Probleme, probleme

Momentul potrivit pentru un copil

Faze penibile "din dragoste"

dyia Postat pe 21 August 2008 11:32
Problemele noastre (eu/ sotul) incep sa fie tot mai multe, de cand a fost diagnosticat cu oligospermie grava la sfarsitul lunii iulie a acestui an. Am nevoie de un sfat in ceea ce priveste pastrarea relatiei noastre. M-am gandit si la un consilier pe probleme de familie, dar cum sa-l conving sa mergem? Sa ma duc numai eu nu cred ca este indicat, doar e vorba de familie, nu? Suntem impreuna de patru ani si ne-am casatorit oficial anul acesta, pe 15 februarie. De-atunci pot sa spun ca s-au schimbat multe (inca nu stiam despre problema sotului nici unul dintre noi). Relatiile noastre intime, de la casatorie, pot sa le numar pe degete, iar dupa diagnosticarea sotului ... imi ajung degetele de la o singura mana. Sper sa ma puteti ajuta macar cu un sfat (cele, cei care sunteti sau ati fost in situatii asemanatoare); poate ca asa ... as putea intelege cum sau la ce se gandeste sotul meu in aceste momente, ce l-a facut sa se indeparteze asa de mult. Am ramas singura ... e asa de greu! Discutii am avut multe, i-am spus ca nu conteaza cum vom obtine ceea ce ne dorim (ne-am hotarat sa mergem in Ungaria pentru FIV - inseminarea in-vitro), pentru mine e acelasi barbat pe care l-am cunoscut acum patru ani. Si medicul ginecolog i-a spus ca sterilitatea nu anuleaza potenta si multe altele ... Cum sa-l mai abordez nu mai stiu. Si eu, personal, am nevoie de un sprijin. Sa ma fac ca nu s-a intamplat nimic? Pentru cat timp? Si apoi nu consider asta o rezolvare a problemei.
Cred ca amandoi treceti prin momente foarte grele, dar din cate spui, pentru el este si mai greu. Nu am trecut prin asa ceva, dar cred ca el (si tu binenteles pentru ca nici tie nu i-ti este usor) are nevoie de timp sa se obisnuiasca cu ideea aceasta, are nevoie de intelegerea ta, va trebui sa ai multa rabdare. Fi alaturi de el, dar nu-l sufoca. Daca deschizi subiectul foarte des poate va crede ca tu nu poti trece peste problema care o are. Sper sa i-si dea seama ca nu-i afecteaza viata sexuala si ca nu trebuie sa considere aceasta boala un handicap. Poate cineva care a trecut prin ceva asemanator i-ti va da un sfat sa puteti depasi acest hop.
mikha3la Postat pe 21 August 2008 13:01
o hartie nu tine loc de dragoste... asi vrea sa te mangai si sa-ti spun ca va trece...dar poate tu-ti doresti asta...dar el? poate trece prin sindromul barbatului casatorit...daca doar de la casatorie s-a schimbat... asi dori sa te mangai si sa-ti spun ca va fi bine... dar trebuie sa va doriti amandoi asta nu doar tu... pacat... pentru tine ...pentru el ...pentru amandoi luati ca un tot...

luulya Postat pe 21 August 2008 13:13
Buna, banuiesc ca el simtea ca ceva este in neregula din moment ce a fost la doctor. Asta poate fi motivul pentru care viata voastra sexuala a avut de suferit dupa casatorie. Se stie ca barbatii sunt foarte mandri de masculinitatea lor si cand aceasta le este lezata sunt deprimati si complexati ca nu mai pt oferii sotiei/iubitei un copil..nu se mai simt barbati adevarati. Tu trebuie sa vorbesti cu el deschis sa-l sustii si sa-i demonstrezi ca acest fapt nu-l face mai putin barbat in ochii tai. Slava domnului in ziua de azi sunt foarte multe cai sa faci un copil datorita noilor tehnologii. Un psiholog in poate ajuta sa accepte situatia. Mult succes.
deliadelia23 Postat pe 21 August 2008 13:51
este trist sa vezi ca unii isi doresc copii si altii ii arunca fara nicio urma de tristete... desi sunt fata iti spun sincer il inteleg...nu de mult am mers la medic si avand o prolactina mare mi-a zis ca in veci nu am sa fac copii...am mers pe strazi,am plans,nu este corecta viata!...pana la urma m-am intors acasa dar durerea din suflet m-a ucidea..iubitu imi spusese de n ori ca vrea copii ... pur si simplu...nu m-am putut controla...am cautat motive sa ma despart de el..dar el fara sa stie adevarata situatie ..pur si simplu am simtit ca nu am ce sa ii ofer acelui om...am vrut sa il scot din viata mea din acest motiv...dar pt ca viata mi-a oferit si mai multe greutati am trecut peste...el m-a incurajat ca o sa fie bine..eu i-am spus ca daca nu o sa pot face copii am sa adopt unul...m-a lasat sa ma linistesc si acum este bine..tre sa repet analizele si sper sa fie bine... ceea ce sper sa fie si la voi...trebuie sa accepte situatia ca nu poate si sa gasiti alta solutie..spunei ca cu sau fara copil sentimentele tale au fost si vor fi aceleasi pt el...si mai ales ca nu a ales el sa nu poata face copii... toate cele bune si sper sa auzim de bine
beem Postat pe 21 August 2008 15:58
De la: dyia, la data 2008-08-21 11:32:52Problemele noastre (eu/ sotul) incep sa fie tot mai multe, de cand a fost diagnosticat cu oligospermie grava la sfarsitul lunii iulie a acestui an. Am nevoie de un sfat in ceea ce priveste pastrarea relatiei noastre. M-am gandit si la un consilier pe probleme de familie, dar cum sa-l conving sa mergem? Sa ma duc numai eu nu cred ca este indicat, doar e vorba de familie, nu? Suntem impreuna de patru ani si ne-am casatorit oficial anul acesta, pe 15 februarie. De-atunci pot sa spun ca s-au schimbat multe (inca nu stiam despre problema sotului nici unul dintre noi). Relatiile noastre intime, de la casatorie, pot sa le numar pe degete, iar dupa diagnosticarea sotului ... imi ajung degetele de la o singura mana. Sper sa ma puteti ajuta macar cu un sfat (cele, cei care sunteti sau ati fost in situatii asemanatoare); poate ca asa ... as putea intelege cum sau la ce se gandeste sotul meu in aceste momente, ce l-a facut sa se indeparteze asa de mult. Am ramas singura ... e asa de greu! Discutii am avut multe, i-am spus ca nu conteaza cum vom obtine ceea ce ne dorim (ne-am hotarat sa mergem in Ungaria pentru FIV - inseminarea in-vitro), pentru mine e acelasi barbat pe care l-am cunoscut acum patru ani. Si medicul ginecolog i-a spus ca sterilitatea nu anuleaza potenta si multe altele ... Cum sa-l mai abordez nu mai stiu. Si eu, personal, am nevoie de un sprijin. Sa ma fac ca nu s-a intamplat nimic? Pentru cat timp? Si apoi nu consider asta o rezolvare a problemei. Draga mea, du-te pe forum la SANATATE-ALTE AFECTIUNI-Oligospermie grava-sterilitate conjugala. Acolo am postat eu cateva raspunsuri. Poate le vei gasi interesante.
Lucia1971 Postat pe 21 August 2008 16:15
De la: Lucia1971, la data 2008-08-21 16:15:45 De la: dyia, la data 2008-08-21 11:32:52Problemele noastre (eu/ sotul) incep sa fie tot mai multe, de cand a fost diagnosticat cu oligospermie grava la sfarsitul lunii iulie a acestui an. Am nevoie de un sfat in ceea ce priveste pastrarea relatiei noastre. M-am gandit si la un consilier pe probleme de familie, dar cum sa-l conving sa mergem? Sa ma duc numai eu nu cred ca este indicat, doar e vorba de familie, nu? Suntem impreuna de patru ani si ne-am casatorit oficial anul acesta, pe 15 februarie. De-atunci pot sa spun ca s-au schimbat multe (inca nu stiam despre problema sotului nici unul dintre noi). Relatiile noastre intime, de la casatorie, pot sa le numar pe degete, iar dupa diagnosticarea sotului ... imi ajung degetele de la o singura mana. Sper sa ma puteti ajuta macar cu un sfat (cele, cei care sunteti sau ati fost in situatii asemanatoare); poate ca asa ... as putea intelege cum sau la ce se gandeste sotul meu in aceste momente, ce l-a facut sa se indeparteze asa de mult. Am ramas singura ... e asa de greu! Discutii am avut multe, i-am spus ca nu conteaza cum vom obtine ceea ce ne dorim (ne-am hotarat sa mergem in Ungaria pentru FIV - inseminarea in-vitro), pentru mine e acelasi barbat pe care l-am cunoscut acum patru ani. Si medicul ginecolog i-a spus ca sterilitatea nu anuleaza potenta si multe altele ... Cum sa-l mai abordez nu mai stiu. Si eu, personal, am nevoie de un sprijin. Sa ma fac ca nu s-a intamplat nimic? Pentru cat timp? Si apoi nu consider asta o rezolvare a problemei. Draga mea, du-te pe forum la SANATATE-ALTE AFECTIUNI-Oligospermie grava-sterilitate conjugala. Acolo am postat eu cateva raspunsuri. Poate le vei gasi interesante. am citit si eu chiar este interesant..tnx
beem Postat pe 21 August 2008 16:29
Eu nu am avut asemenea probleme, dar chiar imi pare rau pentru cei care le au. Si, in masura in care pot, dau si eu o mana de ajutor. Deci... Daca ai nevoie, ma gasesti aici pe forum.
Lucia1971 Postat pe 21 August 2008 16:31
De la: Lucia1971, la data 2008-08-21 16:31:37Eu nu am avut asemenea probleme, dar chiar imi pare rau pentru cei care le au. Si, in masura in care pot, dau si eu o mana de ajutor. Deci... Daca ai nevoie, ma gasesti aici pe forum. multumesc inca o data...inca mai sper ca se poate rezolva...dar oricum optimista sunt..indiferent de situatie viata merge inainte..
beem Postat pe 21 August 2008 16:33
Stii ce-i cel mai nasol in cazul Dyiei? Ca nici relatia nu e grozava dupa ce au aflat diagnosticul.
Lucia1971 Postat pe 21 August 2008 16:36
Sarbatori fericite!
Cassey_Tarot Postat pe 26 Decembrie 2008 12:55
Sarbatori fericite!
Cassey_Tarot Postat pe 26 Decembrie 2008 12:58

Postat pe 23 Ianuarie 2009 23:26
Mda..........ce sa spun.........nu stie sa depaseasca momentul.......sunt oameni care nu pot face asta,nu cred ca depinde de tn ,aici el este cel care decide,eu cred ca nu treb sa l fortezi,se poate interpreta ca si cum iti este mila de el,iar el nu de asta are nev.Acodrai m ai mult timp poate cn stie depaseste momentul,Daca nu...............e decizia lui.Nuj eu una asa as face.
butterfly_sound_of_love Postat pe 13 Februarie 2009 09:57
situatia asta ar trebui discutata cu el ...problema e la el nu la tine el trebuie sati dea niste explicatii asta pt ca tea cam lasat pe dinafara...nu ai nevoie de consiliere ..poate el
erikahd2008 Postat pe 18 Februarie 2009 11:48

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Punctul vostru de vedere	31	De la: nefer 4 Mai 2009 14:26
Bagajul Vietii.	16	De la: deea_cata 14 Martie 2009 20:17
dragoste pe net...virtuala.	20	De la: stem_29 21 Iulie 2010 08:57

vis de o seara	4	De la: R0MW4LD 31 Ianuarie 2011 23:22
Pare o gluma, dar in principiu, nu este	56	De la: hairlucifer0 13 Iulie 2009 23:15