Cea mai urata despartire!

Cel mai neinspirat cadou de Craciun primit vreodata

Addutza Postat pe 10 Noiembrie 2008 15:21
cea mai urat? poate k am mai multe dar, o pot spune pe cea kre m-a durut cel mai mult: avem 1 an si 8luni de knd eram cu un baiat si ne simteam ff bn, ne iubeam, knd se trezeste surioara mea "cea scumpa" sa sa se cupleze cu fratele prietenului meu...asa k eram 2 frati cu 2 surori...aiurea nu?..ok...a mers asa 4 luni knd primesc un msg in kre iubitul meu imi spunea k nu vrea sa mai auda de mn, cum am putut sa imi bat joc de el si tot felu de chestii din astea.din acel moment nu am reusit sa aflu nimic de el dekt abia dupa 4 zile...nu stiam ce se intampla...am sunat la el aksa imi raspundea fratele lui...ma duc la lic nu era...dupa 4 zile ma suna "prietena" lui si imi spune sa nu il mai kut k pe ea o iubeste si bla bla bla ...fff tare, nu?dupa 3 luni reusesc sa vb cu el si il conving sa imi spuna ce s-a intamplat pt k simteam k minte si imi raspunde: "promiti k nu mai spui la nimeni?....fratle meu m-a amenintzat k se sinucide dak nu renuntz la tn k sa se poate el ksatori cu sora ta"... nu imi venea sa cred dar, asta e adevarul..."si ff frumos"...knd am reusit sa trec peste...se desparte si somea de fratele sau:(...asta e...se mai intampla...important e k nu a murit nimeni
Cand tratezi pe cineva frumos nu cred ca acea persoana are dreptul sa vina sa zica "gata" si atat. Nu are dreptul. Noi datoram explicatii tuturor, ne motivam faptele prin argumente. Daca facem asa, atunci ori suntem superficiali ori ignoranti ori nu apreciem ceea ce ni se ofera. Eu nu spun sa mergem sa inselem si apoi cand se spune gata sa facem pe prostii ca "dar vai...dar ce am facut?". Ete inocentul , agatat de breloc! Nu, insa cand tu ai dat ceea ce a fost mai frumos si ai incercat sa faci o relatie sa mearga, atunci da, meriti o explicatie. In special daca sunt ani de relatie. Macar pentru timpul investit. Am avut o relatie, in care s-a mintit. Nu de catre mine. De partea cealalta. Sincer, dupa ani, minciuna aia a durut si mai mult. Am concluzionat ca daca mai repede afli adevarul, mai putin suferi. Conluzia: faptele trebuiesc motivate. Nu poti sa iei un topor sa dai cu el in capul unui om necunoscut si apoi sa pleci, fara sa explici gestul. Nu poti sa injuri pe cineva din senin si sa pleci. Ai discernamant. Asa e in orice relatie: de la prietenie la iubire. ADEVARATA iubire nu se pierde niciodata. NU te scoli dimineata, dupa 10 ani, si te-ai "plictisit" de celalalt. Asta inseamna ca erai deja plictisit de la inceput si nu a fost iubire. Asta inseamna ca in loc sa iubesti pe cineva cu adevarat, te-ai "educat" sa il iubesti, deoarece corespundea cu scopurile tale. Iubirea se vede la greu si nu numai cand e toata lumea happy. Am avut ocazia sa vad un cuplu in care parea ca nu mai exista iubire. Ei bine cand el s-a imbolnavit, ea s-a transformat deodata in cineva disperat etc. Pana atunci parea ca totul e tern si chiar se gandea la o despartire. Atunci si-a dat seama ca de fapt, chiar daca ii uraste unele chestii, il iubeste per total. Asta e, the big picture. Cine crede ca pasiunea aia "animalica" va rezista mereu, se inseala. Relatia devine respect si iubire pe alte planuri, cu timpul. Obisnuinta intervine cand nu a fost iubire, desi s-a afirmat ca e. Depinde de capacitatea ta de a oferi si a gasi moduri in care sa tii acea legatura aprinsa. Daca totul e sex si atat, atunci nu tine. NU se poate sa te scoli dimineata, fara motive, si sa constati ca "te-ai plictisit". Pentru ca orice are o motivatie. Te-ai plictisit pentru ca: te simti ca o servitoare, te bate, ea/el inseala, te ignora etc. Orice are motivatie. Orice... ps. In orice relatie datoram ceva celuilalt. Orice relatie e bazata pe "schimburi, avantaje si responsabilitati". Responsabilitatea este aceea care te indeamna sa ai decenta sa iti motivezi reactiile. pps. Nu trebuie sa "stea acolo". Trebuie sa motiveze. Despre asta era vorba. Nu sa stea acolo...
Postat pe 10 Noiembrie 2008 15:26
Nu cred ca o sa pot romanta asa frumos, cum au facut alte fete, despartirea mea urata. Nici nu a fost asa urata comparativ cu ce am citit aici, doar ca pe mine la momentul respectiv m-a marcat puternic. Diferenta fata de celelalte este ca despartirea mea urata a avut o continuare ca de filme siropoase. Inceputul: ne-am cunoscut in anul I de facultate si am fost colegi si prieteni in grup pana la inceputul primaverii. Am nceput sa iesim impreuna si era foarte frumos ...cu fluturasi in stomac, cu transpirat palmele cand ne tineam de mana. Totul a fost ok pana in august cand a inceput sa gaseasca scuze/motive sa nu ne vedem. Inceputul sfarsitului: l-am sunat intr-o zi dorind sa trec pe la el si a motivat ca are programare la dentist...banuind deja ca ma evita l-am intrebat calm cand crede el ca am putea sa ne mai vedem, iar raspunsul a venit la fel de calm :"cand incep cursurile la facultate!". n-am fost in stare decat sa ingan "bine", am trantit telefonul si am plans cam 4 ore. Continuarea: a fost de trista amintire, pentru ca ne vedeam la cursuri, iar eu nu eram in stare nici macar sa-i raspund la saluturi, abia in anul III ii raspundeam monosilabic. Apoi ni s-au despartit drumurile si nu ne-am mai vazut nici macar intamplator pana la varsta de 26 de ani. Happy end: Intr-o dupa-amiaza de decembrie el facea armata la TR, iar eu mergeam la biblioteca si m-a vazut , el fiind in masina, a sarit mai-mai sa-l calce masinile pe strada, a fugit dupa mine si m-a invitat in oras. Am acceptat in ideea sa aflu de ce mi-a dat papucii atunci fara nci un motiv. Mi-a spus ca a fost un copil prost in acel moment, ca avand 19 ani a considerat ca lui nu-i trebuie relatie serioasa asa cum se preconiza cu mine, pentru ca intr-adevar nu avea ce sa-mi reproseze. Mi-a mai spus ca a regretat destul de repede prostia facuta, dar, cum eu nici macar nu-l salutam a considerat ca era prea suparata pe el ca sa-i accept scuzele atunci si sa-i mai dau o sansa. Intr-o saptamana de la prima iesire aveam deja cheia de la el de acasa, 2 rafturi libere pentru schimburi, iar acum, la 5 distanta, suntem casatoriti de 4 luni.

Postat pe 10 Noiembrie 2008 15:33
Cea mai urata despartire�nu e chiar subiectul pe care imi place sa-l dezvolt,insa cred ca unele lucruri chiar trebuie uitate�oricum voi rezuma o parte din ce a fost pentru mine mai mult decat dezamagitor si trist� Era sfarsitul verii,eram la aniversarea celei mai bune prietene.Ce noapte!Am dansat,eram euforici cu totii!Mai ales ca prietena mea,A. era cuplata cu unul dintre cei mai buni prieteni ai iubitului meu,deci ne simteam toti foarte bine impreuna. Atunci pot spune ca l-am redescoperit pe G�eram de vreo doi ani impreuna,iar la un moment dat lucrurile nu mai mergeau exact cum ne-am fi dorit,insa noaptea aceea a fost intr-adevar speciala� Peste cateva zile,aflu ca prietena mea s-a despartit de D.Stupoare mare in randul tuturor.Suferea,a plans pe umarul meu�ne sunam si intalneam zilnic,il rugam pe G. sa vorbeasca cu D.,poate mai era ceva de facut� In schimb,relatia mea cu G. mergea din ce in ce mai bine�si parca ma simteam vinovata de fericirea mea ,atunci cand cea mai buna prietena suferea atat de tare�Dar eu si G. am fost alaturi de ea si incercam sa o sustinem cat puteam noi mai bine� Intr-o zi,se facuse deja toamna,A imi spuse��Auzi,relatia ta cu G cum mai este?Il mai iubesti?Mai esti geloasa?�Eu am ramas putin surprinsa�si i-am raspuns clar ca G ma iubeste parca mai mult ca niciodata,cat despre geloasa,G avea toata libertatea� *Mi-e greu sa povestesc,pare fals si nesemnificativ�de ce?Pentru ca nu as vrea sa ii mai dau o mare importanta acestei etape� Asa ca o sa trec peste detalii pentru ca pur si simplu nu pot� Prietena mea A. incepuse sa iasa cu G pentru a vorbi in legatura cu fostul ei iubit,D. Lucrurile au denaturat�si�m-am trezit ca G,cel mai bun prieten si iubit in acelasi timp ma insela cu cea mai buna prietena� Am vorbit cu amandoi�in fata lui chiar am plans(regret enorm asta) pentru ca nu intelegeam,nu concepeam�cum paote sa-mi faca asa ceva?Si de ce tocmai cu ea�???Sunt atatea femei,atatea�dar el a ales-o pe ea�De ce? Iar ea�mi-e greu sa descriu ce am putut simti� Parca as fi plecat intr-un razboi cu o intreaga armata dupa mine ca sa descopar pe frontul de lupta ca aliatii imi erau de fapt inamici� M-am purtat exact ca un copil�singur si ratacit�cautam raspunsuri,credeam ca nu mi se intampla mie.Mi-era rusine de ce am putut simti pentru el,ca am fost o naiva,ca am crezut in ea,in el�a fost o perioada de negare totala,o negare a sinelui. *Sunt o fire prea sincera sa ascund ceva..le-am zis amandurora ce simt�dar ce m-a durutsi mai mult?NU LE-A PASAT! Nici macar o secunda�si parca nu mai eram eu;parca abia intrasem in lumea asta,de oameni falsi,snobi,ipocriti� I-am vazut apoi de mana ,prin diferite localuri�toti prietenii ma intrebau cum de s-a intamplat asta,de cand ,de ce sin u faceau decat sa alimenteze un strigat launtric pe care eu vroiam sa il innabus� Inca sunt impreuna�dar nu ma mai doare atat�cert e ca de atunci pastrez in minte vorba aceea din intelepciunea batraneasca,pe care mai ca o uitasem:�Fereste-ma Doamne de prieteni,ca de dusmani ma feresc si singur!�
yssabellblue Postat pe 10 Noiembrie 2008 15:35

ancasobo Postat pe 10 Noiembrie 2008 15:41
Pe 26 octombrie implineam un an de cand eram impreuna cu prietenul meu. Pe scurt: cu 2 zile inainte ne-am certat dintr-o prostie; pentru asta a dat cu piciorul la toate planurile care le aveam sa petrecem weekendul impreuna si a mers la o intalnire cu prietenii indiferent de cat l-am rugat sa nu mearga. Nu a contat cat m-am rugat de el la telefon, nu a contat cat am plans...
blackcryss Postat pe 10 Noiembrie 2008 15:51
ce mai urata despartire,prima si singura care inca si acum ma doare cand ma gandesc a fost acum un an....prima oara cand am iubit si am fost iubita,totul a fost ca un vis frumos,chiar daca stiam ca va fi o iubire interzisa...el rom eu romanca,parinti mei nu la-r fi acceptat pt nimic in lume,are 2 copii care locuiec la el...totul a fost atat de frumos,eram fericiti,simteam ca el e pt mine si eu pt el,au fost 2 ani in care am simtit iubirea adevarata si eram cea mai fericita fata din lume,chiar daca stiam ca nu il voi avea pt totdeauna....dar a venit vremea ca pt copii lui sa aiba acasa la el o femeie,as fi preferat sa isi aduca o bona sau orice altceva dacat.....intr-o seara cand am iesit de la lucru ma asteptat in bar ca sa imi zica ceva important....in urama cu cateva zile lam simtit distant si cam rece,uneori avea lacrimi in ochii si il durea ceva...dar am asteptat sa ii zica care ii problema pana in seara aia....am ajuns in barul cu pricina. Am insistat sa imi zica mai repede care ii problema si dupa insistentele mele a inceput...**mi-e foarte greu sa iti zic dar nu mai pot continua cu minciuna...mam insurat!(am zambit prima oara caci el tot zicea ca tra sa se insoare sa isi schimbe numele)...si la-m intrebat daca pt nume si mi-a raspuns ca sta la el...:(( am incercat sa ma abtin sa nu plang,si la-m intrebat daca o iubeste si daca ii fericit si mi-a raspuns ca nu dar asa o vrut maica-sa...nu am putut zice absolut nimic caci daca imi deschideam gura izbucneam in pland....atat am reusit sa zis..... -vreau sa plec....inainte sa urc in masina ma strans in brate si mi-a zis ca inima lui mereu va bate pt mine ....in momentul in care am ajuns in masina am inceput sa urlu de durere,sa plang pana mi sa-u terminat lacrimile.in acel moment nu mi-am mai vazut rostul in lumea asta fara el...omul care ma facut fericita pt care am luptat,pt care am sperat ...cu care am trecut peste toate obstacolele si rautatile,omul care ma facut sa ma simt in al 9-lea cer,si cu care aveam de gand sa merg pana in panzele albe impreuna cu el,simtem ca pot face orice in lumea asta caci ma simteam protejata..nu am vrut sa recunosc ca ziua care era de stiu ca o sa vina a venit asa de repede...suntem in 10.11.2008 iar iubirea mea pt el a ramas aceasi....blestemand ziua in care maica-sa a facut alegerea in locul lui,uitand ca are 31 de ani...
onutza_2u Postat pe 10 Noiembrie 2008 15:59
De la: concursKudika, la data 2008-11-09 16:09:56Kudika si www.charm.ro te provoaca la concurs! Povesteste-ne care a fost cea mai urata despartire prin care ai trecut vreodata si noi te premiem! Credeai ca ai avut numai de pierdut cand ai primit cea mai urata pereche de papuci din viata ta?! Ei bine, iata ca lucrurile nu stau chiar asa! Noi iti oferim un premiu de consolare din partea www.charm.ro pentru unul dintre cele mai urate momente din viata ta! Ce trebuie sa faci? Sa ne povestesti postand un raspuns in acest topic despre cea mai urata despartire din viata ta! Peste 10 zile noi vom citi toate postarile si vom premia cea mai urata despartire! Concursul se desfasoara in perioada 10 nov - 20 nov 2008. Castigatoarea va fi anuntata pe email si in cadrul acestui topic din forum. Vor fi luate in considerare numai raspunsurile postate in acest topic de forum. Premiile sunt oferite de www.charm.ro si constau in doua seturi: TIGI Catwalk Fashion Boost Gift Set ESTEE LAUDER Beyond Paradise Coffret
P_R Postat pe 10 Noiembrie 2008 16:08
Am cunoscut si eu aceasta nebunie numita iubire. Eram in vacanta de vara la tara la bunici. In fiecare sambata ma duceam cu toate prietenele mele la discoteca, locul unde l-am cunoscut si pe EL. Dupa lungi priviri insistente si-a facut curaj si a venit sa stam de vorba. Asa a inceput totul. Apoi ne vedeam in fiecare seara si pana atunci mai vorbeam de cateva ori la telefon. Eram pe cel mai inalt norisor, pe cea mai inalta culma a fericirii. Il iubeam din tot sufletul si imi jura ca si eu sunt prima lui iubire. Desi familia mea nu era de acord cu relatia noastra, nu m-a interesat, ne vedeam pe ascuns si ne faceam planuri ca dupa terminarea facultatii sa plecam in strainatate impreuna,nimic in afara de iubirea noastra nu mai conta,cel putin ptr mine.Fiindca aveam foarte mare incredere unul in celalalt, am facut schimb de parole de messenger. Totul a fost ok, pana intr-o seara, cand din plictiseala m-am hotarat sa ma uit si pe mail-ul lui,fiind convinsa ca nu am sa gasesc nimic. Insa mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca primise un mail de la o prietena de la tara in care ii spunea cat de dor ii este de el si de sarutarile lui fierbinti. In momentul acel inima mi-a stat in loc,imi venea sa tip, sa plang...nu puteam accepta asa ceva, vroaim o explicatie. L-am sunat si i-am spus ce am aflat, a incercat sa ma minta in continuare,venind la mine cu o scuza total neplauzibila, asa ca ne-am despartit. Am suferit luni intregi, in fiecare seara plangeam si imi aminteam de clipele frumoase si inima mea nu putea sa inteleaga cum a putut el sa puna in pericol relatia noastra de peste un an. Dupa o perioada, m-a cautat,imi spunea cat de mult a gresit si ca ma vrea inapoi, ca in tot acest timp nu m-a putut uita si ca ma iubeste la fel de mult. Bineinteles ca nu am putut sa rezist, cand am auzit asta inima mea a explodat de fericire, crezand ca totul va fii si mai bine ca la inceput. A fost perfect aproape o jumatate de an, pana intr-o dimineata, cand abia iesisem de la un examen si primesc un mesaj de la el,care de fapt nu imi era adresat,zicand ca urmeaza sa ne vedem la o anumita ora,lucru care nu era posibil, ptr ca el era plecat din localitate ptr cateva zile, era clar ptr o alta tipa,dar gresise expeditorul. L-am sunat imediat si la fel a venit o scuza total penibila. Atunci am hotarat sa ii pun punct definitiv,chiar daca cateva luni bune am suferit nespus, ma schimbase mult aceasta experienta,facandu-ma sa nu mai am incredere in nimeni si sa uit ce inseamna sa zambesti.
Allexxya Postat pe 10 Noiembrie 2008 16:21
Buna ziua, sa va prezint putin situatia mea: in urma cu 2 luni m-am despartit de iubitul meu cu care am fost 6 ani, a fost o despartire urata..care a dus si la concedierea mea de la locul de munca el fiind prieten cu fostul meu sef...in prezent situatia se prezinta astfel...face la adresa mea tot felul de afirmatii nefondate si care nu au nici un sambure de adevar, de exemplu ca in momentul in care am avut un accident de masina in urma cu 2 saptamani(tamponare) as fi fost drogata, ca ma prostituez,ca sunt o c.... ordinara, ca o sa ma distruga, ca nu o sa ma mai angajeze nimeni in orasul in care locuiesc, in urma cu 2 zile mi-am gasit masina cu capacul de la rezervorul de benzina aruncat langa,a fost in casa unde locuiesc momentan si s-a uitat prin dulapuri(eu locuiesc la o prietena)si etc.
cmonutu71 Postat pe 10 Noiembrie 2008 16:23
Cea mai urata despartire a fost atunci cand au intervenit parintii mei din cauza etniei sale ...ne iubeam si era totul atat de frumos ...chiar speram la un viitor serios impreuna ...insa toate au trebuit sa se termine atunci cand mama mi'a spus ..ca nuh este pentru mine,ca merit ceva mai bun ..a fost o experienta foooarte urata ....si trista ...
biu Postat pe 10 Noiembrie 2008 16:29
WOw ...cate persoane care au suferit ....Incredibil.Da sa mai adaug si eu una.A mea poveste.Am 24 de ani,ma NUMESC Elena si ..aceasa este povestea mea.Stau in fatza calc in bratele mele,Alexandru, iubirea mea mika doarme.Totul a inceput in 2004,august in sala de curs,permise auto.L-am vazut si a fost dragoste la prima vedere, cel putin din partea mea.Peste 2 saptamani iesim impreuna primul sarut...A fost superb.Il iubeam enorm,a-si fi facut orice si cand spun orice ...zi apsolut orice e posibil.Ma visam deja sotia lui,mama copiilor lui.Si visul s-a implinit.Pe 25 dec 2005m-a cerut de sotie si mi-a zis ca vrea sa avem un copil.Eram ..wow super fericita.Pe 6 ian 2006 aflu ca sunt insarcinata,nu va pot spune ce era in sufletul meu.Eu si iubirea mea vom fi parinti,vom fi o familie.A fost si el super fericit...dar fericirea noastra a durat o sapt.Vineri 13 2006 am primit un tel de la mama lui (oe care el o anuntzase) sa fac avort ca eu si Florin nu putem avea un copil.M-a sustinut el la inceput dar mai tarziu,mai exact 2 luni de sarcina , mi0a zis tre sa renuntzam la copil nu il putem avea...a fost credetima super super dureros.Am zis ca nu pot face avort..si nu putem renuntza.Suntem noi,ne iubim,vom lupa vom reusi.Dar mereu a zis:nu elena ...e mai bine cum zice mama.Normal ca eu nu am renuntzat sinu am facut avort,si pt asta mi-a zis ca sunt o proasta, ca de ce imi stric viatza,ce voi face cu un copil singura ca el cu sigurantza nu va participa la cresterea acestui copil.Si a inchis conversatia cu :"Fata tu gandestete bine ce faci.Eu nu vreau sa mai aud nici de tine, nici de copil,pe mine sa nu ma implici cu nimik in viatza ta niciodata,tu nu vei mai auzi de mine niciodata".Acestea au fost ultimele lui cuvinte.Pe mine m-a terminat serios vb aceste cuvinte.M-a marcat mult despartirea asta.si dupa des[partire durerea nu s-a terminat.Au urmat multe altele,ca sarcina care am duso sing fara mangaierea si grija lui,nasterea lui alex,botezul ..primul anisor si multe altele.De atunci,din martie 2006 nu am mai vrut pe nimeni in viatza mea.Am un ingeras superb Alexandru care are 2 ani si 2 luni.Il iubesc enorm de mult e totul pt mine.De el nu mai stiu nimik acum.Cam asta a fost cea mai urata despartire din viatza mea.Popik si toate bune tuturor celor care au suferit sau inca mai sufara.Capul sus viatza e frumoasa si merita traita zambind nu plangand..popik!
ElenaAlex Postat pe 10 Noiembrie 2008 16:46
cand iubesti nu exista o modalitate sa te desparti fara sa doara. nu aveam o relatie roza, dar nu ne certasem sau sa fie ceva care sa ma previna. si cu toate acestea luni cand am ajuns la munca am gasit un mail in care ma anunta ca nu mai putem sa ne vedem. a fost tare urat. ciudat este ca data mail-ului era de duminica dar la mine in inbox a intrat luni si as fi putut sa plang si sa sufar cat vreau acasa.
ema_7 Postat pe 10 Noiembrie 2008 16:48
Eram impreuna de vreo 3 ani,toate bune si frumoase cu plimbari ,distractii,dar nu stateam impreuna; si pentru ca nu stateam impreuna ma trezeam pe la 2-3 noaptea ca venea la mine (ii era dor de mine).Intre timp eu am facut un imprumut la banca - vroiam sa-mi fac dintii si sa imi iau ce imi mai trebuia prin casa.El imi cere imprumut niste bani pana ia salariul...chipurile bunica lui era bolnava,internata in spital....(stia ca nu imi era indiferenta).Eu mai "desteapta" i-am dat banii de care avea nevoie. Vine si craciunul cu nr 3 pe care il petrecem la ai mei parinti.un craciun superb dupa care urmeaza bineinteles revelionul .o noapte de vis ....superba....cum nu visasem. Trec toate astea si dupa 2 zile incep sa-l sun sa vad ce face dar nu raspundea nimeni.il sun vreo saptamana si nimic.am zis sa astept inca o saptamana ca poate e plecat in vreo aplicatie - el lucra in cadrul armatei.si dupa alte 2 saptamani imi iau inima in dinti si ma duc acasa la parintii lui.daca pana atunci nu am stiut de ce in ultimele 3 luni nu a mai vrut sa ma mai duc la el chiar daca imi spusese o "poveste" pe care eu am inghitit-o eram pe punctul de a afla. Ajung la el acasa si stau de vorba cu parintii lui,le explic situatia la care ei imi raspund foarte calm ca "el" le-a zis ca noi nu mai suntem impreuna de ceva timp,ca el a facut craciunul si revelionul cu colegii lui de munca si nu cu mine vazand ca nu ma cred am sunat acasa si le-a confirmat parintii mei.iar cand le-am zis de bani le-a picat fata.... si mie pe langa ei de cele aflate. Si din ziua aceea nu am mai stiut nimic de el dar nici nu m-a mai interesat.Sa fie el fericit ca dupa 3 ani de zile mi-a dat teapa si in buzunar si in suflet. Pentru mine asta a fost cea mai urata despartire din toate punctele de vedere.
anmaluria Postat pe 10 Noiembrie 2008 16:49
hello, am deosebita placere de a va impartasii una din cele mai urate despartirii ale mele. L-am cunoscut la niste prieteni, era cel mai dragut tip din incapere. Ne-am combinat si am ramas amandoi. dupa vreo 5 luni imi zice k el trebuie sa plece la Timisoara sa duca la Facultate niste acte. Seara am ramasa amandoi si ii suna telefonul, el ne avand macar intentia de a raspunde, telefonul suna din 2 in 2 minute, dar intr-un final a raspuns , era o voce de fata. Si-a luat ramas bun ptr ca a doua zi urma sa plece la Timisoara(adica sa plece definitiv din viata mea), si a plekt.(Atunci a fost ultima data cand l-am mai vazut.) la 2 zile dupa ce a plekt am iesit in orash si mam intalnit cu sora lui, care spre surprinderea mea isi ceru iertare in numele lui. Surprinsa o intreb ca ce a facut, aceasta spunandu-mi cu nonsalanta k prietena lui tocmai a venit din Austria si k s-au mutat din nou amandoi in Timisoara. Am ramas masca, si l-am sunat. Dar tot ce a spus sora lui a fost adevarat. Acesta a recunoscut, si a zis k e mai bine sa nu-l mai caut niciodata. Am suferit mult, deoarece am avut incredere in el. A insemnat ptr mine mai mult decat mi-am putut inchipuii. Dar ptr mine acele 5 luni au ramas ca o umbra in viata mea...
cleo_eu Postat pe 10 Noiembrie 2008 17:00
Nu credeam in povesti cu Romeo si Julieta, insa am ajuns sa urasc aceasta tragedie.... Am trait-o pe pielea mea, cand dupa o relatie de 5 ani, in care am impartit totul cu iubitul meu, datorita prejudecatilor parintilor iubitului meu, a trebuit sa ne despartim. Sa va explic: sora mea era iubita fratelui iubitului meu, deci eram doua surori cu doi frati. Relatia lor era mai veche. Deja aveau planuri de casatorie. Asta pana cand parintii iubitului meu au aflat de noi, astia micii, si l-au fortat pe al meu sa puna punct acestei nebunii. Motivatia lor? Ca nu se cade, ce vor spune rudele lor cand vor afla ca suntem impreuna, desi vom fi cumnati? Fratii nostri s-au casatorit, am fost o buna domnisoara de onoare, asa cum se astepta toata lumea sa fiu, ca de altfel si iubitul meu - cavalerul de onoare. Noi doi ne-am despartit la cererea expresa a iubitului meu, fiinca nu vroia sa fie marul discordiei in familia lui, eu l-am dat naibii intr-un exces de furie si am trait in lunile ce au urmat ca o stafie, nu am mancat, nu am dormit, nu am iesit din casa, am evitat contactul cu toti cunoscutii mei, m-am izolat intre 4 pereti. Nici el nu a dus-o mai bine, insa a avut macar satisfactia linistii din sanul familiei lui care l-au sprijint tot timpul, si care m-au invinovatit pe mine ca i-am nenorocit viata baiatului lor. Acum, dupa un an de la despartire, el este tot singur, ca si mine de altfel, durerea nu mai este aceeasi insa cicatricea din inima mea este imca notabila. Il vad zilnic deoarece s-a mutat in blocul meu, la 3 etaje deasupra mea. Nu schimb multe cuvinte cu el caci ma bufneste plansul si amintirile tot timpul, toti au sters din memoria lor ca am fi fost impreuna, e deja totul uitat, insa nu voi uita niciodata ca o relatie perfecta s-a putut termina asa, fara nici o explicatie logica, doar pentru ca o familie de oameni bisericosi, cu credinta in Dumnezeu (cum invoca ei) au considerat ca e mai bine asa, iar eu ca am avut ghinionul sa intalnesc un barbat care nu traieste pentru el, si care se lasa manevrat de parinti. Il iubesc inca, insa nu m-as intoarce la el, tocmai din cauza familiei lui care mi-a calcat sentimentele in picioare fara sa le pese. Cam atat....
MirunaS Postat pe 10 Noiembrie 2008 17:01
Si-acum cand ma gandesc la despartirea aia ma incearca putin nostalgia. Eu avea 17 ani, el era ceva mai mare ca mine, ceva mai mult, chiar. A fost primul barbat pe care l-am iubit si, prin prisma asta, a primei iubiri, despartirea mi se pare acum si mai dramatica. Am suferit mult dupa, dar noroc ca eram prea tanara si ma "regeneram" repede. A fost primul om caruia i-am spus "Te iubesc!". Au fost multe lucruri frumoase, pe care pe mine atunci ma copleseau, era prima data cand le traiam, el era minunat, nu a incercat niciodata sa imi faca ceva ce eu nu as fi vrut sa fac sau sa ma puna in situatii dificile. Traiam si muscam in fiecare zi din fericire! Era el! Pana intr-o zi, cand ma suna si imi spune sa il iert. Si eu raman muta, intrebandu-ma pentru ce. apoi imi zice ca a fost cu o tipa, ca s-a culcat cu ea, ca ii pare rau, ca pe mine ma iubeste, ca nu o sa se intample, deci clisee. Si eu...eu nici nu mi-am dat seama ce se intampla, eram atat de credula atunci si de naiva incat i-am spus ca nu vreau sa mai faca lucrul asta. Si a zis..."surpinzator"... "Bine!" Cum bine imi dau seama acum si cum probabil va dati si voi, nu a fost ultima data si oricum, nu cred, ca fusese prima data. Diferenta era ca suna pe la 4-5 dimineata, acum imi dau seama cat de crud era, poate cand pleca de la ea si plangea, surpriza!, sa-l iert. Si eu, mica si naiva, cum eram, ziceam bine!, te iert, dar sa nu imi mai faci asta. intr-un final am vazut ca ma suna din ce in ce mai des si era vorba de aceasi tipa. pe vremea aceea eu nu ma gandeam sa ma culc cu el. eram virgina si in conceptia mea nu incapea loc de sex vreodata. nu ma imaginam facand asta sau dorindu-mi. era ceva de care stiam foarte bine ca se intampla, toata lumea face, dar eu nu. el tocmai terminase facultatea si am mai descoperit ceva urat la el. devenise alcoolic. cat era la facultate, avea cu ce sa isi ocupe timpul, dar proaspat absolvent, gasise sticla, de orice, prietena cea mai buna. si ghici cine il sponsoriza, el neavand de unde sa castige vreun ban! ea! domnisoara. deja, in prostia mea, traiam un fericit menaj a trois, in care ea pe de o parte ii platea facturile, bautura, hainele si tot ce mai avea nevoie baiatul, iar eu ii ofeream partea non financiara si nonsexuala a relatiei. eu stateam cu el si il mangaiam sa-i treaca raul de la bautura, sa nu mai fie trist din nu stiu ce motiv, hai sa ne tinem in brate, hai sa ne uitam cum creste iarba, eu fiind lumea lui fara de griji in care totul era orange. bineinteles ca avea nevoie si de acel ceva lumesc pe care eu nu il puteam oferi. si acolo era ea. am aflat ca ea vroia sa scape cat mai repede de mine, ca eu si eu de ea, evident, dar ca sa se marite. pentru ea era cazul sa faca asta, era cu ceva ani mai mare ca el si putin cam batraioara. deci eu clar nu puteam concura cu ea. doar ca nu-mi dadeam seama. era toamna. la un ceai, i-am spus ca eu il iubesc enorm! dar ca nu mai pot sa continui joaca asta de-a soarecele si pisica. ma distruge. aveam amnadoi lacrimi, dar el nu stiu pentru ce. il cred ca ma iubea, dar nu suficient de mult ca sa planga pentru ce imi facuse. am plecat de mana din ceainarie, eu aveam deja un rid pe fata, stiam ca o sa-l iubesc toata viata mea sau cel putin o sa traiesc cu iluzia ca o fac. cadea ultima frunza. eu tocmai de despartisem de iubirea ce dintai si de copilaria mea.
chibritzel Postat pe 10 Noiembrie 2008 17:04
Aici este vorba de cea mai urata despartire,iar pentru mine cea mai uarta despartire a fost acum 2 ani de zile.Aveam o relatie frumoasa,credeam ca ma iubeste si el la fel de mult cum l-am iubit si eu insa nu era deloc asa.Dupa 1 an de relatie incepuse sa se schimbe tot ,el se certase cu ai lui si s-a mutat la un prieten,si in relatia noastra la fel,nu ne mai vedeam zilnic ca la inceput zicandu-mi ca nu are timp ca nu poate insa si-ar dori sa ne putem vedea zilnic deoarece ma iubeste enorm si are nevoie de mine tocmai acum cand ii este mai greu,iar eu logic fiind indragostita credeam ca ii este foarte greu si trebuie sa-l inteleg si sa-l sprijin pana intr-o zi cand il sun si nu raspunde,iar dupa 5 minute primesc telefon(dupa nr lui)si imi raspunde o individa care imi spune ca e iubitul ei de cateva saptamani si sa-i las iubitu in pace apoi am primit o serie de injuraturi(nu pot spune ce a iesit din gura ei).Seara ma suna fostu nestiind ca individa aceea a vorbit cu mine si imi spune cat de mult ma iubeste si cat si-ar dori sa fie langa mine,dupa care eu l-am intrebat de acea fata care m-a injurat si a recunoscut si mi-a zis k nu se astepta si a inchis telefonu.Apoi m-a sunat el dupa cateva zile si am mai primit o alta serie de injuraturi.Acum sunt intr-o alta relatie si e totul OK sper eu k am invatat sa nu mai fiu asa naiva.Acum imi dau seama k nu il iubeam nici eu doar tineam foarte mult la el si imi pare bine ca am vazut realitatea.
Aghata87 Postat pe 10 Noiembrie 2008 17:37
Buna!! Cea mai urata despartire....de fapt prima in care mi s-au dat papucii...a fost anul trecut in toamna,si chiar daca a trecut un an de atunci inca ma doare cand ma gandesc ce a fost...eram impreuna de putin timp,insa mie mi se parea ca relatia decurge normal,ca totul e ok,insa se pare ca nu era asa...El era in cluj la facultate si ne vedeam doar in weekend-uri cand venea acasa.In weekend-ul cu pricina am vorbit cu el vineri seara inainte sa porneasca din cluj,si am hotarat ca nu ne mai intalnim atunci seara si ca vorbim a doua zi la telefon.Conversatia a decurs foarte normal,fara nici un semn ca ceva nu ar fi in regula.In weekend-ul acela l-am sunat de 4 ori si nu mi-a raspuns la telefon.Eram foarte ingrijorata,pentru ca el trebuia sa plece intr-o cursa prin tara in locul unui prieten,si singurul gand care il avea in cap era ca el a patit ceva,si nicidecum ca imi da papucii...Am stat tot weekend-ul moarta de ingrijorare ca nu stiam nimic de el,si ma uitam continuu la telefon sa vad daca nu cumva m-a sunat sau mi-a trimis mesaj....insa nimic.Luni o colega de la faculta vazandu-ma cat sunt de ingrijorata si de suparata l-a sunat de pe nr ei si i-a raspuns.Cam dupa o ora l-am sunat eu de pe nr meu,insa nu mi-a raspuns....era clar....nu patitse nimic.....alta era problema.Pe cat era de clara situatia pe atat de in ceata eram eu...."de ce a facut asta?"...."cu ce i-am gresit?"....."merit sa se comporte asa cu mine?".....era putinele intrebari care imi torturau constiinta.In ziua aceea el a plecat inapoi la cluj.Nu a avut curajul sa puna obrazul pentru ce a facut nici macar pe internet,unde s-a ascuns de mine timp de o saptamana...o saptamana de plina de intrebari chinuitoare fara raspunsuri.Dupa o saptamana l-am cautat eu pe messanger si i-am zis ca daca vreodata am fost catus de putin importanta pentru el sa-mi zica de ce s-a comportat asa....si mi-a raspuns....insa raspunsul lui m-a ranit si mai tare,si abia atunci a inceput adevarata suferinta....el nu ma iubea,nu simtea nimic pentru mine....si o metoda mai frumoasa nu a gasit sa-mi zica.Mai urat mod decat acesta nici nu cred ca ar fi putut gasi.Am suferit enorm,si nu stiu daca m-a durut mai tare faptul ca ne-am despartit sau felul cum s-a intamplat...Sper ca niciodata in viata sa nu mai trec prin asa ceva,deoarece si acum cred ca o parte din mine s-a rupt atunci cand el s-a comportat asa cu mine.Sa va iubiti!
alessandra_ella Postat pe 10 Noiembrie 2008 17:39
greu cu despartirile... pt mine orice despartire e groaznica,chiar daca avem "n" posibilitati de comunicare totusi este f dificil sa stai departe de persoanele pe care le iubesti.AM TRECUT PRIN MAIMULTE DESPARTIRI cele mai cumplite sunt cand trebuie sa plece iubitul de langa mine , dupa 6 ani si jumatate de relatie dupa aproape 5 ani de cand locuim impreuna a fost groaznic sa ne despartim el sa plece in bucuresti eu sa raman la aproape 500km de el distanta, este greu ca ne vedem o data pe saptamana sau de doua ori pe luna ,de fiecare data dupa 2 zile de stat impreuna se intampla groaznica despartire .imi este greu si cand ma despart de ai mei ... poate ma atasez eu prea mult de persoanele pe care le iubesc ...dar e frumos sa iubesti ...si trist cand trebuie sa te desparti de ei.
pysoyas Postat pe 10 Noiembrie 2008 18:01
cea mai urata despartire a mea a fost la varsta de 16 ani cand baiatul cu care "eram" de o saptamana mi-a dat intalnire in parc! mie chiar imi placea de el, il credeam un tip foarte inteligent...pana cand....am fost luata direct cu afirmatia...fara nci un buna...nici un sarut...."Auzi, noi daca nu o sa facem sex eu nu mai vreau sa fiu cu tine". am ramas masca...am plecat, mi-era un pic cam frica pentru ca era noapte si eram singura pe strazi si aveam de mers pana acasa..dar acum a trecut si stau si ma gandesc cat de mult m-am inselat in privinta lui..adica ce fel de baiat il credeam eu si ce a rezultat sa fie...asta e...un lup in blana de oitza!
raluki_rtz Postat pe 10 Noiembrie 2008 18:38
BUNA NU VREAU SA VA PLICTISESC ASA CA AM SA ALEG SCURTATURA: TOTUL SE PETRECEA ACUM 4 ANI ADIK IN PRINUL MEU AN DE FACULTATE,el era la fel primul an,state-am la o vila in gazda amandoi(acolo ne-am si intalnit)am inceput o relatie sincera,intensa,cu vizite la parinti(mai mult la mine acasa,pt ca la el era o situaitie mai delicata parinti erau despartiti dar ambii in aceeiasi casa)si totul bine si frumos exact un an scolar A DURAT ELATIA. La sfarsitul anului din senin el merge o saptemana aksa inventand nu sh ce problema,timp in care nu ma cauta,fapt ce ma consuma foarte mult si normal sunam,fiind pe abonament am consumat foarte mult saptamana aceea ceea ce a determinat pe ai mei sa-mi inchida abonmentul.Atunci am slabit foarte mult.In final se intoarce pt k fiind sfarsit de an scolar trebuia sa plecam acasa (eu Calarasi,el Haersova)dar, nu a venit singur ci cu mama lui draga de ea care l-a luat langa mine spunand ca sunt prea pitica pt fiul ei si tot felul de aberatii(park ea era o printesa). CA O CONCLUZIE EU CRED CA NU A FOST DESTUL DE BARBAT PT ASI INFRUNTA MAMA SI ASA S-A INTAMPLAT DESPARTIREA FULGER FARA NICIO CEARTA INAINTE. DAR, NU REGRET CA AM O RELATIE DESTUL DE FRUMOASA SI STABILA BAZATA PE INCREDERE,RESPECT,IUBIRE. VA MLTUMESC CU RESPECT FLORI.....
p_flory1984 Postat pe 10 Noiembrie 2008 18:44
buna!dupa cum vad eu pe aici lumea sufera doar din despartiri sentimentale!...ei bine..si eu am o poveste de genu...dar aici e vorba de sentimentul de prietenie...bubu*catelul meu era cel mai bun prieten al meu!dorind sa l fac fericit am plecat sa l plimb in parc dar nu a mai avut timp sa guste din momentele de rasfat si libertate!el era doar un micutz pui de rasa bichon..pe cand celalalt(uriasul labrador sau ce era)...parea un adevarat urias in toata puterea cuvantului pe langa sarmanul meu bubu ...a fost o despartire urata!un suflet drag sfasiat in ochii mei ,vazandui- se parca sclipirea din ochisorii ca doua margeluse negre disperate ...in cautarea ajutorului!!!nu am avut ce face!era prea tarziu cand am observat ce s a intamplat!m am intors acasa doar cu lesa lui!oare isi da cineva seama cat a fost de teribil???singurele prietene imi mai sunt decat pozele dar ele nu ma pot trezii dimineatza nu ma pot conduce pana la usa cand plec pe undeva si nici macar atat...sa ma primeasca acasa cu latratul ascutit de bucurie si nerabdare!
intamplare Postat pe 10 Noiembrie 2008 19:10
Era o zi mohorata de primavara cand am hotarat sa ma urc in primul tren si sa plec spre Bucuresti . Vroiam sa-l cunosc si simteam ca nimic nu ma poate impiedica . Nu am vrut sa gasesc un iubit , ci pur si simplu un prieten . Dar a fost de ajuns o privire pentru ca lucrurile sa se schimbe . M-am pierdut in adancul ochilor lui caprui , in bratele-i ferme si prin asternuturile moi . Am uitat de tot si parca pentru o clipa timpul a stat in loc . In acel moment am inceput sa cred in dragoste la prima vedere . El era un strain , insa un strain care imi furase ce aveam mai de pret , inima , gandurile , visele , zilele si noptile . Incepuse o relatie frumoasa , in care mi-am pus toate sperantele , totul parea perfect , era o relatie diferita de tot ceea ce traisem pana atunci . Nu erau necesare cuvintele pentru a ne intelege , ma simteam iubita , frumoasa , dorita si mereu in siguranta . Au trecut saptamani , luni si totul parea din ce in ce mai frumos . Simtem de fiecare data cand ne revedeam ca sunt cu un pas mai aproape de Paradis . Iar acest sentiment a inceput sa fie un drog , am inceput sa fiu , fara sa-mi dau seama , dependenta de el , de zambetul lui fermecator , parca decupat din revista , de bucuriile si tristetile lui , traiam parca prin el si usor , usor am inceput sa uit de mine . Dar in cele din urma , distanta si-a spus cuvantul . Indragostita pana peste cap , iubind cu toata fiinta mea nu am observat ca pentru el lucrurile numai erau la fel . Eu devenisem cel mai bun prieten , inlocuitoarea aripei protectoare a mamei . Numai era iubire , nici dorinta , flacara se stinse . Traiam in povesti diferite . Traiam in minciuna . Si atunci inevitabilul s-a produs . Totul parea un vis urat , vroiam sa ma trezesc � Lumea magica in care imi gasisem fericirea s-a transformat intr-un abis . M-a lovit! Nu cu o palma , ci cu cuvinte grele . Am vrut o explicatie , un motiv . Nu l-am primit , asa ca am insistat , iar raspunsul nu a intarziat sa apara . Crud , dur , rece , implacabil , strainul pe care-l iubeam , fara sa-i pese , fara sa se gandeasca macar o clipa cat rau imi face , mi-a spus : �Nu te iubesc!� si in acel moment am cazut din puful norilor pe care eu insami ma urcasem fara a-mi da seama . M-a durut si mi-am simtit sufletul sfaramandu-se in mii de bucati , sfasiat de durere . M-a lasat fara cuvinte , fara zile si fara nopti , incapabila sa mai iubesc , m-a transformat intr-un monstru , in ceea ce uram si in ceea ce-mi doream sa schimb la altii . M-am schimbat doar eu . Tot ce a ramas e o privire trista si amintirile�
andra_alexandra Postat pe 10 Noiembrie 2008 19:31
Cu toti cred ca am avut parte de momente nu tocmai placute intr o relatie ,momente ce am dori sa le uitam cat mai repede sperand ca odata uitate ni se vor inchide si ranile lasate in urma de acestea asemeni raurilor ce seaca vara.Cu toti am avut in viata asemena momente,norocosi sant cei ce nu s au conf cu asa ceva,dar eu nu sunt. Si deci l am cunoscut,inalt ,frumos,inteligent,comportament de nota 10 ..doamne ce sa ti mai doresti..eram f fericita cu el.Abia ast sa ne intalnim,imi dadea emotii mereu,sincer sa fiu treptat am inceput sa l iubesc,incet incet a venit sageata si sa infipt.Eram de 2 luni impreuna. In vacanta de vara ne am hotarat sa plecam in tabara.CE BUCURIE! Am i9ncercat sa mi conv paritii sa ma lase ,dar tpic ...nu m au lasat...asa ca eu imp cu el am hot sa fug de acasa ..era doar pt 3 zile. Si am fugit.regret nespus acea prostie pe care am putut sa o fac pt ca ma marcat evenimentele ce urmau sa apara. Am ajuns la locul in care se org tabara,practic erau 3 zile in diferite statiuni,strand ,distractii,locuri noi,oameni noi,prieteni si distractie.Ne am cazat in aceasi camera cu inca 2 pers. Nu s a intamplat nimik ciudat pana in 1 2 a zi cad..mam si atta au sunat de acas si au intrebat unde sunt..le am explicat si i am rugat fr sa ma lase sa stau si eu impreuna cu ceilalti si mi am cerut iertare pt ca am plekat fara sa i asc.mi au spus sa ma intorc acasa cu primul tren.ERAM f suparata nu a f de ajuns ,prietenul meu a inceput sa se enerveze si sa mi reproseze ca i am stricat si lui avcanta si ca mai bine nu ma chema cu el.Foarte suparata i am reprosat sie u la randul meu ca el ma convins sa vin si sa fug de acasa si acuma tot el spune ca eu i am stricat vacanta.S a enervat si ma plesnit,apoi au mai urmat si altele .cert este ca pana la urma a apraut o ambulanta..am ajuns in spital si apoi acasa.Nu l am ami vazut niciodata de atunci sincer nici nu mi dor de el.Mi e dor de sentimentele pe care le am simtit cu el,de acea parte din mine pe care nu mai reusesc sa o descopar alaturi de nimeni.Dar timpul vindeca totul.
wsimona16 Postat pe 10 Noiembrie 2008 19:45
Buna Numele meu e Alexandra si am 25 ani. Cea mai urata despartire a fost in urma cu 3 ani. Era un baiat pe care l-am cunoscut la o matusa de-a mea. Ne-am placut si a urmat o frumoasa poveste de dragoste. Dar el a plecat la munca in Spania in timpul acesta am tinut legatura si ne sunam in fiecare zi. In vara a venit acasa si a zis k vrea sa ne casatorim dar sa merg cu el in Spania sa mai facem niste bani si apoi la intoarcere ne vom casatori. Am hotarat sa plec dar viata acolo cu el n-a fost roza deloc.Dupa 3 zile au inceput certurile, nu aveam voie sa vb cu nimeni, nici sa ies din casa si mai grav nu venea noptile acasa. Asa k am hotarat sa-l urmaresc si l-am gasit cu altele tocmai intr-un club la 4 dimineata. Am fost foarte dezamagita. Am mers acasa si am plans iar el isi cerea mereu scuze. Intr-o noapte a venit acasa pe la 1 noaptea si ne-am certat k de obicei iar apoi mi-a luat hainele si mi le-a scos afara si mi-a zis sa plec k el nu mai vrea sa fie cu mine. Am dormit la o doamna careia i s-a facut mila de mine iar apoi in zilele urmatoare m-a ajutat sa-mi gasesc de munca k sa pot veni in tara. Apoi el a aflat k n-am venit in tara si ma suna zi de zi si ma ameninta cu moartea. Am trait niste clipe de cosmar. M-am intors in romania in 2006 si nici macar numele nu mai vreau sa i-l stiu.
alex777 Postat pe 10 Noiembrie 2008 20:00
Eram impreuna de 10 luni. Facusem intre timp multe pentru el, poate prea multe! Am plecat la mare sa muncesc ca sa fim impreuna, insa el a plecat inapoi acasa. Atunci mi-am pus prima data semne de intrebare in ceea ce ne priveste, dar am trecut cu vederea. Cat timp am fost la mare, tot eu il sunam etc. M-am intors in Bc si el nu-si [putea gasi macar 1 - 2 ore liber ca sa ne putem vedea! In cele din urma, dupa 2 zile ne-am vazut, a continuat sa-mi spuna ca ma iubeste etc. A doua zi, vineri, am plecat acasa la parintii mei. Sambata am vb la telefon si nu mi-a dat nici cea mai mica banuiala ce urma sa se intample! A doua zi, duminica, cand m-am intors in Bc, primesc mesaj de la mama lui "E PLECAT DIN TAR, TE SUNA EL!" si timp de o luna de zile nici un semn de viata nu mi-a dat! Si de parca asta nu a fost de ajuns, exact dupa o luna intra la miezul noptii in camera mea de la camin zambitor de parca nu s-a intamplat nimic! Am cerut explicatii! Ca el s-a raspunda zambind ca nu si da seama de ce am fost ingrijorata ca nu a lipsit mult, si ca avea nevoie de o mica schimbare in viata lui. Nu am avut incredere si i-am cerut sa ne despartim oficial sa nu ma mai caute, la care el a inceput sa ma barfeasca la toti cunoscutii, spunand diverse! Ca apoi sa aflu ca in tot timpul in care eu il credeam plecat din tara el era de fapt in bc, si inca nu inteleg de ce s-a mai obosit sa vina apoi la mine! "
devyl_is_crying Postat pe 10 Noiembrie 2008 20:00
De la: concursKudika, la data 2008-11-09 16:09:56Kudika si www.charm.ro te provoaca la concurs! Povesteste-ne care a fost cea mai urata despartire prin care ai trecut vreodata si noi te premiem! Credeai ca ai avut numai de pierdut cand ai primit cea mai urata pereche de papuci din viata ta?! Ei bine, iata ca lucrurile nu stau chiar asa! Noi iti oferim un premiu de consolare din partea www.charm.ro pentru unul dintre cele mai urate momente din viata ta! Ce trebuie sa faci? Sa ne povestesti postand un raspuns in acest topic despre cea mai urata despartire din viata ta! Peste 10 zile noi vom citi toate postarile si vom premia cea mai urata despartire! Concursul se desfasoara in perioada 10 nov - 20 nov 2008. Castigatoarea va fi anuntata pe email si in cadrul acestui topic din forum. Vor fi luate in considerare numai raspunsurile postate in acest topic de forum. Premiile sunt oferite de www.charm.ro si constau in doua seturi: TIGI Catwalk Fashion Boost Gift Set ESTEE LAUDER Beyond Paradise Coffret
ralu4ski Postat pe 10 Noiembrie 2008 20:14
Da, toata lumea a trecut prin cel putin o despartire la un moment dat, si probabil ca atunci fiecare am avut senzatia ca a fost cea mai urata despartire, poate chiar ca nu mai putem merge mai departe.e si cazul meu, desigur. pot spune ca a fost iubirea vietii mele, o iubire pe care n-am mai intalnit-o de-atunci, si sunt convinsa ca n-o voi mai intalni. eram de cativa ani impreuna, eram cei mai buni prieteni si ne distram extrem de bine, ne iubeam (cred eu) enorm. Era centrul vietii mele, aproape ca nu puteam respira fara el. Pana cand am fost nevoiti sa locuim o vreme separati. Atunci si-a gasit pe altcineva si eu n-am mai avut loc in viata si casa lui. A fost singura data in viata mea cand am inteles ce este depresia. Sunt convinsa ca pentru fiecare pare capatul lumii, dar eu efectivnu mai aveam energia sa ma dau jos din pat, sa mananc, sa vorbesc... plangeam fara oprire, si nu-mi puteam reveni. Evident ca m-am umilit incercand sa ne impacam, dar ca n-a mai vrut, cert este ca daca n-ar fi fost prietenele mele alaturi, nu stiu daca as fi trecut peste. Adica sa depasesc momentul, iar azi sa pot avea, din nou, incredere in barbati. Ce lectie am invatat? Hmmm... niciuna. In dragoste, n-ai cum sa prevezi nimic, trebuie sa te bucuri de ce ai, cat ai, sa-ncerci sa fii optimista si increzatoare, pentru ca oricand o poti lua de la capat.
neghinitza Postat pe 10 Noiembrie 2008 20:35
...Aveam 22 de ani si iubeam de 5. Era dragostea aceea despre care crezi ca n-o sa se mai termine niciodata, ca il ai pe El, rezultatul real al tuturor fanteziilor tale. Au trecut aproapem 4 ani de cand ne-am despartit si recunosc ca am si acum momente in care poate ma cert cu sotul meu sau am o suparare pe suflet si ma gandesc "ce-ar fi fost daca...", un gand stupid si imposibil care se trezeste sa apara din cand in cand si sa ma tulbure. Banuiesc ca pana la urma nu ne despartim noi oamenii, ci ne desparte viata cu drumurile ei incalcite si conjuncturile la care nu suntem capabili sa facem fata. Dupa moartea tatalui meu, cu un an inainte sa ne despartim, relatia cu el incepuse si mai tare sa infloreasca, ne intelegeam din ce in ce mai bine, era cel mai bun prieten al meu si primul caruia i-as fi cerut ajutorul in caz de nevoie.E adevarat ca stateam departe in timpul saptamanii unul de celalalt pentru ca alesesem sa invatam in orase diferite, dar ne vedeam in fiecare weekend si faceam eforturi extraordinare in sensul asta. Apoi el s-a angajat ceva in vanzari, dar intalnirile nu s-au rarit, ba din contra, aveam parte de o gramada de surprize din partea lui (venea la mine pe neasteptate, imi lua flori, tot tacamul). Si la un moment dat, inainte de sarbatorile de iarna, ne-am intalnit acasa in orasul natal, unde mi-a zis deodata ca ne despartim. Am intrebat fireste, de ce, si mi-a raspuns sec ca nu mai este nimic intre noi, ca numai un cretin poate iubi o fata fara parinti, care nu are bani, care n-o sa ajunga nimic in viata pentru ca n-o sa aiba cine s-o sustina si ca pur si simplu, relatia noastra se baza pe mila ce o simtea el fata de mine. Il ascultam si nu-mi venea sa cred ce aud, parca aveam in fata un stalp de gheata fara suflet, si n-o sa uit niciodata privirea aceea verde, inghetata, pe care eu n-o mai vazusem niciodata in patru ani. Nici lacrimile mele, nici vorbele, nimic nu l-au intors inapoi. A plecat si nu ne-am mai vazut niciodata de atunci. Am primit apoi niste telefoane de la o femeie care mi-a cerut sa-l las in pace, pentru ca ei sunt impreuna de un an si urmeaza sa se casatoreasca anul urmator. Culmea era ca si eu trebuia sa ma casatoresc anul urmator tot cu el.... S-au casatorit intradevar si se pare ca sunt si acum fericiti impreuna (asta am auzit de la cunostinte comune). Bineinteles ca viata si-a urmat cursul ei mai departe si mi-am gasit si eu rostul si viitorul n-a fost asa de crunt cu mine cum spunea el atunci. Numai ca sarbatorile acelea de iarna pe care le-am plans pentru ca nu-l mai aveam, pentru ca m-am trezit deodata singura, fara iubirea mea, fara prietenul meu cel mai bun, fara universul meu, au facut despartirea aceea infinit mai dureroasa si mai greu de suportat.Zapada nu a avut nimic pur si alb pentru mine iarna aceea.
badurox Postat pe 10 Noiembrie 2008 20:42

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Castiga o pereche de pantofi Pixie Shoes!	753	De la: concursKudika 19 Noiembrie 2010 11:53
Concurs The Ugly Truth	164	De la: concursKudika 18 Februarie 2010 13:44
Un moment unic, un dulce inimos!	94	De la: concursKudika 15 Octombrie 2014 13:32

Castiga cupcakes-uri delicioase de la Stephany's.ro!	144	De la: stelya 25 Octombrie 2012 02:54
Lenjerie sexy pentru Ziua Indragostitilor!	1153	De la: alexandra_princess 17 Februarie 2010 17:29