de la o iubire inocenta la o relatie care se cheama clandestina...

am nevoie de sfaturi urgrnte

cum sa spui NU de la inceput unei relatii ce te poate face sa suferi

rmari Postat pe 14 August 2008 12:24
Desi abia azi mi-am deschis contul, nu sunt cu totul noua pe aici, urmaresc de ceva vreme cu interes diferite subiecte.Si pana la urma, pt ca n-am efectiv cu cine vorbi despre subiectul meu "tabu", am sa ma adresesez voua, celor care poate o sa ma ascultati, o sa mi spuneti un cuvant indiferent care ar fi. Am trait in urma cu mai multi ani, ca fiecare fiinta, poate, minunea primei iubiri. Una simpla, inocenta, in care aproape totul s-a nascut doar din sentimente, ganduri, vise...Insa prea multele obstacole (o oarecare difernta de varsta, eu ceva mai mare, preocuparile, el student, eu deja absolventa cu resposabilitati la locul de munca, distanta, locuiam in orase diferite)ne-au indepartat.Si am ajuns ca sa nu mai stim nimic unul de altul si fiecare sa-si croiasca alt drum...Numai ca dupa 5 ani, ne-am reintalnit, el, casatorit, (ca si mine de-altfel) a ales sa vina in orasul unde ne-am cunoscut si unde eu locuiesc. Si din unele discutii absolut intamplatoare,(de fapt privirile au grait mai mult) am ajuns sa intelegem ca timpul n-a sters nimic din ce simteam odata unul pt altul...Oarecum suntem aceiasi de odinioara si am vrea sa mergem mai departe, continuand povestea de atunci cand am fost doar niste copii...Numai ca azi, iubirea de atunci apare acum in ochii celoralti daca ar afla, un fapt imoral, clandestin, imposibil de acceptat. Si ma intreb de ce a fost sa fie asa...Mi-e imposibil sa nu ma gandesc la el... Dati-mi o idee, cum sa fac sa-l uit, pt ca de a fi impreuna legal nu va mai putea fi vorba niciodata...
O iubire simpla, inocenta inseamna ca dragostea nu s-a consumat? Daca nu s-a consumat poate ca asta este motivul pentru care nu-l poti uita, iar daca s-a consumat si inca sunt sentimentele acestea si dupa 5 ani, mi se pare destul de complicat sa-l poti uita. Si de ce nu mai poate fi vorba de a fi impreuna vreodata? Inteleg ca sunteti casatoriti atat tu cat si el, exista si copii in aceste casnicii? Atunci chiar ca ar fi foarte complicat. Privirile sunt mult mai importante decat vorbele iar tu spui ca mai mult privirile au grait. Cum sa faci sa-l uiti? Din pacate nu cred ca cineva i-ti poate spune cum. Dar orice ai face, trebuie sa incerci sa nu ranesti pe nimeni. Casnicia ta e ok?
mikha3la Postat pe 14 August 2008 16:50
Ciudata poveste si cu multe necunoscute...Sa-l uiti? Simplu: Gandeste-te ca fiecare a ales. Si asta e...Nu?

floaredecolt26 Postat pe 15 August 2008 15:34
io mi-s curios de ce spune ca nu mai pot fi impreuna legal!!!!! astept emotionat o lamurire.
Postat pe 15 August 2008 15:37
Da, bine spus,sa nu ranesc pe nimeni, sa nu sufere nimeni, (pt ca povestea e intr-adevar complicata, problema divortului nu se poate pune pt niciunul)si nici n-as vrea sa sufere nimeni, (imi e de-ajuns mie) de asta spun ca as vrea sa-l uit. O vreme, cat timp a fost departe si n-am mai stiut de el nimic, am crezut ca am reusit, dar n-a fost asa...Si acum traim, cum mi-a scris el intr-un email (cam la atat se rezuma comunicarea dintre noi, nici pe mess n-am intrat, din prudenta, fireste) Marea Regasire, in sensul ca abia acum scriindu-ne am indraznit sa ne marturisim pe deplin sentimentele. Numai ca da, "legal"(am uitat sa pun ghilimelele), adica la modul onest, fara teama unor "urechi" sau "ochi" care aud/ vad tot, nu ne putem vedea. Mi se pare ca sunt intr-o situatie fara iesire...As vrea sa vad o parte buna a lucrurilor. Oare nu exista?
rmari Postat pe 15 August 2008 18:45
Nu e atat de simplu sa-l uiti. Dar sincer... de ce nu puteti fi impreuna. Pentru a nu rani pe cineva? de ce nu se pune problema divortului? E foarte vag ceea ce ne spui, nu cred ca putem sa-ti spunem ceva care sa te ajute atata timp cat nu stim detaliile. sunt copii in aceste casnicii? atat tu cat si el aveti casniciile ok? Daca i-ti iubesti sotul trebuie sa-l uiti si sigur vei putea. Fi tare si sa auzim de bine.
mikha3la Postat pe 16 August 2008 01:12
Da, asta e, sunt si copii la mijloc si un sot (al meu) care nu merita deloc sa sufere pt ca, in fond, nu are nicio vina. Multumesc de incurajari, si, da, o sa auzim de bine, cu conditia ca "factorul perturbator" sa plece cat mai departe.Dar nu vrea sa plece, mi-a zis ca tocmai de-asta s-a intors si el in oraselul unde imi e dat sa-mi duc existenta, ca sa ma vada macar din cand in cand...As putea sa nu-l cred cand si eu imi doream asta?!
rmari Postat pe 16 August 2008 11:38
DRAGA MARI Eu cunosc o persoana care este in aceasi situatie ca si tine . A cunoscut pe cineva in liceu dar s-au despartit si dupa ani multi s-au reintilnit avind fiecare familie deja .Dar aceasta intilnire le-a trezit iarasi pasiunea care acum e deja imposibila. DE CE? din simplul fapt ca copii nu sunt de vina si nici sotul sau sotia.Asta e acum nu poti uita poate niciodata ca si ea dar discutand cu prieteni adevarati deschis despre aceasta durere reuseste sa faca fata si acum spune ca ramane vesnic un vis frumos neimplinit la care se gandeste cu placere chiar daca provoaca durere. E minunat sa iubesti cu toata durerea care o poate provoca . Asta e viata fiecare avem povestea noastra care mai de care mai dureroase sau daca nu atunci vom avea de acum incolo . TE PUP SI TOATE CELE BUNE .
Postat pe 30 August 2008 09:15
daca casnicia ta este ok nu vad care ar fii motivul sa va antrenati in aceasta poveste...vei constata poate dupa un timp ca nimik nu este ca "atunci" si ca cel care iti este alaturi inclusiv micutii si nevonovati copii vor fii cei care vor suferi si care odata si odata te vor condamana.si sa nu mai spunem de parerea ta de rau ...stii cum e ...toate la timpul lor si daca iubirea voastra nu sa consumat atunci incat sa se poata materializa intr o casnicie atunci nu vad rostul...jarul nu mai e ca focul...acum va fii frumos si intens dar mai tarziu cand iti vei da seama ce ai pierdut (asta daca sotul tau e un om cumsecade) cred ca nu vei mai putea reface casnicia ta .gandeste te ca sotul tau ar fii intr o astfel de situatie...ce sfat i ai da tu...cum ar trebui sa reactioneze...?uitarea vine cu timpul si timpul este parte din viata noastra...l ai uitat o data cu siguranta a doua e mai usor sa l uiti...ti o spun din experienta personala...nu incerca sa l alungi pe el din oras , incearca sa ti l alungi din suflet...trebuie amitie intra adevar
ancutza_inc Postat pe 27 Octombrie 2008 15:12
De la: elle26, la data 2008-08-15 15:34:50Ciudata poveste si cu multe necunoscute...Sa-l uiti? Simplu: Gandeste-te ca fiecare a ales. Si asta e...Nu? asta e? tu ai trecut prin astfel de situatie de zici k asta e? nu poti uita... eu am patit si stiu cum, dar nu pot da nici un sfat, pt k nici la mine nu-i roz...
Pinna Postat pe 3 Noiembrie 2008 17:52
am zis si eu asa, poate mai mult pt mine...ca de-altfel stiu si eu prea bine ca nu-i usor..ar fi prea simplu: asta e! si gata, ai dreptate.
floaredecolt26 Postat pe 4 Noiembrie 2008 17:53
Dificila situatia,am trecut si eu prin asa ceva.Fostul meu a plecat in franta si a revenit in tara acum un an.Prima data cand ne-am revazut ,am scapat poseta din mana si el geanta pe care o purta.Nu imi venea sa cred ca e el.Cu el mi-am inceput viata sexuala.Am iesit la o cafea si mi-a spus ca s-a casatorit si are un bb de 1 an.Mi-a propus sa ne vedem k si cum anii nu au trecut peste noi,dar cu toata dragostea ce i-am purtat-o (si i-o port)nu pot sa fac asta.Viata cu sotul meu e un cosmar,dar a lui cu sotia se vede frumoasa si linistita si nu as putea sa ii stric ei linistea acceptand o relatie cu el care nu ar avea nici un viitor.Nu ar mai putea fii ce a fost atunci,era inocenta,dragoste pura acum ar fii ceva urat condamnat de lume si trebuie sa ma gandesc ...de ce dak eu nu am avut noroc de sot iubitor si atent,sa ii fac viata un cosmar alteia care nu are nici o vina pt viata mea.Si mai ales ca sunt copii la mijloc....ar fii chiar pacat...dragostea asta cu nabadai ca sa zic asa ...isi are si ea rostul ei...timpul ei....cam asta am avut de spus.va pup
Rosen Postat pe 7 Noiembrie 2008 13:59
De la: rmari, la data 2008-08-16 11:38:26Da, asta e, sunt si copii la mijloc si un sot (al meu) care nu merita deloc sa sufere pt ca, in fond, nu are nicio vina. Multumesc de incurajari, si, da, o sa auzim de bine, cu conditia ca "factorul perturbator" sa plece cat mai departe.Dar nu vrea sa plece, mi-a zis ca tocmai de-asta s-a intors si el in oraselul unde imi e dat sa-mi duc existenta, ca sa ma vada macar din cand in cand...As putea sa nu-l cred cand si eu imi doream asta?! Nu ne-ai mai tinut la curent cu situatia ta. Ce s-a mai intamplat intre timp? Si totusi, din tot ce ai scris nu reiese nici ca iti iubesti mult sotul, nici ca el ar fi un om nemaipomenit de bun..atat ai zis doar ca nu merita sa-l inseli pentru ca el nu are nici o vina...de acord ca n-are vina, dar de aici eu n-am inteles ca el ar fi un om ,,jos palaria'' plus ca si fericirea ta conteaza. Iar daca nu esti fericita cu el, de ce sa mai stai cu el doar de dragul copiilor? Da, este posibil sa mai ai sentimente pentru acest barbat din trecut tocmai din cauza ca iubirea voastra nu s-a consumat(daca chiar nu a apucat sa se consume), dar este posibil ca tocmai el sa fie iubirea vietii tale. Eu nu sunt total de acord cu ce s-a scris pe aici. Am citit oricum destule topicuri apropiate de al tau si m-am saturat sa tot citesc ca trebuie parintii sa-si sacrifice fericirea de dragul copiilor. Eu zic sa te gandesti nu de doua ori, ci de zece ori daca e nevoie inainte de a lua decizia finala. Bineinteles, pentru asta trebuie sa discuti si cu acest barbat mai tanar din trecutul tau. Daca: 1.acest barbat te iubeste si acum(presupun ca te iubeste din ce ai scris tu ca s-a mutat in orasul tau doar pentru a te mai revedea) si il iubesti si tu, iar cu sotul tau nu ai o casnicie foarte fericita(si banuiesc pe undeva ca nu o ai superfericita, pentru ca daca ai avea-o, nu vad de ce te-ai mai gandi la celalalt), ar trebui sa va vedeti de fericirea voastra impreuna pe cale oficiala...copiii tai si sotul tau oricum ar suferi daca relatia ta cu sotul tau s-ar raci...si nu cred ca poti fi in continuare la fel de iubitoare cu sotul daca iti sta gandul la iubirea din trecut 2.ai o casnicie fericita cu sotul tau si tu totusi vrei sa-l uiti pe celalalt barbat, ar fi indicat sa rupi orice legatura cu el...mailurile doar ti-ar ingreuna procesul de a-l uita Iti doresc sa iei decizia corecta si sa fii fericita! Sa ne mai anunti ce s-a mai intamplat cu voi!
tematoare Postat pe 8 Noiembrie 2008 11:52
daa, asa e, n-am zis nimic...nu e nimic nou...poate doar sa va multumesc celor care mi-ati impartasit din gandurile voastre...la mine totul e cam la fel...eu departe, el departe...vorba cantecului si dorul calator care ne cheama uneori... e greu de tot, habar nu am ce o mai fi...mai trec pe aici, toate cele bune!
rmari Postat pe 9 Noiembrie 2008 14:35
nu as vrea sa fiu in locul tau. inteleg ca nu vrei sa distrugi casniciile dar e important si ceea ce simti tu. sunt multe lucruri care ar trebui puse in balanta. good luck!
fluturasalb85 Postat pe 12 Noiembrie 2008 14:35
E ciudat cum trece timpul...azi maine e deja un an de cand imi depanam gandurile aici si constat ca, nimic nu s-a schimbat...nici in bine, nici in rau...din pacate, sau nu. Mai in primavara, vreme de aproape doua luni, am crezut ca in sf, lucrurile sunt definitive: n-am mai stiut nimic de el, a disparut fara niciun cuvant si gata. Mi-am zis ca da, e cazul sa-mi vad de ale mele si nimic altceva in plus. Insa a revenit, mi-a scris, imi scrie, vrea sa ne vedem, a fost un fel de "pauza de reflexie", insa fara sa aduca nimic nou aceasta pauza decat ca dorul e acelasi...As putea crede ca e vorba de un joc de-a soarecele si pisica?
rmari Postat pe 23 Iulie 2009 18:18
Ai putea sa realizezi ca alergi dupa himere si ca poate e timpul sa-ti mai spui si tu punctul de vedere si sa nu mai faci presupuneri asupra a ceea ce face sau gandeste el?Eu cred ca daca timpul se scurge si o persoana sufera sau asteapta asa la infinit,nu mai putem vorbii de iubire sau speranta.Ia tu destinul tau in maini,fa-ti planuri cu tine si despre tine si abia apoi -te poti gandii daca mai merita sau nu asteptarea.IN aceasta perioada cum ai evoluat,ai fost fericita?Iti urez succes si curaj pt a te detasa de ceea ce nu e pt tine!
luyyzz Postat pe 23 Iulie 2009 23:44
tu maritata...el insurat....totusi inca va iubiti............sa uiti pe cineva nu trebuie sa il mai vezi....nu trebuie sa mai te intilnesti cu el.................daca totusi va iubiti mult prea mult...vorbiti si divortati.......... nu va bateti joc si de cei din jur.............prea multa suferinta daca se afla...
cristiana_cris Postat pe 24 Iulie 2009 12:08
Bine punctat, luyyzz: o astfel de iubire e mai curand o himera, o iluzie... Rmari, probabil, n-ai sa-l poti uita, insa prefa-te ca l-ai uitat: nu-i mai scrie, incearca sa nu te mai gandesti la el, evita-l sub orice forma si vezi, ce reactie o sa aiba...Daca nu e vorba doar de iluzii si din partea lui, se va intmpla ceva...Sper sa fie doar spre binele tau...Succes!
floaredecolt26 Postat pe 24 Iulie 2009 18:53

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Un sfat, va rog..	17	De la: vss 4 Mai 2010 20:50
nu stiu ce sa fac....	35	De la: kudika086580 27 Decembrie 2009 21:54
ce parere aveti?	3	De la: tematoare 3 Septembrie 2010 14:49

ceva sfaturi?	6	De la: Lucia38 5 Septembrie 2009 12:32
HELP ! Cum sa aleg?	6	De la: kudika_1015496 17 Iulie 2016 13:09