Am incercat...nu reusesc

Ajutati-ma!!

Divort

denysa_emanuela Postat pe 17 Noiembrie 2008 22:50
Nici nu stiu daca sa mai postez si eu un mesaj... Am obeservat ca cele mai multe dintre mesaje sunt de durere, suferinta si neintelegere, cam asta simt si eu. La mine a inceput totul cu ore intregi petrecute la telefon, ce spun eu ore, mai degraba zile, zi dupa zi, noapte dupa noapte, si iar si iar si iar timp de 4 luni. Evident, el acolo, eu aici, evident, ne-am cunoscut prin locul de munca, lucram impreuna insa nu face-to-face, era ok pana cand am descoperit ca nu puteam sta departe unul de celalalt prea mult asa ca el a inceput sa imi faca diverse vizite atat incognito cat si anuntate, una mai placuta decat cealalta. Ce pot sa mai spun, nu sunt foarte in varsta(25 ani) insa abea acum am ajuns sa spun "te iubesc" unui barbat (el deja mi-o luase inainte cu declaratiile), so what? nu mi-a folosit la nimic, ba mai mult mi-a facut foarte rau!!! Nu numai ca sa terminat ca in "gara" dar nici macar nu ma mai pot desprinde de el, nu mi-a spus niciodata cum ca nu ar mai vrea sa ne vedem sau sa mai vb sau sa fim impreuna dar nici macar nu l-am mai auzit vreodata la telefon, mentionez ca el era mai mare ca mine cu 10 ani, lucru care nu m-a deranjat niciodata si nici el nu mi-a dat semne ca l-ar fi deranjat. Au trecut 8 luni de la asa zisa "despartire" ink ma gandesc intens la el, am vb cu el de ziua lui, a fost foarte surprins de telefonul meu, am mai vb cu el o data nu mai stiu cu ce ocazie, parea foarte normal la telefon, am mai facut si cateva schimburi de sms-uri insa pentru mine el a ramas singurul caruia ii pot darui ceva, pe toti ii compar cu el, nici unul nu mi se pare bun ca el, tot la el trag, tot ce se intampla pe langa mine mi se pare ca ma duc la el, parca am innebunit. E clar ca nici la ora actuala nu vreau sa renunt la el, desi nu stiu daca el mai vrea ceva de la mine poate ca este clar ca nu, insa eu am impresia ca noi o sa fim impreuna candva, poate nu in viitorul apropiat dar cand vom reveni unul la celalalt are sa fie pt totdeauna(dar poate ca sunt prea terminata)
nu ai precizat motivul despartirii.
DeeaCatalina Postat pe 18 Noiembrie 2008 00:50
pai nu a fost nici un motiv, am stabilit sa petrecem impreuna 1 mai, trebuia sa ma sune sa stabilim ultimele "retussuri" dar nu s-a mai intamplat, nimic, nici nu a sunat, nici macar nu a dat un tel de Sarbatorile de Pasti sa spuna "Hristos A Inviat!" nici nimic. Inainte de Sarbatori a venit la mine, incognito, am stabilit unde urma sa mergem de 1 Mai si de atunci nu mai stiu nimic de el.

denysa_emanuela Postat pe 18 Noiembrie 2008 12:56
Daca v-ati despartit de atata timp , las-o moarta.Considera ca a mai trecut un capitol din carte vietii.Mergi mai departe. Fruntea sus.
cornelia_leia Postat pe 18 Noiembrie 2008 13:00
Ce bine si usor suna, oricum merci mult :)
denysa_emanuela Postat pe 18 Noiembrie 2008 13:04
De la: denysa_emanuela, la data 2008-11-18 12:56:50pai nu a fost nici un motiv, am stabilit sa petrecem impreuna 1 mai, trebuia sa ma sune sa stabilim ultimele "retussuri" dar nu s-a mai intamplat, nimic, nici nu a sunat, nici macar nu a dat un tel de Sarbatorile de Pasti sa spuna "Hristos A Inviat!" nici nimic. Inainte de Sarbatori a venit la mine, incognito, am stabilit unde urma sa mergem de 1 Mai si de atunci nu mai stiu nimic de el. aha deci a ramas in plop. si cand l-ai sunat tu de ziua lui si ati mai vb cu alta ocazie n-a zis absolut nimic despre ce s-a intamplat intre voi?nu si-a cerut scuze,nimic? cam suspect..nici tu nu iti dai seama ce ar fi putut sa-l faca sa lase totu balta?
DeeaCatalina Postat pe 19 Noiembrie 2008 13:47
Nu, nu, nu, nu si-a cerut scuze, nu a adus vorba niciodata, nici eu nu am incercat sa il mai intreb. Eu eram shocata, nu eram in stare sa spun nimic, atata i-am spus, intr-un sms ca il iubesc, si atat. Cand am incercat sa-i spun cate ceva mi-a spus ca il cert( m-am gasit si eu sa-i spun tocmai de ziua lui), mi-a spus ca se bucura ft mult ca l-am sunat de ziua lui si ca nu ii vine sa creada ca mi-a adus aminte. I-am spus ca nu am cum sa uit si mi-a spus ca de multe ori se gandeste cu nostalgie la ce a fost...
denysa_emanuela Postat pe 19 Noiembrie 2008 21:03
Nu stiu ce sa zic,ce motive ar fi putut sa aiba,nu cred ca o sa vrea sa ti le spuna,poate sa nu te raneasca..poate din lasitate...in orice caz ar trebui sa incerci sa nu te mai gandesti si sa te intrebi "De ce", timpul le rezolva pe toate.
DeeaCatalina Postat pe 19 Noiembrie 2008 21:11
multumesc frumos pentru atentie, multumesc ca m-ai ascultat si speram spre vremuri mai bune :D
denysa_emanuela Postat pe 20 Noiembrie 2008 21:20
macar daca stiai un motiv...stateai si u linistita asa e viata sunt persoane care intra in viata noastra ...isi lasa amprenta...si pleaca nu se gandesc ce se intampla ,,dupa,,
bestiuitza Postat pe 20 Noiembrie 2008 21:33
nu numai ca nu le pasa dar nici nu-i intereseaza, nici nu trece pe langa ei, nici nu o sa se gandeasca vreodata, eu am o vorba: "Eu, nu am pierdut nimic!" si cu asta incerc sa ma linistesc, daca reusesc, daca nu, ajung sa dau mesaje de genul :)
denysa_emanuela Postat pe 21 Noiembrie 2008 19:19
tu ai mers vreodata la el? te-ai gandit ca poate e insurat? sau poate are ceva ce nu stie cum sa-ti spuna si crede ca te-ar rani...un copil, poate....... poate s-a speriat de cum ai putea reactiona la o anumita chestie din viata lui si pur si simplu nu a avut curajul sa-ti spuna..........a preferat sa se retraga.......
dienuta_nou Postat pe 21 Noiembrie 2008 19:31
nu, nu am mers niciodata la el desi el m-a chemat, am motive ft intemeiate sa cred ca nu era insurat, ca nu are copii desi de asta nu sunt sigura. Si chiar daca ar avea il iubeam, ce spun eu, il iubesc atat de mult incat as accepta si acel copil, daca ar exista...Nu stiu daca s-a gandit ca ma raneste dar stiu sigur ca m-a ranit si o face incontinuare Cred ca mi-ar fi fost mult mai usor sa-mi spuna ce avea de spus, indiferent ce ar fi fost, as fi trecut mult mai usor(ca nu ma mai vrea ca nu ma mai place, ca este insurat, ca are copii, orice)Sunt genul care accept orice, numai sa nu mi te ascunzi, asta ma innebuneste
denysa_emanuela Postat pe 22 Noiembrie 2008 23:30
eu te inteleg perfect.cu siguranta este mult mai bine sa se puna punct atunci cand trebuie si nu sa lasi lucrurile in plop,macar din respect pentru persoana cealalta.dar barbatii pot fi atat de lasi cand vine vorba de lucrurile astea...nu isi dau seama ca tocmai pt ca nu vor sa raneasca o fac si mai tare,prin faptul ca n-au curajul sa spuna lucrurilor pe nume.noi femeile suntem mult mai curajoase cand vine vorba de asta.eu una stiu ca nu ma ascund dupa deget daca trebuie sa lamuresc o situatie,din contra.celalalt are dreptul sa stie sa isi poate vedea de viata lui! e greu, ce sa iti spun Denisa...poate ar trebui sa discuti cu el.din proprie experienta iti spun ca si eu am patit ca tine,si au trecut 3 ani de cand lucrurile au fost lasate in plop,si ce crezi ca s-a intamplat cu mine?dragostea pt el nu a disparut din contra!!!! a crescut si s-a transormat intr-o dragoste neconditionata,ascunsa.nu i-am zis niciodata ca il iubesc, si sentimentul ma omoara de 3 ani si ceva!! stiu sigur ca daca atunci cand era momentul imi spunea de ce nu mai vrea sau pur si simplu ca nu mai vrea,eu l-am intrebat,dar mi-a raspuns ca nu e adevarat ca nu mai vrea bla bla bla.o singura data am intrebat atunci cand am simtit ca s-a racit.altadata nu am mai intrebat am asteptat sa imi treaca de la sine si asa astept de 3 ani si ceva cum am mai spus.si singura solutie e sa vorbesc cu el despre asta,acum am reluat legatura da vorbim de cu totul alte chestii. poti sa mai astepti,sau poti sa il abordezi direct...fa ce simti,dar ai grija...situatia e destul de delicata,desi nu pare la prima vedere. eu iti doresc tot binele si numai fericire!
DeeaCatalina Postat pe 23 Noiembrie 2008 22:41
Deea, multumesc foarte frumos, esti foarte dragutza, ma "bucur" ca in sfarsit cineva stie ce simt eu si ca acel cineva imi spune ceva cu care eu sunt de acord. Imi este foarte greu sa fac ce mi-ai spus si eu m-am gandit sa merg sa stau de vorba cu el, problema este ca nu sunt sigura ca vreau sa am o discutie face-to-face cu el. Il iubesc dar nu-mi place sa fiu calcata in picioare, sufar dar nu tb sa afle si el. Mai este ceva, cum spuneam la inceputul "povestii" am o piedica, nu sunt cu el in acelasi oras, eu nu ma vad mutandu-ma la el in oras ssi sincer, nici pe el nu il vad mutandu-se la mine. Este destul de delicata situatia si nu stiu de unde sa "o apuc" :D Cineva ft apropiat mie, mi-a mai spus ca ar tb sa ma duc sa stau de vb cu el si sa-i spun verde-n fata si abea apoi sa iau eu o decizie, dar revin, imi este foarte greu sa fac asta... E foarte interesanta povestea ta, chiar 3 ani sa iubesc platonic... chiar interesant si frumos in acelasi timp :) Iti doresc numai bine si fericire si sa ajungi acolo unde tu iti doresti cu ac relatie, ma bucur Cred ca mi-as dori si eu din tot sufletul sa revin la ce a fost dar sub alti parametrii, unul dintre ei, si cel mai imp este sa fie langa mine...
denysa_emanuela Postat pe 24 Noiembrie 2008 14:33
denysa, fi sigura ca foarte multa lume a simtit si simte ceea ce simti tu si cu totii stim cat este de greu dar trebuie sa faci ceva ca sa-l uiti altfel nu vei putea sa te implici in nici o alta relatie, si nu cred ca-ti doresti lucrul asta am inteles ca iti este greu sa te duci la el sa stati de vorba sunal si spunei sa vina el daca nu vrea/poate venii nici el, macar stati de vorba la tel si sa-ti spuna ce s-a intamplat dar trebuie sa-l intrebi, el nu-ti va spune din proprie initiativa in alta ordine de idei, cand cunosti alt barbat, incearca sa-i dai o sansa nu sa-l compari cu celalalt, asa nu vei ajunge nicaieri intotdeauna fostii/fostele, sunt mai buni/bune decat actualii sau viitori parerea mea; si nu este neavizata bafta pe mai departe
_fantoma_ Postat pe 24 Noiembrie 2008 14:52
si la noi a fost impedimentul distantei si nu vorbesc de o distanta de cateva sute de km peste care am fi trecut usor amandoi,era vorba de vreo 20.000km,de continente separate. asta e principalul motiv pt pierderea legaturii de asta nici nu mai trebuie sa-l intreb DE CE? doar ca eu acum observ ca prezenta lui imi face mai mult rau decat absenta,cand il iubeam in tacere era mai usor,acum parca imi vine sa rabufnesc de fiecare data cand vorbesc cu el.nu mai trebuie sa-l intreb nimic,nu mai e nimic din ce a fost,astept sa moara iubirea pt el,nu stiu de cati ani mai e nevoie pt asta. tu ar trebui sa iti iei inima in dinti si sa vorbesti cu el,nici eu nu am avut curajul,si cred ca de asta am ajuns unde am ajuns,mi-a fost frica sa imi infrunt trecutul,si m-a urmarit mereu,astept sa vina ziua in care sa ma uit inapoi si sa imi zic:da l-am iubit atat de mult,dar nu era deloc pentru mine!
DeeaCatalina Postat pe 24 Noiembrie 2008 15:22
Fetelor, ce sa mai zic, m-am hot, o sa ma duc sa vad ce si daca mai este ceva de facut sau o sa incerc sa stau de vb cu el la tel desi asta nu mi se pare a fi indicat. Weekend-ul asta sunt plecata in alta parte dar apoi sunt libera, o sa fac tot posibilul sa vad cum rezolv si cum ajung. Promit ca o sa revin cu amanunte :) Va poop si va multumesc din suflet!
denysa_emanuela Postat pe 24 Noiembrie 2008 22:45
Denysa, draga mea, probabil ca ai nevoie de o... incheiere, dar eu o stiu deja: are pe altcineva. In viata nu sunt multe surprize. Pe noi ne ia prin surprindere din alt motiv. Desi stim exact, in teorie, cum se petrec lucrurile, in practica, suntem gata sa juram ca noua o sa ni se intample altfel. Ca o sa fim noi exceptia care intareste regula. Chici ce? Doar 1% din noi avem dreptate. Dar asta e! Tot trebuie sa incercam pentru ca, pana la urma - macar o data in viata si macar intr-o privinta - tot facem parte din acel 1%. Acum, nu vreau sa te necajesc si eu mai mult, dar e un tip de 2 lei. Ca si-a gasit pe altcineva, e normal, si nu-l poti blama, date fiind circumstantele. Dar sa o faca asa, pe tampitul (scuze, nu vreau sa te necajesc, dar merita apelativul )
Dor_a Postat pe 27 Noiembrie 2008 09:36
unii spun ca si tacerea e un raspuns,dar pt mine de exemplu nu e un raspuns suficient...asa ca de ce sa nu incerce marea cu degetul?e o curajoasa ...si e de admirat.
DeeaCatalina Postat pe 27 Noiembrie 2008 17:20
candva mi s-a parut aiurea sa fac 4000 de km ca sa petrec o saptamana cu cineva...........ma gandeam ca nu merita atata distanta parcursa pentru atat de putin timp.............acum as da orice ca sa fi mers.........acum imi pare rau ca nu am facut 10 000 de km pentru un om care a insemnat atat de mult pentru mine........... au trecut 3 ani jumate de atunci, acum ne despart doar 400 de km.........dar dupa atata timp, desi nu ma cramponez de distanta, mi-e frica de reactiile noastre daca ne-am intalni.......nici nu stiu ce mi-e frica sa descopar....ca inca il iubesc, sau ca nu il mai iubesc de mult........ca e omul pe care l-am iubit atata, sau ca s-a schimbat........ desi am pe cineva si mi-e bine, tot a ramas regretul ca nu am infruntat o distanta care acuma mi se pare banala......... sfatul meu e sa mergi sa vorbesti cu el..........indiferent cat de dureros este ceea ce afli, tot trece mai repede decat miile de intrebari care incep cu 'oare' sau 'daca'.......... multa bafta.....
dienuta_nou Postat pe 27 Noiembrie 2008 17:35
Va poop, pe toate, va multumec din suflet si promit ca o sa revin cu un raspuns la voi, oricare ar fi acela... Am inteles de mult ca s-ar putea sa mai aiba pe cineva dar parca nu am vrut sa cred, ma rog, indiferent care ar fi situatia vreau sa stiu de ce, daca va fi destul de barbat sa ma infrunte... Inca o data VA MULTUMESC, si nici nu stiti cat de mult m-ati ajutat in luarea deciziei mele, sunt sigura ca in urma actiunii mele ma voi linisti, cu adevarat! :) Consider ca m-ai bine stiu ceva concret decat sa bajbai eu si sa ma intreb mereu, nu vreau sa ajung nici la un 2 ani de chin cu gandul la el nici la 3 ani nici sa leg o relatie si sa il compar in permanenta si nici sa raman cu semne de intrebare :D
denysa_emanuela Postat pe 27 Noiembrie 2008 21:00
iti doresc succes,si bravo ca iei atitudine.pupic
DeeaCatalina Postat pe 27 Noiembrie 2008 21:07
Si eu ma lupt cu aceasi problema. Distanta...lipsa de raspunsuri...De fapt eu cam am raspunsurile. El inca sufera dupa fosta. Cand suntem impreuna o totul frumos (cand eram...). Mi-a spus ca nu are cum sa-mi ofere mai mult (deocamdata, zic eu). Mi-am propus sa-l ignor, stie ca atunci cand incheie capitolul "EA" mai poate sa ma caute. Pana atunci, i-am urat succes in recucerirea ei. Dragoste cu sila nu se poate. Si eu cred ca intre voi e vorba de cineva...Ar trebui sa fi aflat pana acum, nu? Sau ati rezolvat deja problema si sunteti fericiti impreuna?
bianna77 Postat pe 5 Ianuarie 2009 21:50
Nici nu stiu cu ce sa incep, am ramas cu gura cascata cand am citit povestea ta.Am crezut ca numai mie mi se poate intampla, ca doar eu atrag ghinionul, dar mam inselat....Hai sati spun povestea mea: Am 29 ani, sunt casatorita de 7 ani, dar locuiesc singura cu copilul meu, deoarece de cativa ani sotul lucreaza in strainatate. Anul trecut am vazut o persoana super draguta la serviciu, in vara, dar stiind ca este un strain cu multi bani am inghitit in sec, si am zis "lasa, doar no sa se uite la mine..." Dar, a mai venit pe la servici, cu treaba bine-nteles, si pana la urma printrun angajat de-al lui inevitabilul sa intamplat! Si imi place de mor! Cand am devenit amanti el mai statea 2 zile in romania, dar zilele alea a fost super. Cu toate ca lucreaza la 60 km, seara era prezent la mine, mesaje, telefoane. A plecat acasa, si din nou mesaj la urcare in avion, telefon la aterizare, am vb pe net (avem web-uri) in fecare seara in saptamana cat a stat acolo (e divortat de 1 an, si are 32 ani), chiar si cand au fost copiii la el (are 2). Saptamana urmatoare a venit iar in romania, cu cadouri de mii de euro (dulciuri, bijuterii, flori, etc), in fiecare zi era la mine, telefoane, sms, etc. Au urmat sarbatorile, cand sotul meu a venit acasa pt 2 sapt. Am avut grija, ne-am trimis doar sms sa nu fie probleme. A zis ca orice problema e sal sun la orice ora, sai scriu, aveam numerele lui de tel, mail-ul. Problema mea mare este ca trebuia sa vina in ianuarie, dar na venit. Abia astepta sa plece sotul meu (care a plecat), dar ultimul sms l-am primit de la el in noaptea de revelion. De atunci iam scris sms, mail, l-am sunat, dar numi raspunde. Deloc! Eu nu inteleg nimic. Ok, nu mai vrea, dar e greu sa zica, dute drak?Nu vad nici un motiv, nu neam certat, nu a fost absolut nici o problema intre noi, chiar zicea ca vine anul nou si avem peste 300 de zile sa ne vedem. Saptamana trecuta a venit in romania. Din cauza unor probleme la serviciu am fost nevoita sal sun, dar nu mia raspuns, si iam scris 2 sms pt ca era important, la care mia raspuns ca ajunge in romania si ne vedem. Eh, a ajuns in romania, dar inafara de apel respins nu am primit nimik. Si uite asa stau si ma intreb ce am facut, oare de ce nu vrea nici macar sami raspunda la tel, cand imi facuse el mie atatea planuri in care a avut grija sa se includa si el, pe anul acesta? Eu sincer nu inteleg nimik, dar, dupa ce am plans suficient, iam sters numerele de telefon din agenda si astept sa vad ce imi mai rezerva viitorul.Ma mai ia valul uneori pentru ca in adancul sufletului meu mai sper sa sune intro zi telefonul, dar putina autosugestie, o ocupatie marunta, si trebuie sa trecem mai departe. Momentan am hotarat sa iau o pauza, ai putea sa faci la fel, o pauza in care sa fiu eu principalul personaj (in cazul meu eu si cu fiul meu) si sa nu aud de barbati. Bafta multa!!!Pupici
lost4 Postat pe 26 Ianuarie 2009 22:50
poate s-a impacat cu fosta sotie, poate are o noua partenera. cred ca oricine vrea sa aiba pe cineva doar pentru el, nu sa-l imparta cu altcineva. tu esti casatorita, crezi ca a pornit din start cu gandul ca va fi ceva serios intre voi stiind ca tu esti casatorita? de ce nu mergi si tu langa sotul tau si sa incerci sa fiti o familie fericita?
DeeaCatalina Postat pe 27 Ianuarie 2009 00:00
Care parte din "S-a terminat!" nu o intelegeti? De ce pierdeti timpul cautand raspunsuri la intrebari care nu-si mai au rostul? De unde sa stie omu' sa-ti spuna de ce nu te mai iubeste? Pentru el s-a terminat, s-atat.
cameliagiurgiu Postat pe 28 Septembrie 2009 06:54
OK, s-a terminat, asta e clar. Intrebarea este de ce nu are el curajul/taria sa spuna chestia asta?! Cred ca aceasta chestiune le macina cel mai tare pe cele doua fete care si-au spus povestea aici. Sa spuna omul clar: "a fost frumos, bla, bla. bla, dar.... asta este, game over! Nu mai sunt curios". Oricum, eu nu cred ca as putea sa mai tanzesc dupa un astfel de barbat, pt ca un asemenea comportament de om care n-are curajul sa-si asume finalul, arata clar ca tipul e un MARE LAS. Or, poti iubi un astfel de om, la asta cred ca ar trebui sa reflecteze cele doua fete.... O zi si o saptamana excelenta tuturor!
LunaPlina Postat pe 28 Septembrie 2009 09:14
Denysa!!! Cum mai esti? Ai reusit sa treci "peste"? Imi pare atat de rau de tine, toate am trecut prin din astea si , crede-ma, nu trece cu varsta. Ai zice ca daca esti mai matura , esti mai inteleapta...Surpriza!!! Suferi la fel , pt. acelasi gen de oameni si pt. (culmea!) aceleasi motive! Si pe mine ma doare si roade cel mai mult INCERTITUDINEA! Cred ca asa sunt construiti barbatii: -unii nu au curaj de a spune verde-n fata (lasi, blegutzi, dar care totusi au gasit pe altcineva...); -altii cred ca se subintelege din tacerea lor si efectiv le e lehamite de explicatii (macho...); -si mai e o categorie (cea mai scabroasa!) : cei care isi mai lasa o "portita" ,in sensul ca daca mai au vreodata chef de "una mica" cu respectiva, nuuu??? (pontul asta il am de la un amic cu care am dezbatut genul asta de situatii;)) Oricum , concluzia e una singura, in oricare din situatii: ARE PE ALTA! Punct. N-am auzit de vreunul care sa fi punct din senin si care mai apoi sa nu se fi adeverit ce am scris cu majuscule. Numai in filme si-n carti, ambele siropoase, EL are : temeri, un accident, o boala, moare :)) si de-aia nu mai poate suna sau da un semn de viata! In restul celor 99,99%...am scris mai sus... P.S. Denysa, sa raspunzi!!! Sa stim ca esti OK!
g_1969 Postat pe 28 Septembrie 2009 15:12
De la: denysa_emanuela, la data 2008-11-17 22:50:18Nici nu stiu daca sa mai postez si eu un mesaj... Am obeservat ca cele mai multe dintre mesaje sunt de durere, suferinta si neintelegere, cam asta simt si eu. La mine a inceput totul cu ore intregi petrecute la telefon, ce spun eu ore, mai degraba zile, zi dupa zi, noapte dupa noapte, si iar si iar si iar timp de 4 luni. Evident, el acolo, eu aici, evident, ne-am cunoscut prin locul de munca, lucram impreuna insa nu face-to-face, era ok pana cand am descoperit ca nu puteam sta departe unul de celalalt prea mult asa ca el a inceput sa imi faca diverse vizite atat incognito cat si anuntate, una mai placuta decat cealalta. Ce pot sa mai spun, nu sunt foarte in varsta(25 ani) insa abea acum am ajuns sa spun "te iubesc" unui barbat (el deja mi-o luase inainte cu declaratiile), so what? nu mi-a folosit la nimic, ba mai mult mi-a facut foarte rau!!! Nu numai ca sa terminat ca in "gara" dar nici macar nu ma mai pot desprinde de el, nu mi-a spus niciodata cum ca nu ar mai vrea sa ne vedem sau sa mai vb sau sa fim impreuna dar nici macar nu l-am mai auzit vreodata la telefon, mentionez ca el era mai mare ca mine cu 10 ani, lucru care nu m-a deranjat niciodata si nici el nu mi-a dat semne ca l-ar fi deranjat. Au trecut 8 luni de la asa zisa "despartire" ink ma gandesc intens la el, am vb cu el de ziua lui, a fost foarte surprins de telefonul meu, am mai vb cu el o data nu mai stiu cu ce ocazie, parea foarte normal la telefon, am mai facut si cateva schimburi de sms-uri insa pentru mine el a ramas singurul caruia ii pot darui ceva, pe toti ii compar cu el, nici unul nu mi se pare bun ca el, tot la el trag, tot ce se intampla pe langa mine mi se pare ca ma duc la el, parca am innebunit. E clar ca nici la ora actuala nu vreau sa renunt la el, desi nu stiu daca el mai vrea ceva de la mine poate ca este clar ca nu, insa eu am impresia ca noi o sa fim impreuna candva, poate nu in viitorul apropiat dar cand vom reveni unul la celalalt are sa fie pt totdeauna(dar poate ca sunt prea terminata) Neatza' ....nu exista happy end....decat in filme si basme !!!
yneedlove Postat pe 28 Septembrie 2009 18:12

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
demoni	76	De la: kudika117453 8 Iunie 2011 22:49
Vulnerabilitate in urma despartirii?	14	De la: kudika149571 16 Iulie 2010 17:10
O problema.	23	De la: rashela 9 Ianuarie 2011 19:59

nu pot sa-l uit	19	De la: aizana 8 Iulie 2010 21:07
Despartiti, intr-un final	15	De la: dulcyka 30 Octombrie 2009 18:38