Setari Cookie-uri

Nu stiu ce sa mai cred

Am fost impreuna 2 ani...ne-am certat de putine ori...exista extrem d multa comunicare intre noi...multa incredere si iubire...uneori ma gandeam k e imposibil sa ne mearga atat de bine...era minunat...toata lumea era de acord cu relatia noastra...ne incuraja..noi ne iubeam enorm...mult prea roz...
Era dragutz,amabil,imi facea mici surprize o data p saptamana: ba o floare ba un mic cadou fara valoare materiala...Nu ne trebuia nimic altcva...Aveam totul...Dar cum niciodata nu exista un happy end s-a intampla un lucru kre m-a marcat pe viata!
Eram la petrecerea mea...ziua mea d nastere...el nu a venit si l-am sunat pe la jumatatea petrecerii...mi-a zis k vrea sa ne despartim...pt k ma iubeste mult prea mult si se gandeste tot timpul la mine si astfel nu se mai poate concentra la examene sau atunci knd e acasa si vrea sa invete...nu am reactionat pe moment..am zis ok...dar dupa ce a inchis am cazut in genunchi plangand si tremurand...am lesinat..petrecerea s-a sfarsit deoarece a chemat ambulanta sa ma duca la spital...Am stat in coma 2 zile...m-am trezit..nu stiam ce e cu mine..fiecare parte din corpul meu ma sfasia de durere...ma gandeam dc a pus capat...era totul perfect...
Apoi 6 luni nu am mai vb cu el..am vrut sa-l uit...m-a sunat intr-o zi si mi-a zis k vrea sa-si ceara scuze pt ce a facut...
Dupa un an de la despartire am aflat k lui nu-i mai functiona foarte bine inima...eram compatibila cu el ... am vrut sa ma omor pentru a fi el fericit..nu conta k eu muream...vroiam sa-l stiu in viata...ma rog..pana la urma s-a gasit un donator...
De 2 ani d zile de cand m-am despartit de el am incercat in zadar sa-l uit...am apelat la un psiholog..am apelat la prieteni...nimic nu a putut sa ma scoata din melancolie si depresie...
Din cauza k d knd m-am despartit de el plang in fiecare noapte inainte sa adorm...si in unele nopti plang chiar si knd dorm...am probleme de sanantate...o rana deschisa p plamani...la fiecare respiratie ma doare tot corpul din cauza acelei rani...
Am incercat de N ori sa ma impac cu el...akm 3 zile am primit raspuns de la el...dupa ce termina facultatea vrea sa o luam de la capat..pana atunci ramanem prieteni...vrea sa invete... pff...
Sa-l mai astept 2 ani pana ce termina facultatea?Sa-i mai dau o sansa dupa cat am suferit?Merita?Este un om minunat dar nu stiu...nu stiu ce sa fac sau sa cred...Il iubesc in continuare...e prima mea iubire...prima mea dragoste...d uitat nu-l pot uita..poate k nu vreau..poate k nu pot ...
Ce ma sfatuiti sa fac? :(
Cristina___
Postat pe 16 Iunie 2009 21:06
e greu de spus,dar cel mai bine e sa'l uit,credema se poate,fii tare si mergi mai departe,un om ce iubeste nu ar face asta,multa bafta,sa fii fericita si iubita
scorpyoW
Postat pe 16 Iunie 2009 21:12
scorpyoW iti multumesc pentru sfat...dar nu mai am putere sa fiu tare :D ...
Dar intr-un fel..nici nu vreau sa-l uit
Cristina___
Postat pe 16 Iunie 2009 21:31
nu mai crede nimic si nici nu mai incerca. pune punct si ia-o de la capat totul depinde de tine
no_more
Postat pe 16 Iunie 2009 21:43
De la: Cristina___, la data 2009-06-16 21:31:11scorpyoW iti multumesc pentru sfat...dar nu mai am putere sa fiu tare :D ...
Dar intr-un fel..nici nu vreau sa-l uit


am trecut prin asta,pot sa spun ca seamana ca povestea u cu a mea,ma vad pe mine,dar ori cum bafta
scorpyoW
Postat pe 16 Iunie 2009 21:56
Hehe! In doi ani o sa zici: "Imi amintesc de un tip - cum il chema, dom'le? - care mi-a cerut sa-l astept vreo doi ani, pana termina el facultatea... pff!
Dor_a
Postat pe 16 Iunie 2009 21:57
oau.... el te-a ranit in mod deliberat stiind ca vei suferi atat de tare incat vei fi in stare sa-ti iei viata, pentru ca el sa beneficieze de inima ta????

daca e pe bune, tipul trebuie institutionalizat urgent!!!
kitty_krieger
Postat pe 16 Iunie 2009 21:59
De la: pisicuta_razboinica, la data 2009-06-16 21:59:26oau.... el te-a ranit in mod deliberat stiind ca vei suferi atat de tare incat vei fi in stare sa-ti iei viata, pentru ca el sa beneficieze de inima ta????

daca e pe bune, tipul trebuie institutionalizat urgent!!!



Nu tocmai...el nici nu stia k vroiam sa-mi i-au viata nu mai k sa-l stiu p el fericit/ca traieste....
Iar akm 2-3 saptamani a aflat d la o prietena din greseala k eu am suferit si am plans atat...
Cristina___
Postat pe 16 Iunie 2009 22:11
De la: Cristina___, la data 2009-06-16 22:11:00
De la: pisicuta_razboinica, la data 2009-06-16 21:59:26oau.... el te-a ranit in mod deliberat stiind ca vei suferi atat de tare incat vei fi in stare sa-ti iei viata, pentru ca el sa beneficieze de inima ta????

daca e pe bune, tipul trebuie institutionalizat urgent!!!



Nu tocmai...el nici nu stia k vroiam sa-mi i-au viata nu mai k sa-l stiu p el fericit/ca traieste....
Iar akm 2-3 saptamani a aflat d la o prietena din greseala k eu am suferit si am plans atat...


cam multe intamplatoare.... acum ca are o inima noua de ce nu te vrea in viata lui? ca trebuie sa invete??!!! sa fim seriosi te iubeste prea mult si nu se poate concentra la studiile lui?
altii au 2 copilasi, sot, job si facultate si se descurca si altii nu se pot concentra din prea multa dragoste stiind o pe persoana respectiva "a lui"
chiar nu merita efortul
Andia
Postat pe 16 Iunie 2009 22:17
De la: Cristina___, la data 2009-06-16 22:11:00
De la: pisicuta_razboinica, la data 2009-06-16 21:59:26oau.... el te-a ranit in mod deliberat stiind ca vei suferi atat de tare incat vei fi in stare sa-ti iei viata, pentru ca el sa beneficieze de inima ta????

daca e pe bune, tipul trebuie institutionalizat urgent!!!



Nu tocmai...el nici nu stia k vroiam sa-mi i-au viata nu mai k sa-l stiu p el fericit/ca traieste....
Iar akm 2-3 saptamani a aflat d la o prietena din greseala k eu am suferit si am plans atat...

ok, am mai citit o data si am inteles... scuze de confuzie

iti spun din proprie experienta ca nu il vei putea "uita" pana nu vei avea un final normal de relatie (caci cam asta iti trebuie acum, o incheiere). Tot ce pot sa-ti spun e ca pana vei avea parte de aceasta incheiere sa-ti vezi de viata, de scoala si de alti baieti, altfel o sa regreti mai tarziu
kitty_krieger
Postat pe 16 Iunie 2009 22:26
Simt ceva iz de telenovela...ai cam inflorit-o bine parerea mea...de parca inimi de donat se gasesc foarte usor . Hai sa fim seriosi...keep it real!
happy_face
Postat pe 16 Iunie 2009 22:29
De la: happy_face, la data 2009-06-16 22:29:50Simt ceva iz de telenovela...ai cam inflorit-o bine parerea mea...de parca inimi de donat se gasesc foarte usor . Hai sa fim seriosi...keep it real!


poate a avut noroc baiatul
dar aduce a telenoveala dar cine stie poate viata bate filmul
Andia
Postat pe 16 Iunie 2009 22:37
De la: happy_face, la data 2009-06-16 22:29:50Simt ceva iz de telenovela...ai cam inflorit-o bine parerea mea...de parca inimi de donat se gasesc foarte usor . Hai sa fim seriosi...keep it real!



Nu am inflorit-o absolut deloc
Cristina___
Postat pe 17 Iunie 2009 01:47
Nu pot sa-ti dau decat un sfat
- nu trebuie neaparat sa-l uiti dar incearca totusi sa ramai cu inima deschisa si pt alti.
De ce?
Pt ca:
1. fiecare iubire din viata ta va fi diferita, nu exista termometru in dragoste(pe y il iubesc mai mult decat pe x),
2. cea ce este evident, e ca mai sunt barbati in lumea asta,
3. prima greseala care ai putea sa o faci e sa-l ridici pe un piedestal si sa-l faci etalonul viitorilor pretendenti la statutul de iubit(singurele comparati care sunt viabile intre oameni sunt cele fizice nicidecum cele psihice ele difera de la persoana la persoana in functie de intelect,educatie,experienta de viata).
Pe scurt i-ti voi zice povestea mea... oarecum asemanatoare.
Inainte de a-l cunoaste pe prietenul meu din prezent(cu care sunt de 6 ani inpreuna si locuim de 5 ani in aceas casa) cu un an am iubit un alt barbat si el pe mine relatia noastra nu a fost niciodata fizica(singurul lucru care era fizic era faptul ca dormeam inbratisandune unul pe altul). Desi la ora acea aveam 19 de ani si el 24 era atat de inocenta iubirea noastra nu ne interesa de trecutul fiecaruia de bani, decat de mini universul care ni-l creasem.Mai tarziu aflasem ca el avea un copil de 4 ani din gura altcuiva(vest care am luato cu calm) cu care ma si intalnisem, odata cu mama lui fiind prezentata lor chiar de el(cu copilul m-am comportat ca si cum ar fi fost un verisor, dar pe ea nu am putut so privesc-nu din ura, pur si simplu din indiferenta era ca un accesoriu pt mine) din ziua acea au inceput noptile in care dormeam inpreuna sa se rareasca. Prieteni lui ori ma avertizau ca concurenta e mare ori ca n-am ce cauta langa el.Cred ca se intampla sa fie ultima seara cand dormeam inpreuna cand a vrut sa intrerupa barierele fizice cu un sarut pe buze (la care am ripostat spunandui ca nu are rost sa ma amagesc, fiind constienta de faptul ca nu avea sa urmeze nimic dupa acea)si totul s-a rerminat brusc.Singura explicatie care o gasisem e ca s-a simtit obligat fata de existenta copilului sa se inpace cu ma-sa( ei nefiind casatoriti vreodata).
Morala: Si acum ma gandesc zilnic la el cu toate ca sunt cu altcineva de 6 ani, dar acel gand nu-mi conduce viata. Undeva inca il mai iubesc, dar i-mi iubesc si prietenul actual.
kametora83
Postat pe 17 Iunie 2009 13:14
Poate n-ar trebui sa ai atata incredere in cineva care pune cariera (facultatea) sau orice altceva inaintea iubirii pentru tine.Dupa mine e un tip care poate trai foarte bine si fara tine .Urmeaza-i exemplul.Detasaza-te cum poti tu mai bine si mai usor .Ar fi pacat sa suferi si sa nu merite.E pacat sa suferi oricum dar incearca sa gandesti putin la rece .Ceva acolo nu e ok ...si ma refer la sentimentele lui pentru tine.Te pup si incearca sa te uiti in jurul tau cu mai multa atentie .Iti doresc o noua iubire...mai umana si mai relaxata.
70365
Postat pe 29 Iunie 2009 15:40
parerea mea este ca acest baiat are nevoie de o pauza sa isi traiasca viata,daca ai zis k mai are 2 ani de facultate.iti zik asta pt k asa zikea si prietenul meu kand a zis k nu poate sa se concentreze la invatat pt carnet,k erau zile in care ne certam si zikea k ii disturb linistea cu apelurile mele si cunervii mei.normal k asta a fost o scuza pt iesiri ku baietii,insa nu a tinut pauza asta mai mult d 1 saptamana,si dupa aceea a venit la me si uite k akm ne casatorim si radem cand ne amintim de acel lucru.sincer iti zik,kat de minunat ar fi,daca ziki k nu mai tii leg ku el si pe deasupra a avut si tupeul sa iti zika,k,dupa fac vrea sa reluati relatia,nu merita.TU DE UINDE AI GARANTIA K DUPA 2 ANI EL SE MAI INTAORCE LA TINE?knd va vrea sa dea sa zik pt un examen sau cva,si va trebui sa invete,se va desparti iar de tine?hai sa fim seriosi.traieste-ti viata pt k mai apoi vei regreta.
kudika030826
Postat pe 29 Iunie 2009 18:35
El are viatza programata pe 2 ani si tu n-ai loc in ea deloc????
Dar daca dupa facultate se inscrie si la vreun master si apoi isi da doctoratul,sau daca se hotaraste ca pe primul plan va fi cariera si apoi sa-si constriasca nu stiu ce si iar n-ar timp de o prostie cum e dragostea,hmm?
Draga mea-mai bine lasa-l in plata lui de om foarte egoist care crede ca pe el il implineste scoala sau il vor implinii banii sau mai stiu eu ce lucruri materiale si gaseste-ti tu timp sa te ocupi de sufletul tau,de viatza ta si de a-ti gasi pe cineva dispus sa te tina in brate chiar si atunci cand e plin de probleme!
Succes!
luyyzz
Postat pe 3 Iulie 2009 10:23
SINCER, nu am mai auzit asa ceva,asemenea poveste,incredibil,atat sacrificiu al tau,dar al lui care e pt tine?
Si rana de pe plaman cum ti-a aparut? Asta tb sa fie grija ta! Vezi k de inima rea se si moare.....pai,cum sa faci pauza 2 ani sa astepti pe cineva,asta-i culmea,dar ce, e razboi?
E o prostie,sa stii,lasa-l ,k numai rau ti-a mers cu el si te-ai distrus.
Invata sa pretuiesti viata!!!!

Postat pe 3 Iulie 2009 10:28
De la: cleoafrica, la data 2009-07-03 10:28:41SINCER, nu am mai auzit asa ceva,asemenea poveste,incredibil,atat sacrificiu al tau,dar al lui care e pt tine?
Si rana de pe plaman cum ti-a aparut? .


Rana de pe plaman mi-a aparut in urma noptilor knd plangeam in somn...
Oricum...am mai facut o radiografie...mi s-a cicatrizat... dar tot ma doare knd respir...

Cristina___
Postat pe 17 Iulie 2009 08:53
De la: Cristina___, la data 2009-06-16 22:11:00
De la: pisicuta_razboinica, la data 2009-06-16 21:59:26oau.... el te-a ranit in mod deliberat stiind ca vei suferi atat de tare incat vei fi in stare sa-ti iei viata, pentru ca el sa beneficieze de inima ta????

daca e pe bune, tipul trebuie institutionalizat urgent!!!



Nu tocmai...el nici nu stia k vroiam sa-mi i-au viata nu mai k sa-l stiu p el fericit/ca traieste....
Iar akm 2-3 saptamani a aflat d la o prietena din greseala k eu am suferit si am plans atat...



Am si eu o intrebare,nu esti tu acea Cristina despre care scria idiotul ala irecuperabil?
bl_de
Postat pe 17 Iulie 2009 08:57
Nu....
Cristina___
Postat pe 19 Iulie 2009 18:24
tare de tot
cum adica cat e la fac nu poate sa fie si cu tine
toti care suntem studenti ne place sa iubim si stim sa ne concentram si la ex
mare e gradina luDumnezeu....
bestiutza_relouded
Postat pe 19 Iulie 2009 18:45
HE,HE,HE, ma tin de scaun sa nu pic pe jos de ras. Nu vreau sa fac misto, dar...ai lesinat si ai intrat in coma? Rana la plamani de la plans? El intre timp a facut transplant de inima??? Si tu erai compatibila, de unde stiai? V-ati facut amandoi testul de compatibilitate? Dar el nu stia ca tu vrei sa te omori pentru el, sa-i donezi inima? Iarta-ma, dar nu cred o iota.


Cred ca unii au prea mult timp liber si noi le dam prea multa atentie.
Maddy_moo
Postat pe 19 Iulie 2009 21:24
De la: Maddy_moo, la data 2009-07-19 21:24:06HE,HE,HE, ma tin de scaun sa nu pic pe jos de ras. Nu vreau sa fac misto, dar...ai lesinat si ai intrat in coma? Rana la plamani de la plans? El intre timp a facut transplant de inima??? Si tu erai compatibila, de unde stiai? V-ati facut amandoi testul de compatibilitate? Dar el nu stia ca tu vrei sa te omori pentru el, sa-i donezi inima? Iarta-ma, dar nu cred o iota.


Cred ca unii au prea mult timp liber si noi le dam prea multa atentie.


Poti sa pici si sub birou de ras...nu ma priveste atata timp cat tu nu ai trecut prin asa ceva...iar de oameni rai...sunt satula...!
"dar...ai lesinat si ai intrat in coma?" : Da..am lesinat si am intrat in coma...nu k m-am despartit de el...ci pur si simplu mi-am pierdut echilibrul si am dat cu capul de o tejghea..si m-am lovit atat de tare inkt am lesinat..iar doctori din ziua de azi cum se pricep ei mai bine sa faca rau...in cele din urma am intrat si in coma... ;)
"Rana la plamani de la plans?" Timp de 2 ani nu a fost seara in kre sa nu plang si in somn...in acest internal de timp mi s-au umflat amigdalele si tusind si "hacaind" in timp de plangeam mi s-a format o cicatrice dak o pot numi asa...nu e zisa de mine..ci de un doctor kre statea cu radiografia in fata...
Sa-ti mai zic k in fiecare seara i-au jumatate de pastila d somnifer k sa pot adormi fara sa plang?

"El intre timp a facut transplant de inima???" A avut noroc...pur si simplu atat pot zice...

"Si tu erai compatibila, de unde stiai? V-ati facut amandoi testul de compatibilitate? "

Da! Ne-am facut testul de compatibilitate...( si k sa nu-ti dau motiv sa mai pui alte intrebari rautacioase si fara sens testul l-am facut in Germania)...

"Iarta-ma, dar nu cred o iota."
Si tu crezi k ma intereseaza rautatea ta? ..
O zi buna si tie ;) !

Cristina___
Postat pe 20 Iulie 2009 22:13
interval *
Cristina___
Postat pe 20 Iulie 2009 22:15
Ups...iarta-ma, nu am vrut sa te supar asa rau. Nu eram rautacioasa iti jur, pur si simplu nu cred. Nu e rautate e realism.
1.Cand ai mentionat de coma in care ai intrat nu ai mentionat ca ai cazut cu capul de tajghea. Ai zis: am lesinat si am intrat in coma. Orice om care ar citi ar crede ca ai intrat in coma in urma lesinului, si nu dupa o lovitura la cap ceea ce intr-adevar este un motiv plauzibil.
2. Ai plans ani de-arandul in fiecare noapte? Nu prea cred, este absurd, orice om ori trece mai departe ori clacheaza (innebuneste, se sinucide etc) dar in aceeasi stare psihologica ani de zile? Fara sa uiti, fara sa te comformezi, fara sa vrei sa treci peste... nu stiu ce4 sa cred, sunt sceptica si in aceasta privinta. Oricum, daca chiar ai trecut prin aceste stari ar fi trebuit sa apelezi la ajutorul unui specialist, si mai ales ar fi fost normal ca cei din jurul tau sa iti observe aceste schimbari si aceste suferinte si sa te ajute in vreun fel sau altul. Daca as avea un copil si ar plange in fiecare noapte l-as duce fortat la psiholog, asta nu e ceva normal. Poate mediul in care ai crescut a fost insesnsibil la aceste schimbari ale tale.
In legatura cu ranile la plamani, nu sunt medic nu ma pronunt, poate chiar ai dreptate. Cu toate ca...ma rog. Nu sunt specialista sa imi dau cu parerea.
Ideea este ca amalgamul de intamplari povestite de tine, duritatea incercarilor prin care ai trecut si miracolul vindecarii asa srapide a prietenului tau, v-ati facut testul de compatibiliate dar el nu stia ca tu vrei sa ii donezi inima...atunci de ce l-ati facut???
Ok, am scris deja prea mult, inca o data im cer scuze pentru sarcasm si "rautate", totul pare ireal. Si imi mentin parerea, tot nu cred. POti sa o iei si pe asta ca o rautate daca vrei, dar asta e motivul pt care am revenit: imi cer scuze, nu am vrut sa te supar. Nu trebuia sa imi expun parerea intr-un mod atat de urat, asta e singura mea greseala.

Te pup si iti doresc sincer tot binele din lume (chiar daca probabil nici tu nu crezi o iota).
Maddy_moo
Postat pe 21 Iulie 2009 00:10
De la: Maddy_moo, la data 2009-07-21 00:10:57Ups...iarta-ma, nu am vrut sa te supar asa rau. Nu eram rautacioasa iti jur, pur si simplu nu cred. Nu e rautate e realism.
1.Cand ai mentionat de coma in care ai intrat nu ai mentionat ca ai cazut cu capul de tajghea. Ai zis: am lesinat si am intrat in coma. Orice om care ar citi ar crede ca ai intrat in coma in urma lesinului, si nu dupa o lovitura la cap ceea ce intr-adevar este un motiv plauzibil.
2. Ai plans ani de-arandul in fiecare noapte? Nu prea cred, este absurd, orice om ori trece mai departe ori clacheaza (innebuneste, se sinucide etc) dar in aceeasi stare psihologica ani de zile? Fara sa uiti, fara sa te comformezi, fara sa vrei sa treci peste... nu stiu ce4 sa cred, sunt sceptica si in aceasta privinta. Oricum, daca chiar ai trecut prin aceste stari ar fi trebuit sa apelezi la ajutorul unui specialist, si mai ales ar fi fost normal ca cei din jurul tau sa iti observe aceste schimbari si aceste suferinte si sa te ajute in vreun fel sau altul. Daca as avea un copil si ar plange in fiecare noapte l-as duce fortat la psiholog, asta nu e ceva normal. Poate mediul in care ai crescut a fost insesnsibil la aceste schimbari ale tale.
In legatura cu ranile la plamani, nu sunt medic nu ma pronunt, poate chiar ai dreptate. Cu toate ca...ma rog. Nu sunt specialista sa imi dau cu parerea.
Ideea este ca amalgamul de intamplari povestite de tine, duritatea incercarilor prin care ai trecut si miracolul vindecarii asa srapide a prietenului tau, v-ati facut testul de compatibiliate dar el nu stia ca tu vrei sa ii donezi inima...atunci de ce l-ati facut???
Ok, am scris deja prea mult, inca o data im cer scuze pentru sarcasm si "rautate", totul pare ireal. Si imi mentin parerea, tot nu cred. POti sa o iei si pe asta ca o rautate daca vrei, dar asta e motivul pt care am revenit: imi cer scuze, nu am vrut sa te supar. Nu trebuia sa imi expun parerea intr-un mod atat de urat, asta e singura mea greseala.

Te pup si iti doresc sincer tot binele din lume (chiar daca probabil nici tu nu crezi o iota).

....cata dreptate...pot sa vad in aceste randuri............
.........lipsa de.......subiecte........
......nb.....
nico1234
Postat pe 21 Iulie 2009 00:24
Sunt unele lucruri kre nu le-am zis maddy_moo ...
Am un psiholog in familie...de aceea nu m-am omorat...pt k altfel...dak nu aveam...de mult nu as mai fi trait...
Poate nu ai fi vrut sa fi rautacioasa...dar depinde de fiecare dak ma crede sau nu ....
Si crezi tu k parintii nu au observat k eram un zombii in astia 2 ani?...Crezi k nu au incercat, atat familia cat si prietenii sa ma ajute?...Din rasputeri...dar cu ce folos? Sunt extrem d incapatanata astfel inkt nu ii ascultam knd imi spuneam diverse lucruri sau knd imi dadeau sfaturi c pt mn in aceel moment mi se pareau inutile...au apelat pn si la el sa ma faca intr-un fel sa nu mai fiu in halul in kre eram...nimic nu a mers...
Sunt doua lucruri kre m-au determinat sa nu-mi doresc moartea:
1) Am o viata...dc sa o irosesc?
2) Mi-as fi distrus(sufleteste si psihic vorbind) rudele si prietenii...poate pt mn,eu nu mai insemnam nimic...dar pt ei ..mai ales pt parinti..eram totul...si nu vroiam sa-i dezamagesc in halul asta...
Iar dak nu as fi apelat la unchiul meu(psiholog) de mult eram la spitalul 9 ....

Oricum este o tara libera si fiecare are dreptul la propria lui opinie...si iti multumesc k ti-ai exprimat-o ...
Cristina___
Postat pe 21 Iulie 2009 07:18
Imi pare rau.. dar nici eu nu cred povestea asta... in totalitate.
Dupa un transplant de inima.. el fuguta la facultate sa nu piarda examenul?
Poate e cineva mai priceput aici decat google si ne spune cum e cu recuperarea dupa un asemena transplant... Vorbim totusi de inima.. nu de implant de dinti.
rashela
Postat pe 21 Iulie 2009 07:43
revin cu cateva date de pe google...

- pacientii eligibili pentru transplantul cardiac sunt pusi pe liste de asteptare; criteriile de acordare includ: urgenta, grupul sanguin si dimensiunile celor doua inimi, locatia pacientului primitor.
- timpul de asteptare poate varia de la cateva zile la cateva luni.
- durata operatiei este in medie de 4 ore, pacientul ramanand in terapie intensiva urmatoarea zi.
- durata medie de spitalizare a pacientului transplantat este de 1-2 saptamani, urmate de 3 luni de monitorizare la centrul de transplant.


ceea ce ma face sa spun ca.. nu mai cred o iota!!
rashela
Postat pe 21 Iulie 2009 07:51

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
ce e de facut? 5 De la: scorpyow10 7 Mai 2009 22:38
Relatie complicata 1 De la: kudika_1034881 23 Decembrie 2018 18:23
ce sa fac?:((:((:(( 6 De la: angelo_micnegrusiurat 18 Decembrie 2009 22:32
ce e dragostea? 45 De la: touch_me 25 Mai 2010 20:28
varsator--gemeni 5 De la: pesah 30 Aprilie 2009 14:00