simt ca inebunesc si singura nu o sa i-au o decizie corecta

De la: lostangel86, la data 2008-10-30 14:44:20

De la: , la data 2008-10-30 14:38:42am incercat de mai multe ori sa va spun povestea mea dar cred ca nu am avut curaj pana acum sau poate ca imi este frik de rasp voastre,totul a inceput asa: ne-am cunoscut in momentul cand eu am inceput sa lucrez la aceasi firma la care lucra si el, timp de 4 luni de zile am fost foarte buni prieteni,stiam totul despre el si el totul despre mine,chiar in momentul ala eu aveam pe cineva si ma si mutasem cu persoana respectiva,in schimb petreceam foarte mult timp impreuna,iubitul mau fiind mai mult plecat deoarece lucra pe tir,dar nu am depasit niciodata limitele mai ales ca eu il iubeam pe prietenul meu,pana cand intr-o zi m-am despartit de prietenul meu iar (amicul meu) la o luna de la incidentul cu pricina mi-a marturisit ca ma iubeste si ca isi doreste din tot sufletul sa ii dau o sansa,acum va dati seama ce debusolata eram ,suferisem o despartire si eram pe cale de a imi pierde si prietenul,ma simteam tradata din toate partile si totusi nevoita sa accept propunerea lui deoarece nu vedeam o alta sansa de-a scapa de durerea imensa pe care o simteam si mai ales de iubirea ce i-am purtat-o fostului meu iubit,dar l-am avertizat de la inceput ca nu o sa il pot iubi si dak e de acord sa se multumeasca decat cu resturi atunci sa suporte consecintele,de multe ori am vrut sa pun capat relatiei noastre deoarece ma purtam foarte urat cu el,rece si indiferenta si ma durea sufletul pt ca stiam ca il fac sa sufere dar in acelasi timp imi era frik sa imi arat adevaratele sentimente pt ca in timp am inceput sa il iubesc dar imi era teama sa nu sufar din nou o dezamagire,la o luna decand eram impreuna mi-a cerut sa ma mut la el ,iar eu am acceptat dar nu puteam sa imi schimb atitudinea fata de el,asa ca dupa vreo trei luni decand eram impreuna a hotarat sa ne despartim,mi-a spus ca nu mai rezista si ca totul s-a terminat,asta era chiar inainte de craciun cu cateva zile,am fost terminata dar nu am vrut sa ii arat,mi-am facut bagajele si am plecat,dar simteam ca nu mai pot fara el asa ca am incercat sa ma impac cu el sa il rog sa imi mai dea o sansa,am incercat sa ii explic ce s-a intamplat cu mine dar nu mai vroia sub nicio forma sa mai aiba de-a face cu mine,asa ca intr-un final am renuntat ,mi-am spus ca asta este momentul in care pot sa ma resemnez deparece era perioada sarbatorilor aveam vreo luna sa ma detasez de el deoarece trebuia sa incepem munk si sa dam ochi in ochi tot timpul,cand deja ma obisnuisem cu ideea ca s-a terminat aflu ca s-a impacat cu fosta lui iubita cu care a stat 4 ani si care a prins-o ca l-a inselat cu altcineva si a iertat-o si i-a cerut sa se impace cu el dar asta nu a vrut alegand sa ramana cu ala,intre timp ala a lasat-o tot din cauza la infidelitate si a auzit ca el are pe altcineva si s-a bagat intre noi si el a hotarat sa se impace cu ea din moment ce lucrurile mergeau atat de prost intre noi,si deja se si mutase la el la cateva zile dupa ce plecasem eu,am simtit cum cade cerul pe mine si i-am trimis un mesaj si i-am spus ca acum stiu motivul pt care nu a vrut sa imi dea o sansa si ca a facut cea mai proasta alegere din viata lui, asta s-a intamplat in seara de revelion,iar pe 3 ianuarie ma suna si imi spune ca vrea sa vb,m-am intalnit cu el si a inceput sa imi spuna ca ma iubeste din toata inima lui ca a facut cea mai mare greseala din viata lui,ca nu vrea sa ma piarda dar nu a stiut ce sa faca pt ca a crezut ca eu nu il iubesc si ca nu isi permitea sa piarda timpul aiurea,am uitat sa spun ca eu am 23 de ani si el 30,si ca sa ne mai dam o sansa si etc,mi-am zis in sinea mea ca si eu am gresit enorm de mult in fata lui si ca mai meritam o sansa,s-a dus acasa s-a despartit de individa,in fine a inceput sa planga,nu vroia sa plece,intr-un final s-au limpezit apele ne-am mutat din nou impreuna,totul bine si frumos,ne intelegeam din toate punctele de vedere,chiar era prea frumos ca sa fie adevarat,pana intr-o zi cand imi spune ca el are nevoie de o pauza,pt ca tre sa se gandeasca serios la noi la relatia noastra si tre sa i-a o decizie ca a suferit,ca nu stie ce sa faca si etc ,acum eu ce m-am gandit;orice om are dreptul sa se gandeasca bine inainte de-asi imparti toata viata cu o persoana asa ca l-am luat frumos de manuta si i-am spus ca singura conditie ca eu sa il las sa se gandeasca este aceea de-a merge in biserik si de-a se jura in fata altarului ca nu exista o alta femeie in viata lui si ca nu vrea decat sa se gandeasca la noi doi si la relatia noastra,am mers s-a jurat si am plecat din casa lasandu-l sa se gandeasca la noi doi,mie imi era teribil de greu pt ca ne vedeam la munca si nu imi spunea nimik decat ca nu stie ce vrea,abia dupa 2 sapt decand ne-am despartit mi-a spus ca nu mai vrea sa fim impreuna,atunci am fost distrusa nu am primit prea multe explicatii,in schimb dupa alte doua sapt s-a insurat (la primarie) cu fosta lui prietena,am fost terminata nu stiam ce sa mai fac,cred ca un timp eram absenta total,si mai ales cand il vedeam simteam cum inebunesc,dupa vreo trei luni de zile decand era insurat am purtat o discutie si mi-a spus a ma iubeste,ca ma iubit tot timmpul ca nu stie ce a fost cu el,ca ii pare enorm de rau ca s-a ajuns in situatia asta,ca ii este foarte greu fara mine,eu atunci am ramas fara cuvinte si cel mai rau ma durea faptul ca si eu simteam aceleasi lucruri pt el,mi-a spus ca daca ar putea ar da timpul inapoi si nu ar mai renunta la mine nicio clipa,atunci am discutat serios cu el si i-am spus ca tre sa i-a o decizie odata pt totdeauna,si sa se gandeasca bine la ce vrea,in timpul asta in care se gandea am inceput sa petrecem mai mult timp impreuna,ne sarutam,ne mangaiam,ne aduceam aminte de noi de clipele frumoase,nu am depasit nici macar o clipa limita si nu am ajuns sa facem mai mult de atat,si cam dupa vreo trei saptamani i-am spus ca vreau un rasp,iar atunci el mi-a spus ca nu poate sa faca nimic pt ca ii e mila de aia ca nu are unde sa se duk,ca nu poate sa mai treaca ink o data printr-un divort(am mai fost odata insurat cu altcineva si a divortat)ca il doare sufletul ca imi face atata rau dar ca el sufera si mai mult decat mine,ca e pus intr-o situatie naspa,ca nu o iubeste,dar ca nu mai are ce sa faca si ca asta e pedeapsa lui pt tot raul pe care mi l-a facut sa traiasca langa o persoana pe care nu o iubeste,eu una nu mai pot,simt ca o i-au razna,am incercat sa renunt la el,de aici nu pot sa plec pt ca imi este foarte bine am avut o tentativa sa plec dar cand au auzit m-au avansat asa ca nu pot sa plec de la serviciul asta pt ca imi este bine si am timp si de facultate si lucrez si de 2 ani aici,ce sa fac ca nu mai stiu,cum sa il uit cand il iubesc atat de mult?cum sa il uit cand il vad tot timpul si imi spune cu lacrimi in ochii ca si el ma iubeste?ce sa fac ca eu nu am gasit-o nicio solutie si avem 6 luni decand ne-am despartit si mai presus de toate nu pot sa il inteleg dc prefera sa se complaca in situatia asta?ce se intampla cu el?poate voi puteti sa ma luminati...

apropo povestea imi apartine cred ca nu eram logata cand am postat-o

De la: lostangel86, la data 2009-09-22 16:22:07Buna ziua,
Nu am mai scris de mult, adevarul este ca am fost si foarte ocupata, s-au intamplat atatea...
Dar nu o sa mai insir o poveste de 500 de randuri o sa spun pe scurt cum e viata mea in momentul de fata:
- cu el sunt si acum, deja am inceput sa mai capat incredere in el pentru ca decand ne-am impacat nu mi-a mai gresit cu nimic si nici nu ma mai mintit,iar eu oricat as fii cautat si investigat nu l-am prins cu nimic gresit.
-am inceput sa ne construim inca un etaj la casa, care e aproape gata si in curand o sa ne deschidem si propria noastra firma.
-inca ceva,lucram la conceperea unui bebe,astazi o a fac un test pt ca mi-a intarziat 10 zile.
-din pacate nu e totul atat de roz,pentru ca nu ne mai permitem sa ne plimbam sa ne luam una alta sau sa facem si altceva decat sa stam numai in casa,asta e!
Ca sa ai ce vrei cateodata trebuie sa faci multe sacrificii, uneori se merita, alteori nu dar cel putin in sufletul tau vei fii impacat ca ai facut tot ce-ai putut ca sa ai langa tine persoana pe care o iubesti din inima.
Asadar fetelor nu va dati batute,luptati chiar daca crede-ti ca nu mai aveti nicio sansa, nu stii ce-ti rezerva viitorul si cel mai important este sa ai incredere in D-zeu, pentru ca El chiar face minuni.
Va pup si bafta tuturor.

De la: lostangel86, la data 2010-03-23 16:43:58Buna ziua la toata lumea,
Vroiam sa mai dau vesti celor interesati:
- ca sa vedeti ca nu m-am grabit de abia anul asta facem nunta in iunie(doar cununia civila pentru ca e post) nunta e programata la anul
- toate pregatirile au fost facute, asteptam cu nerabdare ziua.
- acum asteptam sa vedem daca o sa vina si bebe la fel de repede.
- totul merge nesperat de bine si ne iubim mai mult decat ma asteptam.
Va pup si o zi buna.

De la: Barbie30, la data 2010-07-14 14:50:12Nu cred ca o mai intereseaza raspunsul tau!Topicul e de prin 2008