as putea sa mai fac ceva?

help me=((

l-am pierdut din kuza parintilor!

Postat pe 22 Septembrie 2008 04:21
Salut, De foarte mult timp incerc sa astern cateva ganduri si abia acum mi-am facut curaj sa scriu.. Sunt dezamagita si m-am gandit ca o parere din exterior mi-ar prinde bine. Daca vreti sa cititi si sa va dati cu parerea, as fi tare bucuroasa.. daca nu, macar am scris sa ma elibrez putin. Acum 2 ani si putin am cunoscut un baiat, m-a fermecat din prima clipa, nu a trecut mult si am devenit "iubiti". Totul parea sa fie minunat, stateam pe aceeasi strada, era un baiat foarte inteligent si copilaros asa cum eram si eu...si ma placea, foarte mult. Eram pentru prima data in viata mea cu adevarat fericita si lasasem in urma toate deceptiile ( pe care le-am suferit din cauza naivitatii mele, dar sa nu uit ca eram o copila). In primele doua luni ne intalneam mai mult seara, usor timizi, ne-am cunoscut incet, incet. Am inceput sa tinem tot mai mult unul la altul..si tot mai mult. Eu am fost "pacalita" ( pentru ca la o varsta micuta nu poti vorbi de inselat, mi se pare penibil) de toti baietii care mi-au fost mai apropiati, sa zicem. Acest lucru, a dus treptat la o gelozie nejustificata si la o posesivitate nebuna, pe care le-am folosit inca din primele luni. Nu stiu daca am avut un motiv intemeiat, dar gelozia mea a inceput in momentul in care el i-a lasat niste comment-uri pe hi5 unei fete. Ii interziceam foarte multe lucruri, nu mai avea prieteni, nu iesea nici din casa fara mine, stateam serile la panda sa vad daca iese din casa, doar de frica sa nu ma insele. Eram prima lui iubire adevarata si el pentru mine la fel, era fericit daca eu eram fericita, a acceptat tot ce ii spuneam.Am trait clipe superbe impreuna.. si acum am lacrimi in ochi cand ma gandesc, toata ziua eram impreuna, de dimineata pana noaptea tarziu. Eram din ce in ce tot mai geloasa, orice iesire in public devenea un dezastru, mi se parea ca se uita la toate fetele. De multe ori imi cerea sa il las sa respire putin, vroia o pauza de 2 zile, pentru ca ne certam din toate prostiile existente. Pleca si eu incepeam cu sunatul si cu sms-urile, sunam de milioane de ori, il innebuneam. Cand ii promiteam ca nu o sa-l mai tin sub papuc, ne impacam.. si iar ne ceratm.. si atunci incepeam sa plang si sa ii spun ca eu fara el nu traiesc, l-am amenintat chiar si cu sinucidere ( cel mai josnic santaj sentimental la care poate apela cineva).. si am inceput sa ne vorbim urat, foarte urat. Poate ca aceasta amenintare, repetata in dese randuri, ii stingea incet dragostea ce mi-o purta.. el nu si-a inchipuit ca eu nu vorbesc serios. Am fost impreuna pentru un an si cateva luni, pana cand intr-o seara primesc un telefon, niste amici imi spun ca iubitul meu este in club cu o alta fata. Am fugit acolo, l-am vazut, am plecat amandoi spre casa, mi-a spus ca fata aia nu e nimic serios, ca ma iubeste din tot sufletul, dar ca nu mai vrea sa fie cu mine pe motiv ca il sufocam. Atunci ne-am despartit pentru prima data, o saptamana l-am terorizat cu telefoanele.. nu-mi vedeam viata fara el..il imploram sa ne impacam, juram ca nu o sa-l mai stresez. Am stat despartiti 2 luni si putin, timp in care nici unul din noi nu a avut pe altcineva. Aproape de Craciun, ne-am impacat, inca tineam unul la altul nespus de mult, am promis ca nu o sa mai fiu posesiva. Nu a trecut mult si am devenit la fel, sau poate chiar mai rau, nu era zi in care sa nu-i reprosez ca m-a inselat, el se purta destul de urat cu mine, imi zicea ca daca nu imi convine ceva, sa-l las, eu trageam mai mult ca relatia sa mai mearga, iar vorbele urate care ni le spuneam apasau tot mai mult. Intre timp am cunoscut un baiat care mi-a placut, vorbea frumos cu mine, nu urmarea sa obtina ceva de la mine, era diferit iubitului meu care se schimbase mult.Am ramas doar la stadiul de amicitie, pana cand m-am certat cu iubitul meu foarte rau. Am avut o discutie aprinsa la telefon in care ne-am vorbit cat se poate de urat, am hotarat sa nu ne mai vedem, totul s-a terminat la telefon. Am plans ingrozitor de mult, dar lucrurile pe care mi le spusese erau ingrozitoare..si recunosc, imi placea noul baiat. Nu trec nici 2 saptamani si aflu ca fostul meu iubit are un fel de prietena. M-a durut foarte tare, asa de repede..??... Si nu vreau sa par rea, dar m-a deranjat sa vad cu cine umbla, o fata pe care o stiam asa, din vedere, care este prostuta.. si la o varsta frageda umbla "din floare-n floare", nu vreau sa folosesc un cuvant vulgar pentru a o defini. Am inceput sa-mi pun intrebari, nu cumva el o placea de ceva timp si de asta nu ne mai intelegeam? Nu il condamn..si mie imi placea altcineva.. dar mi se parea ca renunta asa usor la mine, pentru cineva mai putin bun decat mine.. m-a durut. De data asta nu l-am mai cautat, am crezut ca o sa-l pot uita. Am inceput sa ies cu baiatul acesta, am avut un fel de relatie, m-am retras elegant si am ramas foarte buni prieteni.. si acum iesim impreuna in oras, destul de des. Dar gandul meu este in alta parte.. nu l-am putut uita.. inca il iubesc, mai mult decat oricand. Stiu ca din cauza mea s-a intamplat asta, l-am tinut prea din scurt, i-am invadat in totalitate intimitatea. Am mai vorbit pe mess, la telefon, ne-am vazut de cateva ori pentru cateva minute, dar el este si acum tot cu fata aia. Am plecat cu niste prieteni comuni la munte, desi el are prietena. Speram sa ne impacam, dar nu a fost asa. L-am sunat sa ne vedem la un suc, nu m-a refuzat, mi-a spus ca mai vorbim. Am aflat dupa putin timp de la un prieten comun, care saracul s-a lasat coplesit de rugamintile mele si mi-a spus, ca nu a vrut sa ma vada.. ii era frica sa ii se faca iar dor de mine, nu vrea sa mai sufere.A recunoscut ca relatia actuala nu este nici pe departe la nivelul relatiei noastre, ca asa cum ne certam noi..era mult mai bine cu mine. Dar nu mai vrea sa sufere, nu vrea sa mai traiasca ingrozit ca as putea sa fac vreo prostie. Acum cred ca se intelege destul de bine cu fata aia, ea nu il iubeste, stiu asta sigur.. dar totusi sunt impreuna. Si eu.. il iubesc enorm.. ma consum in fieacre noapte, nu mai pot... am fost o proasta :(..dar am fost numai eu de vina oare? as putea sa mai fac ceva?:(...
in fond si urma urmei gelozia e boala incurabila. si eu ajunsesem intr-un moment dat sa fiu ca si tine,si sincer mi-a fost foarte greu sa nu imi suspectez din orice motiv iubitul...ajunsesem sa fiu naspa de tot si toate astea doar multumita primului meu ''iubit''care era gelos din cale afara...de la el invatasem...ce prostie!!! chiar imi zisese la un moment dat iubitul actual,care acuma e si el''fostul''ca is nebuna si am sechele din trecut,dar asa si este...ajunsesem sa fiu bolnava de gelozie,chiar de nu aratam acest lucru si crede-ma mi-am facut mult sange rau cu suspiciuni care nu isi aveau rostul...dar chiar nu merita! in legatura cu fostul tau...e greu,precum stii cand ne dam seama ca am avut o parte din vina si acuma e de-a dreptul dureros sa iti doresti ceva ce nu se mai poate realiza.e foarte greu sa repari cxe ai stricat.crezi ca poate sa se mai intoarca la tine?cand,scuze,dar l-ai stresat atata?oricat de mult te-a iubit si poate inca te iubeste...poate ii este mai bine fara certuri cu o fata pe care cum spui tu,poate nici nu o iubeste cu adevarat,dar e greu sa te intorci la persoana pe care o iubesti din tot sufletul cand stii ca totul va redeveni cum a fost dupa cateva zile:numai certuri,reprosuri,impacare si iar de la capat. gandeste-te bine ce vrei de la tine si de la celalalt!incearca sa te ''vindeci''de boala asta,si doar dupa ce esti ferm convinsa ca ai facut tot posibilul incearca sa vb cu el!altfel nu merita!!!ca dupa o noua dezamagire va fugi cat vede cu ochii si crede-ma ca ii este si lui foarte greu.poate un bun psiholog te poate ajuta sa intelegi ce e in sinea ta! poate iti voi povesti intr-o zi de cum am patit si eu...dar pana atunci iti doresc din suflet ''vindecare'' si mult optimism ca maine va fi mai bine!!!
pissyk87 Postat pe 22 Septembrie 2008 23:45
Trebuie sa-ti schimbi atitudinea , sa fii mai maleabila , ca asa ai sa pierzi totul mereu din cauza geloziei tale excesive!Cati ani ai daca nu te superi....?Ai grija ce faci si capul sus!

Cypcip Postat pe 23 Septembrie 2008 14:04
off...intr-o relatie e bn sa fi si putin gelos si sa impui, dar toate pana la o limita...dak nu-ti placea anturajul lui puteai sa stai de vb cu el si sa-i explici situatia..nu trebuia sa-i impui sa nu se mai intalneask cu prietenii...k orice baiat are nevoi de putina libertate, sa mai stea cu prietenii de vb, etc..asa cum si noi ne dorim de multe ori sa iesim cu prietenele noastre la o plimbare, la un suc, etc...poate k asta isi dorea si el..parerea mea...dak e sa mai stai cu cineva si sa-l iubesti inceark sa fi altfel, incerk sa nu mai fi asa k ai mult de pierdut..vb cu el si spune-i ce nu-ti convine nu sa-i impui..poate asa ajungeti de comun acord...
raluk_ionela Postat pe 23 Septembrie 2008 14:20
am 20 de ani..stiu ca am o problema si stiu si ce trebuie sa fac, dar nu pot.. oricat as incerca.. si cel mai grav este ca inca il iubesc, desi au trecu 6 luni, probabil pentru ca ma simt vinovata ..:(
speranta18 Postat pe 23 Septembrie 2008 15:18
trebuie sa fii puternica si sa te regasesti tu pe tine. Acesta este un sfat pe care si eu la randul meu incerc sa il urmez. in afara de faza cu despartirea, situatia mea este identica cu a ta. din pacate, cred ca si la mine va urma o despartire
CAMMELIA Postat pe 9 Noiembrie 2008 00:59
Draga mea,dar de cate ori l-ai banuit tu s-au adeverit suspiciunile tale?si eu am suferit de aceasta gelozie bolnava,dar am ajuns la concluzia ca daca altul m-a inselat nu inseamna ca si el va face la fel.si mi-am jurat ca pana nu vad cu ochii mei nu cred nimic.si inca ceva:niciodata sa nu te iei dupa ce spune lumea,chiar si persoanele care le credeai "prieteni" te pot minti in cel mai josnic mod si asta pt ca invidia e mare in ziua de azi.iti doresc multa bafta!
deea_20 Postat pe 9 Noiembrie 2008 12:39
mai lasa putn timpul sa treaca si gaseste o modalitate de ai arata ca te-ai schimbat,ca te-ai maturizat...si daca e dragoste adevarata,daca e sa fiti impreuna o sa fiti...aduna-te ,in primul rand trebuie sa ai incredere in tine,sa te simti tu bine in pielea ta,sa te simti frumoasa si ai sa vezi ca incet incet nu o sa mai simti nevoia de-l stresezi cu tel,mesaje si .....cu cat esti mai stapana pe tine cu atat o sa ai mai mult de castigat...si eu sunt geloasa,dar icerc in fiecare zi sa ma controlez ,sa nu-i arat asta pentru ca atunci il indepartez mai tare...
diana_md Postat pe 9 Noiembrie 2008 23:27
De la: , la data 2008-09-22 04:21:56 Ii interziceam foarte multe lucruri, nu mai avea prieteni, nu iesea nici din casa fara mine, stateam serile la panda sa vad daca iese din casa, doar de frica sa nu ma insele. .... as putea sa mai fac ceva?:(... daaaaaaaa sa te faci politista!!!!!!!
sandra33 Postat pe 9 Noiembrie 2008 23:34
tie ti-ar palcea k persona respectiva sa iti fi facut asa ceva ai suporta? e adevarat k pt dragoste facem orice dar cel de langa tine nu trebuie sa se simta controlat de tine trebuie sa simta k e liber(el sa creada asta) respectarea libertatii si increderea sunt bazele unei relatie respectuase cred eu. acum ai putea sa ii ceri, in caz de vrea sa reluati ce a fost in trecut ,sa te ajute sa te schimbi ...sa vezi cu alti ochi lucrurile daca nu pshihologul sigur te ajuta succesc
bestiuitza Postat pe 9 Noiembrie 2008 23:42
Gelozia este cel mai mare dusman al omului intr-o relatie nu aveai suficienta incredere in iubitul tau?Sincer si mie mi s-a intamplat dar la mine s-a adeverit a fi real era un mitocan care mi-a distrus visele de pana la 23 de ani nici nu vreau sa imi amintesc Sfatul meu este sa nu iti exprimi asa gelozia pentru ca indepartezi pe oricine si eu sufar de asa ceva dar incet incet ma controlez pt a nu suferi pe mai departe..capul sus esti tanara si viata e scurta poti doar sa schimbi anturajul tau care este cam ca al lui face rau..amintiri asa ca incearca si asta si o sa il uiti nu il uri si nici pe tine apreciaza-te ca fata mai mult cu defecte cu tot si incearca sa arati celui de langa tine pt ce merita sa fie cu tine nu te schimba ramai sincera si sa nu uiti ca cineva acolo Sus te iubeste :) Vroiam sa spun si eu ceva..m-am schimbat de cand EL a plecat ultima oara(sfarsitul lui Sept) iar la o saptamana mi-a spus la tel ca vrea sa isi faca ordine in viata ..el lucreaza in strainatate...inainte sa plece mi-a spus asta ...dupa 2 saptamani mi-a trimis 2 3 mailuri si iar nu mai stiu nimic de el :cred ca m-a uitat eu eram haosul din viata lui? nu locuim in acelasi oras insa el a tinut mult sa ne vedem sufar in tacere sunt prea orgolioasa sa il caut nu vreau nici sa il sufoc stau si astept ce?....nush nici eu sincer am slabit mult si arat ca o mumie la fata :( nu mai sunt acea ingeritza vesela ..cred ca viata ne loveste uneori necinstit :(
Un_chip_de_inger Postat pe 20 Noiembrie 2008 20:19
nu cred ca o sa mai fiti din nou impreuna. a trecut prin multe alaturi de tine si nu va dori sa o ia de la capat. pt el tu esti un capitol incheiat. tot ce mai poti sa faci acum e sa iti schimbi compartamentul fata de viitorii parteneri.
fluturasalb85 Postat pe 20 Ianuarie 2009 15:08
Offf...pot zice k aproape mi-au dat lacrimile...pt ca si eu am avut o poveste la fel k a ta....asa eram si eu cand eram mai mic...si poate k am gresit...orikum acum numai ai ce sa faci...doar sa mergi mai departe...
BogdanPaul Postat pe 11 Februarie 2009 10:54
hmm cand iubesti poti fi oarecum posesiv si gelos dar nu atat de mult incat sa-l urmaresti de parca tot timpul te-ar insela .. bucurate de ce a fost si incearca sa inveti din cele intamplate pt a nu repeta cu alt prieten ceea ce ai facut cu el fii optimista .
flururas Postat pe 11 Februarie 2009 11:02
jur ca am nevoie d ajutor... am avut o relatie cu iubirea vietii mele de aproape 4 ani. pana in mai anul acesta. eu am 23 ani, el 26. pe parcursul acestor ani, au fost ca peste tot certuri din nimicuri, suparari, incercari d despartire din partea mea...dc? pt ca m-am tot mintit ca nu-l iubesc ca stam doar asa de distractie pe parcursul facultatii mele si nu ma chinuiam sa ma implic si ma enervam f rpd de aia si izbucneau certurile..etc. plus de asta, problema cea mai mare sunt parintii mei, care nu-l plac si nu-l suporta sub nici o forma...dc? ca cica dupa ei e ''vagabond'', smecher, fara facultate...insa adevarul e ca o duce f bine, are bani gramada, chiar numai ca se poarta mai smechereste (ceea ce mi-a si placut initial la el), e versat tare baiatu', asa cum am ajuns si eu sa fiu intr-un final... per total ne potrivim. in mai am cunoscut un alt tip...genul acela d baiat atent la toate detaliile, dragut cu tine, care gateste, face de toate numai sa-ti fie bine, insa e genul mai pampalau, mai cuminte si nu-mi place de nici o culoare. acesta ar fi barbatul ideal....nu te-ar insela, nu te-ar minti, este barbat de casa....si?? ce-i cu mine, de am dat peste un asemenea tip si nu-l pot suporta deloc??? in schimb iubitul meu de 4 ani, nu intrunea conditiile astea, si m-am gandit sa-l parasesc in favoarea celui 'ideal', ca sigur o sa fie mai bine, o sa duc o viata fara incertitudini, fara sa ma intreb dc ma inseala...etc. zis si facut... si de aici incep chinurile sentimentale. incepea in iunie perioada d sesiune, trebuia sa dau licenta, si nu ma puteam concentra la nimic altceva, decat la iubitul meu pe care tocmai il lasasem... stiti, ca numai dupa ce pierzi iti dai seama ce-ai avut??!! asa si eu. mi-am dat seama ca mor dupa el, ca nu mai pot fara...si el nici atat. l-am facut sa sufere enorm...iar dupa o luna ne-am impacat. in perioada asta isi facuse si el o prietena (una care de mult tanjea dupa el). am stat 2 luni asa, parintii mi-au sarit in cap, ca sunt proasta ca m-am impacat, mi-au impuiat capul cu de toate, mi-au zis ca nu vin la nunta dc e sa ma marit cu el...am crezut ca mi se rupe sufletul...si am decis sa ma despart iar de el....am uitat sa mentionez ca in astea 2 luni ma mai vedeam cu cel 'ideal', pt ca am ramas buni amici si el a nutrit niste sentimente pt mine... asa ca m-am impacat iar cu baiatul ideal in speranta ca va fi mai bine, ca poate reusesc sa trec peste fostul, ca n-am incercat destul sa-l uit...si bla bla-uri din astea. adevarul e ca n-a mers nici acum....am plecat si in vacanta in turcia impreuna cu el si prietenii lui, in speranta ca va fi super, dar dupa alte 3 vacante anterioare cu iubirea mea, credeti ca m-am putut bucura de ceva?? nici vb! gandul imi era in romania la iubirea vietii mele, dupa care sufeream ca o nebuna... am tot zis ca trebuie sa asculti d parinti, ca ei stiu mai bine, am facut-o de 2 ori, ei au fost fericiti la culme, iar eu foarte ofilita si fara vlaga si plansa toata ziua si cu inima distrusa ca nu-l am pe EL langa mine....asa sunt si acum. de 2 zile m-am despartit de cel ideal ca nu mai suporta sa aiba o relatie singur, c nu eram deloc prezenta langa el...si acum vb cu iubirea mea sa ne reimpacam.... inca o preblema: iubita lui cea noua s-a indragostit lulea d el...mi-a aratat ceva mesaje de la ea si catre ea, in care isi ziceau ca se iubesc si bla-bla-uri din astea dulci. el zice ca numai ii raspundea sa nu se supere aia...nu stiu ce sa cred. zice ca nu se compara 3 luni cu aia, cu 4 ani cu mine... c inca ma iubeste mult si ar mai vrea sa-mi dea o sansa, insa cu conditia de a ne muta impreuna, ca altfel iar ascult d parinti. dc fac pasul asta, cu ai mei am terminat-o.... intrebarea chinuitoare: ce sa fac? dc nu o sa mearga relatia dupa atatea rupturi?? eu am fost cu altul in turcia, el mai smecher cu alta in dubai... mor d gelozie cand ma gandesc pe unde a umblat cu aia... nu stiu ce-i cu mine!! nu stiu daca merita sa-mi pierd familia pt el....?? el zice ca am mai ramas 50% in inima lui, dupa ce i-am sfasiat-o...si el e acum 100% in a mea, si mi-e frica acum de tot, de scos ochii, de neincredere, de infidelitate... insa parca as vrea sa fac pasul asta, sa vad o data dc o sa fie sau nu bine, ca sa pot merge mai departe, ca ascultand d parinti am vazut ca nu merge deloc....sufar de simt ca mor. cred ca v-am innebunit!!! va rog, un sfat... nu mai inteleg nimic,nu esti tot tu?2 ani 4 ani cum e?
lacrasar Postat pe 20 Februarie 2009 17:04
nu mai inteleg nimic,nu esti tot tu dar cu alta poveste?2 ani,4 ani...
lacrasar Postat pe 20 Februarie 2009 17:05
nu...nu sunt tot eu ;)) ... eu sunt cu 2 ani...
speranta18 Postat pe 14 Martie 2009 01:10

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Vrea sa se desparta de mine :(	235	De la: remus22 17 August 2013 23:50
asa avea nevoie de un sfat...	31	De la: kudika075831 1 Noiembrie 2009 20:26
o poveste de viata.....	20	De la: anca_bm 11 Septembrie 2014 18:27

atat de greu...	13	De la: forioana 26 Februarie 2013 22:16
a	77	De la: jenesaispas 2 Mai 2009 19:21