decizie greu de luat....e teama, e......incapatanare ?!

ratiunea sau inima????

S.O.S.- salvati-mi viata!

Postat pe 9 Decembrie 2008 11:56
Incep prin a spune ca sunt o Balanta veritabila si nehotarata in general.Insa, in cazul de fata nehotararea mea se datoreaza faptului ca...il iubesc si vreau sa ne fie bine impreuna !! O sa incep prin a spune ca suntem impreuna de cateva luni, ne-am cunoscut cu ceva timp in urma, intr-o perioada in care aveam ceva "probleme".Mai exact, am fost casatorita si ne-am cunoscut exact in perioada in care eram in discutii si erau multicele probleme in casnicia mea. Aveam de gand sa divortez.Nu aveam de gand sa ma implic intr-o relatie tocmai datorita faptului ca nu as fi vrut sa amestec treburile in vreun fel, adica sa merg pe doua fronturi... Am devenit prieteni buni fara sa ne dam seama, discutiile noastre initiale bazandu-se pe mici rautati spuse unu' altuia, remarci prin care ne "jigneam", ne tachinam...I-am povestit prin ce trec, a fost alaturi de mine, m-a sustinut, m-a ajutat moral...pana cand inevitabil, am inceput sa ne vedem ocazional si toata "prietenia" asta s-a transformat intr-o relatie care devenea din ce in ce mai serioasa de pe o zi pe alta. A venit momentul divortului, a si trecut acest moment...am devenit tot mai apropiati si...realizez ca el este ceea ce mi-am dorit intotdeauna de la persoana cu care imi impart viata, si bunele si relele. Ne iubim, ne simtim atat de bine impreuna, ne dorim sa ramanem impreuna, sa avem un copil, sa devenim o familie...Dar acum incep si problemele.......Eu sunt din bucuresti, el e la vreo 200km...nu picam pe aceeasi idee referitor la locul in care sa ne stabilim impreuna, sa ne implinim visele...Conditiile ar fi cam urmatoarele: eu-bucuresti-loc de munca ok stabil, casa ok,perspective de mai bine.. tot ce ar fi nevoie cat sa incepem impreuna o viata de familie; el-casa, servici nu tocmai ok, motiv pentru care vrea sa isi gaseasca altceva, mai sigur, mai bine platit. Daca m-as muta la el, as fi nevoita sa renunt la tot si sa ma mut intr-un alt oras care ofera perspective de munca minime, mai ales in perioada actuala, si sa locuim in apartamentul lui alaturi de mama lui. Ca o paranteza, lasand la o parte faptul ca nu as fi inebunita sa locuiesc cu vreunul dintre parinti (aici tb. spus ca si ai mi parinti locuiesc la un etaj sub mine), mama lui e o persoana foarte deschisa, cu care m-as intelege fara probleme insa....ce parere aveti ? sunt eu absurda ? e vorba de incapatanare ?! In momentul de fata imi pune problema la modul: tu nu vrei sa vii aici, eu nu vreau sa vin acolo, avem pareri diferite deci............................??!
Parerea mea este sa mai astepti pana sa te hotarasti sa va mutati impreuna. Citeva luni nu sunt destule pt a cunoaste un om cu care sa iti imparti viata. Tinand cont ca ai trecut printrun divort ar trebui sa fi mai precauta. multa bafta
49ruu Postat pe 9 Decembrie 2008 12:58
intotdeauna exista o solutie, fie ea si calea de mijloc... esti sigura ca atasamentul tau nu se datoreaza fatului ca a fost langa tine in momentele grele? stii cum e,pacientii se mai indragostesc de dr lor... problema se reduce strict la decizia de a locui aici sau acolo?

Postat pe 9 Decembrie 2008 13:01
Nu ma pricep sa dau sfaturi in astfel de situatii, dar de un lucru sunt absolut sigura. Indiferent de cat de deschisa e mama lui, nu fii de acord sa locuiti impreuna. ia in calcul faptul ca aveti stiluri diferite de viata, tabieturi diferite si , la un moment dat situatia ar putea devenii incomoda pentru fiecare dintre voi. Si e pacat sa strici relatia frumoasa pe care o ai cu mama lui pentru ni9ste nimicuri. Poate ca in timp se va hotari el sa vina la Bucuresti, desi e greu sa-ti lasi mama singura la 200 km. Eu, sa-mi faca fiica-mea o chestie din asta, mi-as vinde tot si m-as muta mai aproape de ea. Dar asta sunt eu...
Lucia1971 Postat pe 9 Decembrie 2008 13:08
Nu, nu e vorba de un simplu atasament...ei nu este o relatie "medic-pacient".. chiar iubire si nu una imaginara. Am trecut de fazele de pustoaica, cand..."tot ce zboara se mananca", si stiu sigur lucrul asta, mai ales ca e dovedit de fapte..din pacate, are un stil aparte, este foarte incapatant de felul lui si e capabil sa sufere doar pentru a-si atinge un scop pe care el il are bine definit si anume sa ramana in orasul lui. Imi spune ca Bucurestiul i se pare un infern si ca nu ar putea trai aici...pe de o parte inteleg ce simte dar totusi...este un barbat in adevaratul sens al cuvantului, nu doar ca sex, are mult mai multa putere de adaptare, de a trece la nou, etc...daca intr-adevar eu sunt jumatatea lui atunci....
Postat pe 9 Decembrie 2008 14:00
Exact oktober, problema se reduce strict la decizia de a locui aici sau acolo...din pacate
Postat pe 9 Decembrie 2008 14:12
EXACT,asta ar putea fi un motiv in plus...pot aparea discutii din fel si fel de nimicuri...e chiar pacat De la: Lucia1971, la data 2008-12-09 13:08:53Nu ma pricep sa dau sfaturi in astfel de situatii, dar de un lucru sunt absolut sigura. Indiferent de cat de deschisa e mama lui, nu fii de acord sa locuiti impreuna. ia in calcul faptul ca aveti stiluri diferite de viata, tabieturi diferite si , la un moment dat situatia ar putea devenii incomoda pentru fiecare dintre voi. Si e pacat sa strici relatia frumoasa pe care o ai cu mama lui pentru ni9ste nimicuri. Poate ca in timp se va hotari el sa vina la Bucuresti, desi e greu sa-ti lasi mama singura la 200 km. Eu, sa-mi faca fiica-mea o chestie din asta, mi-as vinde tot si m-as muta mai aproape de ea. Dar asta sunt eu...
Postat pe 9 Decembrie 2008 14:16
eu zic sa discutatii serios problema sa puneti in balanta siavantajele si dezavantaele mutarii unuia dintre voi in orasul celuilalt. nu lasati asta sa va desparta,sa va strice relatia. multa bafta
49ruu Postat pe 9 Decembrie 2008 16:26
timpul te va face sa iei o decizie corecta incapatanare?nu e doar realitatea
bestiuitza Postat pe 9 Decembrie 2008 16:37
da ruu..ai dreptate, multumesc pt sfat ..si chiar asta tot facem de cateva zile incoace; insa ma cam lovesc de un zid
Postat pe 10 Decembrie 2008 08:55
nu va grabiti sa luati o decizie...o sa sune ft siropos dar se poate trai si in infern cand ai langa tine omul potrivit! si aici nu ma refer numai la Bucuresti! cu conditia ca acel infern sa nu fie guvernat de o soacra!
Postat pe 10 Decembrie 2008 09:04
Parerea mea este ca , pt ca cineva sa-ti dea un sfat bun , tre sa stie mai multe despre tine, despre el , despre relatia vostra. De ex, de cat timp mai exact sunteti impreuna. Cateva luni in care te desparti de un barbat , te indragostesti de altul, si mai trebuie sa decizi sa te mariti a doua oara, mi se par a fi totusi prea putin. Apoi, e bine de stiut ce zic parintii tai, prietenii tai, mama lui, prietenii lui, cum te sustine toata lumea.Cel mai important e cum ii percepi pe cei de acolo, pt ca vei trai alaturi de ei, si oricat de bine ti-ar fi alaturi de el, ai nevoie de prieteni.In opinia mea, la tine e vb de teama, am citit atent tot ce ai scris, si e justificata teama ta,iar decizia trebuie luata rational, cu capul , si nu cu inima, chiar daac multa lume ti-ar spune sa-ti asculti inima, sper ca stii cat de inselatoare poate fi, daca ai mai trecut deja printr-o experienta.Apoi, increderea ta in dragostea lui pare a se clatina putin, si poate trebuie lamurit ce te face sa fii asa de convinsa. Omul pare a fi centrat pe scop, si nu pe sentimente, el vrea o familie si copii, nu te vrea acolo pt ca moare fara tine, poate gresesc , dar eu vreau sa vezi lucrurile putin din afara, si cam asa suna un ultimatum " eu nu vreau acolo tu nu vrei aici, deci..." Ai spus despre el ca este un conducator innascut, incapatanat, capabil sa piarda si sa sufere pt un scop, si eu intreb care scop? si pare sa sune periculos cand analizezi problema.Am in minte multe intrebari pt tine, dar au ca sa zic asa un caracter mai personal si eu nu vreau sa te simti aiurea, dar daca vrei sa te lamuresti si sa vorbim despre asta , eu sunt la dispozitia ta cu acordul tau fireste, daca nu aici poate pe mail ori pe mess
tzukinatzuky Postat pe 10 Decembrie 2008 10:22

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Nu vreau sa par prea disperata, dar as vrea sa ma apropiu de el...	10	De la: steffy91 5 Ianuarie 2012 21:34
buna	19	De la: ionelaela 26 Octombrie 2009 23:34
..	18	De la: kudika_7786 19 Mai 2012 15:48

Va mai amintiti prima iubire?	32	De la: ioanab90 14 Ianuarie 2011 12:30
Intre fosta si actuala iubire	74	De la: kudika_951159 20 Februarie 2014 10:09