Cafenea pentru fetele musulmane de pe forum

De la: Rania7, la data 2009-01-07 15:02:48Spune nu masacrelor impotriva intregii omeniri ce au loc in Palestina




Dl Dr Abu al Ola - Presedinte al Fundatiei Taiba - in numele comunitatii musulmane si arabe din Romania, va roaga sa participati la mitingul ce se va desfasura joi, 8 ianuarie, la ora 13.00 în fata Palatul Parlamentului - parcul Izvor, pentru a protesta impotriva genocidului din Gaza. Haideti sa demonstram unitatea noastra, ingrijorarea noastra, faptul ca ne pasa. Cei care participa sunt rugati sa îsi pastreze calmul, pentru a arata oamenilor ca noi nu suntem violenti, suntem doar victimele.

Nu trebuie sa fim romani, arabi, francezi, albi sau negri pentru a participa la acest protest impotriva acestui razboi care ucide oameni nevinovati! Cu totii suntem oameni si cu totii avem dreptul la viata!

De la: Rania7, la data 2009-01-07 20:34:57is good to be back miniblu dar pe aici sufla vantul nush pe unde umbla fetele noastre
La multi ani si tie miniblu!pace in suflet,sanatate,iubire si multa fericire tie si celor dragi

De la: miniblu, la data 2009-01-07 20:41:46

De la: Rania7, la data 2009-01-07 20:34:57is good to be back miniblu dar pe aici sufla vantul nush pe unde umbla fetele noastre
La multi ani si tie miniblu!pace in suflet,sanatate,iubire si multa fericire tie si celor dragi

Bine v-am regasit!
Si tu sa ai un an plin de surprize placute!
Vad ca in ultimul timp...a cam batut vantul.

Dar ce s-o fi intamplat?

De la: Rania7, la data 2009-01-07 15:05:34Islamofobia -Teama de Islam




Nu de multa vreme, rod al manipularilor mediatice insistente, un nou concept a fost promovat si asimilat In jocul gandirii moderne – islamofobia. Toata lumea Isi permite sa emita judecati despre Islam, ridicate la rangul de sentinte universal valabile, dar prea putini se documenteaza apeland la sursele islamice originare (Coranul si Sunnah). Orice jurnalist semidoct este incitat sa publice nelimitat informatii trunchiate si distorsionate despre Islam pentru a crea si consolida un mod de receptare controlat prin fabricarea unei opinii publice negative asupra Islamului si musulmanilor, dar mult prea restrans este dreptul la replica al celor care au autoritatea si cunoasterea necesara de a vorbi despre si In numele Islamului.

Cea mai facila strategie de a ataca o religie se concretizeaza In demersurile de denigrare a exponentului sau uman; astfel, atat pe vremea Profetului Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!), cat si In zilele noastre, Islamul este persiflat, blamat, asaltat, atacat prin ridiculizarea si discreditarea Profetului sau (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!). Istoria se repeta. Daca In urma cu 1400 de ani, Trimisul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) era considerat nebun, poet sau vrajitor de catre cei care erau constienti de adevarul profetiei sale, dar ale caror interese mundane ar fi fost distruse prin recunoasterea si raspandirea ultimei revelatii divine autentice, astazi manipulam masele ignorante prin informare tendentioasa si caricaturi ofensatoare.

A te teme de necunoscut, a-ti proiecta toata negativitatea asupra „celuilalt”, a recepta alteritatea drept o amenintare si o posibila anihilare a propriei identitati reprezinta o tendinta psihologica umana naturala, dar aceasta explicatie nu este suficienta pentru a justifica discriminarile concrete reale la care ajung sa fie supusi semenii nostri, In cazul de fata – musulmanii. Il denigram pe Profetul Islamului (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) pentru ca nu Il cunoastem, pentru ca nu Ii cunoastem viata si Invataturile, pentru ca nu cunoastem − si, implicit, nici nu putem respecta – Islamul si valorile musulmanilor. Cel mai grav factor In aceasta ciocnire a culturilor nu Il reprezinta ignoranta, lipsa de comunicare veritabila si receptivitate, ci aroganta incredibila a occidentalului care se preface ca nu Intelege de ce pretinde „celalalt” ca a fost ranit. Se uita, In mod deliberat sau nu, ca, asa cum identitatea rasiala, In cadrul unui sistem democratic si umanist autentic, nu mai poate constitui subiectul prejudecatilor si al discriminarilor Inversunate, nici identitatea religioasa, mult mai profunda, delicata si definitorie pentru individ decat cea rasiala, nu poate fi ridiculizata sau atacata.

Un impediment major In functionarea benefica si eficienta a dialogului intercultural si interreligios Il constituie natura coercitiva a modului In care musulmanii sunt determinati sa se autodefineasca, reactionand la un discurs prestabilit; Foucault ne amintea de relatia existenta dintre cei care detin Puterea si modul In care este construit discursul oficial despre lume, In particular – discursul care defineste alteritatea. Luptam Impotriva terorismului, dar uitam de terorismul intelectual practicat cotidian. Actualmente, cultura occidentala detine puterea si, implicit, autoritatea de a propune un discurs „legitim” In descrierea celorlalti; In acest context, musulmanul este limitat la a se autodefini In mod negativ, prin excluderea a ceea ce nu este, afirmarea pozitiva a propriei identitati si stabilirea termenilor „dezbaterii” ramanand apanajul celor puternici. Nu Intamplator, chiar si atunci cand musulmanii sunt chemati „la dialog”, sunt selectati musulmanii „moderati”, adica cei care subscriu tezelor celor care detin controlul, uitandu-se ca orice musulman autentic e, prin excelenta, un musulman moderat, Islamul In sine fiind o religie a caii de mijloc.

Toleranta promovata In baza principiilor laice, desi proclama teoretic multiculturalismul, nu poate scapa de tendintele hegemonice ale imperialismului cultural, practicat si consolidat de-a lungul istoriei; impunerea modelului occidental de cultura si civilizatie ca norma si discreditarea sau anularea oricaror altor paradigme (religioase, politice, culturale) nu pare a accepta cu adevarat diferentele, ci a le asimila. Se dezbate fervent conceptul de euroislam, se doreste fabricarea unui Islam european, asiatic, balcanic etc pentru a Indeparta musulmanul de Islamul originar si autentic; nu se doreste o lume fara musulmani, ci o lume fara Islam; nu se discuta despre euro-musulmani, pentru ca nu deranjeaza musulmanul „moderat”, „asimilat”, care nu mai cunoaste Coranul si traditia profetica, ci musulmanul care respecta fundamentele religiei sale. Un exemplu cotidian, dar elocvent: „musulmanii” acceptati si „laudati” In societatea occidentala sunt cei care mai merg la o bere, care nu sunt obsedati de rugaciuni si Isi mai permit o fireasca escapada amoroasa... Un musulman cu barba sau o musulmana care Isi poarta valul devin automat fanatici si posibili extremisti. Aproape orice musulman a ajuns sa fie identificat cu un potential terorist, dar hartuirea zilnica, imprecatiile, ofensele, incriminarile, marginalizarea, discriminarea si chiar si aparent inofensivele glume inepuizabile vizand iminenta manifestarii unui presupus comportament agresiv sau barbar al musulmanului sau musulmancei transforma ceea ce ar trebui sa fie o coexistenta inteligenta si benefica, In stil islamic si autentic democratic[1], Intr-o periculoasa ciocnire si prabusire a culturilor si civilizatiilor. A fi fanatic Inseamna a Incerca sa le impui celorlalti propriile tale convingeri, dar adesea se eticheteaza drept fanatic un om pur si simplu diferit de curentul „la moda” prin faptul ca Intelege sa nu faca „exceptii” sau compromisuri In ceea ce priveste modul intim In care Isi asuma practicarea unei religii. Acelasi „fanatism”, manifestat In context laic, este adulat si apreciat sub calificativul de „integritate”. Insa Occidentul trebuie sa Invete ca a fi tolerant nu Inseamna a-l accepta pe celalalt doar daca Isi compromite sau renunta la modelul specific de cultura pentru a nu provoca tiparele existente (un gregarism fondat pe teama de alteritate), ci a-l accepta pe celalalt In plenitudinea diversitatii sale, In masura In care aceste diferente Isi pastreaza caracterul inofensiv si nu Imi Incalca mie drepturile umane fundamentale. Islamul Intr-adevar opune rezistenta modelului cultural (nu civilizational) occidental, Intrucat Islamul reprezinta o religie, o cultura, societate, civilizatie, un mod de gandire si de comportare ferit, cel putin teoretic, de scindarea dintre viata laica si viata spirituala. Nu putem transplanta solutii identice dintr-un spatiu cultural In altul (decat prin mutilarea identitatii individuale si culturale, mutilare care, normal, va fi perceputa ca o agresiune si va da nastere unor atitudini rebarbative), Intrucat premisele, istoria si scopurile sunt diferite. Dar, cel putin din perspectiva islamica, asa cum istoria (adesea necunoscuta occidentalilor) a demonstrat-o, aceasta nu poate Impiedica o convietuire armonioasa si fructuoasa.

Caricaturile nu sunt un fenomen accidental, inocent, ci un simptom complex al unei societati materialiste bolnave. Denigrarea unui profet, din perspectiva islamica, implica denigrarea implicita a tuturor celorlalti profeti; razboiul Impotriva Islamului a devenit, de fapt, un razboi Impotriva spiritualitatii si a religiei In genere. A aduce ofense oricarui profet Inseamna a-L tagadui pe Dumnezeu, Cel care l-a trimis. Clericii musulmani au reactionat Intotdeauna prompt, condamnand cartile blasfemiatoare Indreptate Impotriva lui Iisus (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!). Aceasta atitudine toleranta este posibila, deoarece, din perspectiva islamica, suntem diversi, dar ne regasim unitatea In unicitatea Unicului Dumnezeu si In unitatea religiilor (conceputa ca un model linear evolutiv), recunoscuta prin raportare la acel „fir rosu” interior care strabate toate doctrinele religioase monoteiste si anume, prin dezvaluirea identitatii esentei revelatiei divine facuta accesibila si inteligibila oamenilor printr-un numeros sir de profeti, plasati In acelasi registru axiologic si investiti cu aceeasi autoritate certificata divin. Prin precept coranic, fiintei umane i se impune renuntarea la orice tentativa de a proiecta ierarhii si de a valoriza inegal aceasta pleiada de purtatori ai Cuvantului Divin; fraternitatea Intru credinta si spirit a profetilor exclude legitimitatea oricarei teologii a urii sau a oricaror manifestari violente Indreptate Impotriva comunitatilor care Isi definesc identitatea religioasa In functie de Invataturile unui anumit profet. In masura In care Occidentul promoveaza hedonismul si mercantilismul si uita ca libertatea unui individ se sfarseste acolo unde Incepe libertatea celuilalt, islamofobia va continua sa modeleze mentalitatea oamenilor, iar Islamul va continua sa se manifeste Intr-un orizont diferit, incompatibil cu alienarea si Indepartarea de divinitate a omului modern.

Profetul Islamului (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) este etichetat drept terorist si Intreaga natiune musulmana nu reuseste sa se debaraseze de acest calificativ atribuit In mod abuziv. Cu certitudine, terorismul si extremismul, In pofida vehicularii persistente In mass-media internationala, continua sa ramana termeni cu o semantica nebuloasa, indistincta. Ne confruntam Inca din secolul trecut cu un fenomen socio-politic turbulent, augumentat de manifestari violente intense, vizand accesul la putere si autoritate, fenomen conceptualizat si circumscris terminologic prin denominatia „terorism”. Definirea terorismului, asa cum au demonstrat-o diferitele demersuri teoretice esuate, inclusiv cele pluridisciplinare, pare a fi extrem de dificila, Intrucat Inca nu exista un consens referitor la raportarea la o norma imuabila, labilitatea normelor determinata de discursul de putere dominant, impunand si anuland diferitele interpretari ale practicilor extremiste din variate zone ale lumii. Eroul de ieri este teroristul de maine si teroristul de azi este eroul de maine.

Asocierea anterioara a terorismului cu masacrul populatiei civile din Franta (1792 – 1794), sub presiunea mediatica din ultimele decenii, a cedat locul unei noi asocieri, periculoase si ilegitime, dintre terorism si Islam. Mass-media, promovand si reiterand cu obstinatie aceasta corelare a terorismului cu Islamul, a reusit sa inculce publicului larg, paradoxal nu doar celor cu o educatie sumara, mediocra, ci si celor situati „oficial” pe trepte ierarhice superioare, ideea ca religia / Islamul constituie sursa implacabila si incontestabila a tuturor manifestarilor teroriste. Tardiv, consecinta a protestelor si a discursurilor demistificatoare ale autoritatilor musulmane din lumea araba, asiatica si occidentala, precum si a intelectualilor si politicienilor nemusulmani onesti, rectificari terminologice care disociau terorismul de Islamul In sine, reasociindu-l fundamentalismului sau extremismului islamic, au infuzat media internationala. Aceasta tentativa de corijare a cliseelor anterioare, desi anemica, Inca improprie si ilegitim puternic conotata religios, dar totusi salutara, a fost Insa incapabila sa deconstruiasca stereotipurile nocive ale musulmanului terorist, stereotipuri consolidate prin expunerea constanta la un mediu informational tendentios, relativ si marcat de acute deficiente In ce priveste cunoasterea adecvata a „obiectului” analizei. Imaginea teroristului francez a fost rapid substituita de imaginea barbarului terorist islamic.

Se impune sa lamurim foarte sumar anumite aspecte. Jihadul nu este „razboi sfant”, desi mult prea adesea termenul este astfel tradus si „adaptat” de catre occidentali si, uneori, paradoxal, preluat mecanic chiar de catre musulmanii deficitari In sfera educatiei religioase. Razboiul sfant este un concept care tine de mostenirea culturala occidentala, concept manipulat Intr-un mod malefic pentru a servi intereselor mai degraba laice decat crestine, ale unui grup de „crestini” care au exact aceeasi legitimitate In a se erija In exponenti fideli ai crestinismului precum teroristii actuali In raport cu Islamul. Asa cum crestinismul In doctrina, esenta si finalitatea sa originara nu reflecta, nu Intemeiaza si nu este responsabil de actiunile cruciatilor, nici Islamul nu poate fi incriminat pentru actele teroriste ale unor indivizi care se prevaleaza de religie pentru a-si Indeplini anumite obiective politice. Este o chestiune de logica elementara, un truism, de altfel, dar care devine subit incomprehensibil atunci cand se cere aplicat si realitatii islamice.

Terorismul nu cunoaste vreo religie sau vreo lege; ceea ce se urmareste este Indepartarea omului de religie, oricare ar fi aceea – omul ajunge sa urasca religia, daca este determinat sa identifice In religie cauza tuturor violentelor. Se uita ca, precum multi alti profeti ai lui Dumnezeu, Profetul Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a luptat, dar a luptat Impotriva raului, Impotriva oprimarii, violentei si terorii, nu pentru a subjuga sau jefui alte popoare, ci pentru a instaura libertatea si dreptatea, pentru a le garanta libertatea de credinta si drepturile umane fundamentale, pentru a-i scoate pe semenii sai din robia fata de oameni si a nu permite decat robia fata de Allah / Dumnezeu. Se uita cati oameni au fost ucisi In timpul luptelor purtate In timpul vietii Profetului Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) – 386 de oameni, din ambele tabere, cati oameni au fost ucisi In timpul razboaielor religioase dintre catolici si protestanti – peste 10 milioane de morti, 40% din populatia tarilor implicate, dupa statisticile lui Voltaire... si cate milioane de oameni au fost ucisi In numele secularismului doar In secolul trecut...

Un argument decisiv, care anihileaza posibilitatea conceperii oricarei conexiuni reale Intre „razboiul sfant” si doctrina islamica, poate fi relevat prin simpla analiza lexicala a sintagmei; razboiul sfant este Intemeiat pe prezumtia legitimitatii luptei In numele unei religii Impotriva altei / altor religii. Insa nu exista niciun verset coranic care sa permita sau sa autorizeze agresiunea exercitata asupra unui nemusulman pur si simplu ca o consecinta directa a apartenentei acestuia la o alta religie. In Coran se afirma cu insistenta un principiu islamic fundamental: interzicerea categorica a constrangerii la credinta: „Nu este cu putinta silirea la credinta! Razvedita este deosebirea dintre calea cea dreapta si ratacire, iar acela care se leapada de Taghut si crede In Allah, acela s-a prins de cea mai trainica toarta [Islamul], care nu se sparge niciodata. Si Allah este Cel care Aude, Atoatestiutor [Sami’, ’Alim].” (2: 256); „Deci Indeamna! Tu esti numai un Indemnator, Tu nu ai putere asupra lor [ca sa-i silesti la credinta]..” (88: 21-22); „Si de-ar fi voit Domnul tau, toti cei de pe pamant ar fi crezut laolalta! Si oare tu Ii silesti pe oameni ca sa fie credinciosi? Nu poate niciun suflet sa creada decat cu voia lui Allah.” (10: 93); „Spune: «Adevarul vine de la Domnul vostru! Cine voieste sa creada si cine voieste sa nu creada!»” (18: 29).

Nimeni nu are dreptul si nu poate forta pe nimeni sa adopte o anumita credinta religioasa, cu atat mai putin Islamul. Mitul raspandirii Islamului prin sabie Intuneca viziunea si judecata multor occidentali, In pofida faptului ca a fost deconstruit si demascat de multi istorici si filosofi contemporani nemusulmani reputati. Expansiunea Islamului s-a datorat aproape exclusiv exemplului musulmanilor comercianti si a da’wah-ei (invitatiei la credinta / „misionarismului”). Nicio Invatatura islamica nu prescrie ca populatiile cucerite sa fie constranse sa se converteasca. Jiziya care trebuia platita de catre popoarele nemusulmane aflate sub guvernare islamica era echivantul zakat-ului musulmanilor (a daniei anuale care trebuia platita pentru saraci) si, de obicei, avea o valoare simbolica, implicand o suma mai mica decat zakat-ul; banii erau destinati saracilor tarii respective, iar o mica parte revenea armatei musulmane care era obligata sa protejeze tinutul respectiv. Un Intreg oras crestin din Siria, Homs, a devenit musulman atunci cand musulmanii le-au returnat banii din jiziya pentru ca se protejasera singuri cand au fost surprinsi de un atac. Faptul ca In anumite perioade din istorie s-a ajuns sa se ceara biruri imense nu reflecta legile islamice, ci interesele personale ale unui anume conducator. Multe zone cucerite de musulmani au ramas nemusulmane timp de secole si multe zone In care musulmanii au fost prezenti doar In calitate de comercianti au devenit integral musulmane – vezi Indonezia, Malaezia, China. Simplul fapt ca o persoana era nemusulmana nu a legitimat niciodata un casus belli In legea sau credinta islamica. Pe de alta parte, daca Islamul a fost raspandit prin sabie, cum ne explicam faptul ca, In zilele noastre, Islamul reprezinta religia cu cel mai mare numar de convertiti In Statele Unite si Europa? Daca Islamul promoveaza terorismul si violenta cum e posibil ca numarul convertitilor de dupa 11 septembrie sa fi crescut vertiginos In Statele Unite? Cei care, incitati de declaratiile socante din mass-media, au dorit sa cunoasca adevarul, s-au Intors la Cartea sacra a musulmanilor, Coranul, si astfel inimile lor au fost cucerite nu de sabie, ci de simplitatea si puritatea credintei islamice, devenind din acuzatori acerbi adepti musulmani autentici.

Se ignora sistematic un adevar islamic simplu si incontestabil: In Islam, permisiunea de a lupta a fost acordata nu din cauza convingerilor religioase ale adversarilor, ci din cauza agresiunii si / sau opresiunii sistematice exercitata de catre ei, optiunea religioasa constituind un epifenomen accidental si nu sursa, cauza luptei: „Luptati pe calea lui Allah Impotriva acelora care se lupta cu voi, dar nu Incepeti voi lupta, caci Allah nu-i iubeste pe cei care Incep lupte!” (2: 190-194). „Li s-a Ingaduit [sa se apere] acelora care sunt atacati, caci ei sunt nedreptatiti. Iar Allah este In stare sa Ii ajute Pe aceia care au fost scosi din caminele lor pe nedrept, pentru ca ei au zis: «Domnul nostru este Allah!» Si de nu i-ar opri Allah pe oameni, pe unii prin altii, ar fi daramate chilii, biserici, temple si moschei In care numele lui Allah este pomenit atat de mult. Allah Ii ajuta neIndoielnic aceluia care-L ajuta pe El, Allah este Tare [si] Puternic [Qawiyy, ’Aziz].” (22: 39-40).

Putem extrage din aceste versete coranice, atat de incriminate, cele doua justificari ale jihadului, In acceptiunea sa combativa: oprirea agresiunii si Incetarea oprimarii. Nu exista nici macar un singur pasaj coranic In care sa se specifice sau sa se sugereze ca acceptarea Islamului reprezinta conditia de Incetare a ostilitatilor, In schimb peste tot este mentionata drept conditie a pacii Incetarea agresiunii si a opresiunii. Daca, istoric, s-a Intamplat ca agresorii si asupritorii sa fie nemusulmani, daca ei au fost descrisi drept idolatri sau oameni care resping credinta, nu Inseamna ca musulmanii au luptat Impotriva lor pentru ca erau nemusulmani. Permisiunea de a lupta a fost Intemeiata pe existenta unor agresiuni injuste si nu pe diferente de religie, etnie sau nationalitate. Pentru a demonstra acest adevar simplu si explicit, savantii musulmani (ulama) citeaza un alt verset, In care este declarata permisiunea de a lupta Impotriva musulmanilor daca acestia sunt asupritorii si toate celelalte metode de restaurare a pacii si dreptatii au fost ineficiente: „Si daca doua cete de dreptcredinciosi se cearta Intre ele, voi Impacati-le! Daca una dintre ele este nedreapta cu cealalta, atunci luptati Impotriva celei care este nedreapta pana ce ea se Intoarce la porunca lui Allah, iar cand se Intoarce, atunci Impacati-le pe ele cu dreptate si fiti nepartinitori, fiindca Allah Ii iubeste pe cei drepti.” (49: 9).

Amintim Inca o data ca Islamul denunta violenta si terorismul. Lupta islamica se poarta exclusiv cu un anumit guvern si cu fortele militare implicate; uciderea oricaror alte fiinte umane neantrenate direct In conflict reprezinta o crima Impotriva umanitatii. Sanctitatea vietii umane este insistent afirmata In Coran: „... cel care ucide un suflet nevinovat de uciderea altui suflet sau de o alta stricaciune pe pamant este ca si cand i-ar ucide pe toti oamenii, iar cel care lasa In viata un suflet este ca si cum i-ar lasa In viata pe toti oamenii.” (5: 32); „Si nu luati sufletul pe care Allah l-a socotit oprit, decat pe drept!” (17: 33). In fata lui Allah, toti oamenii sunt egali; Intregii umanitati Ii revine constitutiv aceeasi demnitate si onoare din perspectiva divina: „Noi i-am cinstit pe fii lui Adam ... si i-am ales pe ei Inaintea multor altora din cei pe care i-am creat.” (17: 70).

In numele libertatii de exprimare s-au publicat si se vor publica multe carti denigratoare si blasfemiatoare la adresa Islamului; interesele politice si comerciale vor prevala Intotdeauna, In detrimentul adevarurilor religioase si istorice. Desi indubitabil implica un disconfort cognitiv semnificativ, ar fi mai onest intelectual, uman si mai benefic pentru noi toti sa ne punem prejudecatile Intre paranteze si sa facem un efort de a asculta si „celalalt“ discurs sau discursul „celuilalt“ de langa noi, pentru ca s-ar putea, finalmente, sa conteze ceea ce are de Impartasit.

Inimile a peste 1,5 miliarde de oameni au fost cuprinse de iubirea fata de acest om, Profetul Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!). Merita sa Incercam sa cunoastem viata si Invataturile unui om care a schimbat oameni, societati, mentalitati, obiceiuri si credinte doar prin puterea Cuvantului revelat, un om care a schimbat si schimba istoria si sufletele a miliarde de oameni doar prin autenticitatea credintei si mesajului divin transmis umanitatii, un om care nu a dorit nimic pentru sine, ci doar si-a calauzit semenii cu compasiune catre adorarea Unicului Dumnezeu.

De la: wolfy, la data 2009-01-07 22:54:58

De la: Rania7, la data 2009-01-07 15:05:34Islamofobia -Teama de Islam




Nu de multa vreme, rod al manipularilor mediatice insistente, un nou concept a fost promovat si asimilat In jocul gandirii moderne – islamofobia. Toata lumea Isi permite sa emita judecati despre Islam, ridicate la rangul de sentinte universal valabile, dar prea putini se documenteaza apeland la sursele islamice originare (Coranul si Sunnah). Orice jurnalist semidoct este incitat sa publice nelimitat informatii trunchiate si distorsionate despre Islam pentru a crea si consolida un mod de receptare controlat prin fabricarea unei opinii publice negative asupra Islamului si musulmanilor, dar mult prea restrans este dreptul la replica al celor care au autoritatea si cunoasterea necesara de a vorbi despre si In numele Islamului.

Cea mai facila strategie de a ataca o religie se concretizeaza In demersurile de denigrare a exponentului sau uman; astfel, atat pe vremea Profetului Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!), cat si In zilele noastre, Islamul este persiflat, blamat, asaltat, atacat prin ridiculizarea si discreditarea Profetului sau (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!). Istoria se repeta. Daca In urma cu 1400 de ani, Trimisul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) era considerat nebun, poet sau vrajitor de catre cei care erau constienti de adevarul profetiei sale, dar ale caror interese mundane ar fi fost distruse prin recunoasterea si raspandirea ultimei revelatii divine autentice, astazi manipulam masele ignorante prin informare tendentioasa si caricaturi ofensatoare.

A te teme de necunoscut, a-ti proiecta toata negativitatea asupra „celuilalt”, a recepta alteritatea drept o amenintare si o posibila anihilare a propriei identitati reprezinta o tendinta psihologica umana naturala, dar aceasta explicatie nu este suficienta pentru a justifica discriminarile concrete reale la care ajung sa fie supusi semenii nostri, In cazul de fata – musulmanii. Il denigram pe Profetul Islamului (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) pentru ca nu Il cunoastem, pentru ca nu Ii cunoastem viata si Invataturile, pentru ca nu cunoastem − si, implicit, nici nu putem respecta – Islamul si valorile musulmanilor. Cel mai grav factor In aceasta ciocnire a culturilor nu Il reprezinta ignoranta, lipsa de comunicare veritabila si receptivitate, ci aroganta incredibila a occidentalului care se preface ca nu Intelege de ce pretinde „celalalt” ca a fost ranit. Se uita, In mod deliberat sau nu, ca, asa cum identitatea rasiala, In cadrul unui sistem democratic si umanist autentic, nu mai poate constitui subiectul prejudecatilor si al discriminarilor Inversunate, nici identitatea religioasa, mult mai profunda, delicata si definitorie pentru individ decat cea rasiala, nu poate fi ridiculizata sau atacata.

Un impediment major In functionarea benefica si eficienta a dialogului intercultural si interreligios Il constituie natura coercitiva a modului In care musulmanii sunt determinati sa se autodefineasca, reactionand la un discurs prestabilit; Foucault ne amintea de relatia existenta dintre cei care detin Puterea si modul In care este construit discursul oficial despre lume, In particular – discursul care defineste alteritatea. Luptam Impotriva terorismului, dar uitam de terorismul intelectual practicat cotidian. Actualmente, cultura occidentala detine puterea si, implicit, autoritatea de a propune un discurs „legitim” In descrierea celorlalti; In acest context, musulmanul este limitat la a se autodefini In mod negativ, prin excluderea a ceea ce nu este, afirmarea pozitiva a propriei identitati si stabilirea termenilor „dezbaterii” ramanand apanajul celor puternici. Nu Intamplator, chiar si atunci cand musulmanii sunt chemati „la dialog”, sunt selectati musulmanii „moderati”, adica cei care subscriu tezelor celor care detin controlul, uitandu-se ca orice musulman autentic e, prin excelenta, un musulman moderat, Islamul In sine fiind o religie a caii de mijloc.

Toleranta promovata In baza principiilor laice, desi proclama teoretic multiculturalismul, nu poate scapa de tendintele hegemonice ale imperialismului cultural, practicat si consolidat de-a lungul istoriei; impunerea modelului occidental de cultura si civilizatie ca norma si discreditarea sau anularea oricaror altor paradigme (religioase, politice, culturale) nu pare a accepta cu adevarat diferentele, ci a le asimila. Se dezbate fervent conceptul de euroislam, se doreste fabricarea unui Islam european, asiatic, balcanic etc pentru a Indeparta musulmanul de Islamul originar si autentic; nu se doreste o lume fara musulmani, ci o lume fara Islam; nu se discuta despre euro-musulmani, pentru ca nu deranjeaza musulmanul „moderat”, „asimilat”, care nu mai cunoaste Coranul si traditia profetica, ci musulmanul care respecta fundamentele religiei sale. Un exemplu cotidian, dar elocvent: „musulmanii” acceptati si „laudati” In societatea occidentala sunt cei care mai merg la o bere, care nu sunt obsedati de rugaciuni si Isi mai permit o fireasca escapada amoroasa... Un musulman cu barba sau o musulmana care Isi poarta valul devin automat fanatici si posibili extremisti. Aproape orice musulman a ajuns sa fie identificat cu un potential terorist, dar hartuirea zilnica, imprecatiile, ofensele, incriminarile, marginalizarea, discriminarea si chiar si aparent inofensivele glume inepuizabile vizand iminenta manifestarii unui presupus comportament agresiv sau barbar al musulmanului sau musulmancei transforma ceea ce ar trebui sa fie o coexistenta inteligenta si benefica, In stil islamic si autentic democratic[1], Intr-o periculoasa ciocnire si prabusire a culturilor si civilizatiilor. A fi fanatic Inseamna a Incerca sa le impui celorlalti propriile tale convingeri, dar adesea se eticheteaza drept fanatic un om pur si simplu diferit de curentul „la moda” prin faptul ca Intelege sa nu faca „exceptii” sau compromisuri In ceea ce priveste modul intim In care Isi asuma practicarea unei religii. Acelasi „fanatism”, manifestat In context laic, este adulat si apreciat sub calificativul de „integritate”. Insa Occidentul trebuie sa Invete ca a fi tolerant nu Inseamna a-l accepta pe celalalt doar daca Isi compromite sau renunta la modelul specific de cultura pentru a nu provoca tiparele existente (un gregarism fondat pe teama de alteritate), ci a-l accepta pe celalalt In plenitudinea diversitatii sale, In masura In care aceste diferente Isi pastreaza caracterul inofensiv si nu Imi Incalca mie drepturile umane fundamentale. Islamul Intr-adevar opune rezistenta modelului cultural (nu civilizational) occidental, Intrucat Islamul reprezinta o religie, o cultura, societate, civilizatie, un mod de gandire si de comportare ferit, cel putin teoretic, de scindarea dintre viata laica si viata spirituala. Nu putem transplanta solutii identice dintr-un spatiu cultural In altul (decat prin mutilarea identitatii individuale si culturale, mutilare care, normal, va fi perceputa ca o agresiune si va da nastere unor atitudini rebarbative), Intrucat premisele, istoria si scopurile sunt diferite. Dar, cel putin din perspectiva islamica, asa cum istoria (adesea necunoscuta occidentalilor) a demonstrat-o, aceasta nu poate Impiedica o convietuire armonioasa si fructuoasa.

Caricaturile nu sunt un fenomen accidental, inocent, ci un simptom complex al unei societati materialiste bolnave. Denigrarea unui profet, din perspectiva islamica, implica denigrarea implicita a tuturor celorlalti profeti; razboiul Impotriva Islamului a devenit, de fapt, un razboi Impotriva spiritualitatii si a religiei In genere. A aduce ofense oricarui profet Inseamna a-L tagadui pe Dumnezeu, Cel care l-a trimis. Clericii musulmani au reactionat Intotdeauna prompt, condamnand cartile blasfemiatoare Indreptate Impotriva lui Iisus (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!). Aceasta atitudine toleranta este posibila, deoarece, din perspectiva islamica, suntem diversi, dar ne regasim unitatea In unicitatea Unicului Dumnezeu si In unitatea religiilor (conceputa ca un model linear evolutiv), recunoscuta prin raportare la acel „fir rosu” interior care strabate toate doctrinele religioase monoteiste si anume, prin dezvaluirea identitatii esentei revelatiei divine facuta accesibila si inteligibila oamenilor printr-un numeros sir de profeti, plasati In acelasi registru axiologic si investiti cu aceeasi autoritate certificata divin. Prin precept coranic, fiintei umane i se impune renuntarea la orice tentativa de a proiecta ierarhii si de a valoriza inegal aceasta pleiada de purtatori ai Cuvantului Divin; fraternitatea Intru credinta si spirit a profetilor exclude legitimitatea oricarei teologii a urii sau a oricaror manifestari violente Indreptate Impotriva comunitatilor care Isi definesc identitatea religioasa In functie de Invataturile unui anumit profet. In masura In care Occidentul promoveaza hedonismul si mercantilismul si uita ca libertatea unui individ se sfarseste acolo unde Incepe libertatea celuilalt, islamofobia va continua sa modeleze mentalitatea oamenilor, iar Islamul va continua sa se manifeste Intr-un orizont diferit, incompatibil cu alienarea si Indepartarea de divinitate a omului modern.

Profetul Islamului (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) este etichetat drept terorist si Intreaga natiune musulmana nu reuseste sa se debaraseze de acest calificativ atribuit In mod abuziv. Cu certitudine, terorismul si extremismul, In pofida vehicularii persistente In mass-media internationala, continua sa ramana termeni cu o semantica nebuloasa, indistincta. Ne confruntam Inca din secolul trecut cu un fenomen socio-politic turbulent, augumentat de manifestari violente intense, vizand accesul la putere si autoritate, fenomen conceptualizat si circumscris terminologic prin denominatia „terorism”. Definirea terorismului, asa cum au demonstrat-o diferitele demersuri teoretice esuate, inclusiv cele pluridisciplinare, pare a fi extrem de dificila, Intrucat Inca nu exista un consens referitor la raportarea la o norma imuabila, labilitatea normelor determinata de discursul de putere dominant, impunand si anuland diferitele interpretari ale practicilor extremiste din variate zone ale lumii. Eroul de ieri este teroristul de maine si teroristul de azi este eroul de maine.

Asocierea anterioara a terorismului cu masacrul populatiei civile din Franta (1792 – 1794), sub presiunea mediatica din ultimele decenii, a cedat locul unei noi asocieri, periculoase si ilegitime, dintre terorism si Islam. Mass-media, promovand si reiterand cu obstinatie aceasta corelare a terorismului cu Islamul, a reusit sa inculce publicului larg, paradoxal nu doar celor cu o educatie sumara, mediocra, ci si celor situati „oficial” pe trepte ierarhice superioare, ideea ca religia / Islamul constituie sursa implacabila si incontestabila a tuturor manifestarilor teroriste. Tardiv, consecinta a protestelor si a discursurilor demistificatoare ale autoritatilor musulmane din lumea araba, asiatica si occidentala, precum si a intelectualilor si politicienilor nemusulmani onesti, rectificari terminologice care disociau terorismul de Islamul In sine, reasociindu-l fundamentalismului sau extremismului islamic, au infuzat media internationala. Aceasta tentativa de corijare a cliseelor anterioare, desi anemica, Inca improprie si ilegitim puternic conotata religios, dar totusi salutara, a fost Insa incapabila sa deconstruiasca stereotipurile nocive ale musulmanului terorist, stereotipuri consolidate prin expunerea constanta la un mediu informational tendentios, relativ si marcat de acute deficiente In ce priveste cunoasterea adecvata a „obiectului” analizei. Imaginea teroristului francez a fost rapid substituita de imaginea barbarului terorist islamic.

Se impune sa lamurim foarte sumar anumite aspecte. Jihadul nu este „razboi sfant”, desi mult prea adesea termenul este astfel tradus si „adaptat” de catre occidentali si, uneori, paradoxal, preluat mecanic chiar de catre musulmanii deficitari In sfera educatiei religioase. Razboiul sfant este un concept care tine de mostenirea culturala occidentala, concept manipulat Intr-un mod malefic pentru a servi intereselor mai degraba laice decat crestine, ale unui grup de „crestini” care au exact aceeasi legitimitate In a se erija In exponenti fideli ai crestinismului precum teroristii actuali In raport cu Islamul. Asa cum crestinismul In doctrina, esenta si finalitatea sa originara nu reflecta, nu Intemeiaza si nu este responsabil de actiunile cruciatilor, nici Islamul nu poate fi incriminat pentru actele teroriste ale unor indivizi care se prevaleaza de religie pentru a-si Indeplini anumite obiective politice. Este o chestiune de logica elementara, un truism, de altfel, dar care devine subit incomprehensibil atunci cand se cere aplicat si realitatii islamice.

Terorismul nu cunoaste vreo religie sau vreo lege; ceea ce se urmareste este Indepartarea omului de religie, oricare ar fi aceea – omul ajunge sa urasca religia, daca este determinat sa identifice In religie cauza tuturor violentelor. Se uita ca, precum multi alti profeti ai lui Dumnezeu, Profetul Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a luptat, dar a luptat Impotriva raului, Impotriva oprimarii, violentei si terorii, nu pentru a subjuga sau jefui alte popoare, ci pentru a instaura libertatea si dreptatea, pentru a le garanta libertatea de credinta si drepturile umane fundamentale, pentru a-i scoate pe semenii sai din robia fata de oameni si a nu permite decat robia fata de Allah / Dumnezeu. Se uita cati oameni au fost ucisi In timpul luptelor purtate In timpul vietii Profetului Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) – 386 de oameni, din ambele tabere, cati oameni au fost ucisi In timpul razboaielor religioase dintre catolici si protestanti – peste 10 milioane de morti, 40% din populatia tarilor implicate, dupa statisticile lui Voltaire... si cate milioane de oameni au fost ucisi In numele secularismului doar In secolul trecut...

Un argument decisiv, care anihileaza posibilitatea conceperii oricarei conexiuni reale Intre „razboiul sfant” si doctrina islamica, poate fi relevat prin simpla analiza lexicala a sintagmei; razboiul sfant este Intemeiat pe prezumtia legitimitatii luptei In numele unei religii Impotriva altei / altor religii. Insa nu exista niciun verset coranic care sa permita sau sa autorizeze agresiunea exercitata asupra unui nemusulman pur si simplu ca o consecinta directa a apartenentei acestuia la o alta religie. In Coran se afirma cu insistenta un principiu islamic fundamental: interzicerea categorica a constrangerii la credinta: „Nu este cu putinta silirea la credinta! Razvedita este deosebirea dintre calea cea dreapta si ratacire, iar acela care se leapada de Taghut si crede In Allah, acela s-a prins de cea mai trainica toarta [Islamul], care nu se sparge niciodata. Si Allah este Cel care Aude, Atoatestiutor [Sami’, ’Alim].” (2: 256); „Deci Indeamna! Tu esti numai un Indemnator, Tu nu ai putere asupra lor [ca sa-i silesti la credinta]..” (88: 21-22); „Si de-ar fi voit Domnul tau, toti cei de pe pamant ar fi crezut laolalta! Si oare tu Ii silesti pe oameni ca sa fie credinciosi? Nu poate niciun suflet sa creada decat cu voia lui Allah.” (10: 93); „Spune: «Adevarul vine de la Domnul vostru! Cine voieste sa creada si cine voieste sa nu creada!»” (18: 29).

Nimeni nu are dreptul si nu poate forta pe nimeni sa adopte o anumita credinta religioasa, cu atat mai putin Islamul. Mitul raspandirii Islamului prin sabie Intuneca viziunea si judecata multor occidentali, In pofida faptului ca a fost deconstruit si demascat de multi istorici si filosofi contemporani nemusulmani reputati. Expansiunea Islamului s-a datorat aproape exclusiv exemplului musulmanilor comercianti si a da’wah-ei (invitatiei la credinta / „misionarismului”). Nicio Invatatura islamica nu prescrie ca populatiile cucerite sa fie constranse sa se converteasca. Jiziya care trebuia platita de catre popoarele nemusulmane aflate sub guvernare islamica era echivantul zakat-ului musulmanilor (a daniei anuale care trebuia platita pentru saraci) si, de obicei, avea o valoare simbolica, implicand o suma mai mica decat zakat-ul; banii erau destinati saracilor tarii respective, iar o mica parte revenea armatei musulmane care era obligata sa protejeze tinutul respectiv. Un Intreg oras crestin din Siria, Homs, a devenit musulman atunci cand musulmanii le-au returnat banii din jiziya pentru ca se protejasera singuri cand au fost surprinsi de un atac. Faptul ca In anumite perioade din istorie s-a ajuns sa se ceara biruri imense nu reflecta legile islamice, ci interesele personale ale unui anume conducator. Multe zone cucerite de musulmani au ramas nemusulmane timp de secole si multe zone In care musulmanii au fost prezenti doar In calitate de comercianti au devenit integral musulmane – vezi Indonezia, Malaezia, China. Simplul fapt ca o persoana era nemusulmana nu a legitimat niciodata un casus belli In legea sau credinta islamica. Pe de alta parte, daca Islamul a fost raspandit prin sabie, cum ne explicam faptul ca, In zilele noastre, Islamul reprezinta religia cu cel mai mare numar de convertiti In Statele Unite si Europa? Daca Islamul promoveaza terorismul si violenta cum e posibil ca numarul convertitilor de dupa 11 septembrie sa fi crescut vertiginos In Statele Unite? Cei care, incitati de declaratiile socante din mass-media, au dorit sa cunoasca adevarul, s-au Intors la Cartea sacra a musulmanilor, Coranul, si astfel inimile lor au fost cucerite nu de sabie, ci de simplitatea si puritatea credintei islamice, devenind din acuzatori acerbi adepti musulmani autentici.

Se ignora sistematic un adevar islamic simplu si incontestabil: In Islam, permisiunea de a lupta a fost acordata nu din cauza convingerilor religioase ale adversarilor, ci din cauza agresiunii si / sau opresiunii sistematice exercitata de catre ei, optiunea religioasa constituind un epifenomen accidental si nu sursa, cauza luptei: „Luptati pe calea lui Allah Impotriva acelora care se lupta cu voi, dar nu Incepeti voi lupta, caci Allah nu-i iubeste pe cei care Incep lupte!” (2: 190-194). „Li s-a Ingaduit [sa se apere] acelora care sunt atacati, caci ei sunt nedreptatiti. Iar Allah este In stare sa Ii ajute Pe aceia care au fost scosi din caminele lor pe nedrept, pentru ca ei au zis: «Domnul nostru este Allah!» Si de nu i-ar opri Allah pe oameni, pe unii prin altii, ar fi daramate chilii, biserici, temple si moschei In care numele lui Allah este pomenit atat de mult. Allah Ii ajuta neIndoielnic aceluia care-L ajuta pe El, Allah este Tare [si] Puternic [Qawiyy, ’Aziz].” (22: 39-40).

Putem extrage din aceste versete coranice, atat de incriminate, cele doua justificari ale jihadului, In acceptiunea sa combativa: oprirea agresiunii si Incetarea oprimarii. Nu exista nici macar un singur pasaj coranic In care sa se specifice sau sa se sugereze ca acceptarea Islamului reprezinta conditia de Incetare a ostilitatilor, In schimb peste tot este mentionata drept conditie a pacii Incetarea agresiunii si a opresiunii. Daca, istoric, s-a Intamplat ca agresorii si asupritorii sa fie nemusulmani, daca ei au fost descrisi drept idolatri sau oameni care resping credinta, nu Inseamna ca musulmanii au luptat Impotriva lor pentru ca erau nemusulmani. Permisiunea de a lupta a fost Intemeiata pe existenta unor agresiuni injuste si nu pe diferente de religie, etnie sau nationalitate. Pentru a demonstra acest adevar simplu si explicit, savantii musulmani (ulama) citeaza un alt verset, In care este declarata permisiunea de a lupta Impotriva musulmanilor daca acestia sunt asupritorii si toate celelalte metode de restaurare a pacii si dreptatii au fost ineficiente: „Si daca doua cete de dreptcredinciosi se cearta Intre ele, voi Impacati-le! Daca una dintre ele este nedreapta cu cealalta, atunci luptati Impotriva celei care este nedreapta pana ce ea se Intoarce la porunca lui Allah, iar cand se Intoarce, atunci Impacati-le pe ele cu dreptate si fiti nepartinitori, fiindca Allah Ii iubeste pe cei drepti.” (49: 9).

Amintim Inca o data ca Islamul denunta violenta si terorismul. Lupta islamica se poarta exclusiv cu un anumit guvern si cu fortele militare implicate; uciderea oricaror alte fiinte umane neantrenate direct In conflict reprezinta o crima Impotriva umanitatii. Sanctitatea vietii umane este insistent afirmata In Coran: „... cel care ucide un suflet nevinovat de uciderea altui suflet sau de o alta stricaciune pe pamant este ca si cand i-ar ucide pe toti oamenii, iar cel care lasa In viata un suflet este ca si cum i-ar lasa In viata pe toti oamenii.” (5: 32); „Si nu luati sufletul pe care Allah l-a socotit oprit, decat pe drept!” (17: 33). In fata lui Allah, toti oamenii sunt egali; Intregii umanitati Ii revine constitutiv aceeasi demnitate si onoare din perspectiva divina: „Noi i-am cinstit pe fii lui Adam ... si i-am ales pe ei Inaintea multor altora din cei pe care i-am creat.” (17: 70).

In numele libertatii de exprimare s-au publicat si se vor publica multe carti denigratoare si blasfemiatoare la adresa Islamului; interesele politice si comerciale vor prevala Intotdeauna, In detrimentul adevarurilor religioase si istorice. Desi indubitabil implica un disconfort cognitiv semnificativ, ar fi mai onest intelectual, uman si mai benefic pentru noi toti sa ne punem prejudecatile Intre paranteze si sa facem un efort de a asculta si „celalalt“ discurs sau discursul „celuilalt“ de langa noi, pentru ca s-ar putea, finalmente, sa conteze ceea ce are de Impartasit.

Inimile a peste 1,5 miliarde de oameni au fost cuprinse de iubirea fata de acest om, Profetul Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!). Merita sa Incercam sa cunoastem viata si Invataturile unui om care a schimbat oameni, societati, mentalitati, obiceiuri si credinte doar prin puterea Cuvantului revelat, un om care a schimbat si schimba istoria si sufletele a miliarde de oameni doar prin autenticitatea credintei si mesajului divin transmis umanitatii, un om care nu a dorit nimic pentru sine, ci doar si-a calauzit semenii cu compasiune catre adorarea Unicului Dumnezeu.

Nu stiu de unde ai dat copy-paste, dar materialul asta cuprinde multe aberatii. Adica e o crima sa blamezi un tip care s-a culcat cu o fetita de noua ani, care a spus ca e ok ca un barbat sa aiba patru femei pe care sa le mai si bata cand nu sunt ascultatoare, care a spus ca marturia unei femei valoreaza cat marturia unui barbat? Stii ce? Iti doresc sa fii tratata si judecata dupa exact aceleasi reguli.

De la: jadore_dior, la data 2009-01-08 10:04:47'''neatza monicutz...in sfarsit ati aparut dupa atatea zile in care m-ati abandonat si a trebuit sa-mi beau cafelosul singura...'neatza fetelor....si multi pupici sa va mearga bine toata ziulica

De la: Rania7, la data 2009-01-08 14:26:04alexa here i am for you honey?cu ce te servesc?
monica,sawsan,asma

De la: s_a_w_s_a_n, la data 2009-01-08 02:26:16Draga wolfy a continua sa judeci religia musulmana doar pentru ca asa ai tu placerea asta nu te va duce nicaieri,nu ii vei opri pe musulmani sa isi iubeasca religia si nici pe cei ce se convertesc la Islam.Ati incercat si pe acel grup ''Islamul si minunatul tratament aplicat femeii'' nu ati reusit nici acolo ,ba dimpotriva a disparut ca prin miracol . Nu nu este o crima sa blamezi ,este o crima sa te crezi Dumnezeu si sa judeci un Profet a carui viata nu are de ce sa te intereseze pe tine din moment ce nu simpatizezi Islamul,si nici nu te obliga nimeni sa faci acest lucru,dar eu zic sa iti mai tii parerile tale pentru tine si pentru cercul tau de prietene inversunate pe Islam.Iti reamintim ca esti pe alt Forum si anume, CAFENEAUA PENTRU FETE MUSULMANE,iar aici nu exista rautati si nici aroganta din partea nimanui,daca vrei sa te respectam si sa iti vorbim civilizat fa-o si tu in acelasi mod ,daca nu ,te poti indrepta catre alt forum.Noi iti dorim sa iti gasesti pacea si linistea sufleteasca si sa fii judecata doar de Dumnezeu.

De la: Rania7, la data 2009-01-08 14:26:04alexa here i am for you honey?cu ce te servesc?
monica,sawsan,asma

De la: voicu_monica2001, la data 2009-01-08 10:01:21Neatza dragele mele...................


mmmmmmmmmmmmm..miroase bine cafeluta...pot avea si eu o cescuta???

ma bucur sa va vad fetelor, mi-ati lipsit...



rania, miniblu, sawsan, asma............. pupicei de la fata


cat despre Clau............ am auzit ca s-a logodit cu un tip din Londra.....de la Stef stiu asta....


dar nu am mai reusit sa vb cu ea... nici pe mess nu am mai vazut-o....


va doresc o zi b una si mai vb..........