Cea mai urata despartire!

Cel mai neinspirat cadou de Craciun primit vreodata

ralu4ski Postat pe 10 Noiembrie 2008 20:46
Prima iubire...aveam impresia ca nu am trait in 20 de ani cate am trait cu el intr-unul. Eram de nedespartit, fara secrete, fara certuri, era un vis frumos care s-a terminat brusc fara prea multe explicati. Eram studenti amandoi, el in ultimul eu mai aveam vreo 2 ani. Planuiam sa ne intoarcem acasa, sa ne casatorim dar a venit luna martie si l-a lovit astenia de primavara Am plecat singura acasa, o saptamana lunga pentru ca stiam ca l-am lasat singur intr-o perioada grea trebuia sa scrie lucrarea de licenta si era stresat. Vorbeam la telefon des, dar simteam ca ceva nu este in regula, era mai rece, dar imi ziceam ca este doar obosit. Deabia asteptam sa-l vad...dar m-am intors, a venit la mine am facut dragoste cum nu am mai facut niciodata iar dupa 10 minute dupa ce am terminat a spus ca vrea sa plece dar ca nu mai vrea sa se mai intoarca:"tu ma iubesti prea mult iar eu nu pot sa-ti impartasesc sentimentele, nu vreau sa te fac sa suferi mai tarziu! mai bine acum. nu te merit!" mi-a spus el.Doua saptamani am incercat sa aflu ce am facut, care era adevaratul motiv...dar nimik. Dupa vreo 2 luni m-a invitat la festivitatea de sfarsit. Acolo am aflat ca se impacase cu fosta prietena imediat dupa ce s-a despartit de mine. A trecut ceva vreme de cand s-a intamplat, acum ma suna sa vada ce mai fac, sa-mi povesteasca cum l-a lasat tipa aia si poate sa iesim la o cafea ! I-am raspuns ca nu ma voi intoarce niciodata la ce a fost pentru ca intotdeauna este loc de mai bine!
poi..cea mai urata despartire a mea a fost acum un an...am fost intr'o excursie la liceu...(snt in clasa a 11a)..a fost prima mea dragoste cu adevarat..adica eram ft indragostita de el si imi placea la nebunie ca aveam o gramada de lucruri in comun si ne intelegeam de minune..dar dupa excursia aia nu a mai fost la fel..adica am ajuns la cabana unde eram cazati eu si cu ceilalti colegi..si ne'am ales camerele si paturile bla bla..eu am dormit cu el in acelasi pat si bineinteles ne-am sarutat ne-am mangaiat..am facut sa zic ..heavy petting..si nimic mai mult...bineinteles ca el a vrut sa facem si sex..ceea ce eu nu eram inca pregatita.. si a doua zi dimineata cand eram in autocar si ne intorceam in bucuresti mi-a spus pe drum ca chiar daca a fost numai atat se bucura...s-a simtit bine si nu s-a suparat ca nu am vrut sa fac sex cu el...totu bine si frumos vreo doua saptamani..dupa aceea s-a schimbat total..adica pur si simplu se purta foarte urat cu mine..nu ma batea doamne fereste..dar vorbele dor foarte rau si mi-a spus o gramada de lucruri urate..m-a injurat de mama de familie de fapt..de morti de tot..m-a umilit in fata clasei..spunea lucruri urate despre mine pe la spate..le spunea colegilor o gramada de lucruri neadevarate pe care cica eu i le-as fi facut in acea excursie..in fine...plangem in continuu...parinti mei nu mai stiau ce sa mai faca..o data am si cazut intr'o depresie foarte grava si am lipsit si de la scoala..la un moment dat parintii mi'au spus ca o sa ma bata ei ca sa am de ce plange..ca nu merita sa plang pentru un nenorocit..am fost si la psiholog dar tot degeaba..pur si simplu timp de 6 luni plangeam in continuu..si eu ma saturasem de starea in care eram dar pur si simplu nu gaseam o cale de iesire.. pana cand am fost de paste la tara cu familia mea si mai multi prieteni...acolo l-am cunoscut pe actualul meu prieten care m-a ajutat sa ies din acel impas ..este foarte diferit de toti prietenii care i-am avut pana acum..adica este bun..respectuos..fidel..nu stiu ..nu am cuvinte sa il descriu..este tot ce mi-am dorit si tot ce imi doresc!!!!!! bine ca acum pot vorbi razand despre tot ce a fost:)
brunetzikka Postat pe 10 Noiembrie 2008 20:48
Bun...fetelor...cea mai tragica despartire as putea`o numi cu usurinta...fara sa stau pe ganduri...de acum cateva zile...mai exact pe 6 noiembrie...l`am iubit si il iubesc inca foarte mult pe S...totul a inceput mai mult dintr-o joaca...ne-am cunoscu acum 2 ani de Revelion eu mergand cu fostul prieten M. iar el fiind un amic de`al lui. Pot spune ca a fost dragoste la prima vedere; am simtit o atractie foarte puternica si s-a dovedit ca si el la fel, insa relatia nu ar fi fost posibila atunci deoarece eram implicata in cea cu M. si el nu era pregatit de o relatie serioasa...si uite asa a trecut un an...nu prea am mai pastrat legatura insa tot a ramas acel baiat special. A venit si despartirea de M. cateva luni mai tarziu de revelionul acela . A fost dureros, dar am trecut peste cu ajutorul lui mai ales. Venise majoratul lui in ianuarie. Evident ne-am reintalnit si parca s-a aprins din nou acea flacara intre noi. Din ziua aceea ne-am vazut aproape zilnic cu foarte mici exceptii. Incet, incet am vazut amandoi ca ce simtim e mai mult decat o atractie fizica, e ceva sufletesc...profund...IUBIRE! Am petrecut zile de neuitat la mare, ne-am iubit si totul parca se rezuma la mine si el. Am trecut si prin diferite incercari, intrigi din partea celorlalti s.a.m.d iar el parca incepea sa-si piarda increderea in mine . Pe zi ce trece simteam ca ceva in el se schimba. Nu mai era la fel de indragostit ca in primele luni. Recunosc, in primele luni de relatie am simtit din partea lui multa dragoste si afectiune dar eu nu am putut sa-i arat, profitand sa spun asa de tot ce`mi oferea. Si acest lucru urma sa fie parte din despartire, el neputand uita clipele acelea cand el imi oferea totul si eu firimituri. Speram ca o sa treaca perioada asta de indiferenta as putea spune dar nu a fost asa. Credeam ca orice relatie are momente cand unul din cei doi nu stie ce vrea sau daca mai vrea ceva de la celalalt. Nu stiu nici azi adevaratul motiv al despartirii acesteia neasteptate. Incepea sa vorbeasca din ce in ce mai urat, aveam impresia ca isi doreste alta fata care sa il inteleaga cum eu nu am putut poate niciodata. Era din ce in ce mai rece. Nu intelegeam de ce...Dupa o cearta la telefon care era mai mult decat obisnuita la noi urma sa se intample mai mult decat altadata. M-am ambitionat si am spus ca nu o sa mai las de la mine asteptand un semn de la el. Zadarnic. Nici un semn...timp de 2 zile...parca orice lucru care il facea dupa acea convorbire era menit sa ma raneasca...alte fete, alta conjunctura. Parca uitase tot ce la un moment dat il facea fericit. Tot asteptam...poate poate..insa nimic. Ma lovea cu atata indiferenta incat nu mai stiam ce sa fac. Ma intrebam oare mai am lacrimi sa vars pt acel cineva care poate nu merita? Prietenele incercau sa ma faca sa-l uit cumva spunand ca nu merita insa inima mea era de alta parere. Apoi intr-o seara am avut marea surpriza sa primesc un off-line pe messenger spunandu`mi ca relatia noastra de 10luni s-a terminat. Fara nicio explicatie. Am ramas fara glas. Nu stiam ce sa spun sau sa fac. sa cer o explicatie pe care la urma urmei trebuia sa o primesc din bun simt? Nu am faut nimic in speranta ca timpul o va rezolva si pe asta. Incercam sa par indiferenta ...pana la momentul intalnirii intamplatoare...care m-a convins ca tot ce incercasem eu pana atunci sa ascund (iubirea care ziceam eu ca e uitata si toate sentimentele) au revenit instantaneu. Nici macar nu erau uitate. Am simtit o nevoie nebuna de a-i sari in bratele in care am fost mereu atat de sigura si de iubita. Tot acele brate care altadata m-au strans cu iubire acum ma respingeau tot cu aceeasi putere. O conversatie banala pe care speram sa nu o avem mi-a aratat ca eu eram singura care suferea ...Am incercat sa`i sarut buzele dar am fost respinsa cu atata dispret fix de omul pe care il iubeam din tot sufletul.:\| Totul era in ceata....de ce facuse toate astea? fara motiv..."pur si simplu nu se mai putea" dupa spusele lui...dorea sa-si continuie viata dar fara mine...inca sufar dupa el si nu stiu sincer cum as putea depasi momentul...ma gandesc mereu la el si parca il vad in tot ce fac. Rana e inca deschisa deoarece au trecut putine zile...de plans ...de regrete...Nu stiu ce o sa se intample...consider ca pentru mine...pentru sufletul meu e prea multa suferinta...de aceea consider asta cea mai grea ruptura ...va pup fetelor:* aveti grija de cine va indragostiti>:D

oanyka Postat pe 10 Noiembrie 2008 21:00
bu
casteliana Postat pe 10 Noiembrie 2008 21:03
Eram de 5 ani impreuna , era totul pentru mine , era viata mea. Primii 3 ani si ceva au fost de vis , ne intelegeam din priviri ..ne-am mutat impreuna la scurt timp dupa ce ne-am cunoscut ...ne vedeam impreuna si la 80 de ani...ne faceam planuri , aveam atatea vise....Dar apoi au inceput problemele , el a intrat intr-un grup de prieteni si a inceput sa bea ...la inceput era ok avea niste limite , dar apoi din ce in ce mai mult , intarzia acasa , din ce in ce mai mult , apoi lipsea noptile de acasa defapt mergea sa doarma la parinti sa nu il mai vad eu beat si sa ma iau de el ... gasea motiv de cearta din orice indiferent daca ii ziceam eu ceva sau nu... au urmat jigniri si certuri tot mai dese....Am incercat totul sa il fac sa se lase de baut sa iasa din anturajul respectiv...dar nu am reusit ...apoi am sperat ca se va schimba el ca isi va da seama ca nu e bine ce face ....dar ma amageam singura pentru ca el nu recunostea ca are o problema cu bautura si ma luptam singura cu moriile de vant ....Avea momente cand isi dadea seama ca nu face bine , ca ma face sa sufar ....isi dadea seama cand vroiam sa il parasesc si ii ziceam ca asa nu mai vreau sa continui....atunici incepea sa planga si imi zicea ca fara mine nu mai poate sa traiasca ca eu sunt viata lui , ca isi da seama ca ma face sa sufar si imi promitea ca se va schimba .....dura doar cateva zile schimbarea lui sau in cel mai fericit caz cateva saptamani si apoi era la fel......perioada in care eu visam ca el se va schimba si va redeveni barbatul de care m-am indragostit care ma facea fericita numai cand ma gandeam la el , ca va fi iar acea persoana blanda, tandra , romantica , grijulie , dar ma minteam pe mine...... Pana intr-o zi cand a lipsit o noapte de acasa ,l-am sunat dar nu imi raspundea ,,am crezut ca iara a dormit la parinti acasa asa ca adoua zi am mers la el acasa ......acolo surpriza ...prima surpriza a fost ca patul era neatins...a doua cand m-a vazut mama lui era tare surprinsa de vizita mea ... atunci am aflat de la ea ca el le-a zis parintilor ca sa despartit de mine de ceva timp si ca are o alta relatie....am ramas ca la dentist parca picase cerul pe mine.....Am plecat plangand ....Seara vine si el acasa nestiind ca eu am fost la el acasa ...se comporta foarte normal .....Am inceput eu discutia si l-am intrebat daca are sa imi zica ceva....nimic din partea lui....Pana la urma i-am zis ca am fost la el ...a incercat sa nege , dar pana la urma a recunoscut ...relatia lui cu alta dura de 2 saptamni .... Ca sa imi zica ca tine si la ea si nu stie ce sa faca, ca pe mine ma iubeste mult si ca nu vrea sa ma piarda sa il inteleg dar nu stie ce sa faca...I-am usurat eu alegerea facandu-i bagajele ... cu lacrimi in ochi impachetam si ma rugam in gand sa fiu tare sa nu cedez insistentelor lui si lacrimilor lui false.....A plecat ....Au urmat nopti nedormite ...palansete , amintiri si regrete.... Socul cel mai mare a venit dupa 3 saptamni cand am aflat ca el se insoara , au fixat si data cu cealanta ..pe care o stia de 1luna jumate...Planurile noastre paractic se realizau cu alta ...atunci am intrat intr-o depresie din care nu ieseam daca nu aveam alaturi familia si prietenele mele cele mai bune carora le multumesc ca m-au ajutat si au avut rabdare cu mine sa imi revin.... Intr-un final dupa cateva luni bune mi-am revenit ....eram iarasi eu fata vesela ...dar ceva in mine se rupsese pt todeauna....cand a plecat a luat o parte din mine pt todeauna ....Pentru ca desi au trecut 2 ani jumate de atunci eu inca il mai iubesc ....poate nu asa de mult ca atunci ..dar il iubesc El s-a casatorit ...a facut un bebe superb care este leit el ...dar nu a durat ....dupa 1 an jumate a divortat ....motivul tot bautura....Nu i-am dorit asta nici o clipa , chiar doream sa fie fericit si ma rugam ca ea sa reuseasca ce nu am reusit eu ...dar nu a putut nici ea ....Asa ca intr-un fel ma bucur ca ne-am despartit ca puteam sa fiu eu un locul ei sa am un copil cu el si sa imi cresc singura copilul.....dar totusi ma doare pentru ca am investit multe sentimente in relatia asta si nu stiu cum de s-a putut schimba asa de radical cand aveam totul si aveam o relatie minunata invidiata de multi...De atunci nu am mai iubit pe nimeni cu aceeasi intensitate si cu aceeasi daruire si nici nu am mai trait momente pe care le-am trait cu el...Dar viata merge inainte si va rasari soarle si pe strada mea intr-o buna zi...
cryss08 Postat pe 10 Noiembrie 2008 22:09
ai dreptate de la iubire la ura nu e decat un pas.si..inca ceva...barbatii care nu sunt in stare sa te priveasca in ochi si sa iti spuna sa terminat sunt LASI.
dodoluta Postat pe 10 Noiembrie 2008 22:36
Cea mai urata despartire...a fost in urma cu 3 ani..eram intr-o relatie de 2 ani,ne iubeam,era totul ok..pana intr-o zi,cand mi-a spus ca pleaca pentru cateva zile la varul sau,intr-o alta localitate,si s-a intors fara viatza,intre 4 scanduri..cred ca asta e cea mai urata despartire..atunci cand crezi ca ai totul,ca ai gasit in sfarsit printul vietii tale,la care orice fata viseaza,si te trezesti din senin ca viata cruda si soarta deasemeni,nemiloasa,va desparte pe vecie..nu pot reproduce in cuvinte durerea si fustrarea care te macina pe interior..pot doar sa precizez ca in asemenea momente,nu-ti ramane decat sa te resemnezi neputincioasa,in fata destinului crud si neiertator...
ella_dark Postat pe 10 Noiembrie 2008 22:59
a fost odata ca niciodata...asa incep toate povestile...si au trait pana la adanci batraneti...acesta este happy-ending-ul pe care ni-l dorim cu totii...ei bine nu toate povestile se termina la fel...asa s-a intamplat si in cazul meu.demult tare demult,mai precis acu-s doi ani m-am indragostit nebuneste de M..au fost clipe minunate...au fost si suspine ( mai ales ca mama lui nu m-a dorit alaturi de el)..insa am trecut de toate piedicile pana cand veni timpul si Fat Frumosul meu s-a hotarat sa mearga peste mari si tari sa ne faca rostul...deoarece vedeti voi deja eram logoditi si faceam planuri de nunta..nu am avut nimik impotriva si va marturisesc ca in trei luni nu am simtit ca s-ar fi schimbat ceva desi el era acolo si eu aici....am incercat sa il conving sa se intoarca si am insistat insa degeaba...mi-am luat inima in dinti si am hotarat sa ii fac o surpriza, sa il vizitez si sa petrec cateva zile cu el in acea tara exotica....insa toate incercau sa imi semnaleze ca ar fi o greseala.. nu am tinut cont de nimik..nici de faptul ca se anuntasera cutremure si incendii in zona aceea..nici ca autobussul nu pornea..apoi am facut pana...o groaza de peripetii...ajunsa la adresa cu pricina aflu ca acolo sta un cuplu..ciudat imi spun eu ..tre sa fie o greseala...sun la usa..apare o domnisoara si ma intreaba pe cine caut..eu..pe M..pai..cine sunt eu..pai logodnica..pai cum ca doar eu sunt iubita lui...hmm....m-am infuriat cumplit..ei bine iata cum viatza bate filmul si mi se intampla si mie un episod dintr-o telenovela siropoasa..da intr-adevar domnita era iubita logodnicului meu..doream sa ii fac o surpriza si surpriza a fost de partea mea...nu credeam k mi se va intampla tocmai mie...si de atunci traiesc pana la adanci batraneti..happily ever after....ei..caci eu...eu....il mai astept pe..al meu Fat Frumos... si ma suii pe o sha si va spusei povestea asa...
darkangel21 Postat pe 10 Noiembrie 2008 23:11
O despartire nu poate sa existe daca nu a fost si o poveste de iubire...A noastra a durat exact 4 ani. Si a fost perfect pentru ca am iubit din tot sufletul. Iar cand iubesti cu adevarat toate problemele isi pierd din importanta si defectele par calitati. De aproape doua luni relatia noastra devenise tensionata. Parea tot timpul cu gandul in alta parte. Banuiam ca exista o "alta". In acea perioada am aflat ca am ramas insarcinata. Am avut o discutie si mi-a spus numele ei si atunci am realizat ca ma insala cu colega lui. Dar mi-a jurat ca pe mine ma iubeste si ca vrea sa fie cu mine. Am incercat sa o sun sperand ca o sa imi spuna macar ea adevarul. Vroiam sa stiu daca mai este vreo sansa. Macar pentru copil. Am mai rezistat o saptamana fara sa spun nimanui ce mi se intampla. Trebuia sa-i organizez petrecerea de ziua lui. I-am facut un tort si toata lumea s-a simtit foarte bine. Au venit doar prietenii apropiati. Ne-au adus cadouri pentru amandoi. Doar locuiam impreuna de patru ani! In acea noapte dupa ce au plecat toti m-a violat si m-a batut. A doua zi am sunat la salvare pentru ca ma simteam rau. Cand au auzit motivul pentru care ma simt rau, mi-au inchis telefonul. Dupa trei zile am pierdut sarcina. A fost cel mai groaznic moment din viata mea. Imi doream acel copil. Indiferent daca ar fi avut un tata sau nu. Din acea noapte nu am mai putut sa fiu cu el. Indiferent cat de mult l-as fi iubit. Nu mai puteam sa continui in acea relatie. Si ma simteam de parca nu as mai fi avut nimic. Ea imi luase tot. Simteam ca viata mea a fost furata de o alta femeie. Se spune ca timpul vindeca orice rana, dar... Acea zi neagra o retraiesc in fiecare an.
alina_2008 Postat pe 11 Noiembrie 2008 00:33
1
BondorAlexandra Postat pe 11 Noiembrie 2008 00:53
ce-a mai urata despartire,asa cred ca a fost la momentul respectiv,s-a intamplat cu multi ani in urma,dar o sa incep cu inceputul, eram intr-o perioada de singuratate chiar nu-mi trebuia sa ma implic intr-o relatie,cand niste prieteni s-au gandit vezi doamne sa-mi faca cunostinta cu fat frumos care tocmai venise din tarile calde,nu m-a incantat ideea dar totusi toata lumea ma indemna sa incerc,am zis hai fie ca doar nu o sa mor daca ies macar sa vad despre ce e vorba am iesit cu x la restaurant si cu prietenii ,sincer nu ma atragea ,si chiar imi displacea ca vroia sa-mi faca totul pe plac....dupa cateva zile si multe refuzuri din partea mea mai gandit sa-i dau o sansa si sa incerc totusi sa fie o relatie cu toate ca nu-mi placea de nici o culoare si cu toate ca tipul respectiv nu pot zic dar arata "satisfacator" asa ca am continuat o luna si ca sa vezi ca m-am indragostit ,ma trata ca o printesa,dar ...trebuia sa se intoarca inapoi in tarile calde sa munceasca ca la noi in tara nu era de trait,asa ca am asteptat vreo 10 luni ca sa putem fi impreuna 3 luni,asa ca am lungit-o vreo 2 ani numai cu asteptari pana s-a gandit el sa-si schimbe tara si sa mearga intr-una unde iti trebuia viza,ne intelegem super bine si chiar credeam ca se va termina cu happy-end,dar am inceput sa ne certam din cauza geloziei lui si chiar vroiam sa o termin ptr toate fitele care le facea,dar ca sa nu ma piarda s-a gandit ca ar fi mai bine daca m-as duce la el si sa incepem totul de la zero,zis si facut,dar interesant e ca mie imi trebuiau documente ca sa pot ajunge acolo dar asta nu a fost o problema ca mi-a facut el rost,si.....bineinteles ca am plecat cu toate ca am avut multe semne care imi aratau ca nu trebuie sa fac pasul asta pana si icoana mi-a cazut de pe perete inainte de a pleca dar am zis "doamne ajuta",asa ca am incercat sa trec cu identitate falsa,dar la aeroport am fost demascata din cauza greselilor din pasaport si am fost inchisa ptr o luna la inchisoarea de femei,bineinteles ca mi-au dat pedeapsa cu suspendare fiind la prima abatere,la vremea respectiva am zic ca dumnezeu vrea sa ma protejeze de ceva anume si de asta ma tine inchisa,aveam dreptul la un telefon dupa al doilea proces si automat trebuia sa-mi sun iubitul sa-i zic sa stea fara grija ca eu sunt ok,dar el speriat a zis ca sunt nebuna ca astia asculta telefoanele si ce fac il trag dupa mine,nestiind ca imi asumasem eu toata vina asupra ilegalitatilor...a venit si ziua cea mare cand m-au trimis acasa,cu toate ca trecusem prin multe am zis ca sunt norocoasa ca am gasit dragostea ,dar nu a fost asa ca dupa o luna a cautat iar motive de cearta iar gelozii absurde a zis sa-l las in pace ca se insoara scurt si la obiect.... si am aflat ca verghetele care le-a avut la nunta si care le poarta si azi faceam parte din surpiza care mi-o pregatise daca ajungeam la el...cam asta e pe scurt un sut in spate multi pasi inainte....si multumesc lui dumnezeu ca s-a intamplat asa ptr ca la cateva luni am intalnit dragostea adevarata...
me_forever28 Postat pe 11 Noiembrie 2008 01:52
am avut o relatie superba timp de 3 ani, totul era ok, pana intr-o zi cand el a plecat si nu s-a mai intors.nu a mai raspuns la telefon nu nimic,eu intre timp afland ca el a cunoscut pe cineva. intr-un final a acceptat sa ne intalnim pt a vorbi, si eu i-am zis sa ne despartim si gata, nu stau la discutie ( cu toate ca el nu cred ca ar fi vrut ) . dupa cel putin o luna de la despartire, au inceput problemele. a inceput prietena lui sa ma deranjeze cu telefoane cu mesaje, precum vrea sa ma cunoasca.a reusit sa vina si la mine la munca si m-a amenintat ca o sa ma de-a afara de la locul unde muncesc, si multe chestii urate. eu il sunam pe el si-ii povesteam , iar el nu credea, credea ca inventez pentru ai strica relatia lui. cert e ca tipa m-a terorizat intr-un hal fara de hal , a ajuns sa-mi faca diferite profiluri pe site-uri matrimoniale si au inceput sa ma sune baietii. a trebuit sa-mi schimb nr. de telefon, dar nr. de telefon dat de catre servici nu mi-l puteam schimba si ma teroriza cu mesaje pe el. intre timp fostul meu prieten nu credea nimic din cei povesteam eu, ba mai mult ma credea nebuna. am ajuns sa vb si cu un politist ca sa vad ce pot sa fac, dar nu am resit nimic, deoarecea ea imi dadea mesaje cu nr. privat. m-a terorizat asa mult timp, vreo 6 luni , pana cand intr-o zi eu am vb cu un un bun prieten care s-a luat de ea si de fostul meu prieten si au incetat atunci toate lucrurile, inclusiv relatia lor pt ca el si-a dat seama cat rau mi-a facut si s-a terminat. dupa mult timp , dupa ce m-am mai linistit si eu putin , a venit fostul prieten ca sa ne impacam, ca ma iubeste si tot asa , ca-si cere scuze , etc , dar eu mai ales dupa cum am suferit nu am mai putut. mai ales ca am ramas cu sechele, pt ca atunci cand suna telefonul si nu este un numar pe care-l am in agenda, stau si ma gandesc daca sa raspuns sau nu. a fost o despartire grea si nu -i doresc nimani sa sufere cum am suferit eu. din punctul meu de vedere despartirile ar trebui sa nu fie asa dureroase.
silvii Postat pe 11 Noiembrie 2008 08:50
bravo,desi e greu te felicit pentru mindria ta
roberta1967 Postat pe 11 Noiembrie 2008 09:16
Dupa ce ne-am cunoscut, nu mi-am dorit de la el decat o relatie de prietenie, iubeam pe altcineva si nu mi se parea firesc sa am o relatie cu cineva pentru care nu simteam nimic. Dupa mai multe intalniri amicale s-a ajuns la mai mult. Iubirea care lipsea la inceput era oarecum substituita de discutiile lungi pe tema gusturilor muzicale si pe alte teme interesante. Mi-am dus chitara la el, ca sa-l invat sa cante; cred ca asta il fascina la mine. Cu timpul am ajuns sa-l iubesc. Ii faceam tot felul de surprize, sunandu-l din scara blocului lui sa-i spun ca am vrut sa vad ce face, urmand ca intr-un minut sa fiu la usa lui si sa bat... si sa raman acolo pana a doua zi. Intr-o zi am planuit sa ne vedem dupa ce ies de la serviciu. M-a asteptat cu chitara in mana, era deci destul de clar... In mai putin de patru replici am clarificat totul, nici n-a fost nevoie sa spuna ceva, i-am pus cuvintele pe buze. Aproape ca nu aveam voce sa vorbesc. Am lacrimat si am articulat stins: "Bine." M-a condus pana la jumatatea drumului spre casa si mi s-a parut ca acela e "ultimul drum", m-a sarutat prieteneste sau chiar parinteste pe frunte si mi-a spus sa am grija de mine. Poate nu a fost cea mai urata despartire, dar ca intenssitate a sentimentelor a fost una foarte dureroasa.
iulyka Postat pe 11 Noiembrie 2008 09:32
cand mi-au dat ai mei patinele de-abia primite...
inocica2 Postat pe 11 Noiembrie 2008 11:10
Aveam 18 ani si mare incredere in el. Imi spunea ca ne vom casatori, ca vom avea un copil si o casa cu sala de sport.Devenisem pentru el o obsesie.Ma iubea foarte mult - asa imi spunea......pana in ajunul Craciunului, cand m-a sunat si mi-a spus ca s-a terminat.A fost cel mai amar Craciun din viata mea. Tin minte ca tocam legumele pentru salata Boef cand m-a sunat. Acum sunt casatorita, am o fetita si o familie super.Din cand in cand, cand pregatesc salata Boef de sarbatori, imi mai aduc aminte de el, de data aceasta zambesc...acum inteleg de fapt ce e dragostea...el e cel care-a pierdut!
rodikut Postat pe 11 Noiembrie 2008 11:15
in fiecare zi, dimineata la ora 6 si ceva marunt, trece masina de gunoi prin fata blocului ridicand maldarul de infectiii scos de oamenii. la volanul masinii, troneaza mandra ca o garofita , o blonda voluptoasa cu sanii strapungand tricoul. manevreaza cu atata usurinta volanul si manetele de stoarcere a gunoiului incat iti creaza impresia ca deseneaza un dans al miscarilor! intro dimineata , furat de maiestuzittea sanilor revarsati peste volan , mi-am luat inima in dinti si punga cu gunoi pe jumatate plina, doar doar reusesc sa-i vad ochii. cu un tupeu demn de brusc uilis, salvatorul planetei, mi-am proptit picioarele in fata masinii si o priveam fics in ochisorii blanzi de matza vagaboada cersind dragalasenie. mi-a zambit sagalnic, ca si cum descoperea iubirea platonica intro lada de gunoi si cu o miscare de felina argatoasa, s-a lasat cu toata greutatea pe acceleratie. vrruuuum , fu ultimul lucru pe care l-am auzit , inainte sa reusesc sa arunc punga in spatele masinii. cu un ochi fugar , i-am vazut chipul intreg , surazand, bucurandu-se, exaltand de placerea calcaturii. m-am indragostit!! urmatoarea zi si cu inima cat un purice de circ, purtand o plancarta imensa deasupra capului pe care scria cu litere verdane "sunt un gunoi, ia-ma cu tine", m-am postat in mijlocul drumului asteptad sosirea impestuoasa a masinii aducatoare de fericire. in departare se zarea , cu farurile aprinse luminand o strada in obscuritate si facand ca ochii sa-mi straluceasca de bucurie, ea. masina!! ahhh, dar ce ironie a sortii, ce zbatere tomnatica a sufletului se isca , atunci cand la volanul iubirii mele, statea cu mustata iesind pe geamuri, un tuciuriu de vitza nobila. mii de scantei aprinse imi strafulgerara sufletul , chinuindu-l, schingiundu-l , juisandu-l! de atunci , o astept in fiecare zi sa apara , cu plancarta legata de gat, plngand in hohote si cu speranta in suflet. din cate am auzit , prefera sa stranga gunoiul dintro zona rezidentiala! ce blasfemie!!!
Postat pe 11 Noiembrie 2008 11:26
esti criminal
Postat pe 11 Noiembrie 2008 11:29
De la: crista_galli, la data 2008-11-11 11:29:48esti criminal Si mie mia placut Sa vezi ce ne sterge kudika de blasfemie pe noi doua si se vor supara postatoarele si postatorii de melodrame
Full_Metal_Jacket Postat pe 11 Noiembrie 2008 11:33
Se spune ca prima iubire nu o poti uita niciodata, eu insa sunt exceptia de la regula, probabil ca mai sunt si alte femei la fel ca mine, dar acum ma simt ca si cum m-as fii innascut a doua oara. Totul incepuse intr-o seara cand primisem un mesaj de la un necunoscut, suna cam asa: Buna! Sunt o veche cunostiinta de a ta, ce-ar fii daca ne-am vedea ca sa ne aducem aminte unul de celalat? am ramas perplex l-am sunat inapoi si am realizat cine era, un fost coleg, unul pe care eu nici macar nu il suportam. M-am intalnit cu el si am realizat ca acum e cu totul al om, chiar unul foarte atragator, ce sa mai m-am indragostit pe loc. Au urmat apoi clipe de neuitat, el era universul meu, era tot ce mi-as fii putut dorii vreodata, nu mai vroiam nimic altceva! Eram peste tot impreuna, totul il faceam impreuna. Am decis sa ne cumparam un apartament si ne-am mutat impreuna, mai apoi am hotarat sa ne casatorim totul era perfect! Niciodata nu mi-a gresit cu nimic, niciodata nu mi-a reprosat nimic, poate ca pare mult prea perfect. Socul a venit intr-o dimineata, m-am trezit si m-am uitat catre el asta faceam intotdeauna, inca dormea! Am zis sa nu-l trezesc cu toate ca mi se parea ciudat ca inca doarme si am crezut ca se preface, asa obisnuia sa mai faca, sa se joace cu mine. Si m-am dus peste el si am inceput sa-l pup, sa-l trag de urechi, sa-i soptesc la urechi, sa-l gadil, dar a ramas impasibil. Ma minunam cat rezista, dar am inceput sa ma si ingrijorez poate a patit ceva, poate a facut un stop cardiac, acesta din urma avea sa se adevereasca. Medici de la ambulanta pe care am chemat-o mi-au confirmat ingrijorarile. In momentul ala am simtit ca mi-a picat cerul am cap, am simtit ca universul meu se naruie, am simtit cum inima mi se rupe in mii de bucati si am lesinat de durere! Cand m-am trezit am crezut ca am visat, refuzam efectiv sa cred ce se intamplase, prietenii mei incercau sa-mi explice ce s-a intamplat, eu refuzam sa cred. Dar partea cea mai dureroasa avea sa vina mai tarziu cand am mers la funeralii. Cand am vazut ca ceea ce mi-au spus prietenii e adevarat ca el a murit, ca totul s-a terminat, el, universul meu, viata mea, ratiunea pentru care traiam nu mai exista, pur si simplu am incremenit, mi-au trecut prin fata toate clipele magnifice petrecute alaturi de el, Doamne si cate planuri aveam! Nici nu puteam sa plang, pentru prima data in viata mea si a lui el ma dezamagise, ma lasase singura intr-o lume atat de straina mie, chiar daca aveam multi prieteni nimic nu era la fel. De atunci viata mea a capatat alta infatisare m-am schimbat complet, radical! Acum sunt implicata intr-o alta relatie, si ii multumesc Lui Dumnezeu si poate si lui, ca mi-au trimis un asemenea baiat care sa ma faca sa uit tot. Este pentru prima oara cand povestesc direct povestea mea, de atunci am refuzat sa vorbesc despre asta, dar aici am citit atatea despartiri triste, incat m-am decis sa o scriu si eu pe a mea. Trist, dar adevarat uneori moartea e singura modalitate de a desparti doi oameni!
mymy_shor Postat pe 11 Noiembrie 2008 11:35
Dar noi suntem ingerasi Doar reactionam la un post
Postat pe 11 Noiembrie 2008 11:35
o despartire e ca un metrou gol......ca un perete vopsit in gri......nu am avut parte de despartiri urate......
Postat pe 11 Noiembrie 2008 11:38
Poii, sa vedem.........Cea mai urata despartire a mea, a avut loc acum un an de zile si cateodata am impresia ca tot incercam si acum sa o finalizam. Sa va spun si de ce....Dupa ce ne-am despartit din cauza parintilor lui ,cu un an inainte de nunta stabilita deja, nu ne-am mai dat nici un semn timp de o saptamana. Ne-am intalnit in sambata urmatoare in club( avem acelasi cerc de prieteni ). Am incercat sa arat indeferenta pana in panzele albe.... nush daca am reusit. A trecut o luna cu lacrimi in tacere pentru mine, si a aparut in club cu prietena lui.........Au devenit lacrimi zgomotoase am inceput sa il sun eu, dar nu mai vroia sa auda de mine, si dupa ce m-am milogit, umilit , etc..m-am apucat de sedinte la psiholog. Dupa 10 sedinte eram ca noua, incepusem sa imi regasesc calea si nu ma mai durea cand il vedeam cu prietena lui( cu care era extrem de dragastos), si mi-am facut iubit. Era perfect, imi acorda atentie din plin, cadouri, plimbari romantice, toata lumea vedea cat ma iubeste, si asta a vazut si Mihai( fostul). Brusc i -sa incheiat dragostea mare pentru iubita lui, si a inceput sa ma sune, sa se milogeasca, sa se umileasca....nu a durat o luna pana am cedat, dar cum...nu ne vedeam decat pe ascuns, in rest aveam iubitii nostri. Faceam dragoste ca nbebunii dupa ce ne reprosam ca el cu tipa aia, ca yo, cu tipul asta, si asa am ajuns pana la urma sa ne uram. de aici nu a mai fost decat un pas, pana am ajuns sa ne injuram, balacarim ca la usa cortului( si iar sa ne cautam). Astazi, dupa un an si vreo doo luni, situatia nu s-a schimbat prea mult. Nu ne-am mai intalnit in particular, dar ultima oara cand am dat cu ochii unul de celalalt, a fost sambata asta in club....ne-am injurat pana ne-a despartit un bodyguard( asta pentru ca am plecat catre toaleta si a venit dupa mine, incercand sa ma sarute, l-am pocnit de cred ca a vazut stele verzi, si a inceput drama...injuraturi..pffff, mai ceva ca la tigani Duminica m-a sunat si ne-am scuzat unul fata de celalalt. Iubita lui nu stie, al meu nu stie.....Cea mai urata si patetica despartire dupa mine Voi ce parere aveti?
alexadani Postat pe 11 Noiembrie 2008 12:05
in schimb....eu am fost cea care o termina cu tipii respectivi...dc?....din diverse motive.... A fost o data un barbat ..care tare ma placea.....si facea orice ca sa ii dau atentie....era prin clasa a 9-a ...imi trimitea saracul biletele de dragoste...poezii superbe...intr-un final.....ne-am cuplat.....vorbea f mult....mai mult decat mine.....nu ma deranja .....il lasam sa vb cat vroia asa nu ma plictiseam......ne-am sarutat ...a fost primul sarut..sarut scurt..cu bale multe si limba plimbata prin gura mea ...ma facea sa ma inec....am zis asa s-o saruta....nu cunosteam ....ne plimbam f mult...mergeam la film.....la romeo si julieta a plans ca un prunc....incat i-am oferit batista sa se stearga la ochisori.....nu era cel mai frumos baiat dar era ca o fetita...romantic.....plangea la orice....chiar si la duritatea mea ..cateodata....ne ajutam la teme....am uitat sa spun era in clasa cu mine...colegi fiind.....eram tot timpul impreuna....chiar si in banca nu mai scapam de el......a fost frumos cand imi aduc aminte ..acum.....atunci mi se parea un stres ....parca ma sufocam.....dar placut ca doar era cu limba in gura mea.....am fost impreuna mult timp..aproape 2 ani....dar era o iubire nevinovata .....copilareasca....si asa pana intr-o zi cand m-a prins cu un baiat..daca nu m-a anuntat ca vine si el la acel chef.....ce sa ii faci...s-a intamplat.....a plans f mult.....mi-a parut rau de tot de el....dar asta e.....el a mers mai departe si eu...am ramas si in zilele astea cu cel pe care il iubesc...si e langa mine de atunci.....si sa nu uit am ramas f buna prietena cu respectivul coleg....si azi inca mai vorbim......
Postat pe 11 Noiembrie 2008 12:10
Eram tanara si indragostita de un baiat pe care-l credeam jumatatea mea,as fi facut orice ca el sa fie fericit crezand ca si el face la fel, ca sentimentele sunt reciproce.In final de ziua mea am hotarat sa ne casatorim si sa formam o familie fericita si sa imbatranim impreuna crescandu-ne nepotii.Dar chiar in ziua nuntii m-am trezit la realitate ptr. ca mi-a vorbit foarte urat,asa suna fraza si cred ca am sa o tin minte toata viata :"ti-as trage 2 labe peste bot dar ai noroc ca esti mireasa"- nu mi-a venit sa cred urechilor ce cuvinte mi-a spus chiar de ziua mea cea mai importanta. Dra oare m-am trezit atunci sau acum?de ce pun aceasta intrebare?pentru ca am continuat sa sper ca intr-o zi va fi bine ptr. ca-l iubeam mai presus de orice si uite asa am pierdut 10 ani din viata, 10 ani in care am fost umilita verbal pierzand increderea in mine si in faptul ca se poate mai bine, ca merit mai mult.Dar minunea sa produs pe data de 07 dec 2005 cand a venit pe lume fiul meu, pot spune ca mi-a schimbat viata enorm, am realizat ca de fapt traiesc un cosmar si nu pot implica si copilul in asta.Ca orice mama am sperat ca o sa se schimbe,ca familia este mai importanta ptr el, ca un copil e un dar de la Dumnezeu, dar scandalurile si violenta verbala au continuat si prietenii erau cei mai importanti ptr el.Eu acum povestesc pe scurt ca in 10 ani s-au intamplat destule.Copilul mi-a redat viata si dorinta de ai oferi ce e cel mai bun adica un camin linistit si o copilarie fericita si eu am castigat linistea sufleteasca pe care o pierdusem demult.Tin minte si acum cum preotul ne-a pus verighetele pe deget si ce fericita si mandra eram, vedeam un viitor fericit alaturi de barbatul pe care l-am ales ca sot si pe care-l iubeam enorm si acum in momentul asta am ajuns sa amanetez verigetele pentru a putea divorta singura ptr ca nu-mi pot permite sa platesc un avocat.Acum eu ma simt fericita, libera si plina de sperante catre un viitor mai bun alaturi de copilul meu in varsta de 3 ani.Poate candva copilul ma va judeca ca nu are ambii parinti langa el dar sper sa inteleaga intr-un final ca am ales ce e cel mai bine pentru noi.In schimb el e socat ca ne-a pierdut si incearca cu disperare sa ne recastige dar fara sanse.Povestea este mult mai mare dar ma limitez aici. Cam asta este despartirea mea cea mai urata dar cu sperante spre viitor. Stii cum se zice "un sut in fund un pas inainte" si "Dumnezeu nu iti inchide usa fara sa-ti deschida alta" Asa ca fetelor aveti incredere in voi, intotdeauna se poate mai bine si viata e prea scurta sa incercam sa schimbam unele persoane, va spun dintr-o experienta de 10 ani. Va pup si va doresc numai bine.
laurabraileanu Postat pe 11 Noiembrie 2008 12:54
Uneori, cea mai mare dragoste poate genera cea mai mare ura. Insa nu ura este opusul iubirii, ci indiferenta. In fine, depinde de la om la om si depinde de inteligenta emotionala a fiecaruia dintre noi felul in care se vindeca/lecuieste si cum (eventual si alaturi de cine) trece mai departe. Ce se poate spune despre acest subiect este doar o zgarietura pe un perete imens pe care, poetic vorbind, fiecare dintre noi isi mazgaleste dramele. Nu ar trebui sa filosofam, ura provine din interior�..daca o ai, este clar, va iesi odata si odata la suprafata, daca nu o ai�.esti fericit. Poate ca nu se pune problema de �vinovatie" in sensul propriu al cuvantului. Mai degraba, as spune ca motivul despartirii sau al esecului unei relatii poate tine de amandoi partenerii, in egala masura. Intr-adevar, o despartire doare intr-o prima faza, e ca si cum ai smulge un pansament lipit de pe o rana inca neinchisa. Dar rana pricinuita se vindeca, cu timpul, si viata merge inainte. Am trecut prin 2 relatii si nu am simtit ura. Nu atat de puternic. Am simtit, usor, o dusmanie, desi incercam mereu sa imi infrang orice pornire, pentru ca ma consider, totusi, o femeie civilizata, dar acolo, undeva departe in cel mai ascuns �colt� simteam si negativism. Oare de ce se intampla asta? Este oare pentru ca am investit prea mult? Ca ne-am �dezgolit� sentimentele si am devenit, prin dragoste, vulnerabili? Este oare sentimentul de frustrare ca dragostea noastra - cea mare - nu a folosit atat de mult, incat sa faca acea relatie functionala? Ne simtim tradati? Simtim ca ne-a distrus celalalt si ca suferinta despartirii justifica acele �voodoo� pe care le infigem virtual in pieptul lor? Nu gasesc, sincer, un raspuns, chiar daca, foarte discret, m-au incercat, poate, timp de o secunda, anumite sentimente de genul respectiv....
bdoinana Postat pe 11 Noiembrie 2008 12:58
Buna! Hm...cea mai urata despartire...A trecut mai bine de un an de atunci dar ramane \\\"cea mai\\\".Aveam o relatie tare frumusica de aproape 10 luni,prietenul meu,un baiat tare sensibil si afectuos,ma facea sa ma simt ca cea mai iubita femeie.Intr-un final se hotaraste \\\"dragutul\\\" de el si-mi propune sa ne mutam impreuna,in apartamentul lui din Bucuresti(eu fiind din provincie). Mare fericire!Renunt fara prea mari remuscari la jobul meu tare bun,la chiria excelenta pe care cu greu o prinsesem si-mi fac bagajelul pentru viitorul care mi se arata promitator.Reusisem sa gasesc un job si in capitala,nu atat de bun ca cel de acasa,dar...ce mai conta cand puteam sa fiu alaturi de omul pe care il iubeam?!Poate primul semn de intrebare ar fi trebuit sa mi-l ridice insistenta lui de a veni cu cat mai multi bani.Ma gandeam ,insa,ca e doar prevazator si,apoi,mi se parea si mie firesc sa am o rezerva la mine.In fine,iata-ma ajunsa in Bucuresti,imbratisari si multa pasiune pe peronul garii.Urcati in taxi insa,incepe.\\\"Ai venit cu bani?\\\" \\\"Da\\\" \\\"Cati?\\\" \\\"Atatia\\\" \\\"Mai bine lasa-i la mine\\\" Zdrang! Se aprinde beculetul. \\\"Pai,stau bine si la mine\\\",ii raspund. Ajunsi acasa la el,incepe balamucul. Nici nu apucasem sa fac un dus ca imi si prezinta bucataria (pe care o cunosteam,de altfel) ca fiind incaperea mea de baza de atunci-incolo.Imi explica foarte calm ca acolo mi-e locul,ca e bine ca am un serviciu pentru a contribui la cheltuieli dar asta nu inseamna ca \\\"munca\\\" mea de baza nu e,de fapt,in casa. Imi arata o scama pe covor si-mi spune ca,de acum,orice mizeruta imi indica,eu sa sar si sa curat.Ca daca el are chef de ceva anume de papa,ma suna si eu sa las balta serviciul,sa vin acasa si sa-mi astept mandretea de barbat cu mancarea calda. Cireasa a venit cand mi-a trantit sec,vazand ca eram in stare de soc,ca e simpla alegerea mea: daca nu-mi convin conditiile,n-am decat sa ma intorc de unde am venit. Probabil miza pe faptul ca eu imi cam inchisesem toate portitele si asa urma sa raman la el.Mare magar! Am coborat,mi-am aprins o tigara si,incet-incet,am inceput sa-mi revin din soc.Printre hohote de plans,am realizat in ce minciuna traisem,ca \\\"printul\\\" meu se transformase in broscoi de cum s-a vazut cu sacii in caruta,ca voise doar o menajera si un coleg de apartament care sa-l ajute cu banii. Din fericire,am reusit sa-l las cu gura cascata cand m-am intors in apartament si fara sa-i adresez un cuvant,mi-am luat bagajelul si dusa am fost.A insistat cu telefoane pe care regret acum ca i le-am acceptat,dar...m-am vindecat,cu ajutorul familiei si al celui mai bun prieten.Si totusi,la atata timp distanta,inca ma mai mir ce mizerii de barbati exista,genul care crede ca existi doar pentru a-i servi!Si,din pacate,femei care se complac in rolul de sclave doar pentru (ce cred ele ca e)o picatura de iubire...
tgv Postat pe 11 Noiembrie 2008 14:35
Aveam 18 ani, ne-am iubit,ne-am casatorit si la numai de 20 ani am ramas cu o fetita, adica "un copil cu copil" a fost o despartire dureroasa mai ale ca am ramas cu fetita la o varsta destul de frageda.....adr niciodata nu stii ce iti rezerva viitorul!
albastrica4 Postat pe 11 Noiembrie 2008 15:11
Cea mai urata despartire...... Pai...ar trebui sa incep prin a spune ca am iubit un baiat mai mare cu 4 ani decat mine.La vremea aceea aveam 15 ani....iar el 19. Am fost impreuna 4 ani si 5 luni. Au fost 4 ani in care am trait toate starile posibile pe care le poate trai o femeie in viata ei, insa eu le-am trait la o varta destul de frageda.Am fost inselata de nenumarate ori (chiar si cu prietena mea cea mai buna),am fost injosita in fata multor oameni,am fost umilita,am fost lovita dar nu mai contau toate aceste lucruri cand imi spunea cuvantul "te iubesc" si "te rog iarta-ma....nu se va mai repeta".Din partea mea a fost o iubire sincera ,curata,inocenta de care el a profitat din plin.In fine....dupa 4 ani si 5 luni..chiar inainte de Craciun l-am prins in plin act cu o colega de facultate.Desi am zis ca pun punct acelei relatii...nu am putut,il iubeam prea mult,il adoram ,era un idol pentru mine.Iar dupa 2 luni...surpriza....mi-a zis ca El pune punct relatiei cam cu aceste cuvinte " tu chiar nu intelegi ca nu mai simt nici o atractie fata de tine?imi provoci sila,nu te mai iubesc de ceva timp , am intalnit o alta fata ...scuteste-ma cu lacrimile tale ca joci un teatru de toata frumusetea!"L-am intrebat pur si simplu cu ce i-am gresit de ma trateaza asa si stiti care a fost raspunsul?....cativa pumni si cateva picioare care m-au bagat in spital cu 3 coaste fisurate.Ironia a facut ca dupa 5 zile sa aiba un accident de masina destul de grav,a fost operat pe creier ,i s-a bagat o tija metalica in mana stanga,a stat in coma o saptamana.Si chiar cu 3 coaste fisurate am stat langa patul lui si am plans si m-am rugat la Dumnezeu sa fie bine.Iar dupa ce si-a revenit din coma ,la cateva zile cand m-am dus la el la spital era cu cealalta fata.Cand l-am vazut am izbucnit in plans, dar l-a interesat suferinta mea?....normal ca nu..si de fata cu cealalta mi-a zis " mars caine din viata mea ca nu te mai suport!"Si intr-adevar m-a descris bine "CAINE" ; am fost devotata lui trup si suflet indiferent de cata suferinta mi-a provocat.Si asa....ca un caine cu coada intre picioare, alungata de iubirea vietii ei am incercat sa-l dau uitarii.Pot spune ca a fost o despartire destul de urata cu foarte multe lacrimi,un capitol pe care l-am incheiat acum 4 ani.
oana_adriana Postat pe 11 Noiembrie 2008 15:16
Dupa doi ani, o relatie asa de frumoasa trebuia sa se termine intr-un mod oribil....La noi in oras de pe 1 Septembrie pana pe 8 se organizeaza "un balci" la care se aduna toata lumea.Ca doi indragostiti ce eram am decis sa mergem si noi in "balci" in ultima zi unde ne-am intalnit cu o verisoara de a mea care este mult mai frumoasa si mai dotata decat mine.Dupa ce le-am facut cunostinta, in secunda urmatoare, iubitul meu tovaras mi-a spus foarte senin"Gata ne despartim acum si aici...imi place mai mult de verisoara ta si o sa formez o relatie cu ea".Evident ca m-a lasat singura acolo, desi "balciul" era la iesire din oras iar el a plecat bine mersi cu verisoara mea de mine.Am avut un soc atat de puternic atunci incat nu am reusit nici sa ii mai dau vreo replica dar nici sa-mi mai intemeiez o alta relatie de frica sa nu ma intalnesc cu verisoara mea pe strada si acel eveniment sa se repete...
o_moaka Postat pe 11 Noiembrie 2008 15:29

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Concurs: Castiga noul roman de Isabel Allende!	136	De la: anamaria_corina 9 Martie 2012 12:40
Concurs: bilete la fim!	16	De la: Kudika 17 Iulie 2009 14:57
Concurs: Cum ai petrecut Ziua Indragostitilor?	212	De la: luckyyyLuke 14 Martie 2009 02:42

Concurs Avene 1	1279	De la: Glamangel 27 Mai 2010 16:57
Castiga unul dintre cele 10 premii Always. Indrazneste sa incerci!	130	De la: concursKudika 1 August 2016 13:31