Nu mai am resurse sa spun STOP!

De la: , la data 2015-01-12 14:59:42Buna!
Sunt intr-o relatie de 2 ani si ceva. El este mai mic decat mine ca varsta cu 5 ani. Eu am un copil dintr-o relatie anterioara. La inceput totul a fost bine si frumos. Ne-am privit in fata plusurile si minusurile si am pus amandoi umarul la aceasta relatie.
Doar ca.....treptat-treptat totul s-a trnasformat in ceva urat, coplesitor.
Eu una am fost motivata sa fac sa mearga, probabil nefiind in stare sa accept un esec, am luat totul personal....si m-a costat mult prea mult.
Prima luna a fost de vis....era exact ceea ce imi doream de la omul de alaturi: era atent, tandru, afectuos. Si exact asta aveam nevoie. Eu de felul meu sunt o fire foarte sensibila, ma hranesc cu afectiune. Eu am pus toate cartile pe masa, cu bune si rele in ceea ce ma priveste. Am mers pe ideea de a imparti tot, indiferent de cine, cat are.
Am vrut sa cred ca in relatia asta suntem doi oameni egali, nu am vrut sa epatez prin ceva. Am o slujba, implicit o situatie materiala care mi-a permis sa fiu independenta si un nivel al educatiei mai inalt, dar din start, din punctul meu de vedere, am discutat acest aspect si am crezut ca nu va creea probleme.
Am incercat sa il ajut cu tot ce am putut. Nu am facut diferentieri. Nu mi se parea crestineste ca eu sa stau cu banii in portofel si el sa nu aiba nici de mancare....dar, asta a fost inceputul sfarsitului.
A inceput sa se schimbe, sa devina rece, sa ma acuze pe mine ca sunt prea sensibila si ca vreau sa il tin legat de mine. Ca eu nu am nevoie de un barbat, ci de un maimutoi care sa faca numai ce vreau eu, adica sa stea atarnat de mine toata ziua.
Am crezut ca situatia se va relaxa daca ne mutam impreuna. Am facut un efort ca sa rezolv situatia si am reusit sa ne mutam impreuna. Situatia a devenit si mai rea. A incercat sa ma schimbe. Ca eu nu stiu ce vreau, sa fac ca el, ca asa e bine. Ca nu fac destule pentru el, pentru relatie.
Singurul concediu in care am fost, am fost pentru ca eu l-am platit integral.
In rest, la el apar mereu urgente: masina, haine, telefon ultimul racnet, iar cheltuielile casei sunt treaba mea, pentru ca la el acasa pe langa ca nu contribuia cu nimic, ca are salariu mic, mai primea si bani ca sa se ajunga. Orice incercare de-a mea de al face sa inteleaga ca nu este ok, se loveste de: m-ai luat de prost, ai crezut ca daca sunt mai mic si mai sarac o sa fac cum vrei tu. Sunt barbat si am mandria mea.
E total nemultumit de tot si de toate: serviciu, prieteni, vreme, orice. Tot timpul idei de genul: nu-mi plac grasele, daca te ingrasi, te las; nu iti ofer afectiune ca nu meriti daca ma enervezi, cand ma enervezi nu te mai iubesc.
Am incercat sa ii ofer alternative pentru job. Rezultatul: tie ti-e usor sa vorbesti ca ai un job bun. Pai am, dar nu mi l-a facut nimeni cadou, si nivelul de stres e undeva supersus.
Cert e ca mai bine munca degeaba si sa ne plangem, decat sa ne asumama si facem ceva care sa merite.
Tot timpul certuri, reprosuri, jigniri. Si chestia care mi-a pus capac: cum sa fac ceva cand stam la tine si daca ne despartim, eu nu am niciun drept? Nu imi convine sa vina vreunul sa se bucure de munca mea.
In cele din urma am reusit sa ma distantez, sa vad lucrurile asa cum sunt.Alte reprosuri: am pierdut 2 ani cu tine, ca am fost corect, incercand sa te fac sa nu mai mori in fundul meu, ca nu e bine, si asta primesc? Asta mi-e multumirea? Nu-ti mai pasa?
Acum stam impreuna, dar nu mai simt ca suntem impreuna. Nu mai simt ca ar mai fi ceva de spus sau de facut. Pentru mine este clar. Insa nu am resursele necesare sa spun STOP si sa fac fata la tot ce va urma. Nu stiu de unde sa imi iau aceasta energie. Simt nevoia de liniste. Ma simt epuizata.

De la: EleGia, la data 2015-01-12 15:14:51Copilul meu nu a asistat la aceste certuri. Nu mi-as expune copilul la asa ceva.

De la: george1, la data 2015-01-12 15:35:07copilul e si al tatalui cea ce stimabila doamna de mai sus uita,,iar el va suferii si daca va fi departat de el,,,probabil si daca nu,,in ambele variante se poate sa sufere,,,ideea e ca tu ai trait cu el si ai acceptat lucruri,,acum nici sa i ei copilu de langa el nici sa l acuzi de lucruri ce stiai ca le face deja dupa spusele tale nu stiu cat de corect ar fi,,,,,vorbeste cu el nu cu noi si ajunge ti la un acord,,ori care ar fi,,doamne ajuta

De la: Only_One, la data 2015-01-12 16:16:20

De la: george1, la data 2015-01-12 15:35:07copilul e si al tatalui cea ce stimabila doamna de mai sus uita,,iar el va suferii si daca va fi departat de el,,,probabil si daca nu,,in ambele variante se poate sa sufere,,,ideea e ca tu ai trait cu el si ai acceptat lucruri,,acum nici sa i ei copilu de langa el nici sa l acuzi de lucruri ce stiai ca le face deja dupa spusele tale nu stiu cat de corect ar fi,,,,,vorbeste cu el nu cu noi si ajunge ti la un acord,,ori care ar fi,,doamne ajuta

Daca citesti mai atent ai sa observi ca, copilul il are dintr-o relatie anterioara, asa ca l-a indepartat de mult, nu despre asta era vorba in orice caz.

De la: , la data 2015-01-12 14:59:42Buna!
Sunt intr-o relatie de 2 ani si ceva. El este mai mic decat mine ca varsta cu 5 ani. Eu am un copil dintr-o relatie anterioara. La inceput totul a fost bine si frumos. Ne-am privit in fata plusurile si minusurile si am pus amandoi umarul la aceasta relatie.
Doar ca.....treptat-treptat totul s-a trnasformat in ceva urat, coplesitor.
Eu una am fost motivata sa fac sa mearga, probabil nefiind in stare sa accept un esec, am luat totul personal....si m-a costat mult prea mult.
Prima luna a fost de vis....era exact ceea ce imi doream de la omul de alaturi: era atent, tandru, afectuos. Si exact asta aveam nevoie. Eu de felul meu sunt o fire foarte sensibila, ma hranesc cu afectiune. Eu am pus toate cartile pe masa, cu bune si rele in ceea ce ma priveste. Am mers pe ideea de a imparti tot, indiferent de cine, cat are.
Am vrut sa cred ca in relatia asta suntem doi oameni egali, nu am vrut sa epatez prin ceva. Am o slujba, implicit o situatie materiala care mi-a permis sa fiu independenta si un nivel al educatiei mai inalt, dar din start, din punctul meu de vedere, am discutat acest aspect si am crezut ca nu va creea probleme.
Am incercat sa il ajut cu tot ce am putut. Nu am facut diferentieri. Nu mi se parea crestineste ca eu sa stau cu banii in portofel si el sa nu aiba nici de mancare....dar, asta a fost inceputul sfarsitului.
A inceput sa se schimbe, sa devina rece, sa ma acuze pe mine ca sunt prea sensibila si ca vreau sa il tin legat de mine. Ca eu nu am nevoie de un barbat, ci de un maimutoi care sa faca numai ce vreau eu, adica sa stea atarnat de mine toata ziua.
Am crezut ca situatia se va relaxa daca ne mutam impreuna. Am facut un efort ca sa rezolv situatia si am reusit sa ne mutam impreuna. Situatia a devenit si mai rea. A incercat sa ma schimbe. Ca eu nu stiu ce vreau, sa fac ca el, ca asa e bine. Ca nu fac destule pentru el, pentru relatie.
Singurul concediu in care am fost, am fost pentru ca eu l-am platit integral.
In rest, la el apar mereu urgente: masina, haine, telefon ultimul racnet, iar cheltuielile casei sunt treaba mea, pentru ca la el acasa pe langa ca nu contribuia cu nimic, ca are salariu mic, mai primea si bani ca sa se ajunga. Orice incercare de-a mea de al face sa inteleaga ca nu este ok, se loveste de: m-ai luat de prost, ai crezut ca daca sunt mai mic si mai sarac o sa fac cum vrei tu. Sunt barbat si am mandria mea.
E total nemultumit de tot si de toate: serviciu, prieteni, vreme, orice. Tot timpul idei de genul: nu-mi plac grasele, daca te ingrasi, te las; nu iti ofer afectiune ca nu meriti daca ma enervezi, cand ma enervezi nu te mai iubesc.
Am incercat sa ii ofer alternative pentru job. Rezultatul: tie ti-e usor sa vorbesti ca ai un job bun. Pai am, dar nu mi l-a facut nimeni cadou, si nivelul de stres e undeva supersus.
Cert e ca mai bine munca degeaba si sa ne plangem, decat sa ne asumama si facem ceva care sa merite.
Tot timpul certuri, reprosuri, jigniri. Si chestia care mi-a pus capac: cum sa fac ceva cand stam la tine si daca ne despartim, eu nu am niciun drept? Nu imi convine sa vina vreunul sa se bucure de munca mea.
In cele din urma am reusit sa ma distantez, sa vad lucrurile asa cum sunt.Alte reprosuri: am pierdut 2 ani cu tine, ca am fost corect, incercand sa te fac sa nu mai mori in fundul meu, ca nu e bine, si asta primesc? Asta mi-e multumirea? Nu-ti mai pasa?
Acum stam impreuna, dar nu mai simt ca suntem impreuna. Nu mai simt ca ar mai fi ceva de spus sau de facut. Pentru mine este clar. Insa nu am resursele necesare sa spun STOP si sa fac fata la tot ce va urma. Nu stiu de unde sa imi iau aceasta energie. Simt nevoia de liniste. Ma simt epuizata.

De la: george1, la data 2015-01-12 16:20:44

De la: Only_One, la data 2015-01-12 16:16:20

De la: george1, la data 2015-01-12 15:35:07copilul e si al tatalui cea ce stimabila doamna de mai sus uita,,iar el va suferii si daca va fi departat de el,,,probabil si daca nu,,in ambele variante se poate sa sufere,,,ideea e ca tu ai trait cu el si ai acceptat lucruri,,acum nici sa i ei copilu de langa el nici sa l acuzi de lucruri ce stiai ca le face deja dupa spusele tale nu stiu cat de corect ar fi,,,,,vorbeste cu el nu cu noi si ajunge ti la un acord,,ori care ar fi,,doamne ajuta

Daca citesti mai atent ai sa observi ca, copilul il are dintr-o relatie anterioara, asa ca l-a indepartat de mult, nu despre asta era vorba in orice caz.

daca citesti cu atentie nu zice varsta copilului,,,iar acel copil se poate sa creada ca el e tatal,,si sa fie sentimente

De la: EleGia, la data 2015-01-12 16:28:54Pe langa subiect: copilul are 8 ani, e in relatii bune cu tatal lui, si relatia cu partenerul meu actual este una de prietenie.
Cat despre a-mi cauta un barbat asa afectuos ca mine.....nu este una din prioritatile mele acum.
Acum imi doresc timp pentru mine in care sa ma adun, sa ma incarc. Insa nu stiu cum sa ajung acolo. Nu ma vad stand in pragul usii si spunand: PLEACA!

De la: Only_One, la data 2015-01-12 16:26:01

De la: george1, la data 2015-01-12 16:20:44

De la: Only_One, la data 2015-01-12 16:16:20

De la: george1, la data 2015-01-12 15:35:07copilul e si al tatalui cea ce stimabila doamna de mai sus uita,,iar el va suferii si daca va fi departat de el,,,probabil si daca nu,,in ambele variante se poate sa sufere,,,ideea e ca tu ai trait cu el si ai acceptat lucruri,,acum nici sa i ei copilu de langa el nici sa l acuzi de lucruri ce stiai ca le face deja dupa spusele tale nu stiu cat de corect ar fi,,,,,vorbeste cu el nu cu noi si ajunge ti la un acord,,ori care ar fi,,doamne ajuta

Daca citesti mai atent ai sa observi ca, copilul il are dintr-o relatie anterioara, asa ca l-a indepartat de mult, nu despre asta era vorba in orice caz.

daca citesti cu atentie nu zice varsta copilului,,,iar acel copil se poate sa creada ca el e tatal,,si sa fie sentimente

Tu deja sapi prea adanc, sigur nu ai fost cumva victima unei despartiri in copilarie?

De la: EleGia, la data 2015-01-12 16:28:54Pe langa subiect: copilul are 8 ani, e in relatii bune cu tatal lui, si relatia cu partenerul meu actual este una de prietenie.
Cat despre a-mi cauta un barbat asa afectuos ca mine.....nu este una din prioritatile mele acum.
Acum imi doresc timp pentru mine in care sa ma adun, sa ma incarc. Insa nu stiu cum sa ajung acolo. Nu ma vad stand in pragul usii si spunand: PLEACA!

De la: george1, la data 2015-01-12 16:37:04

De la: Only_One, la data 2015-01-12 16:26:01

De la: george1, la data 2015-01-12 16:20:44

De la: Only_One, la data 2015-01-12 16:16:20

De la: george1, la data 2015-01-12 15:35:07copilul e si al tatalui cea ce stimabila doamna de mai sus uita,,iar el va suferii si daca va fi departat de el,,,probabil si daca nu,,in ambele variante se poate sa sufere,,,ideea e ca tu ai trait cu el si ai acceptat lucruri,,acum nici sa i ei copilu de langa el nici sa l acuzi de lucruri ce stiai ca le face deja dupa spusele tale nu stiu cat de corect ar fi,,,,,vorbeste cu el nu cu noi si ajunge ti la un acord,,ori care ar fi,,doamne ajuta

Daca citesti mai atent ai sa observi ca, copilul il are dintr-o relatie anterioara, asa ca l-a indepartat de mult, nu despre asta era vorba in orice caz.

daca citesti cu atentie nu zice varsta copilului,,,iar acel copil se poate sa creada ca el e tatal,,si sa fie sentimente

Tu deja sapi prea adanc, sigur nu ai fost cumva victima unei despartiri in copilarie?

pana acum ma acuzai ca nu sap destul,,,,nu cumva nu esti prea coerent

De la: EleGia, la data 2015-01-12 16:28:54Pe langa subiect: copilul are 8 ani, e in relatii bune cu tatal lui, si relatia cu partenerul meu actual este una de prietenie.
Cat despre a-mi cauta un barbat asa afectuos ca mine.....nu este una din prioritatile mele acum.
Acum imi doresc timp pentru mine in care sa ma adun, sa ma incarc. Insa nu stiu cum sa ajung acolo. Nu ma vad stand in pragul usii si spunand: PLEACA!

De la: EleGia, la data 2015-01-12 16:28:54Pe langa subiect: copilul are 8 ani, e in relatii bune cu tatal lui, si relatia cu partenerul meu actual este una de prietenie.
Cat despre a-mi cauta un barbat asa afectuos ca mine.....nu este una din prioritatile mele acum.
Acum imi doresc timp pentru mine in care sa ma adun, sa ma incarc. Insa nu stiu cum sa ajung acolo. Nu ma vad stand in pragul usii si spunand: PLEACA!

De la: kudika_15804, la data 2015-01-12 16:43:26

De la: EleGia, la data 2015-01-12 16:28:54Pe langa subiect: copilul are 8 ani, e in relatii bune cu tatal lui, si relatia cu partenerul meu actual este una de prietenie.
Cat despre a-mi cauta un barbat asa afectuos ca mine.....nu este una din prioritatile mele acum.
Acum imi doresc timp pentru mine in care sa ma adun, sa ma incarc. Insa nu stiu cum sa ajung acolo. Nu ma vad stand in pragul usii si spunand: PLEACA!

Ma bucur sa aud si lucruri bune,relatia filiala este foarte importanta,chiar daca parintii sunt separati printr-un divort sau prin iesirea dintr-un concubinaj!!

Draga mea,retine un aspect foarte important!!!Daca un barbat accepta si are o relatie foarte buna cu copilul partenerei lui,nefiind tatal biologic al acelui copil,este de neacceptat ca atitudinea lui fata de iubita sa fie una neadecvata,undeva exista minciuna,ori in relatia cu copilul,ori in cea cu partenera!!!Exista multe inadvertente in relatia ta,diferenta de varsta ,care este problematica in cazul in care barbatul este mai tanar,caci domnia sa se plictiseste foarte repede de femeia mult mai matura, din viata lui,daca ceasta nu dovedeste ca este puternica!!!Apoi,vine stilul tau de a trai relatia,ai fost prea blanda cu el,i-ai acceptat mult prea multe!!!I-ai oferit totul pe tava,ceea ce l-a determinat sa nu mai fie motivat,considerand ac totul i se cuvine,si nu este astfel!!!

Te afli sub stres si sub presiunea adusa de comportamentul iubitului tau,esti sperriata ca ai,deja ,un copil,ca te afli intr-o relatie,care iti poate adanci singuratatea,ca ai un partener vesnic nemultumit,ca nu stii cum sa procedezi mai departe!!!

Dialogul deschis si sincer intre voi doi,aceata este solutia!!!Spune-i ca nu mai poti coabita cu el,explica-i ca ai vrut altceva de la relatia voastra si ca nu are justificare atitudinea lui,in conditiile in care spui ca i-ai oferit totul,i-ai inlesnit viata alaturi de tine!!

Ai fost puternica sa te angajezi intr-o asemenea relatie,dar nu mai esti astfel in momentul in care te-ai simtit violentata psihic,agresata verbal,in realitate,ti-e frica sa iei viata de la capat!!!

De la: Only_One, la data 2015-01-12 16:41:37

De la: george1, la data 2015-01-12 16:37:04

De la: Only_One, la data 2015-01-12 16:26:01

De la: george1, la data 2015-01-12 16:20:44

De la: Only_One, la data 2015-01-12 16:16:20

De la: george1, la data 2015-01-12 15:35:07copilul e si al tatalui cea ce stimabila doamna de mai sus uita,,iar el va suferii si daca va fi departat de el,,,probabil si daca nu,,in ambele variante se poate sa sufere,,,ideea e ca tu ai trait cu el si ai acceptat lucruri,,acum nici sa i ei copilu de langa el nici sa l acuzi de lucruri ce stiai ca le face deja dupa spusele tale nu stiu cat de corect ar fi,,,,,vorbeste cu el nu cu noi si ajunge ti la un acord,,ori care ar fi,,doamne ajuta

Daca citesti mai atent ai sa observi ca, copilul il are dintr-o relatie anterioara, asa ca l-a indepartat de mult, nu despre asta era vorba in orice caz.

daca citesti cu atentie nu zice varsta copilului,,,iar acel copil se poate sa creada ca el e tatal,,si sa fie sentimente

Tu deja sapi prea adanc, sigur nu ai fost cumva victima unei despartiri in copilarie?

pana acum ma acuzai ca nu sap destul,,,,nu cumva nu esti prea coerent

Pai da, asta pana sa vad urmatorul tau raspuns :))
Atentie!, nu vad in viitor!!

De la: EleGia, la data 2015-01-12 16:49:01

De la: kudika_15804, la data 2015-01-12 16:43:26

De la: EleGia, la data 2015-01-12 16:28:54Pe langa subiect: copilul are 8 ani, e in relatii bune cu tatal lui, si relatia cu partenerul meu actual este una de prietenie.
Cat despre a-mi cauta un barbat asa afectuos ca mine.....nu este una din prioritatile mele acum.
Acum imi doresc timp pentru mine in care sa ma adun, sa ma incarc. Insa nu stiu cum sa ajung acolo. Nu ma vad stand in pragul usii si spunand: PLEACA!

Ma bucur sa aud si lucruri bune,relatia filiala este foarte importanta,chiar daca parintii sunt separati printr-un divort sau prin iesirea dintr-un concubinaj!!

Draga mea,retine un aspect foarte important!!!Daca un barbat accepta si are o relatie foarte buna cu copilul partenerei lui,nefiind tatal biologic al acelui copil,este de neacceptat ca atitudinea lui fata de iubita sa fie una neadecvata,undeva exista minciuna,ori in relatia cu copilul,ori in cea cu partenera!!!Exista multe inadvertente in relatia ta,diferenta de varsta ,care este problematica in cazul in care barbatul este mai tanar,caci domnia sa se plictiseste foarte repede de femeia mult mai matura, din viata lui,daca ceasta nu dovedeste ca este puternica!!!Apoi,vine stilul tau de a trai relatia,ai fost prea blanda cu el,i-ai acceptat mult prea multe!!!I-ai oferit totul pe tava,ceea ce l-a determinat sa nu mai fie motivat,considerand ac totul i se cuvine,si nu este astfel!!!

Te afli sub stres si sub presiunea adusa de comportamentul iubitului tau,esti sperriata ca ai,deja ,un copil,ca te afli intr-o relatie,care iti poate adanci singuratatea,ca ai un partener vesnic nemultumit,ca nu stii cum sa procedezi mai departe!!!

Dialogul deschis si sincer intre voi doi,aceata este solutia!!!Spune-i ca nu mai poti coabita cu el,explica-i ca ai vrut altceva de la relatia voastra si ca nu are justificare atitudinea lui,in conditiile in care spui ca i-ai oferit totul,i-ai inlesnit viata alaturi de tine!!

Ai fost puternica sa te angajezi intr-o asemenea relatie,dar nu mai esti astfel in momentul in care te-ai simtit violentata psihic,agresata verbal,in realitate,ti-e frica sa iei viata de la capat!!!

Da, asta simt: ca mi-e frica sa ma descompun pana in punctul zero. Mi-e frica de ceea ce am devenit. Uneori am senzatia ca relatia asta a scos la iveala ce era mai rau din mine. Nu mai am rabdare, nu ma mai pot bucura de nimic.

De la: EleGia, la data 2015-01-12 16:49:01,ti-e frica sa iei viata de la capat!!!

De la: Only_One, la data 2015-01-12 16:38:36

De la: EleGia, la data 2015-01-12 16:28:54Pe langa subiect: copilul are 8 ani, e in relatii bune cu tatal lui, si relatia cu partenerul meu actual este una de prietenie.
Cat despre a-mi cauta un barbat asa afectuos ca mine.....nu este una din prioritatile mele acum.
Acum imi doresc timp pentru mine in care sa ma adun, sa ma incarc. Insa nu stiu cum sa ajung acolo. Nu ma vad stand in pragul usii si spunand: PLEACA!

Pai nu ai auzit si tu de diplomatie, poti incerca sa ajungi cu el la un consens, nu ii spui direct in pragul usii PLEACA!...din cate am citit spuneai ca esti o fata isteata, o fata cu educatie inalta, pai atunci pune-ti abilitatile in practica ca asa degeaba te lauzi sau le afisezi.

De la: george1, la data 2015-01-12 17:00:39noi nu cunoastem varianta lui,,,,iar daca cea spusa de tn e corecta,,,presupuna nd asta,,,,trebuia cu mult timp innainte sa nu te implici,,,,,daca totusi ai ajuns aici si crezi ca nu mai merge spune io lui nu noua,si ajunge ti la un consens ,,oricare ar fi,,eu despre el nu pot spune nimic ar fi absurd ca nu l cunosc ,,tu il cunosti si in cazul in care e adevarat topicul,,,esti destul de matura ca sa nu te ei dp spusele unor necunoscuti si sa ti ei singura decizia analizand situatia,,dumnezeu sa te ajute ,sanatate

De la: Arno_28, la data 2015-01-18 17:47:02

De la: Only_One, la data 2015-01-12 16:38:36

De la: EleGia, la data 2015-01-12 16:28:54Pe langa subiect: copilul are 8 ani, e in relatii bune cu tatal lui, si relatia cu partenerul meu actual este una de prietenie.
Cat despre a-mi cauta un barbat asa afectuos ca mine.....nu este una din prioritatile mele acum.
Acum imi doresc timp pentru mine in care sa ma adun, sa ma incarc. Insa nu stiu cum sa ajung acolo. Nu ma vad stand in pragul usii si spunand: PLEACA!

Pai nu ai auzit si tu de diplomatie, poti incerca sa ajungi cu el la un consens, nu ii spui direct in pragul usii PLEACA!...din cate am citit spuneai ca esti o fata isteata, o fata cu educatie inalta, pai atunci pune-ti abilitatile in practica ca asa degeaba te lauzi sau le afisezi.

Cand te desparti la ce mai foloseste diplomatia?
"stii, daca nu te superi, daca se poate, sa te cam duci de unde ai venit si sa uiti adresa asta!!!!"
Tot acolo ajungi si daca spui clar"nu esti ceea ce imi doresc,du-te tareeeee!".

De la: anca_bm, la data 2015-01-20 17:20:18Buna draga mea,

Intrebarea mea ar fi: ai cumva doua sau mai multe vieti si iti permiti sa ti le irosesti? Eu am stat ca o proasta 19 ani intr-o casnicie toxica sperand ca se va shimba. Situatia s-a inrautatit. Asta se va intampla si in cazul tau. Ai un copil,puteti foarte bine sa fiti fericiti impreuna, incet-incet vei gasi pe cineva. Bafta

Cu drag
Anca