine zis relatia lui cu proprii parinti.din nefericire si eu din acelasi motiv m-am despartit de fostul sot,era obsedat de proprii parinti,ba mai mult ma acuza ca eu ii urasc...niciodata nu vb de noi ci de ei,nevoile noastre nu contau ci ale lor iar dc ii spuneam ca nu e normal imi spunea ca singura nebuna din casa sunt eu si ca stie el ca eu nu-i suport parintii si de aia le caut tot felul de motive. am trecut prin niste situatii stanjenitoare,greu de descris,ba mai mult mama lui i-a zis la un moment dat ca eu nu-l merit si sa-si gaseasca pe alta si sotul meu fiind f ascultator asta a si facut nu am avut intimitate niciodata,oriunde mergeam noi hop si ei,la munte,la mare chiar dc eram numai tineri n-avea importanta,nu le era rusine... ba mai mult soacra mea era atat de invidioasa ca purta aceleasi haine ca si mine,chiar dc eu aveam 23 ani iar ea 49 ani ma verifica la servici,soacra,m-a facut de ras la colegi concluzia mea este ca daca baiatul este mamos iar soacra este plecata putin cu mintile de acasa,acea casnicie este sortita esecului,este o boala incurabila ce nu are leac eu zic sa va feriti de asa ceva decat sa suferiti
daita_25 Postat pe 18 Februarie 2009 19:32
groaznic!! nu-mi vine sa cred cati parinti dementi exista ,am trecut si eu prin experienta aceasta si stiu cat de greu este,am avut o relatie de 4 ani ..pot spune ca tipu era perfect...singurul defect erau parintii lui. Aceeasi poveste,m-au umilit, plus ca ii bagau in cap tot felul de chestii...printre care...eu nu ii plac, nu ii ajut, nu ii bag destul in seama tatal lui chiar mi-a reprosat in fata ca eu "ii vad numai pe ai mei"...si sincer era cam greu sa ii vad numai pe ai mei ca ei sunt plecati in franta si ne vedem cam de 3 ori pe an,dupa parerea parintilor lui noi trebuia sa stam cu ei toata ziua. Am fost si logoditi deci urma si o nunta, va dati seama ce reactie au avut...mi-era greu de inteles de ce se agata atat de mult de el, mai ales ca "socrii" aveau inca 2 copii, eu am incercat totusi sa inteleg ca sunt parintii lui dar la un moment dat chiar au exagerat si intr-o zis din senin mi-a spus ca el ii alege pe parintii lui....am ramas socata deoarece nu aveam nici o discutie pur si simplu ne uitam la televizor si a venit cu fraza asta,dupa care au urmat chestii de genu" mi-e rusine cu tine pentru ca nu te potrivesti in familia mea, ai mei spun ca tu esti prea blonda...si mica de inaltime si nu arati bine pe langa mine, apoi s-a razgandit ,ne-am impacat si de atunci tot asa...(ei sunt toti sateni, si inalti iar eu am o inaltime de 1.53) ce sa zic un sfat bun nu pot sa dau dar eu am renuntat sa mai lup, am renuntat la prea multe si acum sunt suparata....tipul respectiv inca nu s-a hotarat...sau mai bine spus parintii lui nu s-au hotarat daca sa se desparta sau nu de mine...dar...ce sa spun , fetelor daca nimeriti un specimen de genu asta fugiti cat mai repede!!! nu duce la nimic bun
dyanna_deedee Postat pe 2 Aprilie 2009 19:27
buna dimineata
Cassey Postat pe 18 Mai 2009 09:22

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
De ce se teme femeia la 30 de ani?	123	De la: denis_roxana 23 Mai 2011 17:23
ce lipseste in viata mea ca sa ma simt implinita cu adevarat/?	23	De la: Lisssa 9 Iulie 2010 16:15
vreau sa ma casatoresc	7	De la: kudika_23911 21 Decembrie 2012 20:28

Fetelor, UN SFAT va rog!	34	De la: kudika_pudika 1 August 2011 12:46
aproape de divort	38	De la: argint_viu 26 Martie 2010 17:43