Exista vreo speranta in a reinvia o iubire distrusa in timp?

vreau un sfat urgent!!!

Nu stiu ce mai simt!

pitik_mare Postat pe 21 August 2008 09:57
Daca la un moment dat am iubit pana la a uita de propria persoana, am renuntat la propria familie pentru a fi cu si langa iubirea vietii mele, am venit intr-un loc unde nu cunosteam pe nimeni pt a fi cu el si m-am dedicat intru totul relatiei noastre, oare mai exista posibilitatea sa simt din nou ce simteam candva? Dupa aproape 3 ani de zile in care am locuit impreuna, la varsta de 22 de ani am facut pasul si m-am casatorit cu un "copil" rasfatat de 24 de ani, eu fiind un "copil" putin mai matur datorita conjuncturilor nefavorabile din viata. De-a lungul timpului ne-am confruntat cu probleme, cu lucruri urate facute de el pe ascuns, cu momente in care am fost singura in tot ceea ce ma privea, momente foarte grele in care nu am avut sprijinul lui, momente in care dragostea mea era "recompensata" cu tipete, nervi, nepasare, egosim etc. Toate astea s-au intamplat in timp, timp in care am incercat sa le vb cu el, sa incercam sa le rezolvam impreuna dar nu au dus la niciun rezultat. La un moment dat am simtit ca nu mai pot si am pus punct, ma termina psihic durerea, ma omora usor , usor faptul ca iubirea vietii mele se multumea cu a fi prezent doar fizic si cu ai fi exclusiv lui bine. Cert e ca, dupa ani de rugaminti si muuuuulta suferinta , s-a trezit abia acum aproape doua luni...dar a fost prea tarziu, nu mai simt iubirea de altadata, il privesc ca pe un om foarte drag mie, caruia vreau din tot sufletul sa-i fie bine,cu care as imparti totul in continuare, mai putin patul ...si ma doare acest lucru...ma doare ca abia acum, dupa ce mi-a calcat sufletelul in picioare 3 ani, abia acum a inteles ceva...ma doare ca-l vad suferind...de aceea va intreb pe voi, OARE MAI POATE FI REFACUTA O INIMA DISTRUSA LENT SI-N TIMP? EU SIMT CA NU...POATE VOI AVETI ALTA PARERE...
poate dai mai multe detalii...despre atitudinea lui din prezent desi sincer..cam greu..stii povestea cu lupul..si mai ales dk tu ai fost tot timpul cea super indragostita si...el interesat de propria persoana..nu stiu ce fel de interes are dupa atat timp in tine...daca ani de zile nu a fost in stare sa aprecieze femeia de langa el..acum de ce o face?? ...gandeste-te si tu..si nu uita sa scrii ce te-am rugat..dk vrei..
Postat pe 21 August 2008 10:34
Cam aceeasi experienta am trait si eu pitik mare. Au trecut 12 ani de cand suntem impreuna, la mine iubirea pe care o simteam pentru el a disparut cand am aflat ca m-a inselat (in urma cu 5 ani), dar mai ales cand am observat ca el nu ma ajuta absolut deloc sa uit, sa iert, sa trec peste tradarea lui. Asa cum spui si tu: "dragostea mea era "recompensata" cu tipete, nervi, nepasare, egosim etc.", iar cu timpul a inceput sa dispara. Din pacate tradarea lui m-a facut sa-mi pierd increderea si cu timpul si dragostea pentru el. Sunt si eu foarte curioasa de raspunsurile pe care le vei primi, poate ma vor ajuta si pe mine, pentru ca inca mai sper sa-mi salvez casnicia. Atat pentru noi dar mai ales pentru copilul pe care il avem impreuna. Mi-e dor sa iubesc, mi-e dor sa ma simt iubita. V-am pupat

mikha3la Postat pe 21 August 2008 12:42
Intr-o relatie este nevoie de doi...amandoi sa ofere si amandoi sa primeasca...el a avut o sansa imensa de-a te face feicita dar a ratat-o.Si in viata fiecare greaseala se plateste.Gandeste-te ce anume te face fericita.el se straduieste akum,reuseste sa te faca fericita,te simti fericita alaturi de el,pentru k tu ti-ai irosit 3 ani din viata in care ai suferit enorm pt el si cred k a venit timpul sa te gandesti si la tine.gandeste-te ce vrei,gandeste-te doar la tine si la fericirea ta...mult succes!
leUaik Postat pe 21 August 2008 13:24
Abia m-am abtinut sa nu plang cand am vazut ca v-ati oprit pentru o clipa sa cititi despre durerea unei femei si, mai ales, sa-mi spuneti parerea voastra...multumesc! De aproape doua luni e mai bine dar doare, asa de tare doare cand vad ca abia acum este asa cum ar fi meritat inimioara mea sa fie...abia acum imi vorbeste frumos, calm, nu mai urla la mine, abia acum daca sunt bolnava sare sa ma ajute, abia acum se intereseaza daca am nevoie de ceva, abia acum face alte lucruri pe care le cerseam eu desi erau lucruri normale si temelia unei casnicii, abia dupa ce si-a dat seama cu adevarat ca ma va pierde, ca voi avea curajul sa plec! Noi doi am mai avut, si-n iarna anului trecut, o discutie in care i-am spus ca nu mai pot si-n care l-am rugat pentru a n-a oara sa se trezeasca, si atunci a propus "solutia" miraculoasa a divortului! Trebuie sa fiu sincera cu voi si cu mine in acelasi timp si sa va povestesc faptul ca, acum vreo 2 saptamani a avut "o scapare",ii spune el, si a tipat din nou la mine, s-a comportat in acelasi mod egoist si nici macar nu si-a dat seama.L-am intrebat daca "a expirat" perioada de buna purtare si si-a cerut scuze, peste scuze...desi niciodata pana sa plec nu a facut-o! Sa zicem ca s-a schimbat...m-as bucura pentru el dar nu ma mai pot bucura pentru mine...dupa atat timp in care imi spuneam ca nu e adevarat ce traiesc eu la o varsta relativ micuta, am momente in care ma simt vinovata ca nu pot trece peste... Am incercat sa vorbesc cu parintii mei, sa le explic ca, daca as putea si as fi robot, din tot sufletul m-as reprograma...dar nu sunt... Sper sa fiu puternica si sa pot lua o decizie buna pentru mine, oricare ar fi aia, si nu pentru ceilalti, sa nu continui in a sta langa un om pentru cei dragi, pentru a-i vedea fericiti! Paradoxal, teoria o stiu la perfectie, dar, mama ei de practica...ma omoara!
pitik_mare Postat pe 21 August 2008 14:45
Uneori trebuie sa pierzi pe cineva drag ca dupa aceea sa-ti dai seama de ce ai avut langa tine si nu ai apreciat la adevarata s-a valoare. Eu sunt mai drastica ...daca vad ca incepe sa scartie relatia incerc sa o dreg ....comunicarea mi se pare ca fiind cea mai simpla cale de ati atinge scopul dorit. Si comunic ...tot ce nu-mi convine , toate lucrurile care mie mi se par importante iar el le considera minore , explic ...de ce consider eu ca e important ca atunci cand imi spune ca vine la ora 10 acasa si intarzie sa ma sune ....iar el nu suna niciodata evident . Asa ca iau masuri ....ii spun ca ies in oras cu fetele,ca vin la 5 acasa si uit sa mai vin ....la 7 deja ma suna sa stie unde sunt ...in oras puiu,o sa vin in juma de ora ....peste 3 ore ajung acasa. In timpul asta el se crizeaza pentru ca in cele trei ore de asteptare el ar fi putut face ceva .....si atunci ii spun ca si eu as putea intra la baie la 10 fara un sfert dar nu o fac pentru ca stiu ca tre sa vina el si astept sa facem baie impreuna ....intelege comportamentul meu si promite ca data viitoare sa sune ....ei bine , iar a uitat sa sune ! Poate ca nu-i cel mai elocvent exemplu pe care l-as fi putut gasi dar stiu ca asta este un motiv de cearta in masjoritatea relatiilor , nu sunt prima femeie care s-a confruntat cu asta. Asa ca ne-am tot despartit dar de fiecare data a doua sau a treia zi ne impacam ....si uite asa revenea baiatul la obiceiurile de dinainte de cearta.....a fost ok o perioada pana mi-am dat seama ca NU VREAU sa fac asta toata viata si data viitoare cand ne-am certat am fost puternica , nu am mai fost de acord cu impacarea ... 3 saptamani am tinut-o pe a mea , deja incepusem sa-l scot din inima cand a renuntat dupa prima saptamana sa ma roage sa ne impacam , cand nu am mai primit sms-uri de la el mi-am dat seama ca am facut alegerea corecta....el oricum nu s-ar putea schimba . Dupa 3 saptamani am primit un sms in care...ma ruga sa deschid usa atat...am deschis-o si am gasit un covoras de tuberoze la usa ...el plecase . Seara primesc un mesaj in care imi povestea toate certurile noastre provocate de mine din cauza lui ....si-a dat seama ca aveam dreptate si ca nu vrea sa ma piarda ..... I-am acordat o alta sansa si suntem fericiti ....nu ne mai certam , suntem mai buni,mai maleabili amandoi ...... Cele 3 saptamani departe de el au fost ingrozitoare dar a meritat ....asta pentru ca el si=a dat seama ce a pierdut si a inceput sa aprecieze ce are ! Scuzati fetelor dar se pare ca azi sunt in verva ,...mai scurt de atat nu stiam sa spun ...
iris_4_ever Postat pe 21 August 2008 15:40
Am facut si eu toate astea...niciodata nu am tacut, intotdeauna i-am spus tot ce ma apasa pe sufletel pentru ca am crezut ca asa stim unde ne aflam si impreuna putem rezolva orice problema dar...a fost nevoie sa-i demonstrez ca pot pleca de langa el, sa-i zdruncin acea incredere tampita, sa-l fac sa isi da seama ca nu mai functioneaza replica "oricum stiam ca te intorci"!
pitik_mare Postat pe 21 August 2008 16:03
Buna, nu sunt in masura sa emit judecati de valoare sau sa dau sfaturi, dar sunt convinsa ca, desi tu ii vei acorda o a 2 sansa, si el poate va face eforturi sa se schimbe, sentimentele tale fata de el nu vor mai fi aceleasi. Stii, romanii au o vorba "Cine se sufla cu ciorba sufla si in iaurt" sau "Ciorba reincalzita nu mai are acelasi gust". Nici nu banuiti fetelor cat adevar se ascunde in spatele acestor vorbe, spun asta pentru ca si eu am acordat o a 2 sansa, plecand de la premisa ca oricine merita o a astfel de sansa si, ce credeti, el a incercat sa se schimbe - in bine - dar indiferent de ce imi spunea eu nu mai aveam incredere si, dupa un timp, am ajuns sa ma intreb ce fac cu viata mea pentru ca ma simteam neimplinita si nefericita si nu imi puteam explica de ce, eu care imi dorisem atat de mult sa salvez relatia asta acum nu-mi mai pasa. Dar, asa cum bine scria cineva pe acest forum, oamenii se schimba...
sn_angela2000 Postat pe 21 August 2008 17:23
Chiar asa, oare mai putem resimti ce simteam odata pentru un barbat care s-a jucat cu sentimentele noastre si care au profitat cat de mult au putut de tot ceea ce simteam pentru ei? Oare ce avem de facut cand suntem confuze si ne uitam la cel de langa noi, cel cu care impartin o casa, un pat si nu stim daca il mai iubim sau nu? Se merita oare sa stam pana isi dau ei seama ca nu se poarta cu noi asa cum ar trebuii? Se merita sa suferim atat, sa investim atatea sentimente, nervi, rabdare, timp in care suferim si plangem ascunse in baie sau in dormitor? Cu increderea in noi ce se intampla atunci cand suntem facute grase, proaste, puturoase desi tu faci totul singura si incerci sa faci sa fie totul bine. Sa aibe mancare, sa traiasca in curatenie, sa aibe totul spalat si calcat.Oare chiar isi vor da seama ca gresesc sau vom sta pana ne vom distruge psihic.
camelia_m Postat pe 22 August 2008 13:46
Daca-l mai iubesti ,nu vad de ce nu ati putea sa reluati legatura?Poate ca acum si-a dat seama cat de mult te iubeste....niciodata nu e prea tarziu
onuta81 Postat pe 25 August 2008 18:58
De la: onuta81, la data 2008-08-25 18:58:15Daca-l mai iubesti ,nu vad de ce nu ati putea sa reluati legatura?Poate ca acum si-a dat seama cat de mult te iubeste....niciodata nu e prea tarziu Iarta-ma, dar te inseli. Uneori e prea tarziu.
googoodoll Postat pe 25 August 2008 19:02
Eu cred ca dragostea adevarata nu piere niciodata
onuta81 Postat pe 25 August 2008 19:05
si vrei sa spui ca toate casatoriile se bazeaza pe dragoste adevarata? lol
googoodoll Postat pe 25 August 2008 19:06
offff dragostea adevarata e la inceput, dupa aceea raman alte stari sufletesti.......poti invia o relatie daca ambii parteneri doresc asta , unul singur nu poate
Postat pe 25 August 2008 19:16
hmmmm... Dragostea adevarata o intalnesti doar o data sau niciodata in viata, si daca se intampla sa o gasesti, e ideal sa se completeze cu o casatorie. Din pacate apare si cand nu trebuie, sau pentru cine nu trebuie, dar deh, poate ca mai avem sanse in alta viata.
googoodoll Postat pe 25 August 2008 19:25
aandreea am inselat eu si astta am facut si da stau cu iubi i casa de 7 ani
Postat pe 25 August 2008 19:42
Da asa e...dragostea adevarata apare doar o data in viata....poate ca in cazul lor dragostea dintre ei este o dragoste adevarata,care nu a pierit...indiferent de varsta(sau timpul care a trecut)daca e dragostea adevarata se va "relua",chiar daca a incetat pt o perioada...descoperi ca ai pierdut iubirea vietii tale,dar daca si cealalta jumatate inca te iubeste(cu adevarat) nimic nu e prea tarziu( la asta ma referisem eu)
onuta81 Postat pe 25 August 2008 19:48
Eu cred ca, uneori, poate chiar e tarziu. Se intampla sa iubesti persoana nepotrivita pentru tine, iubirea e oarba si atunci cand ne indragostim nu mai gandim rational si uitam "micile" detalii foarte importante in viata. E greu sa fi partea care iubeste din tot sufletul, e greu sa faci totul ca sa fie bine si frumos, e greu si dureros sa astepti ani buni sa fie bine. Toate asteptarile in zadar duc la dezamagire si, de cele mai multe ori, la pierderea sentimentelor. Din cauza asta uneori relatiile nu se mai pot reface, uneori, persoana mai putin implicata isi da seama prea tarziu ca il iubeste pe cel care pana atunci a facut tot posibilul sa fie bine.
camelia_m Postat pe 26 August 2008 14:30
Daca simti ca esti confuza,ia o pauza de o saptamana,ia-ti o vacanta,un concediu,ceva si vezi cum iti este fara el. Daca esti sigura ca locul tau nu mai este langa el,tine cont de ceea ce iti doresti tu,nu de postura care-l favorizeaza pe el. Fa in asa fel incat sa iti fie tie bine.Succes
Postat pe 15 Septembrie 2008 15:24
Pitik, nu vreau sa dau sfaturi, vreau doar sa vorbesc din perspectiva celui care s-a comportat exact sau ceva asemanator ca si iubitul tau. Eu am fost asa, mie nu mi-a pasat de suferintele lui si mie mi-a pasat numai de mine cand el ma iubea nebuneste asa cum ai facut-o tu. Dupa 7 ani in care m-a suportat asa pentru ca m-a iubit atat de mult ceva s-a rupt la el si am simtit asta. Nu am crezut timp de 7 ani ca voi plange vreodata dupa iubirea lui si imi voi dori cu atata ardoare sa fiu sotia lui. Dar acum ca vad ca el nu stie ce mai simte si imi vad in pericol relatia i-as aduce eu si luna de pe cer sa fim impreuna o viata. Il iubesc sincer si vreau o familie cu el si inainte nu am realizat asta, pur si simplu eram o mica egoista rasfatata si de cand s-a intamplat schimbarea asta am invatat atat, am invatat sa ii accept parintii asa cum sunt ei, am invatat sa fiu mai buna, mai calda si sa aplec urechea la dorintele lui, am invatat ca "gura bate fundul" si sa o las mai moale cu certurile pentru toate nimicurile pentru ca acelea sunt ultimele care conteaza. Ti-as putea spune din propria mea experienta ca e posibil ca el sa te iubeasca foarte sincer asa cum realizez si eu acum cat de mult il iubesc. Cand citeam randurile tale in care spuneai ca iti vine sa mori cand te gandesti ca 3 ani de zile nu ti-a oferit ceea ce acum iti ofera atat de usor, calm si bunatate si atentie, dar cateodata pur si simplu nu vedem, suntem orbiti si ne pasa doar de noi si pana nu dam cu capul de pragul de sus nu realizam ca vom pierde ceea ce Dumnezeu ne-a scos cel mai de pret in cale. Nu pot spune exact ce simte el si daca intradevar este atat de "disperat" ca mine sa ramana langa iubi a lui dar se poate intampla si asta. El mi-a spus mie ca ceva in el s-a rupt la un moment dat si ca parca nu mai poate sa ma iubeasca ca inainte. pentru el a fost un soc pentru ca el se astepta intotdeauna la mine sa plec de langa el, dar nu s-a gandit niciodata ca el va vrea sa faca asta. Au trecut 3 luni de cand am avut discutia asta si lucrurile s-au imbunatatit si cred ca imi spune sincer ca ma iubeste, totul este ca eu mai am inca scapari si ceva lipsa de incredere pentru ca la ultima cearta s-a intamplat ceva ce mi-a spulberat increderea in el si l-am cam controlat si lui nu-i place asta si pe aceasta tema inca ne mai certam. Sper sa pot renunta candva la asta ca sa putem fi fericiti din nou. Eu zic ca vei putea sa il iubesti din nou daca el se poarta in continuare adecvat, iar daca greseste e normal suntem toti oameni, mai ai putina rabdare cu el si daca nici asa nu merge atunci intradevar nu mai merita sa pierzi timpul. O zi frumoasa, Cristina
Skellutza Postat pe 19 Septembrie 2008 09:22
daca vrea si el!
morticia_adams Postat pe 22 Septembrie 2008 00:24
Eu cred ca tu stii cel mai bine daca se poate sau nu...
Cherry_bob Postat pe 22 Septembrie 2008 09:25
categoric NU!pt ca odata ce ti-a calcat sufletul in picioare fara sa ii pese de tine nu mai are nici o sansa sa te faca sa te razgandesti si daca o face nu o sa dureze prea mult pt ca nimeni nu poate sa se schimbe de pe o zi pe alta!
Postat pe 19 Octombrie 2008 21:49
Parerea mea este ca atunci cand dispare iubirea si s`a stind flacara aceea ,nu mai poate fi reaprinsa. Cand s`au intamplat atatea lucruri urate pe parcursul unei relatii si incet incet au pierit toate acele sentimente care au legat doi oameni candva , orice eforturi sunt inutile...mereu si mereu ti`ai aminti de greselile partenerului din trecut. E greu sa stergi erorile facute in dragoste cu buretele...so , eu zic , new love...new life...!
Kittynelle Postat pe 26 Octombrie 2008 15:19
Tu stii cel mai bine... daca a mai ramas ceva... daca se mai poate salva ceva... In principiu au trecut 3 ani in care daca nu a mers de ce ar merge acum? Esti tanara, ai viata inainte, invata sa traiesti si sa te bucuri. Nu uita ca orice minune nu tine mai mult de 3 zile... Au fost 3 ani in care, daca era ceva de demonstrat cred ca s-a demonstrat pana acum... sunt 3 ani din viata ta pe care tu-i consideri reci si aproape goi. Ceea ce urmeaza nu e un sfat ci o simpla parere: Cred ca e momentul sa mergi mai departe, ai dreptul sa fii fericita! Mult succes!
InDark Postat pe 28 Octombrie 2008 08:44
In inima ta este o balanta si numai ea va decide ceea ce ai de facut...vezi si tu cat se merita sa dai o a doua sansa...viata e frumoasa doar ca noi trebuie sa invatam ca doar noi o traim...si poate uneori facem greseli fara sa ne dam seama dar nu trebuie sa traim din amintiri...fiecare moment trebuie sa aiba satisfactiile lui si daca ai hotarat sa treci peste acel moment urat din relatia voastra incearca sa il uiti asa nu va trebui de fiecare data,la cea mai mica discutie sa iti aduci aminte de ceea ce a fost....e usor sa ierti,dar e greu sa uiti si asta este cel mai important...totul este posibil,asta depinde doar de ceea ce iti doresti...tot binele din lume....
melyssa_hh Postat pe 28 Octombrie 2008 19:55
Oricat s-ar stradui oricine,iubirea o data stinsa nu mai poate fi reaprinsa si chiar daca se incearca asta,nu mai are intensitatea primei dati decat cu o singura conditie: sa ramana aprinsa flacara ei si sa astepte momentul revenirii...ca un joc ce nu are nici inceput si nici sfarsit...
emica Postat pe 28 Octombrie 2008 20:23
De la: googoodoll, la data 2008-08-25 19:25:53hmmmm... Dragostea adevarata o intalnesti doar o data sau niciodata in viata, si daca se intampla sa o gasesti, e ideal sa se completeze cu o casatorie. Din pacate apare si cand nu trebuie, sau pentru cine nu trebuie, dar deh, poate ca mai avem sanse in alta viata.
teodora2007 Postat pe 29 Octombrie 2008 11:32
Eu sunt de acord cu Emica. Odata stinsa, nu se mai aprinde flacara iubirii decat cu altcineva...
Lucia1971 Postat pe 29 Octombrie 2008 11:44
da bineinteles ca exista mai ales ca el iti este inca o persoana fff draga.si eu am o relatie de 5 ani cu un baiat mai mic decat mine care mie ff drag si pe care il iubesc tot mai mult.nu as renunta la el pentru nimic in lume.pentru ca in inima mea el e alesul. am simtit cand ti-am citit povestea ca tu il iubesti foarte mult incearca sa treci peste toate greutatile care iti apar in cale si uita-te mai bine inauntr-ul inimii tale
irina_toma19 Postat pe 3 Noiembrie 2008 20:53

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Repro�uri ...	50	De la: kudika_6457 8 Mai 2012 16:00
Exista vreo speranta in a reinvia o iubire distrusa in timp?	63	De la: kudika387249 25 Aprilie 2011 20:37
Teatru pentru parinti!	1	De la: roxy1984 12 Aprilie 2010 13:41

Nu vrea sa se casatoreasca?	21	De la: ksishy0805 5 Martie 2016 23:52
Unde imi pot duce odorul sa invete limba franceza in Bucuresti?	12	De la: dakar_dakina 6 Iulie 2009 11:24