Cea mai urata despartire!

Subiect nou
Topicul anterior | Topicul urmator
Acest topic este inchis si arhivat!
Pagini: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 >> Sari la pagina:
Postat de concursKudika pe 9 Noiembrie 2008 la 16:09
Kudika si www.charm.ro
te provoaca la concurs! Povesteste-ne care a fost cea mai urata despartire prin care ai trecut vreodata si noi te premiem!





Credeai ca ai avut numai de pierdut cand ai primit cea mai urata pereche de papuci din viata ta?! Ei bine, iata ca lucrurile nu stau chiar asa! Noi iti oferim un premiu de consolare din partea www.charm.ro pentru unul dintre cele mai urate momente din viata ta!





Ce trebuie sa faci?





Sa ne povestesti postand un raspuns in acest topic despre cea mai urata despartire din viata ta! Peste 10 zile noi vom citi toate postarile si vom premia cea mai urata despartire!





Concursul se desfasoara in perioada 10 nov - 20 nov 2008.





Castigatoarea va fi anuntata pe email si in cadrul acestui topic din forum.





Vor fi luate in considerare numai raspunsurile postate in acest topic de forum.





Premiile sunt oferite de www.charm.ro si constau in doua seturi:





TIGI Catwalk Fashion Boost Gift Set

ESTEE LAUDER Beyond Paradise Coffret




Postat de singuraticu pe 10 Noiembrie 2008 la 05:15
pana la ea nu am crezut in dragoste la prima vedere,dar cand am vazuto pe ea am inceput sa am fluturasi si nu ma puteam stapani.DE 8 luni eram inpreuna toate bune si frumoase ,toata lumea era a mea ma schimbase total nu mai vedeam nimic doar pe ea.AM discutat si de sarbatori urma sa ne cununam,era pregatit tot si asteptam sa vina cu parinti la mine acasa dar.......din 25.12.2007 nu am mai vazuto.UN mesaj pe tel.ma anunta IMI PARE RAU DAR AM PLECAT CU O PRIETENA IN ITALIA .ce mai pt mine sa terminat tot nu mai aveam chef de nimic si de nimeni,si acum plang dupa ea o iubesc tare mult,dar nu am mai auzit nimic de ea.
Postat de adelmira pe 10 Noiembrie 2008 la 07:13
Eram,tineri,frumosi si ne iubeam cu patima.am petrecut o vacanta de vis un vis de 2 saptamani pe crestele muntilor,pentru ca amandoi faceam alpinism.Totul a fost super si parca eram intr-un basm.Dar toate au trecut, si a venit intoarcerea cu picioarele pe pamant, ne-am intors acasa.Au fost zile frumoase pe care le-am petrecut si de care am profitat ca si cum erau ultimele zile din viata noastra.Nu eram impreuna decat de 6 luni dar noua ni se parea ca suntem impreuna de ani buni.Dar se pare ca intr-o vara din tr-un an viata ne-a jucat o scena de groaza,a plecat la parintii lui in Irlanda si a plecat pentru totdeauna .A avut un accident la 2 saptamani de cum a ajuns acolo si viata lui s-a sfarsit iar pentru mine viata nu mai insemna nimic interesant, doar lacrimi si durere, o durere crunta ca nu am putut sa il strang in brate pentru ultima oara.Ne-am intalnit de multe ori in vis dar eram despartiti pe vecie.
Postat de martinescu_elena2006 pe 10 Noiembrie 2008 la 07:53
"Este trist sa sti ca iubesti, ca esti in stare sa faci absolut orice pentru un om si sa nu fi rasplatit pe masura. De-asta plang si de-asta sufar si ma consum, ca tu nu vezi cate pot eu sa-ti ofer cate pot face pt tine si cat de putin iti cer in schimb. Toata lumea are un interes dintr-o relatie, iar al meu era unul firesc, imi doream dragostea ta. Imi doream multe mangaieri, multa afectiune, multa tandrete. Imi doream sa ma simt protejata, rasfatata si apreciata.



Am vorbit atat de mult despre tot ceea ce imi doresc incat m-am obisnuit sa ramana un vis si sa fie atat de departe de realizat. Si totusi cand erai langa mine si cand totul era bine visul imi parea atat de aproape si de firesc si de simplu de realizat…



De fapt cred ca sti si tu si ai inteles de ce te-am mai chinuit in ultimul timp si te-am fortat sa ramai langa mine…. erai barbatul din visul meu! Te vedeam cum o sa-mi ceri sa fiu sotia ta si cum o sa-mi promiti ca o sa ma iubesti toata viata, cum o sa ma rasfeti cand o sa fiu insarcinata si cum impreuna o sa ne ingrijim si o sa ne iubim copilul… ma vedeam langa tine si peste 30 de ani! Doamne si cate alte momente placute nu visam si nu asteptam sa mi se intample si sa le petrec alaturi de tine, parca tot ce gandeam, tot ce spuneam si tot ce-mi doream era legat de tine.



Insa tu esti cu totul diferit in realitate de acel barbat pe care mi-l doream eu, nici macar nu pot sa-ti spun ca am inteles ce ti-ai dori tu. Esti tot timpul nervos, oboist, plictisit si orice ti-as spune si orice as face isi gaseste alta interpretare in imaginatia ta decat cea reala. In fine si aici ar fi multe de spus dar pt tine oricum sunt “doar vorbe”…



In viata mea nu am simtit asa ceva pentru nimeni si probabil de-asta cand am realizat ca te-am pierdut si ca totul se termina am intrat intr-o depresie si am avut niste reactii pe care nici eu nu mi le pot explica: plansul permanent, spartul, aruncatul si tipatul au fost niste reactii de neputinta, de slabiciune pe care ti-am spus, nu pot sa le explic, dar totusi eu, din punctual meu de vedere, le inteleg! Nu ma vedeam fara tine, nu-mi puteam inchipui cum va fi sa ma trezesc fara tine, sa mananc fara tine, sa zambesc fara tine, sa nu te aud, sa nu te vad, sa nu-ti simt mirosul, sa nu-ti pup ochisorii si multe alte lucruri care insemnau O ZI DIN VIATA MEA!



Imi doream atat de mult sa te aud ca-mi spui ca nu vrei sa ne despartim, ca lucrurile o sa se schimbe si ca ma iubesti tot atat de mult cum te iubesc si eu, insa tu de fiecare data ai ales sa taci ceea ce m-a facut sa inteleg ca in relatia asta ramasesem singura si ca trebuia sa ma multumesc cu ce primeam sau sa renunt...



Acum ca ti-am spus toate astea sper sa ma intelegi si pentru tot ceea ce a fost intre noi, pentru tot ceea ce simt fata de tine si pentru ceea ce probabil ai simtit tu pentru mine, TE ROG sa nu ma mai suni, nici macar cand bei, atunci ma doare cel mai mult… "


Toate aceste cuvinte le-am scris pentru omul pe care il credeam mai presus de orice si pe care am fost nevoita sa-l parasesc si cu a carui amintire ma chinui si in vise! De ce? Ei bine, am petrecut 3 ani impreuna... Primul a fost mierea, minunat, perfect!... Apoi a aparut problema: bautura. Fara sa existe un motiv, fara sa existe greutati, suferinta, nemultumiri sau frustrari, iubitul meu a inceput sa bea zi de zi, in ficare seara, cu sau fara cineva. De unul singur, la televizor pana la 6-8 beri pe seara. Ma culcam langa un om care duhnea a alcool si ma trezeam intr-un miros ingrozitor si imi spuneam ca trebuie sa nu uit ceea ce a fost frumos si ca nu pot sa-l las intr-un astfel de moment, la bine si la greu... Asa mi-am petrecut 2 ani din viata si ajunsesem ca singurul meu scop sa fie schimbarea lui si spre rusinea si dezamagirea mea, nu am reusit sa-mi indeplinesc visul, visul de a-l face sa renunte la bautura. Se pare ca pentru el acest viciu este mai presus de orice: mai presus de mine, mai presus de noi, mai presus de sanatatea lui, de orice! Sa nu credeti ca nu am incercat totul... in 2 ani credeti-ma ca am incercat ORICE! Insa cand un om nu-si recunoaste problema si nu accepta ajutor, te lupti cu morile de vant! Si astfel, din tot ceea ce a fost frumos candva nu mai aveam nimic decat amintirile si speranta... speranta ca va fi din nou bine, va fi asa cum a fost, insa durerea, dezamagirile si sufeinta au reusit ca pana la urma sa atarne mai greu in balanta si sa ma faca sa-mi doresc in continoare ceea ce va spuneam mai sus dar si sa realizez ca alaturi de el nu va mai putea fi... Si iata asta a fost cea mai urata despartire din viata mea... o despartire ce mi-a luat 2 ani sa reusesc s-o accept si s-o infaptuiesc!


Postat de winnie pe 10 Noiembrie 2008 la 08:15
Eu consider ca am avut o despartire foarte urata.O sa va povestesc intai putin relatia.Ne cunosteam de mult, de cand eu aveam vreo 13 ani dar nu am avut niciodata tangenta cu grupul lui de prieteni sau cu el, ne intalneam doar in week-end si ne distram cu toti rolerii prin parcuri.Aveam o pasiune secreta pentru el dar el era un Fat-Frumos cu multe printese la picioare.Anii au trecut, si intr-un week-end am mers la patinoar cu niste prieteni.EL era acolo si ne-am reintalnit dupa atatia ani.Am inceput sa ne depanam amintirile si incet-incet patinand pe gheata ne-am indragostit unul de celalalt.I-am spus ca eram cam "in limba" dupa el cand eram mici si a inceput sa rada.Mi-a zis "Visul tau s-a implinit!" Ne simteam foarte bine impreuna, eram foarte fericiti, parintii lui ma placeau, ai mei il placeau.Dupa 4 luni impreuna, cu doar cateva zile inainte de a face 5 luni a avut un teribil accident de alpinism si a fost ranit grav.Am crezut ca se darama totul peste mine, am ajuns la spital si l-am vazut cu toate aparatele langa el si aproape am lesinat.A stat in coma 1 saptamana si ceva.Eram in fiecare zi la spital, veneam la 5 dimineata si plecam la 8 la servici iar la 5 eram acolo pana cand ma dadeau asistentele afara.Cand s-a trezit nu recunostea pe nimeni, nu stia unde e.Memoria i-a revenit incet, incet dar de mine tot nu-si aducea aminte.A stat 2-3 luni prin spitale iar eu am continuat sa vin sa stau cu el inclusiv noaptea pentru ca nu trebuia sa ramana singur, altfel il legau de pat.Era in stare sa fuga.A fost foarte greu pentru toti, dar mai ales pentru mine, deoarece mi-am dat seama ca NU MAI ESTE EL.Si-au dat seama multi ca s-a schimbat, a devenit mai violent, mai irational... Multi prieteni si chiar parintii mi-au spus ca ma chinui prea mult, nici o femeie maritata n-ar fi facut ce am facut eu dar eu ma certam cu toti si spuneam ca IL IUBESC..Incet, incet si-a pierdut toti prietenii, ma avea numai pe mine.Il scoteam in oras, incercam sa il aduc in contact cu fostii priteni dar toti il evitau.am facut un an impreuna, zilele treceau iar eu ma minteam si imi spuneam ca il iubesc, are nevoie de mine dar in realitate ne certam din ce in ce mai des din motive foarte stupide si deveneam din ce in ce mai reci.Intr-o zi, stiind ca vine de la terapie, mi-am zis sa-i fac o surpriza fiindca ne certasem cam rau si aveam remuscari.M-am dus la el acasa si cand mi-a deschis a ramas masca.Nu a vrut sa ma lase sa intru si am inceput sa-mi pun intrebari.Mi-am fortat intrarea si l-am gasit cu o fata "la un suc" mi-a zis.M-am enervat, am tipat la el, ei i-am spus ca nu are nici o vina, putea fi mintita si intradevar asa era, o mintise ca e singur, am iesit din casa si am fumat o tigara incercand sa ma linistesc.M-a chemat inauntru, tipa plecase si si-a cerut iertare dar mi-a reprosat ca il sufocam, sunt prea mamoasa, nu ii las spatiu...Am luat o pauza si am hotarat sa treaca o saptamana fara sa ne sunam.Nu stiu cum se simtea el dar eu eram terminata, il iubeam, il vroiam inapoi, OARE??? Cand m-a sunat si mi-a spus sa ne despartim de tot am inceput sa plang, l-am intrebat cum poate sa faca asa ceva, cuiva care i-a aratat mai multa iubire decat oricine pe lumea asta, a inceput si el sa planga si a zis ca nu se mai poate, trebuie sa ne despartim.Am fost neom multe zile si consideram ca nu e drept ce mi se intampla.Am incercat sa il conving sa ne impacam, am apelat la santaj sentimental, nimic...Era ca o stana de piatra.Ne-am intalnit si i-am luat telefonul cand a iesit din camera, la apeluri nu Iubiream Mea il sunase ci numele meu din buletin, iar Iubirea Mea era alta, un alt numar.Am inceput sa plang si sa tip, eram nervoasa, cum ma putea una inlocui atat de repede si putea sa-mi fure numele pe care l-am avut un an si jumatate.Am plecat cu aripile frante si am declarat razbunare.Peste cateva saptamani ai lui, cu care eram in foarte bune relatii m-au rugat sa vin sa stau in apartament cateva zile sa dau de mancare la nimalele pe care le aveau si sa le scot afara.Plecau la munte cu totii.Zis si facut.Am stat 3 zile iar EL a venit mai devreme, trebuia sa plece la un training.A incercat sa ma faca sa ne culcam din nou impreuna, l-am respins si m-am dus la culcare, a intrat in camera si m-a sarutat prin somn facandu-ma sa ma trezesc si sa tip la el, dimineata era plecat.Inca 2-3 zile si ai lui se intorceau, dar el trebuia sa se intoarca cu cateva ore mai devreme.A venit dupa-amiaza si am inceput sa ne certam de la ceva stupid.Eu m-am dus afara cu catelul si el a venit dupa mine.I-am zis niste cuvinte mai grele si a ridicat mala mine.I-am zis ca palma pe care mi-o da e ultimul lucru pe care il mai face si si-a retras mana.M-a injurat si a plecat.Eu am aruncat cu cheile dupa el si l-am lovit din greseala in cap, a devenit foarte violent sub pretextul ca puteam sa-l omor si m-a lovit, dupa care a plecat unde avea treaba.RAZBUNARE mi-am zis.Am luat toate lucrurile de prin casa, pe care eu le cumparasem sau i le facusem cadou:lenjerie, camasi, pulovere, parfumuri etc. Le-am taiat bucati prin toata casa si am rasturnat toate parfumurile in chiuveta, i-am scris pe oglinda de pe hol ESTI UN PROST! Si am plecat.M-a sunat si m-a injurat minute in sir.Peste cateva zile le-am dat cheile parintilor lui inapoi, acestia nespunandu-mi nimic despre ceea ce se intamplase.Facuse curetenie inainte ca ei sa vina.Dar simteau ca ceva rau se intamplase.Peste cateva zile am primit tel de la el "Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte". Ajung acasa si o gasesc pe bunica mea disperata, il lasase in casa sub pretextul "O astept pana vine" si mi-a taiat bucati perdele, pernele, pilota, haine, mi-a imprastiat pe covor uleiurile de corp si cremele, ce mai , un dezastru.Mi-a distrus camera.Disparuse repede nespunand nimic bunicilor mei.L-am sunat si l-am facut in toate felurile spunandu-i ca nu avea nici un drept sa imi distruga lucruri ce nu mi le facuse cadou sau mi le cumparase.Ne-am mai certat cateva minute si de atunci nu l-am mai vazut, mi-a trimis cateva mesaje pe net dar i-am raspuns rece inapoi.S-a casatorit anul acesta, dupa o relatie de 4 luni cu tipa respectiva.Mie imi spunea ca el nu se casatoreste pana la 30!!! Asta e, te-a prins tipa in plasa Sper sa nu fi fost prea lunga povestioara mea, dar simteam nevoia sa ma descarc, nu am scris nicaieri despre ce mi s-a intamplat, iar voi mi-ati oferit ocazia.Va multumesc Kudika si Charm.
Postat de gabiticu pe 10 Noiembrie 2008 la 08:15
Cand va scriu, parca retraiesc din nou experiena de atunci, l-am iubi enorm de mult si am fost foarte fericiti impreuna.El muncea in Italia, urmand ca dupa ce o sa am ceva experienta in domeniul meu de munca sa merg si eu acolo sa ne facem un viitor impreuna(u fiind asistenta medicala).Avand 2 sapt de concediu, am plecat la el, prima mea iesire din tara, au fost cele mai frumoase sapt di viata mea,ne-am plimbat, ne-am iubit, ne-am dus la un targ de nunti, planuri de viitor.Am revenit in tara, era in luna decembrie, trebuia sa lucrez,el urmand sa vina de Craciun ca sa fim impreuna.Dar nu a venit de Craciun, in schimb a doua zi de Craciun mi-a telefonat spunandu-mi ca relatia noastra s-a terminat si ca asteapta un copil cu alta femeie.A fost un soc, nu am facut decat sa stau si sa plang, a fost prima mea iubire, dar au trecut 4 ani de atunci si acum sunt fericia alaturi de un om minunat.
Postat de greeneyes82 pe 10 Noiembrie 2008 la 08:32
Cea mai urata despartire a fost de ziua mea...cand asa-zisul meu iubit...dupa ce a venit la mine, mi-a adus cadoul d ziua mea - apropo o statuie ce intruchipa doi indragostiti, dupa ce mi-a spus k ma iubeste...urma sa ne intalnim in club..numai k... surpriza!!!...nu mi-a mai raspuns la telefon...eu am mers cu niste prieteni in club...era ziua mea...8 martie...ziua de nastere:)am incercat toata noaptea sa-l sun...isi restrictionase apelurile...am plekat singura din club..a doua zi...nici macar n-a avut curajul sa-mi spuna adevarul in fata...am vorbit pe messenger si mi-a spus k vrea sa ne despartim.....chiar dk nu vroia sa ne vedem....m-am dus la el acasa si i-am dus inelul pe care mi-l daduse de Craciun...poate k am gresit...dar era singurul mijloc prin care as fi putut sa vorbesc cu el...si oricum inelul fusese o parte din sufletul meu, din sufletul lui..atunci cand eram impreuna...vroiam sa se termine tot...cam asta a fost tot..si desi atunci m-a durut foarte tare, akum ma gandesc amuzata la ce a fost:)
Postat de al_yna18 pe 10 Noiembrie 2008 la 08:40
sa incep cu inceputul....in mai 2008 am cunoscut un baiat care am crezut ca este altfel,un suflet ratacit ca si mine...am inceput sa iesim,sa ne cunoastem.toate bune si frumoase pana in iulie cand am plecat in Anglia pt o perioada de 3 luni.el a spus ca ma va astepta..in tot acest timp cat am fost plecata am vb pe interne,la telefon.pe 12 oct m-am intors in tara si am inceput facultatea.el mi-a zis ca nu are unde sa stea in Iasi si i-am zis ca daca vrea se poate muta cu mine....zis si facut.timp de 4 saptamani totul a fost frumos,credeam ca de data asta va fi altfel si ca va tine aceasta relatie.am avut extraordinar de mare incredere in el pana intr-o seara cand m-am intors de la facultate si nu l-am mai gasit acasa.isi luase toate lucrurile si mi-a lasat un bilet pe masa,prin care imi spunea clar ca nu e vorba de o alta,ci ca nu ne potrivim...am plans toata noaptea incercand sa imi dau seama unde am gresit,nu voia sa imi raspunda la telefon,nu intelegeam de ce tocmai mie mi se intampla asta.a doua zi ma suna un nr care nu il aveam in agenda,prima oara nu am raspuns pt ca nu am auzit,dupa care ma suna el si imi zice sa nu raspund la nr ala spunandu-mi ca imi va explica el de ce.dar nu l-am ascultat si am raspuns,la capatul celalalt era o fata care imi zice ca e fosta prietena si ca a gasit nr meu in telefonul lui si ca vrea sa stie cine sunt...i-am explicat cine sunt si a ramas uimita,pt ca el ziua se ducea in Tudor,zicand ca se duce la prieteni,pe cand el se ducea la fata asta.in concluzie ziua statea cu ea si seara cu mine,eu am banuit ceva si la fel si ea,dar nu am crezut ca poate sa fie atat de ipocrit.nu mai intelegeam nimic,nu stiam ce e cu mine,eram aiurita,nu puteam concepe ca cineva iti poate face atat de mult rau.in tot acest timp el a profitat de mine si de banii mei,refuzam sa cred ca mi se intampla mie.i-am cerut explicatii de ce mi-a facut asta si pur si simplu nu a vrut sa imi raspunda.inca nu mi-am revenit din soc,am insomnii incercand sa imi dau seama de ce.pana acum imi era greu sa ma indragostesc si sa am incredere in cineva,de acum imi va fi mult mai greu.nu pot sa mai vad baieti in fata mea,nu imi mai trebuie iubire,pt ca nu imi aduce decat suferinta.dupa parerea mea nu exista ceva mai urat decat sa fii inselat si mintit...
Postat de a_lexa_ndra_ pe 10 Noiembrie 2008 la 08:42
Cea mai urata despartire . Cam dureros de povestit....chiar daca au trecut 3 ani de atunci si am acum o alta relatie inca ma doare.
Sa incep cu inceputul...eram in liceu , nici prea zvapaiata , dar nici foarte cuminte si l-am intalnit pe el (il cunosteam de cand eram mica) din greseala si am stabilit sa mai iesim asa ca prieteni vechi ce eram ca sa mai depanam amintiri din copilarie. Totul a fost ok pana cand el s-a apropiat prea mult de mine , eu aveam probleme "de adolescenta" cu parintii si am cazut in bratele lui "protectoare". A urmat o relatie frumoasa nu neg lucrul acesta , avea grija de mine , ne simteam bine impreuna pana intr-o zi... M-a chemase sa vin de la tara (eram in vacanta) ca sa mergem la petrecere la un prieten...m-am urcat in masina am ajuns in oras si am inceput sa ma pregatesc ...l-am sunat si imi spune ca ajunge in 30 min. Am asteptat 2 ore si nimic, 3 ore si liniste totala , il sun si nu raspunde, incerc din nou si imi raspunde o gagica care imi spune sa il las in pace pe iubitul ei, nu inteleg ca intre noi totul s-a terminat , de cate ori trebuie sa aud lucrul acesta. Am ramas fara cuvinte , si am incercat sa trec peste...Problema mai mai mare a aparut dupa o saptamana , cand mergand la controlul ginecologic periodic am aflat ca sunt insarcinata in 11 saptamani...am incercat disperata sa il sun sa vb sa ma ajute pentru ca nu puteam sa tin copilul aveam doar 19 ani si abia intrasem la facultate, bani nu aveam de unde si altele. Am incercat sa il sun nu mi-a raspuns , am vb cu prietenii nostri comuni care pana la urma au facut tot posibilul sa ne intalnim .Soc in momentul in care ne-am intalnit m-a luat in brate si m-a intrebat cu nonsalanta (ce mai face iubita mea?) am crezut ca pic din picioare , si i-am spus pe scurt ca noi doi nu mai avem ce vb dar este o problema care trebuie rezolvata si mia spus sec ( e corpul tau , e viata ta , e copilul tau pe mine nu ma intereseaza ) si a plecat. M-ai dureros e acum cand imi doresc un copil si nu mai reusesc sa raman insarcinata si cand ma gandesc ca a plecat fara nici macar o explicatie...sau macar sa fi spus stop ...poate nu durea asa de tare cat m-a durut cinismul lui si nepasarea pentru"prietena din copilarie". Nu doresc nimanui sa treaca prin astfel de despartire.


Postat de _iluzie_ pe 10 Noiembrie 2008 la 09:35
E povestea mea de viata....incerc sa o simplific, pentru a ma face inteleasa.
Am fost casatoriti 3 ani si jum., din care unul locuind la distanta. Iubire mare, eu - geloasa din fire, el - copil din prima casnicie, eu oarba la tot si toate....M-a asteptat acolo cruntul adevar. O mama-soacra care urmarea si se intelegea cu fiul pe la spatele meu, iar copilul lui- rasfatat si needucat....
Trec anii...am ramas insarcinata....nu era o relatie extraordinara intre noi, dar am zis ca e ok....Doar ca el, in timpul sarcinii mele si-a gasit o ...aventura....o colega de serviciu care se mutase de curind in localitate, si care-l atrasese din prima clipa. Numai despre ea vorbea acasa, era cea mai....dintre cele mai....,cu care a si ramas (dupa plecarea mea)... Au intervenit discutii, certuri el intirziind acasa aproape zilnic, mai bine zis venea acasa la 12 noaptea....Nici rugamintile mele, nici lacrimile nici bebe-le ce-l purtam in pintec nu l-a induplecat sa renunte la acesta relatie extraconjugala, dar nici sa recunoasca adevarul. Imi spunea tot timpul ca e doar imaginati amea, ca nu e nimic, si refuza sa vorbeasca cu mine.
Pina intr-o zi, mai aveam 2 - 3 sapt. pina urma sa nasc, ,mi-a zis ca noi doi nu ne mai intelegem si ca e mai bine sa merg la ai mei. Nu a cedat rugamintilor mele si m-am intors acasa, am nascut ( m-am mutat la ai mei) ....si doar in ziua cind nascusem i-a pasat de fiica lui, si a venit la botezul ei fara nici o umbra de parere de rau sau regret pt. ceea ce facuse, crezind in momentul ala ca totusi vrea sa reluam sau ceva...Dar m-am inselat amarnic.....!


Ca sa continui suferinta adusa de acest om (daca se poate numi asa),dupa 3 ani ne cauta sa-si ceara "scuze" pt. raul facut....
I-am acordat o sansa, de dragul nostru si al copilului dar....nu stiu ce se intimpla cu el....Totul a mers bine, ne-am petrecut concediul la mare, el regretind toata acea perioada urita, i-a cumparat fetitei tot ce avea nevoie, sa nu ii lipseasca nimic, ne arata iubirea cum stia el mai bine.....Ramasese doar ,din partea mea sa treaca ceva timp sa vad cit il tine asta, si dupa 4 luni in care totul a fost ok ma hotarasc sa ne mutam la el, vorbesc la serviciu, si el......dintr-o data isi da seama ca noi nu ne-am putea intelege, ca nu e solutie buna....!!!
Si, din nou , fara vreun semn ca ceva nu ar fi ok, nu mai vrea sa pastreze legatura cu noi. Nici cu fiica lui ( acum in virsta de 3 ani jum) care s-a atasat f. mult de el in toata perioada asta, nici cu mine.
Cred ca nu trebuie sa mai adaug ca totul a fost o iluzie, si ca ne-a bulversat si simt ca nu mai am un rost pe lume,...dar am noroc ca exista fetita, si voi lupta in continuare pt. ea, cu toti ce vor incerca sa ne mai raneasca sentimentele.! Cam asta este....
'Natura umana tinde sa vada lucrurile pe care se astepta sa le vada...!"
Postat de roberta1967 pe 10 Noiembrie 2008 la 09:38
despre despartiri urite,am avut si eu parte de asa ceva.
L-am iubit mai presus de mine,mai presus de tot si toate,am avut si curajul nebun de a face un copil cu el,nedindu-mi seama sau ma rog,refuzind sa-mi dau seama ca el nu poate sta prea mult pe loc .Acum trei ani a inceput calvarul,nu dadea nici un ban in casa dar daca nu i se dadea mincare ,tigari si altele necesare spargea tot,ne batea si injura si pe mine si pe copil,eu si pustiul dormeam pe jos si el ca boierul in pat,minca pina si alocatia pe care statul o da copiilor cu alte femei,iar cind ma luam de el spunea ca ce vreau s-o maninc eu.
Ce pot sa mai spun ? De vreo jumatate de an sta la alta femeie si sper din tot sufletul sa ramina acolo.In urma cu 11 ani nu mi-as fi dorit acest lucru si nici nu asi fi crezut in ruptul capului ca va veni o vreme cind il voi dori cit mai departe de mine.Mai vede copilul din cind in cind,i-a luat de Paste si acum de inceput de scoala haine in valoare de 2 mil de Paste si doua acum si obligatiile lui de tata cam astea sint,chiar prea bine indeplinite considera el.Lumea imi spune ca-s tare proasta ca nu-l dau in judecata pentru pensie alimentara,dar sincer eu nu mai vreau decit liniste si pace sa-mi pot creste copilul ferit de batai ,injuraturi si umilinte.

Postat de mitulica pe 10 Noiembrie 2008 la 09:46
Frumos concurs :)! Dupa 10 ani de relatie s-a rupt totul foarte urat. Am fost plecata cu o bursa timp de 3 luni, a venit la mine, urma sa ne casatorim, totul era de vis. Cand m-am intors, am gasit acasa, in casa noastra, alt om. Era el cu ea, o alta ea. Nu m-a anuntat, nu mi-a zis nimic, m-am trezit pur si simplu cu surpriza :). Si am plecat din casa noastra, facuta cu manutele mele, amenajata asa cum visasesm.
Si asa s-au terminat 10 ani :).
Postat de MarcelaCorb pe 10 Noiembrie 2008 la 09:48
Eram in ultimul an de liceu. Pe Catalin il cunoscusem la o petrecere. Era cu 6 ani mai mare decat mine. Nu stiu ce m-a atras la el, poate umbra de tristete din ochii lui. Isi pierduse mama, la 14 ani. O gasise el personal moarta in cada. A avut un soc, in urma caruia ramasese cu un defect de vorbire si cu probleme cu inima.
Relatia a avut o evolutie rapida. Dar cu cat era mai intensa, cu atat ne impingea spre despartire. Era gelos si ne certam tot timpul, pentru ca avea impresia ca daca nu sunt de acord cu el in legatura cu o anumita problema, o fac doar de dragul de a-l contrazice.
M-a cerut parintilor de sotie, desi noi nu discutasem nimic. Parintii i-au zis ca eu trebuie sa iau decizia. M-am bucurat de increderea lor. Discutiile dintre noi erau din ce in ce mai dese si mai urate. I-am spus intr-o zi ca nu mai are rost sa ne chinuim unul pe celalalt. A reactionat dur. S-a infuriat, dupa care a intrat in fibrilatie. Eram in parc. Am stat cu el pana si-a revenit, apoi plangand am plecat. Nu stiu care este adevarul, dar el mi-a zis apoi ca i s-a facut rau din nou si ca a ajuns la spital.
M-a urmarit luni de zile. Mergeam mereu cu frica, nestiind cum va reactiona. Nu am mai vrut sa discut nimic cu el, pentru ca nu mai avea rost, ne faceam rau la amandoi. Dupa ani, sa intalnit cu mama. Era casatorit si trist, pierduse un copil. I-a cerut scuze mamei.
L-am iertat de atunci. Dar si acum cand scriu, ma cutremur. A fost cea mai urata despartire.
Postat de aditzza pe 10 Noiembrie 2008 la 09:49
Cea mai urata despartire din viatza mea...eram casatorita si m-am hotarat sa divortez din cauza nenumaratelor batai pe care mi le aplica pe parcursul casatoriei...intr-o zi m-am hotarat sa imi iau inima in dinti si sa incerc sa evadez...i-am sugerat sa se duca in vizita la fratii lui pentru doua zile...m-a ascultat si a plecat...in aceste doua zile am depus la tribunal cererea de divort ce a fost aprobata foarte repede din cauza motivelor intemeiate pe care le aveam, dupa care l-am sunat si i-am zis sa isi ia din casa ce considera ca e al lui...bineinteles ca la intoarcerea mea acasa am gasit casa goala, el considerand ca toate lucrurile ii apartineau...au urmat nopti nedormite deoarece statea in fatza geamului si imi adresa amenintari si injurii mie si mamei si nenumarate batai in usa...cand ieseam din casa ma urmarea si oriunde ma prindea eram batuta...pana intr-o zi cand am apelat la organele de politie care i-au dat multe amenzi nesemnificative...politia nu putea sa faca mare lucru deoarece teoretic eram tot casatoriti...inclusiv la proces incerca sa ma bata, tatal meu aparandu-ma...tortura a incetat dupa 4 luni cand mi-am reluat numele de domnisoara in urma divortului, el gasindu-si pe alta....usor e sa te casatoresti, greu e sa dai divort...au trecut 3 ani de atunci...el e casatorit, are un copil si o terorizeaza pe acea fata, iar eu sunt indragostita si urmeaza sa ma marit...
Postat de asined2002 pe 10 Noiembrie 2008 la 09:53
Pentru mine,ceea ce urmeaza sa va poveatesc,a fost cea mai dureroasa despartire.De ce?
O sa vedeti. Era in data de 1 decembrie,ma intorceam acasa de la bunici,eram la volanul masinii si cand l-am vazut i-am aruncat doar o scurta privire si mi-am vazut de drum.Seara am mers la discoteca,surpriza....era si el acolo.Eu il stiam de cand aveam vre-o 6-7 ani,dar pentru el fusesem invizibila.Toata seara ne-am uitat unul la altul fara sa facem nimik,cand sa plec acasa a venit dupa mine,s-a prezentat,normal k eu il stiam,dar el zicea k nu m-a vazut in viata lui.M-a condus acasa,ne-am sarutat si a ramas sa ne intalnim a 2-a zi.A doua zi ne-am intalnit,am stat impreuna,nu-mi venea sa cred k stau cu el,pt k era superb.Eu sunt la facultate la Sibiu si a ramas sa vina in weekend-ul urmator la mine.I-am zis sa nu se astepte la altceva cand o sa vina la sb k nu o sa se intample.
A venit si ziua de vineri,aveam sute de fluturasi in stomac cand l-am vazut.Seara ne-am pus in pat,i-am zis k nu o sa se intample nimik pt k eu sunt virgina,mi-a promis k asa v-a fi,dar m-a rugat sa dormim dezbracati,am acceptat.In timp ce ne sarutam aa trecut deasupra mea si fara sa-mi dau seama,s-a intamplat ceea ce eu nu vroiam Am plans,l-am facut in toate felurile,dar ce-i pasa lui Mi-a zis k nu m-a crezut k sunt virgina si de asta a facut asa.A trecut weekend-ul si a plecat.AM ramas in continuare impreuna,doar cu numele,pt k din momentul acela nu ne-am mai vazut.Pur si simplu si-a batut joc de mine.Am suferit enorm Acum il urasc din tot sufletu pt ceea ce mi-a facut.
Postat de kati75 pe 10 Noiembrie 2008 la 09:53
BUNA,ma numesc NITU ECATERINA LUMINITA,am 33 de ani,ce pot sa spun de cea mai urata despartire pe care eu am avuto.Asta s-a intamplat acum un an, cand sotul meu a plecat pur si simplu, fara nici un motiv,pentru mine a fos un soc de la 60 de kg am ajuns la 50 de kg,nu ma asteptam ca dupa 11 ani de casnicie sa mi se intample lucrul asta,mai ales ca noi nu am avut divergente niciodata.Ne intelegeam destul de bine,acum am ramas sa cresc un copil singura,un baietel care la anul pe 16 februarie va implini 9 anisori,este greu sa fi in postura de mama si tata,mai ales cand ai au baiat.Sunt lucruri pe care nu la poti discuta cu el in principal ce tine de un barbat.Cel mai tare ma doare ca nu vine sa isi viziteze baiatul si pentru mine e un lucru care ma doare foarte tare.
Dar asta e viata Dumnezeu ne supune la toate incercarile si bune si rele.Acum incerc sa-mni vad de viata mea si sa imi cresc baiatul asa cum trebuie.Consider ca pentru mine asta inseamna cea mai uraita despartire pentru mine.

Postat de m3rlinetza pe 10 Noiembrie 2008 la 09:54
Cea mai urata despartire din viata mea, a fost despartirea de baiatul pe care l-am iubit intdeauna. Tineam la el din clasa 4, si am fost mereu impreuna pana in clasa 11. Ne iubeam foarte mult, eram doi copii si totul era perfect. Pana intr-o zi, cand a aflat ca am iesit la un suc cu vecina mea si un amic al ei. Seara s-a lasat cu cearta apriga, palme si vorbe grele. Ne-am certat si ne-am batutu parte in parte timp de vreo 2 ore. Acesta a fost sfrasitul, desi nu as fi vrut sa se intample niciodata aceasta despartire.... Poate am gresit intr-adevar, a fost vina mea,iar el s-a simtit tradat. Poate ca era prea mnadru sa ma ierte...Cine mai stie? Important este ca l-am pirdut pentru totdeauna, nici macar pe strada daca ne intalnim, fata in fata, nu ne salutam, si ne evitam mereu. Asta este.. Mi-a zis ca ma iubeste, dar nu va putea niciodata sa ma ierte..Sunt sigura ca si acum, dupa atata timp, inca ma mai gnadesc la el poate chiar mai simt ceva pentru el undeva in adancul sufletului meu...
Este foarte grea despartirea, atunci cand amandoi iubesc...
Postat de maia_drept pe 10 Noiembrie 2008 la 09:56
cea mai urata despartire? hmmm....pai pentru mine a fost reversul medaliei a ceea ce am servit eu!

pe la 17 ani am intalnit prima iubire din viata unei adolescente.totul a fost frumos si superb de neverosimil.parea perfect pentru mine, mi-a dat incredere in mine si au fost cele mai frumoase 8 luni din viata mea.doar ca asa cum fac eu de obicei, m-am lasat influentata de ai mei parinti pentru ca era o relatie la distanta, pentru ca nu aveam suficienta incredere in mine ca sa cred in relatia noastra si pentru ca nici el nu a reactionat in niciun fel cand i-am dat papucii.
oricum am ramas cu gandul la el,au fost amintiri care ma legau de el...si l-am cautat!
l-am cautat in apropierea bacului!vroiam sa ma razbun pe parintii mei pentru ca ne despartisera doar pt ca treceam in clasa a 12-a si pentru ca daca ramaneam cu el nu as fi avut timp de invatat!el a fost langa mine!dar facea tot posibilul sa nu stau sa ma pregatesc pentru admitere!nu ne-am vazut deloc din momentul in care ne impacaseram, tocmai de aceea am hotarat sa ne intalnim dupa examenul de admitere.doar ca eu m-am grabit sa imi termin cat mai rpd proba de la admitere sa ma intalnesc cu el.doar asta conta!
cum s-au afisat rezultatele, cum a aflat ca am picat, cum s-a razbunat pe mine!
a fost doar manipulare, a vrut sa traiesc pe pielea mea ce a simtit el cand eu i-am dat papucii!plangeam cu lacrimi-regret si ciuda!

da, pot sa zic si ce?!asta nu a fost o despartire chiar urata!a fost vina mea ca pana la urma eu m-am despartit de el, ca m-am lasat influentata de parintii mei, ca nu m-am pregatit pt admitere, a fost ...

doar ca timp de 3 ani am stat cu umbra lui in viata mea!mi-a distrus increderea in barbati si in iubire!

acum iubesc, e o iubire matura si adevarata!el a ramas in urma!

Postat de Lady_in_pink pe 10 Noiembrie 2008 la 10:02
Cea mai urata despartire din viata mea (de pana acum) a fost cea de cel pe care eu il credeam sufletul meu pereche...
Se spune ca simti care este persoana alaturi de care iti vei petrece restul vietii ...asa am simtit eu in legatura cu EL..
Totul a inceput acum 3 ani...iar in ulimul an...am trecut prin foarte foarte multe certuri.."despartiri definitive"...si foarte urate...
Din toate lucrurile frumoase ce au fost intre noi..au ramas doar amintirile urate ce s-au petrecut in ultimul an...
Totul a inceput ...prin faptul ca mereu pleca din camera pentru a vorbi la telefon...(inainte nu facea asta niciodata, de fapt nici unul dintre noi nu s-a ascuns de celalalt niciodata)in ultimul timp avea foarte mult de lucru....venea foarte tarziu acasa..era foarte nervos cand vorbea cu mine, practic nu mai puteam avea nici o dicutie pentru ca el imediat se enerva si pleca...Cand il intrebam ce se intampla...imi spunea doar ca trece printr-o perioada foarte "aiurea" la munca ..dar ca o sa treaca!Pana intr-o zi cand mi-a spus: "stii ...m-am hotarat sa ne mutam impreuna...si la anul sa ne casatorim..." Vestea pentru mine a fost surprinzatoare...avand in vedere ceea ce se intampla intre noi in ultimul timp...Normal...eu am fost de acord...ne-am mutat impreuna...si atunci s-a intamplat inevitabilul...
Ca sa scurtez: Intr-o zi am plecat mai devreme de la birou...si cand am ajuns acasa...surpriza...el si "cea mai buna prietena" a mea...faceau sex ...Parca mi-a picat cerul in cap...nu-mi venea sa cred...Au recunoscut ca erau de aproape 1 an impreuna...Nu-mi treceau prin minte decat serile petrecute in 4...in ultimul an...eu cu EL si prietena mea cu iubitul ei...ma gandeam cat de prosti ne credeau ei pe noi doi...si cat si-au batut joc de sufletele noastre..In plus ea mereu ma sfatuia sa ma despart de EL pentru ca relatia "nu mai mergea".."de ce sa ma chinui"...
Cu el nu am mai avut ce discuta din acea clipa...el mi-a tot trimis mesaje...mi-a spus ca tot pe mine ma iubeste(intre timp am aflat ca ea s-a cuplat cu un prieten de al lui)... ...
Mi-a fost foarte foarte greu sa trec peste...mai ales ca l-am iubit enorm..si inca mai tin la el..dar nu pot trece peste faptul ca si-a batut joc de un suflet care il iubea cu adevarat..de un suflet pentru care EL era totul! Asa ca m-am decis cu greu atunci cand el imi cerea sa ne impacam sa-mi vad de viata mea...
Asta a fost cea mai urata despartire de pana acum..mi-am pierdut si iubirea...si prietena..si increderea in oameni...
Postat de Fosta membra Kudika.ro pe 10 Noiembrie 2008 la 10:03
Citind ceea ce s-a scris aici, am ajuns la concluzia ca pentru multi despartirea urata are loc doar atunci cand iubitul/iubita pleaca... Pentru mine asta nu ar fi cea mai urata despartire, totusi. E adevarat ca pana acum viata mea a fost una frumoasa chiar daca nu ma pot lauda nici cu averi agonisite, nici cu proprietati de nu stiu care. Si nici n-am avut parte de despartiri urate. Inca... Iar acesta este motivul pentru care ii multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu. Pentru ca, pentru mine, o despartire urata inseamna moartea cuiva drag...
Postat de nadyne_04 pe 10 Noiembrie 2008 la 10:03
Salutare la toata lumea. In privinta temei concursului..."Cea mai urata despartire!".... Nu cred ca a exitat vreodata in lume o despartire frumoasa...cand e vorba de un cuplu,doi oameni care se iubesc,sau iubeste doar unul din cei doi,fiindca altfel nu s-ar explica de ce s-a ajuns la acest pas...Oricare ar fi situatia si oricat de orgoliosi n-am fi....ca sa nu vrem sa recunoastem...ne doare enorm de mult atunci cand nu mai suntem cu persoana iubita...Si eu am avut o asemenea experienta...era prima mea dragoste,eram atat de naiva si oarba de dragoste,incat credeam tot ceea ce imi spunea.Nu mi-as fi imaginat vreodata ca ma va face sa sufar,ca ma va insela,sau va vrea sa ne despartim...dar totusi...viata e plina de surprize....uneori placute...dar uneori foarte neplacute. Asa mi s-a intamplat si mie,cand intr-o zi,trezindu-ma de dimineata,langa persoana iubita,sa gasesc un sms pe telefonul lui de la o alta fata care ii propunea sa aiba o relatie.I-am cerut explicatii si el,ca intotdeauna,a stiut sa ma faca sa cred ca nu e nimic important,ba chiar a avut tupeul sa ma minta ca defapt sms-ul nu era pentru el,ci pentru un coleg de munca care avea probleme cu telefonul iar el devenise un fel de mesager intre el si tipa respectiva. Eu,credula si naiva,normal ca l-am crezut si am cazut iar in plasa lui...Insa...peste cateva saptamani,sa intru pe mess si sa vad ca el imi scrie ca ar fi mai bine sa facem si noi o pauza,adica mai bine zis,sa ne despartim!!! Normal ca in acel moment m-am simtit foarte deprimata,nu imi venea sa cred ca mi se intampla asa ceva,si persoana pe care am crezut-o atata timp sa imi faca asa ceva.Dar totusi s-a intamplat...si plus la asta...a doua zi imi trimite un mms cu poza tipei care vroia sa fie cu el,de la care primise sms-ul...Atunci a fost dezamagirea mea cea mai mare....sa vad ca am avut incredere oarba in el,i-am dat tot ce aveam...iar el...el...nu a stiut sa pretuiasca nimic din ceea ce i-am oferit.Si m-a durut faptul ca nu a avut curajul sa imi spuna fata in fata acest lucru,chiar atat nu meritam... Asta a fost sa fie...asta a fost dezamagirea mea cea mare in dragoste....Si asta a fost sa fie cea mai urata despartire din viata mea!!!!
Postat de Roxcsa pe 10 Noiembrie 2008 la 10:03
Eu defapt am avut 2 despartiri urate, chiar unele dureroase pot spune.Prima despartire tine si de prima relatie cu un baiat chiar mai mic decat mine cu un an.Fusese prima mea relatie mai de durata,toate erau bune si frumoase chiar dak ne mai certam si iar ne impacam.Durase vreo 8 luni de zile dupa kare la un moment dat el s-a gandit sa-i puna capat spunandu-mi k eu sunt bolnava si el nu si k n-are rost sa mai continuam,eu suferind de o boala incurabila tinanad-o secret fata de uni dar nu si de el.Stia de la inceput de aceasta problema a mea...toate au fost frumoase in timpul asta, nu am inteles niciodata de ce s-a gandit asa dintr-o data, pt k el m-a acceptat si m-a dorit de la bun inceput,el a fost cel kare a alergat dupa mine,nu eu,eu doar am pus suflet pe parcurs.Aratam destul de bine si nimeni nu s-ar fi gandit niciodata la nimik despre mine si la ce ascund inauntrul meu.A fost destul de dureros pentru mine pentru k eu sufeream mult de pe urma acestei bolii,iar atunci cand il cunoscusem pe el si m-a vrut asa, am crezut k mi s-a intamplat cel mai frumos lucru de pana atunci, nu ma mai gandeam la nimik altceva...doar k asa cum este si vorba aia k tot ce este frumos dureaza putin,s-a adeverit si la mine si nu vreau sa spun in ce ganduri negre am cazut atunci,a fost destul de greu sa pot trece peste asta.Mai tarziu am reusit sa trec peste chiar cu bine pot spune multi cei apropiati cand un alt necaz se apropia cu 3 ani mai tarziu cand tatal meu a murit pur si simplu...o mare durere in suflet,si cum nici un necaz nu vine singur ci il ia si pe altul o alta despartire grea pentru mine dupa kare inka mai sufar desi a trecut deja un an de la accident, s-a intamplat cu prima mea iubire de copila pe kare nici acum nu o pot uita deoarece totodata mi-era si cel mai bun prieten;cel mai drag baiat mie si kare va ramane mereu asa in viata mea... s-a sinucis, nu pot spune cu ce durere am ramas in suflet pentru k nu se poate descrie asa ceva in cuvinte,doar cei kare trec prin asa ceva isi pot da seama cum este despartirea de persoana kare ti-a fost mereu alaturi si kare te-a iubit cel mai mult dintre toti...o persoana kare nu poate fi comparata cu nimeni...persoana kare nu a avut niciodata curajul sa-ti marturiseasca dragostea lui fata de tine si k de altfel nici tu fata de el,nevrand sa se strice frumoasa prietenie frateasca kare se crease, dar kare in sufletele noastre era de fapt o mare iubire,pe care nici unul dintre noi nu avea curajul s-o recunoasca.Mi-as dorii makr o clipa sa mai pot fi imbratisata de el si sa-i pot spune cat de mult l-am putut iubii pe el...A fost o mare durere pentru mine moartea lui si totodata despartirea de el....
Postat de daianca pe 10 Noiembrie 2008 la 10:06
eu am avut un prieten 2 ani,il iubeam foarte mult si el imi spunea multe lucruri frumoase,care ma facea sa cred ca si el ma iubeste.Dar n-a fost sa fie.
prima intilnire a fost in septembrie,cind am venit la facultate sa scap de restante,m am indragostit din prima,imi placea de el,avea mereu grija de mine.Primele 2-3 saptamini erau ca intr-o poveste,dupa a inceput cosmarul meu.
El nu era din oras,abea a terminat facultatea si sa hotarit sa plece acasa.Noi am ramas sa ne vedem tot mai rar,doar cind putea sa vina la mine.Intr-o zi m-am hotarit sa merg la el,bine inteles a inventat o poveste ca nu pot sa ajung,ca e la munca...
de mai multe ori imi promitea ca vine in wekeed eu il asteptam in disperare,si cu asteptarea ramaneam,uneori nici nu se obosea sa ma sune si sa mi explice.
dupa aproape 2 ani de relatie chinuitoare sa hotarit sa vina in orasul meu.Sa cazat la camin in care a stat in anii studentimei.Distanta de la caminul meu pina la al lui cu siguranta era mai mica ,dar totusi a fost mare.
Ziua in care ne am vazut dupa o despartire de 8 luni,a fost foarte frumoasa,iar noaptea lunga.A doua zi am plecat la munte,eram in culmea fericirii!!!!!!!!!
dupa aceasta plimbare nu ne am mai vazut 2 saptamini,el nu mai raspundea la telefon,iar eu eram disperata,plus la toate eu ma aflam in sesiunea din vara,12 examene.
nu mai stiam ce sa inventez ca sa ne vedem,i am zis ca nu mai am bani de paine si nu am de unde sa ieau,daca nu ma imprumuta mor de foame.din fericire a acceptat intilnirea.
si mi spune ca in aceste 2 saptamini s-au intimplat multe...
intre timp a aparut si o alta fata,era din caminul lui,si exact de ziua mea sa cuplat, mie mi a picat fata la spusele lui,dar m-am gindit mai bine si-i zic:o paraseste pe aea si noi suntem in continoare impreuna.el zice : nu poate sa-i spuna asa,imediat, ca sa culcat cu ea,si acum el tre sa stea sa si gaseasca cuvintele,nu poate s-o jigneasca asa rau... dar cu mine putea sa faca orice,eu nu aveam sentimente.
noi ne am mai vazut dupa 2 zile,am trait ultimele clipe de amor.
A ramas ca pina vineri sa termine cu fata,eu ea-m luat nr de tel ca sa fiu sigura,daca nu putea el sa i vorbeasca o faceam eu.
a doua zi de dimineata la ora 10 in timp ce eu eram la munca,ma suna o tipa si ma face cu ou si cu otet,sa nu ma mai apropii de el...a mai spus unele lucruri pe care le putea sti doar de la el.
Asta a fost, eu eram intr-o relatie de 2 ani cu EL,iar asta de 2 saptamini.EA a cistigat,eu nu am mai vrus sa aud de el.
Spre multmirea orgoliului meu,dupa 2 saptamini EL ma invita la mare,eu l am refuzat,cu mare greu il mai iubeam,dar mai mult,in acel moment,ma iubeam pe mine
Postat de illussion pe 10 Noiembrie 2008 la 10:10
in materie de despartiri urate pot spune ca am o vasta experienta, din care am invatat multe, dar am si suferit de`o potriva.
am fost cu alex 5 luni dezile. stiu, nu pare mult, dar in tmpul asta am ajuns chiar sa tin la el si sa cred ca si el simte la fel pt mine. pana la urma el a fost cel care a umblat dupa mine si a insistat sa fim impreuna desi era cu una din prietenele mele. a facut el ce a facut si a reusit ca ea sa se desparta de el, iar a 2a zi am iesit impreuna. totul a fost frumos, mai putin parte a in care a trebuit sa ma intalnesc cu prietena mea si sa ii povestesc ce am facut..in mare relatia a mers bine pana prin februarie cand ceva a inceput sa scartaie. am aflat de la o ospatarita d la restaurantul matusii lui , cu care maintelegeam destul de bine, ca el e cu o fata d 16 ani din chitila si ca aceasta "relatie" a lor care consta in intalniri d weekend , plimbari in parc si la film,dura de la revelion.dar ca el nu vroia sa s desprta de mine pt k il ajutasem cu multe lucruri si spera ca o voi face in continuare. am incercat sa discut cu el p tema asta dupa c i-am tras d limba p prietenii lui, spunandu`le ca jtiu tot.ei s-au dat d gol si mi-au dat mai multe detalii.el insa a negat tot. am continuat cu farsa asta de relatie, caci asa devenise,pana la jumatatea lui martie, cand am facut pasul decisiv, p care el il astepta de mult. stabilisem in urma cu cva timp sa mergem cu gasca la munte. am inceput sa imi dau seama ca fac pregatiri pt aceasta plecare dar ca eu nu am fost inclusa in planuri desi stia ca eu am avut ideea si ca imi doream f mult sa merg. a plecat la munte fara sa imi spuna, crezand ca eu nu stiu.cand au ajuns akolo o prietena de`a mea l-a sunat p un tip kre a plekt cu ei si l-a interbat cn mai e p akolo,iar ala i-a spus ca e alex cu gagiksa, cutare si cutare. prietena mea a zis k nu are cum sa fie alex cu gagiksa ptk io sunt langa ea in momentul ala,dar tipul a zis k e cu o fata elena, care e gagicasa:))) ce am facut eu ulterior? am pus mana p telefon si i-am dat un mesaj lui alex in kre ii uram toate cele bune :)) si km asta a fost tot.nici un raspuns d la el, nimic. iar knd s-au intors am aflat ca atunci knd a primit mesajul telefonul lui era la un prieten, ovidiu, care era si el la munte.ovidiu i-a zis: vezi ma k ai primit un mesaj d la Luyza. iar alex l-a citit si s-a schimbat la fatza. intrebat ce i-am scris, idiotul a spus: a..nu..nimic..doar d astea k ii e dor d mn si asa mai departe:) am aflat ca si tipei andreea i-a facut la fel, nu aluat`o la mmunte ptk a plecat drind sa s cupleze cu acea elena..cu care a stt toata vara pana in momentul in care i s-a fc dor d mn si a inceput sa ma sune si sa imi spuna ca iie dor de mine. knd mam iintors in bucuresti m-a implorat sa ma impac cu el. i-am spus k nu are rost, ca m-am ars odata si k nu o sa mai am incredere in el. toata lumea a zis k vrea sa s impace cu mn doar k sa il ajut la restnte. dar incepusem sa cred k s-a skimbat. nu a fost asa, ptk imediat dupa restante , la fel d delicat ca prima data, s`a cuplat cu alta si mi-am dat seama ptk atunci cand era si fata respectiva la restaurant imi zicea: nu t poop k sunt racit si alte stupiditati d astea:)) am plekt din bucuresti pt o saptamana iar in tren i-amdat un msj: data trecuta knd ne-am impakt ma implorai sa t iert si imi jurai k nu o sa mai faci ce ai facut...sa nu mai indraznesti sa incerci sa t impaci vreodata cu mine.
acum nici makr nu n mai salutam..adik el ar vrea sa fim amici f buni cum am fost si dupa prima despartire, dar el e genul d om caruia daca ii dai un deget iti ia toata mana, si mai bine ma fac ca nu il cunosc decat sa pic iar la vrajeala lui ieftina:)) oricum numai avem nici o treaba-l-au dat afara d la facultate, umai suntem nici makr colegi, iar eu incerc sa il evit kt mai mult cu putinta
Postat de MissMe2 pe 10 Noiembrie 2008 la 10:22
Cea mai urata despartire?Urata nu cred ca a fost..nu ne-am batut..nu am tipat unul la celalalt.cred ca a fost cea mai "neasteptata" despartire.
Eram impreuna de 4 ani(aproape), locuiam impreuna de vreo 3, ne intelegeam bine, ne iubeam(cel putin asa cred).el nu a fost niciodata genul "romantic" care sa ma surprinda cu "atentii".in toti cei 4 ani nu am primit niciodata macar o floare(nici macar de ziua mea)..am "trecut" cu vederea aspectul asta-nici eu nu sunt o "mare romantica-..desi recunosc ca uneori ma cam "durea" cand vedeam ca prietenii nostri le duceau iubitelor lor flori cu varii ocazii si eu nu primeam nimic nimic..in fine nu asta e important.
Ideea e ca nu a fost niciodata interesat-sau nu a lasat sa se vada-sa-mi arate ca sunt "speciala" pentru el.era destul de rece dp acesta dv.
Dupa aproape 4 ani de stat impreuna am inceput la un moment dat sa am anumite banuieli..cu privire la existenta unei alteia.l-am intrebat, mi-a raspuns ca nu m-a inselat, DAR DACA AR AVEA OCAZIA AR FACE-O.
am crezut ca-mi pica cerul in cap, m-am enervat, am vrut sa fac scandal dar nu am facut-o.am incercat sa ma calmez, m-am bagat in pat si am incercat sa adorm.bineinteles ca nu am reusit..el s-a bagat in pat langa mine o jumatate de ora mai tarziu si a adormit in 2 min.iar eu am stat si am plans ca fraiera ore bune.cateva luni am tot incercat sa "trec" peste remarca facuta de el..nu am reusit.aveam impresia ca o iau razna,orice lucru facea deveneam "crizata", geloasa etc.
Dupa jumatate de an i-am spus ca nu mai pot sa traiesc cu aceste indoieli.Ma durea ingrozitor,il iubeam cum n-am iubit pe nimeni.A incercat sa ma convinga ca nu e nevoie sa ne despartim si ca a spus ce a spus pentru ca barbatii sunt niste "vanatori" ...si ca ar trebui sa apreciez macar ca a fost sincer.
SINCER, imi doresc mai mult decat orice pe lumea asta sa simta si el macar 5 minute in viata lui ceea ce am simtit eu atata timp-sa-l roada indoielile macar cateva minute, sa se simta ultimul om de pe lumea asta, sa simta ca cea care ii spune ca-l iubeste nu are nici un pic de respect fata de el.Am "inchis" ochii la diverse lucruri mult timp, m-am simtit o "oarecare"de fiecare 1,8 Martie, de fiecare zi de nastere(cand el nu facea niciun gest).am trecut pe asta pentru ca il iubeam.
Inca il mai iubesc si au trecut 2 ani de cand ne-am despartit.II doresc tot ce-mi doresc si mie, DAR sa dea Dumnezeu sa simta si el ce am simtit eu
Postat de Fosta membra Kudika.ro pe 10 Noiembrie 2008 la 10:22
din cate am citit mai sus.. am realizat ca sunt cea mai fericita. dupa o relatie de 4 ani mi-am dat seama ca nu am nevoie de persoana pe care o iubesc alaturi de mine, o pot iubi foate mult si fiind departe sau cu altcineva.. ne-am despartit si am ramas cei mai buni prieteni.. ma iubeste si-l iubesc!
Ina
Postat de Wicked_Girl pe 10 Noiembrie 2008 la 10:23
L-am cunoscut cand aveam 15 ani.El,lucra la o sala de calculatoare in apropiere de casa mea.Dupa un an,mi-a spus ca ma place ,din senin.Nu am stiut cum sa reactionez,nu il placeam deloc ,dar ma facuse curioasa,vroiam sa il cunosc mai bine ,credeam ca as putea invata multe lucruri de la el(singurul lucru pe care l-am invatat de la el a fost tradarea).Dupa trei zile eram indragostita de el,imi placea la nebunie cand ma tinea in brate,cand ma saruta,cand ma mangaia,cand imi spunea ca sunt frumoasa si ca-i e dor de mine mereu.Dupa 6 luni m-am culcat cu el(a fost primul).Ne-am mai iubit inca doua luni,dupa care a trebui sa plece la campina ,pentru a da examen la Academia de Politie,Pe care l-a picat.Desi in tot acest timp simtisem de cateva ori ca a calcat stramb,nu aveam insa nicio dovada a infidelitatii lui.Nu mi-am dat seama nici de data asta.Acolo intalnise o alta fata,se culcase cu ea la Campina ,iar relatia lor a continuat si in Bucuresti.M-a vizitat imediat abia dupa 3 zile.L-am consolat ,l-am imbratisat si am facut dragoste.Apoi a incetat sa ma mai sune,nu m-a mai vizitat si nu mi-a mai raspuns la telefoane.O prezentase deja tuturor cunoscutilor nostri pe noua lui mare iubire.Toti imi povesitsera de ea si de cat e de fericit el cu ea.Am plans incontinuu timp de doua saptamani,nu mai mancam ,nu mai ieseam din casa,nu ma dadeam jos din pat,ai mei vroiau sa ma duca la doctor(lucru care m-a determinat sa incetez )Am hotarat sa ma duc la el acasa,pentru a imi lua cele cateva lucrusoare ramase la el.M-a invitat sa stau jos ca sa imi explice cum si ce s-a intamplat.Mi-a spus tremurand si intr-un mod penibil ca inca ma iubeste ,dar o iubeste si pe ea.Ii zambeam,iar el ma ruga sa zic ceva,sa strig,sa il injur,sa il lovesc.I-am zambit din nou, spunandu-i ca nu voi linge acolo unde am scuipat si am plecat..
http://fetitanemernica.blogspot.com/
Postat de dinu_57 pe 10 Noiembrie 2008 la 10:41
Aveam 20 ani cand, dupa o relatie de un an, am aflat ca primul barbat din viata mea inca mai oscila intre mine si fosta iubita care era blonda(eu bruneta).Dupa o noapte de dragoste , in timpul unei plimbari , i-am cerut sa decida pe loc :blonda sau bruneta!Mi-a raspuns ca nu se poate decide. I-am intors spatele si am plecat sparand din tot sufletul sa ca va face tot posibilul sa ma retina. Nu a facut-o nici atunci si nici mai tarziu. In scurt timp s-a casatorit cu blonda. Am suferit cumplit dar nu am aratat.Mi-a ramas in suflet , mai ales ca nu consumasem toata iubirea de care eram in stare la acea vreme.Mi-am continuat viata si eu, fara a-l cauta si fara a afla ceva despre el.Dupa 30 ani (acum am 51 de ani) m-a contactat telefonic cerandu-mi sa ne intalnim. I-am raspuns ca nu doresc acest lucru. Dupa atatia ani (30 ani), in momentul convorbirii telefonice am avut aceleasi emotii de la 20 ani si am simtit aceeasi durere ca atunci.

Postat de mutzy pe 10 Noiembrie 2008 la 11:07
buna, la toata lumea. M-am gandit sa raspund si eu concursului acestuia, pentru ca si eu am trecut printr-o despartire urata, acum un an si ceva de zile. relatia despre care vreau sa va vorbesc nu era de ani intregi sau ceva de genul acesta. eram de 4 luni impreuna, dar aceste 4 luni faceau cat 4 ani. ne cunosteam cam de un an, eram amici dar nu credeam ca putea fi ceva intre noi, nu mi-l puteam imagina ca fiind iubitul meu. dar s-a intamplat si am avut, timp de 4 luni o relatie super, ieseam in oras, in calatorii, ne petreceam foarte mult timp impreuna. era perfect. numai ca eu imi facusem planuri(cu cateva luni inainte sa fim impreuna)sa plec sa muncesc in Statele Unite, pentru 3 luni jumatate. Am discutat despre acest lucru si a zis ca este in ordine, ca ma asteapta ca nu este nicio problema, atata tipm cat si eu o sa ii fiu fidela. Normal ca urma sa ii fiu fidela, nu conta timpul, atata timp cat urma sa ma intorc la el.am plecat in America, discutam zilnic pe messenger si saptamanal la telefon, totul era ok, ne era dor unul de celalalt, ne spuneam lucruri frumoase, ca ma asteapta, ca ma doreste, ca ma vrea, dar o sa reziste pana in octombrie cand aveam sa ma intorc eu. imi spunea ce faceain fiecare zi, care era programul lui, planurile lui, eu faceam la fel. relatia nu parea sa se raceasca, ba din contra. eu ii eram fidela pe deplin asa cum stabilisem. numai ca, pe la jumatatea lunii august, ceva s-a schimbat. timp de o saptamana, nu mi-a mai dat nisun semn pe messenger, nicun mail, iar telefonul era inchis. nu stiam ce se intampla, parca eram nebuna, simteam ca era ceva, dar nu stiam ce, ma gandeam la toate posibilitatiel, ca a avut vreun accident, ca era bolnav....nu stiu. apoi, la un moment dat a aparut p[e messenher, l-am intrebat ce se intamplase, care era problema. si atunci mi-a spus ca e confuz, ca nu stie ce sa faca, se intamplae ceva, eu tot nu intelegeam.confuz despre ce?intalnise pe altcineva-deja nu mai puteam sa respir..m-am gandit ca se culcase cu altcineva-eram gata sa il iert. i-am spus ca e ok, ca s-a intamplat, te iert, dar nu era asta-se indragostise de altcineva, ca nu a avut asta in plan, dar s-a intamplat. deja nu mai stiam ce e cu mine, lacrimile imi curgeau siroaie, camera se inavartea cu mine. l-am rugat sa se mai gandeasca, poate se mai poate face ceva, sa nu ne despartim, sa discutam, mi-a spus ca nu se mai poate si ca o sa ne despartim aici, am izbucnit intr-un hohot de plans, nu mai vedeam ce scriam, tremuram toata. atunci am avut puterea sa ii spun ca ii doresc toata fericirea din lume si ca am putea sa ramanem prieteni, macar de dragul trecutului. mi-a zis ceva...dar nu mai eram in stare sa mai citesc....dupa..m-am ingropat in munca, sa nu ma mai gandesc, ma trezeam la 7 dimineata si ma culcam la 4 noaptea, nu putea sa imi scot din minte faptul ca nu mai eram impreuna, ca nu amia veam prieten, era ireal ce se intamplase, ca un vis urat. nu puteam sa ma apropii de nimeni, nu vroiam. numai dupa ce am ajuns inapoi in Romania, mi-am dat seama ca el nu mai era, si eram singura. Multa lume mi-a spus ca a fost mai bine ca s-a terminat totul intre noi, el acum a ajuns foarte rau, prietenii l-au parasit, are o slujba injositoare. dupa atata timp, inca ma mai intreb oare daca am fi continuat relatia, unde am fi ajuns. a fost o despatire foarte grea, pentru ca intre noi erau cateva mii de kilometri, era facuta pe messenger, nu a avut curajul sa imi spuna la telefon, si pentru ca intre noi era ceva puternic, dar care s-a sibtiat in scurt timp, poate ca era ceea ce eu credeam.
o zi buna tuturor,

Flori
Postat de butterfleya pe 10 Noiembrie 2008 la 11:07
Am avut destul de multe despartiri urate insa cea pe care nu o pot uita si pe care o consider eu cea mai urata a fost cea care a pus capat primei mele iubiri.Relatia noastra era minunata, in perioada cat am fost impreuna uitasem de prieteni,de rude,eram numai noi doi si credeam ca asa o sa fie mereu.Insa realitatea a avut grija sa ma trezeasca din visul in care traiam si din care refuzam sa ma trezesc.Sau poate ca eram prea indragostita ca sa vad adevarul.Desi am luptat cu toate fortele mele pentru ca acea relatia sa reziste,chiar impotriva parintilor mei care nu erau de acord cu relatia noastra totul a fost in zadar.Chiar daca in ochii mei el era barbatul perfect nu era nici pe departe asa,in trecut avusese probleme cu drogurile si inca nu era total strain de aceste lucruri.Dupa cateva luni de relatie in care el s-a comportat cu mine extraordinar a venit si momentul despartirii care m`a destabilizat psihic.Totul a inceput cu o discutie pe care am avut-o eu cu cel mai bun prieten al lui care imi spunea ca in urma cu o seara imi vazuse prietenul in oras cu o alta femeie.Desi am refuzat sa cred in sufletul meu s`a produs o ruptura pe care nimeni nu o mai putea reface.Am discutat cu prietenul meu despre spusele amicului lui si culmea rautatii ca sa nu spun altcumva,mi`a reprosat tot el ca nu am incredere in el si ca ar fi mai bine sa ne despartim pentru ca el nu poate fi impreuna cu cineva care nu are incredere in el.Mai tarziu am aflat ca el ma insela de ceva vreme cu respectiva.Desi am picat in depresie dupa aceasta despartire am avut taria de a nu-l mai cauta.Dupa un an de la despartire, printr`o coincidenta nefasta s- intamplat sa facem revelionul in acelasi grup de persoane.Desi,fiind fara prietena,a inceput sa isi ceara scuze pentru ca a fost un prost si s`a purtat urat cu mine i-am raspuns ca eu nu traiesc in trecut si ca pentru mine nu e decat un fost.De atunci nu m-am mai intalnit deloc cu el.
Varianta pentru tiparire