Setari Cookie-uri

cat timp tine durerea?

Vreau sa fiu rea...cum?

Dezamagirea intr-o relatie...

un1_simplu_baiat Postat pe 4 August 2009 03:24
Eu o sa iti propun o varianta...alternativa la ce s-a sugerat aici . Ca e buna ca e rea nu stiu, eu o folosesc . Unii dintre noi pur si simplu nu pot trece peste asta , sa isi continue viata , nu se pot oprii din plans . Cu multa iimaginatie si putina vointa , iti poti imagina pe cei dragi inca pe lumea asta , fie plecati la munca in alta tara , fie sunt la tara , fie sunt in vacanta , fie chiar locuiesc viz-a-vi . Atat timp cat stii ca ei sunt undeva acolo in lume, ca le merge bine , durerea nu mai e asa mare , devine chiar mica . Mentionez ca asta NU e o rezolvare , e ca si cum ai apasa butonul "pauza" la caruselul emotional in care esti . Tin totusi sa te avertizez ca daca menti pauza prea mult , s-ar putea aduna prea multe rude in "vacanta" asta din europa si s-ar putea sa nu poti face fata daca vei incerca vreodata sa apesi "play" .( Asta patii eu , de la 9 ani incepand cu tatal , asa in valuri , picau rude ca popice , cate 2-3 intr-o tura ( 2-3 luni ) ) . Are dreptate cine a zis mai sus , o familie fara tata e nasol , dar ca fata mai merge , o ai pe mama , ai modelul in viata . Mai nasol pt. baieti . Dar asta`i viata . Eu ti-am spus o alternativa la sfaturile oferite de restul .
stiti cum e? tot ce mi se intimpla bine nu-mi pica bine ca nu mai e el sa impartasesc cu el bucuria mea, de fapt, cred ca tot ce am facut in viata am facut sa-l bucur pe el, gandindu-ma la el, sa-i obtin admiratia. Acum, pur si simplu am o senzatie groaznica ca nu mai are rost nimic, ca nimeni nu se mai bucura de bucuria mea si de realizarile mele si sunt lipsite de satisfactie. Si greselile pe care le fac nu am cine sa mi le minimalizeze, sa ma incurajeze, sa ma impinga inainte si sa-mi spuna: nu-i nimic, fata lui tata, viata este o lupta, ia-o de la inceput, ai rabdare, ai rabdare....
nefer Postat pe 4 August 2009 13:09
De la: SO_mony, la data 2009-07-28 10:03:46trec prin acelasi lucru....acuma l-am pierdut,luna asta,dar e fantastic de ingrozitor,ma doare enorm,m-a pus in genunchi si nu ma pot ridica....mi se pare atata de ciudat sa merg la momrmant si sa aprind o lumanare,adica e singurul loc unde il pot "intalni"( ca sa zic asa) , el e acolo iar eu imi continui viata , nu va fi langa mine in momente importante , nu sunt cuvinte sa exprim ce simt sauc e gandesc, sunt prea multe si sunt facute praf.....ce putere are sa plece si sa ia o parte de-a mea cu el? Nu mai este acolo! Acolo sunt doar ramasitele lui pamantesti ! Nu-l simti? A trecut intr-o alta dimensiune pe care n-o intelegem. Dar cred ca ei pe noi ne vad. Deci,simte dincolo de lumea asta si o sa vezi ce feedback minunat o sa ai! Si tu o sa pleci la randul tau de pe PAmantul asta, asta e si scopul celor care vad oameni murind, cred eu! Trebuie sa-si revizuiasca atitudinea fata de propria moarte!

kudikaroxi Postat pe 4 August 2009 14:08
durerea nu trebuie sa treca ea trebuie inlocuita trebuie sa te gandesti ca desi nu mai e ....fizik stii ca a avut un rol important in viata ta si asta conteaza;):* parerea mea;)::
yomarissaly Postat pe 9 August 2009 21:04
De la: nefer, la data 2009-02-18 11:01:33Vreau sa va intreb, pentru ca trec printr-o experienta prin care nu am mai trecut, dupa cat timp se estompeaza durerea pierderii tatalui. Adica cat dureaza pana sa poti vorbi linistit si impacat despre tatal tau mort. Nu conteaza ca era bolnav si mai bine pentru el ca nu s-a trezit din anestezie si nu a mai vazut ca i s-a amputat piciorul si nu conteaza ca avea 89 ani. Durerea e aceeasi, vie, intr-un coltisor al mintii, prezenta si permanenta. I-am respectat intocmai indicatiile si nu purtam doliu dupa el, nu ne abtinem de la nimic, deci rad, glumesc si ma las antrenata, dar..... tata e cu mine, in minte, mereu. Deci,...cat dureaza, voi, cei care stiti deja.... Se va face anul in mai si parca e din ce in ce mai rau Buna, Nefer. La mine durerea s-a mai estompat dupa parastasul de 1an-zic: s-a mai estompat , insa nici acum nu pot vorbi despre mama ca un om mort-ea este vie in sufletul, in inima mea, prezenta in viata mea, Niciodata n-am putut si nu voi putea sa spun atunci cand o pomenesc: mama mea.:Dumnezeu s-o ierte.Mai ziceam:mama mea, saraca, pana cand cineva mi-a atras atentia ca nu este bine, nu-i saraca ci a ajuns la Doamne, Doamne si este bogata sufleteste..... ca cine nu si-ar dori sa ajunga acolo.Mi-e dor de ea si acum(au tecut 2 ani)..mi-e dor cel mai mult cand ma duc la casa parintesca-pe vremea cand traia nu ma lasa sa fac nimic cand mergeam acolo, zicea mereu sa ma odihnesc ca doar lucrez acasa destul. Viata mea s-a schimat de cand s-a dus>parca mi s-a dus tot sprijinul, s-a dus umarul pe care m-as fi odihnit cand imi era greu.Am plans foarte mult..nu mai pot scrie ca plang si acum. Totusi il mai am inca pe tata.
just28 Postat pe 16 August 2009 21:34
De la: nefer, la data 2009-02-18 11:01:33Vreau sa va intreb, pentru ca trec printr-o experienta prin care nu am mai trecut, dupa cat timp se estompeaza durerea pierderii tatalui. Adica cat dureaza pana sa poti vorbi linistit si impacat despre tatal tau mort. Nu conteaza ca era bolnav si mai bine pentru el ca nu s-a trezit din anestezie si nu a mai vazut ca i s-a amputat piciorul si nu conteaza ca avea 89 ani. Durerea e aceeasi, vie, intr-un coltisor al mintii, prezenta si permanenta. I-am respectat intocmai indicatiile si nu purtam doliu dupa el, nu ne abtinem de la nimic, deci rad, glumesc si ma las antrenata, dar..... tata e cu mine, in minte, mereu. Deci,...cat dureaza, voi, cei care stiti deja.... Se va face anul in mai si parca e din ce in ce mai rau Durerea va fi permanenta...nu o vei uita, ci cu trecerea timpului te vei obisnui cu pierderea suferita. Eu, dupa 2 ani si jumatate de cand a murit mama mea, nu pot sa intru in dormitorul ei, pt mine acasa nu mai este acasa si imi este f dor de ea, chiar a fost o persoana deosebita, apreciata...am vazut-o cu cateva zile inainte sa moara, era internata, a vrut sa se chinuie cu boala pt a termina eu prima sesiune, si mi-a zis ca se va face bine si ca ne vom muta impreuna in Buc...am ramas cu ideea asta si acum mi se pare atat de nedrept ca s-a dus...
Postat pe 16 August 2009 21:40

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Ce fac fetele singure maine pe 14 feb.?	43	De la: Ame_ly 15 Februarie 2011 17:35
CE E BINE????????	14	De la: kudika514482 7 Octombrie 2012 08:11
ARIADNA	153	De la: 3 Iunie 2012 11:06

Cum trebuie sa te comporti intr-o relatie?	95	De la: 2a3d 1 Ianuarie 2013 21:51
Statutul femeii in Islam si Crestinism	1	De la: Catalinusha 2 Septembrie 2012 23:40