Depresia postnatala.Psihoza sau Nebunie

De la: eu_roxanachitu, la data 2008-12-13 18:05:04stiu pe cineva care s-a sinucis de la o depresie pospartum....Pe langa schimbarile hormonale furtunoase ce au loc in corpul unei femei care a nascut, la depresia postpartum contribuie enorm de mul starea de stress, ajutorul pe care nu-l primeste de la nimeni, macar o vorba buna...
TOATE femeile prezinta aceasta depresie postpartum, la unele femei dureaza cateva zile iar la altele poate dura chiar ani daca nu se intervine in vreun fel ( exemplu femeia de care va spuneam...s-a sinucis la 2 ani supa nastere...iar in urma investigatiilor intreband pe toti apropiatii...s-a ajuns la concluzia ca suferea de o depresie postpartum majora...se comporta ciudat...foarte ciudat).La unele femei aceasta depresie se manifesta printr-o simpla nostalgie legata de perioada cand "avea burtica" si toata lumea o cocolosea, fie prin nervozitate mai tot timpul, stare de oboseala severa (bine...esti ereu obosit cand ai un copil mic...dar o mama care e depresiva nu doarme mai deloc din cauza anxietatii, a gandurilor) unele femei ajung sa fie chiar si violente.
Cel mai important in inlaturarea depresiei postpartum este sprijinul aprpiatilor.Trebuie ca proaspata mamica sa fie ajutata de cineva: de sot, de mama, de soacra, de frati, surori, de prieteni, de cine este in preajma ei pentru ai da ragaz sa se mai odihneasca si ea si de a se bucura intradevar de venirea lui bebe nu sa se ocupe mereu de "treburi"...CEL MAI IMPORTANT LUCRU IN INLATURAREA DEPRESIEI POSPARTUM ESTE SPRIJINUL APROPIATILOR...proaspetele mamici nu trebuie lasate singure (cu exceptia cazului in care mamica cere un mic ragaz de la "cocoloseli").
Hai, nu va speriati..cereti ajutorul la oricine, nu va fie teama, bucurativa de lumina de soare pe care ati adus-o pe lume dar in acelasi timp trebuie sa aveti grija si de voi pentru ca altfel nici lui bebe nu ii va fi bine
Doamne ajuta!

De la: e_mary15, la data 2009-02-19 16:31:24va multumesc tuturor pentru sfaturi...in urma terapiei cu un psiholog f bun...caruia ii multumesc din toata inima...cred ca am revenit pe un fagas cat de cat normal...sper ca in timp sa uit prin ce am trecut si sa nu mai am parte de asa ceva.Nu doresc nimanui asa ceva...nici celui mai mare dusman.Va multumesc din suflet!

De la: kudika017956, la data 2009-05-10 17:18:41nu ma fost niciodata insarcinata
tie nu ti s-au dezvoltat instinctele materne ..ar trebui sa fi fericita eu asa vad femeile dupa ce au nascut

De la: not_so_blonde, la data 2009-05-10 17:21:23sunt studenta la psihologie si chiar am avut o dezbatere in cursurile trecute pe aceasta tema !
fetelor sau mamicile de pe aici stati linistite e perfect normal sa existe o asemenea perioada si sa se manifeste diferit la fiecare!
Trebuie sa stiti ca e foarte necesar in aceste momente ca familia/prietenii/inclusiv sotul sa fie intelegatori,mai ales daca este primul copil...este ceva nou si ca orice lucru nou din viata noastra la inceput nu stim modul in care trebuie sa actionam asupra lui! Chiar si voi sa incercati sa va intelegi si sa va relaxati e un copil care nu trebuie 24 din 24 tinut in brate sau atunci cand plange sa fie in 2 secunde luat in brate sau hranit si schimbat din ora in ora daca veti face asta copilul isi va forma anumite reflexe [de la 0-1 luni] si va plange doar pt ca vrea in brate si nu pt ca i`ar fi foame sau ar avea alte nevoi ... in schimb nu incercati sa deveniti acele mame care cu toate ca nu lasa pe nimeni sa intervina in activitatea lor legata de copil si casa,refuzand orice ajutor din partea familiei sau a partenerului ,dar cu toate acestea mereu au sa se planga pe aceasta tema !
Ganditi`va ca avand in vedere faptul ca ati devenit mame [cel mai frumos lucru care i se poate intampla unei femei] sunteti inca si femeie, ceea ce inseamna ca aveti nevoie de macar un moment doar al vostru [o data pe saptamana lasati partenerul sau rugati`va mama sa duca la plimbare copilul o ora, doua cat considerati voi,timp in care faceti ceva ce va place: faceti`va manechiura sau puneti`va o masca relaxanta orice altceva ce va incanta si in acelas timp este un mod prin care va relaxati] o sa vedeti ca o sa va simtiti mult mai bine si astfel si atmosfera si realatiile cu cei din jur v`or revenii la normal :)
e normal sa aveti alte prioritati acum, dar asta nu inseamna ca trebuie sa va neglijati pe voi !

De la: alinasontu, la data 2010-12-08 13:12:56Va scriu pentru ca sunt convinsa ca sufar de asa ceva. Am stari nervoase si crize de plans pe care nu mi le pot controla. Am strigat de cateva ori la fetita mea de 3 luni si am lasat-o sa planga groaznic. Totul pleaca de la faptul ca mananca putin si de-asta sunt disperata. Am incercat totul sa o fac sa manance mai mult dar fara succes. De multe ori am spus ca imi doresc moartea si ca Sofia nu merita o mama asa. Am momente cand simt ca mi-e straina si o urasc pentru ca nu mananca iar alteori o privesc cand doarme linistita su plang pt ca imi dau seama ca sunt o nenorocita. Ce ingeras si-ar dori o mama asa? Nici macar nu pot sa-i zambesc si sa ii creez o atmosfera de liniste si pace asa cum e normal. Mi-e frica sa nu ramana cu sechele din cauza crizelor mele. Sper sa ma ajute Dumnezeu sa trec peste perioada asta. O vorba buna de la voi mi-ar fi de mare ajutor. Multa sanatate!

De la: alinasontu, la data 2010-12-08 13:12:56Va scriu pentru ca sunt convinsa ca sufar de asa ceva. Am stari nervoase si crize de plans pe care nu mi le pot controla. Am strigat de cateva ori la fetita mea de 3 luni si am lasat-o sa planga groaznic. Totul pleaca de la faptul ca mananca putin si de-asta sunt disperata. Am incercat totul sa o fac sa manance mai mult dar fara succes. De multe ori am spus ca imi doresc moartea si ca Sofia nu merita o mama asa. Am momente cand simt ca mi-e straina si o urasc pentru ca nu mananca iar alteori o privesc cand doarme linistita su plang pt ca imi dau seama ca sunt o nenorocita. Ce ingeras si-ar dori o mama asa? Nici macar nu pot sa-i zambesc si sa ii creez o atmosfera de liniste si pace asa cum e normal. Mi-e frica sa nu ramana cu sechele din cauza crizelor mele. Sper sa ma ajute Dumnezeu sa trec peste perioada asta. O vorba buna de la voi mi-ar fi de mare ajutor. Multa sanatate!