cat timp tine durerea?

Vreau sa fiu rea...cum?

Dezamagirea intr-o relatie...

nefer Postat pe 18 Februarie 2009 11:01
Vreau sa va intreb, pentru ca trec printr-o experienta prin care nu am mai trecut, dupa cat timp se estompeaza durerea pierderii tatalui. Adica cat dureaza pana sa poti vorbi linistit si impacat despre tatal tau mort. Nu conteaza ca era bolnav si mai bine pentru el ca nu s-a trezit din anestezie si nu a mai vazut ca i s-a amputat piciorul si nu conteaza ca avea 89 ani. Durerea e aceeasi, vie, intr-un coltisor al mintii, prezenta si permanenta. I-am respectat intocmai indicatiile si nu purtam doliu dupa el, nu ne abtinem de la nimic, deci rad, glumesc si ma las antrenata, dar..... tata e cu mine, in minte, mereu. Deci,...cat dureaza, voi, cei care stiti deja.... Se va face anul in mai si parca e din ce in ce mai rau
De la: nefer, la data 2009-02-18 11:01:33Vreau sa va intreb, pentru ca trec printr-o experienta prin care nu am mai trecut, dupa cat timp se estompeaza durerea pierderii tatalui. Adica cat dureaza pana sa poti vorbi linistit si impacat despre tatal tau mort. Nu conteaza ca era bolnav si mai bine pentru el ca nu s-a trezit din anestezie si nu a mai vazut ca i s-a amputat piciorul si nu conteaza ca avea 89 ani. Durerea e aceeasi, vie, intr-un coltisor al mintii, prezenta si permanenta. I-am respectat intocmai indicatiile si nu purtam doliu dupa el, nu ne abtinem de la nimic, deci rad, glumesc si ma las antrenata, dar..... tata e cu mine, in minte, mereu. Deci,...cat dureaza, voi, cei care stiti deja.... Se va face anul in mai si parca e din ce in ce mai rau durerea se va estompa in timp dar nu va disparea niciodata pentru ca a fost o persoana pe care a-i iubit-o indiferent de varsta sau de cat a suferit eu mi-am pierdut amandoi parintzi si dupa mine erau destul de tineri: 54 si 60 de ani au trecut 3 ani de cand a murit mama mea iar acum pot sa spun ca imi este dor de ea iar cateodata dorul este asa de mare incat pot spune ca este similar durerii
donttouch Postat pe 18 Februarie 2009 11:05
niciodata durerea pierderii unui parinte nu se va pierde.............intotdeaua va fi in sufltul tau...atat doar ca durerea u mai e asa puternica ,ca in primele zile............... uite ,cand bunicul meu a decedat.....tatal meu a fost distrus....eu nu prea ,pt ca nu a fost o legatura puternica intre noi......dar pt ca tati sa treaca peste acel moment ......il faceam sa zambeasca ,sa uite pt cateva clipe......l-am imbarbatat............. pot spune ca si acum vb de el......amintiri........pe care nu le va uita in veci ......si cu asta ne hranim......dar durerea aceea nu mai este .......decat ca stie ca nu e langa el dar va fi mereu in sufletul lui............... nu poti sa te opresti din suferinta .....dar te ajuta amintirile............si te ajuta f mult sa vb despre el......

portitza_Maria Postat pe 18 Februarie 2009 11:07
durerea aceea nu dispare mai ales daca ti a murit knd deja ai o varsta mai inaintata...mie mi a murit knd aveam 9 ani... si mi a murit in brate...nici pt mn nu a fost usor la varsta aia dar am crescut cu ideea k nu mai era...si copilaria mea nu prea a mai existat... parintii sunt parinti,si nu conteaza knd ii pierdem,e greu orikm... :(:(:(:(
SweetHappyButterfly Postat pe 18 Februarie 2009 11:11
cand aud asa ceva, mi se face rusine, dar pur si simplu numa pot impiedica sa ma cuprinda durerea, nu conteaza ca avea 89 ani, tata e tata si el a fost un om deosebit si-mi lipseste mult,mult, mult. Desi...cat de mult in viata m-am folosit de el, cata energie mi-a dat si incurajare, de aceea si locul lui in inima mea... Dar, stii, fiecare avem filtrul nostru, si durerea e intima, mi-e rusine sa aud de tine, la 9 ani, si mi-e rusine de prietenii mei care si-au pierdut fiul!!! care avea 27, si eu nu ma pot scutura de suferinta...
nefer Postat pe 18 Februarie 2009 14:32
De la: nefer, la data 2009-02-18 14:32:24cand aud asa ceva, mi se face rusine, dar pur si simplu numa pot impiedica sa ma cuprinda durerea, nu conteaza ca avea 89 ani, tata e tata si el a fost un om deosebit si-mi lipseste mult,mult, mult. Desi...cat de mult in viata m-am folosit de el, cata energie mi-a dat si incurajare, de aceea si locul lui in inima mea... Dar, stii, fiecare avem filtrul nostru, si durerea e intima, mi-e rusine sa aud de tine, la 9 ani, si mi-e rusine de prietenii mei care si-au pierdut fiul!!! care avea 27, si eu nu ma pot scutura de suferinta... stai linistita...moartea e un lucru firesc...gandeste te k undeva acolo sus el e trist pentru k tu suferi pentru el...ar vrea sa zambesti...asa mi a zis tatal meu inainte sa moara imi amintesc si acum:sa nu plang pentru el...mi a fost greu la inceput,pentru k imi aminteam de el si plangeam...in timp am inceput sa mi l amintesc cu drag si cu zambetul pe buze,si ma uit la cer si ma gandesc k acolo sus e mandru de mine...si eu sunt mandra k i am indeplinbit ultimele 3 dorinte...ai grija de tine si nu l supara,fii vesela...aminteste ti de lucrurile frumoase din tabloul familiei tale,unde era si el,ci nu de ultimele lui momente...eu nu am asa multe amintiri,dar cele care le am mi le amintesc cu drag...si nu am invinovatit pe nimeni pentru ce s a intamplat,desi copilaria mea s a terminat teoretic atunci,un copil de 9 ani facea mancare,un copil de 9 ani facea curat,un copil de 9 ani isi facea temele singur... banuiesc k ai o familie si tu,deci nu esti singura
SweetHappyButterfly Postat pe 18 Februarie 2009 16:03
De la: SweetHappyButterfly, la data 2009-02-18 16:03:17 De la: nefer, la data 2009-02-18 14:32:24cand aud asa ceva, mi se face rusine, dar pur si simplu numa pot impiedica sa ma cuprinda durerea, nu conteaza ca avea 89 ani, tata e tata si el a fost un om deosebit si-mi lipseste mult,mult, mult. Desi...cat de mult in viata m-am folosit de el, cata energie mi-a dat si incurajare, de aceea si locul lui in inima mea... Dar, stii, fiecare avem filtrul nostru, si durerea e intima, mi-e rusine sa aud de tine, la 9 ani, si mi-e rusine de prietenii mei care si-au pierdut fiul!!! care avea 27, si eu nu ma pot scutura de suferinta... stai linistita...moartea e un lucru firesc...gandeste te k undeva acolo sus el e trist pentru k tu suferi pentru el...ar vrea sa zambesti...asa mi a zis tatal meu inainte sa moara imi amintesc si acum:sa nu plang pentru el...mi a fost greu la inceput,pentru k imi aminteam de el si plangeam...in timp am inceput sa mi l amintesc cu drag si cu zambetul pe buze,si ma uit la cer si ma gandesc k acolo sus e mandru de mine...si eu sunt mandra k i am indeplinbit ultimele 3 dorinte...ai grija de tine si nu l supara,fii vesela...aminteste ti de lucrurile frumoase din tabloul familiei tale,unde era si el,ci nu de ultimele lui momente...eu nu am asa multe amintiri,dar cele care le am mi le amintesc cu drag...si nu am invinovatit pe nimeni pentru ce s a intamplat,desi copilaria mea s a terminat teoretic atunci,un copil de 9 ani facea mancare,un copil de 9 ani facea curat,un copil de 9 ani isi facea temele singur... banuiesc k ai o familie si tu,deci nu esti singura
nefer Postat pe 20 Februarie 2009 08:31
Fluturasul mic si dulce, cat esti tu de tanara, si incercata, ai stiut totusi cum sa fii si fericita. Pe mine nu m-a incercat viata cu nimic si la primul impas, ma simt doborata si pur si simplu nu ma mai pot ridica. Ce mi-ai spus, ca ma vede de acolo de sus, e minunat, m-a ajutat si o sa ma gandesc la asta de cate ori ma apuca disperarea. Iti doresc o viata frumoasa, sunt sigura ca vei stii cum sa ti-o faci.
nefer Postat pe 20 Februarie 2009 08:43
De la: nefer, la data 2009-02-20 08:43:04Fluturasul mic si dulce, cat esti tu de tanara, si incercata, ai stiut totusi cum sa fii si fericita. Pe mine nu m-a incercat viata cu nimic si la primul impas, ma simt doborata si pur si simplu nu ma mai pot ridica. Ce mi-ai spus, ca ma vede de acolo de sus, e minunat, m-a ajutat si o sa ma gandesc la asta de cate ori ma apuca disperarea. Iti doresc o viata frumoasa, sunt sigura ca vei stii cum sa ti-o faci. multumesc la fel!!!
SweetHappyButterfly Postat pe 20 Februarie 2009 13:22
eu mi-am pierdut tatal knd aveam 8 ani. aqm am 17 ani si abia aqm am inceput sa realizez c s-a intamplat...simt nevoia unui tata kiar dak mama a fost pt mn si mama si tata... eu una cred k durerea asta o sa tina toata viatza... defapt depinde d fiekre...qm reuseste sa s resemneze...eu una nu prea m-am resemnat
misterious0girLL Postat pe 1 Aprilie 2009 13:19
la varsta de 12 ani mi am pierdut bunicul ,din partea tatalui,rapus de cancer pulmonar.ai mei fiind divortati si eu locuind cu mama,am aflat dupa o luna ca a murit.tatal meu a evitat sa imi spuna ,in sinea sa,crezand ca imi va fi mai bine sa aflu mai tarziu,k sa mi -l pot aminti fara durere,sa am in minte numai momentele frumoase pe care le- am petrecut alaturi de el.nu mi s- a parut corect sa nu fiu acolo in momentul respectiv,sa il conduc pe ultimul drum......cu toate ca am aflat mult prea tarziu,am suferit,fiind o fire mai inchisa,m-.am retras in camera mea,si lacrimile imi siroiau pe obraji,nu vroiam sa imi vada nimeni durerea.acum imi amintesc cu drag de el,de tot ce a fost frumos.e f greu sa iti moara un parinte,nu pot da sfaturi pt k nu sunt in masura,dar consider k durerea pierderii unuia dintre ei,e imensa...................
ella_tody Postat pe 28 Iulie 2009 07:26
De la: nefer, la data 2009-02-18 11:01:33Vreau sa va intreb, pentru ca trec printr-o experienta prin care nu am mai trecut, dupa cat timp se estompeaza durerea pierderii tatalui. Adica cat dureaza pana sa poti vorbi linistit si impacat despre tatal tau mort. Nu conteaza ca era bolnav si mai bine pentru el ca nu s-a trezit din anestezie si nu a mai vazut ca i s-a amputat piciorul si nu conteaza ca avea 89 ani. Durerea e aceeasi, vie, intr-un coltisor al mintii, prezenta si permanenta. I-am respectat intocmai indicatiile si nu purtam doliu dupa el, nu ne abtinem de la nimic, deci rad, glumesc si ma las antrenata, dar..... tata e cu mine, in minte, mereu. Deci,...cat dureaza, voi, cei care stiti deja.... Se va face anul in mai si parca e din ce in ce mai rau mie mi-a murit bunica de curand....m-a crescut de cand aveam 6 luni.bunicul a murit acum 9 ani. durerea e inca acolo.....la fel de vie, chiar daca uneori "se ascunde".....dar e acolo mereu......
black3kobra Postat pe 28 Iulie 2009 08:06
mie mi-a murit bunica m-a crescut doar cat eram mica nu am prea multe amintiri nu mi-e dor de ea(a fost cam rea :( )mi-a doe de bunica din partea mamei care nici nu am cunoscut-o, si atre mult as fii vrut sa am o bunica cand m-as fi dus la tara dar asa nu am....am vazut-o doar in poze...
yumy Postat pe 28 Iulie 2009 08:14
trec prin acelasi lucru....acuma l-am pierdut,luna asta,dar e fantastic de ingrozitor,ma doare enorm,m-a pus in genunchi si nu ma pot ridica....mi se pare atata de ciudat sa merg la momrmant si sa aprind o lumanare,adica e singurul loc unde il pot "intalni"( ca sa zic asa) , el e acolo iar eu imi continui viata , nu va fi langa mine in momente importante , nu sunt cuvinte sa exprim ce simt sauc e gandesc, sunt prea multe si sunt facute praf.....ce putere are sa plece si sa ia o parte de-a mea cu el?
SOrySo Postat pe 28 Iulie 2009 10:03
mi-am pierdut tatal la 18 ani.a murit in urma unui cancer pulmonar care s-a extins.stiam ca o sa vina momentul si cand am fost pusa in fata faptului a fost mai greu decat am putut sa imi inchipui.durerea o sa fie cu tine o viata intreaga ,nu va trece.la mine au trecut 2 ani de atunci si inca nu pot vorbi deschis de el.si cand imi vorbeste altcineva de el tac ,zambesc si incerc sa nu plang.dar asta inseamna ca inca te gandesti la el si ca il iubesti
tania20 Postat pe 28 Iulie 2009 10:14
De la: yumalai, la data 2009-07-28 08:14:45mie mi-a murit bunica m-a crescut doar cat eram mica nu am prea multe amintiri nu mi-e dor de ea(a fost cam rea :( )mi-a doe de bunica din partea mamei care nici nu am cunoscut-o, si atre mult as fii vrut sa am o bunica cand m-as fi dus la tara dar asa nu am....am vazut-o doar in poze... haaaaaaaaaaaaaaa?....................si cam ce vrusesi tu sa zici acilea mamica?
anybody Postat pe 28 Iulie 2009 10:19
imposibil sa treaca asa ceva durerea sufletului nu e ca o rana care se vindeca,iar timpul nu va vindeca, ci doar va trece!
dny21 Postat pe 28 Iulie 2009 10:58
De la: anybody, la data 2009-07-28 10:19:13 De la: yumalai, la data 2009-07-28 08:14:45mie mi-a murit bunica m-a crescut doar cat eram mica nu am prea multe amintiri nu mi-e dor de ea(a fost cam rea :( )mi-a doe de bunica din partea mamei care nici nu am cunoscut-o, si atre mult as fii vrut sa am o bunica cand m-as fi dus la tara dar asa nu am....am vazut-o doar in poze... haaaaaaaaaaaaaaa?....................si cam ce vrusesi tu sa zici acilea mamica? ca de fapt sufera dupa iubitu care so dus in lume...da bine ea ia dat papucii...si ii este dor de bunica din partea mamei pe care de fapt nu a cunoscut-o dar ii este dor!
redline Postat pe 28 Iulie 2009 11:03
De la: redline, la data 2009-07-28 11:03:57 De la: anybody, la data 2009-07-28 10:19:13 De la: yumalai, la data 2009-07-28 08:14:45mie mi-a murit bunica m-a crescut doar cat eram mica nu am prea multe amintiri nu mi-e dor de ea(a fost cam rea :( )mi-a doe de bunica din partea mamei care nici nu am cunoscut-o, si atre mult as fii vrut sa am o bunica cand m-as fi dus la tara dar asa nu am....am vazut-o doar in poze... haaaaaaaaaaaaaaa?....................si cam ce vrusesi tu sa zici acilea mamica? ca de fapt sufera dupa iubitu care so dus in lume...da bine ea ea dat papucii...si ii este dor de bunica din partea mamei pe care de fapt nu a cunoscut-o dar ii este dor! mare-i gradina lui Dumnezeu si tare multzi...............mai sunt in ea.....................multzam redule pentru lamuriri
anybody Postat pe 28 Iulie 2009 11:06
De la: nefer, la data 2009-02-18 11:01:33Vreau sa va intreb, pentru ca trec printr-o experienta prin care nu am mai trecut, dupa cat timp se estompeaza durerea pierderii tatalui. Adica cat dureaza pana sa poti vorbi linistit si impacat despre tatal tau mort. Nu conteaza ca era bolnav si mai bine pentru el ca nu s-a trezit din anestezie si nu a mai vazut ca i s-a amputat piciorul si nu conteaza ca avea 89 ani. Durerea e aceeasi, vie, intr-un coltisor al mintii, prezenta si permanenta. I-am respectat intocmai indicatiile si nu purtam doliu dupa el, nu ne abtinem de la nimic, deci rad, glumesc si ma las antrenata, dar..... tata e cu mine, in minte, mereu. Deci,...cat dureaza, voi, cei care stiti deja.... Se va face anul in mai si parca e din ce in ce mai rau draga mea.....cum a spus toata lumea....durerea pierderii cuiva...nu numai a tatalui.........va persista mereu !!!......parintii mei sunt morti de 11 si respectiv 7 ani !!......si nu e seara de la Dumnezeu sa nu ma gandesc la ei !!........dar stii care e chestia ????........noi trebuie sa transformam acesta durere....a pierderii lor de langa noi,pe acesta lume........intr-o amintire frumoasa.......sa ne aducem aminte de tot ceea ce a afost frumos........pentru ca asta si-ar dori dansii....nu sa stie ca te-ai imbolnavit din cauza suferintei pentru ei !!!.........mama mea mi-a lasat cu gura de moarte SA N-O PLANG !!......pentru ca ea s-a imbolnavit in urma mortii tatalui ei,de atata plans,a facut o depresie nasoala !!!........si stiu si eu asta,eram copil si o vedeam cum sufera !!!....crede-ma ca MI-AM IMPUS sa nu plang (decat la inmormantare am plans ) si sa nu sufar !!!........si in timp,am ajuns sa ma gandesc ca ei sunt ACOLO SUS .....si ma vegeaza.....ca nu a murit decat trupul lor pamantesc !!!!...........singurele mo9mente cand imi mai dau lacrimile sunt .....cand as avea nevoie de un umar sa plang,sa fiu magaiata pe crestetul capului parinteste de ei !!!!..........insa noroc de prietenii pe care-i am .....si mai ales aici ,pe kudika( se stiu ei care sunt !!!! )..........care sincer ,de cele mai multe ori,ma fac sa simt ca nu sunt singura pe lume !!!!............normal,alaturi de familia mea !!!!........
etta Postat pe 28 Iulie 2009 11:21
De la: nefer, la data 2009-02-18 11:01:33Vreau sa va intreb, pentru ca trec printr-o experienta prin care nu am mai trecut, dupa cat timp se estompeaza durerea pierderii tatalui. Adica cat dureaza pana sa poti vorbi linistit si impacat despre tatal tau mort. Nu conteaza ca era bolnav si mai bine pentru el ca nu s-a trezit din anestezie si nu a mai vazut ca i s-a amputat piciorul si nu conteaza ca avea 89 ani. Durerea e aceeasi, vie, intr-un coltisor al mintii, prezenta si permanenta. I-am respectat intocmai indicatiile si nu purtam doliu dupa el, nu ne abtinem de la nimic, deci rad, glumesc si ma las antrenata, dar..... tata e cu mine, in minte, mereu. Deci,...cat dureaza, voi, cei care stiti deja.... Se va face anul in mai si parca e din ce in ce mai rau Acum cateva zile s-au implinit 14 ani de cand a murit si tatal meu."Tata",un cuvant pe care nu l-am mai rostit de mult timp,aveam 4 ani cand a murit,acum nici nu imi mai amintesc de el,decat cate un flash in memorie,cand ma simt singura.Pana sa merg la scoala imi amintesc ca o trezeam noaptea pe mama plangand dupa el.Mai am 2 surori.E aiurea fara un barbat intr-o familie.Durerea nu o sa treaca,dar tu esti mai matura decat eram eu la moartea tatalui meu,si o sa sti singura sa treci peste situatie. Eu mi-am gasit un prieten care e mai mare decat mine,e ca un frate,are grija de mine mai ceva ca un tatic si ma iubeste.Viata nu te lasa singura niciodata.
ArtLover Postat pe 28 Iulie 2009 14:27
shi eu mi-am pieldut tatal akm 3 anisoli... si nu pot zc k a tlecut....poate dkt m-am obisnuit cu gandul....k de undeva de sus m privesthe;)in primul an nici nu vleau s imi amintesc....ink m mai asteptam s intre la mn in camera sa ude floricelele(le iubea f mult...:(:-
claudiaclau_87 Postat pe 28 Iulie 2009 14:28
shi eu mi-am pieldut tatal akm 3 anisoli... si nu pot zc k a tlecut....poate dkt m-am obisnuit cu gandul....k de undeva de sus m privesthe;)in primul an nici nu vleau s imi amintesc....ink m mai asteptam s intre la mn in camera sa ude floricelele(le iubea f mult...)...a fost f gleu pt mn...dar sthiu k acolo unde e vegheaza asupra mea...si m ajuta s tlec peste tot....si continua sa fie prietenul meu...kre a fost si knd era in viatza....Si sincel...nu cled k "durerea poate trece" va fi meleu acolo....eu knd imi amintesc de el meleu imi dau lacrimile si sunt sig k asha va fi meleu...Nu traiesc dkt cu sperantza k e fericit acolo unde e....si poate k chial totul se intampla cu un motiv anume...desi aici nu reusesc s il gasesc....;)
claudiaclau_87 Postat pe 28 Iulie 2009 14:31
De la: nefer, la data 2009-02-18 11:01:33Vreau sa va intreb, pentru ca trec printr-o experienta prin care nu am mai trecut, dupa cat timp se estompeaza durerea pierderii tatalui. Adica cat dureaza pana sa poti vorbi linistit si impacat despre tatal tau mort. Nu conteaza ca era bolnav si mai bine pentru el ca nu s-a trezit din anestezie si nu a mai vazut ca i s-a amputat piciorul si nu conteaza ca avea 89 ani. Durerea e aceeasi, vie, intr-un coltisor al mintii, prezenta si permanenta. I-am respectat intocmai indicatiile si nu purtam doliu dupa el, nu ne abtinem de la nimic, deci rad, glumesc si ma las antrenata, dar..... tata e cu mine, in minte, mereu. Deci,...cat dureaza, voi, cei care stiti deja.... Se va face anul in mai si parca e din ce in ce mai rau nefer, ti s-a intamplat ca atunci cand esti trista sa fie prima persoana care iti vine in minte? sau cand esti fericita la fel? cred ca da, si asta fiindca el traieste in inima ta, azi se implinesc 4 de ani de la inmormantarea tatalui meu (si azi am gasit topicul ...) si inca il simt langa mine fiindca acolo a fost mereu. Nu mai plange fiindca nici el nu se poate odihni in pace
Andia Postat pe 28 Iulie 2009 14:50
De la: anybody, la data 2009-07-28 11:06:56 De la: redline, la data 2009-07-28 11:03:57 De la: anybody, la data 2009-07-28 10:19:13 De la: yumalai, la data 2009-07-28 08:14:45mie mi-a murit bunica m-a crescut doar cat eram mica nu am prea multe amintiri nu mi-e dor de ea(a fost cam rea :( )mi-a doe de bunica din partea mamei care nici nu am cunoscut-o, si atre mult as fii vrut sa am o bunica cand m-as fi dus la tara dar asa nu am....am vazut-o doar in poze... haaaaaaaaaaaaaaa?....................si cam ce vrusesi tu sa zici acilea mamica? ca de fapt sufera dupa iubitu care so dus in lume...da bine ea ea dat papucii...si ii este dor de bunica din partea mamei pe care de fapt nu a cunoscut-o dar ii este dor! mare-i gradina lui Dumnezeu si tare multzi...............mai sunt in ea.....................multzam redule pentru lamuriri nu stiu ce ti s epare asa ciudat ca mi-as fii sorit sa imi cun bunica si sora care au murit:( e ca un fel de dor cand le va din poze ma doare mult ca nu le-am cun si fac referire ca eu sufar uneori dupa pers care nu le-am cun, dar altii dupa pers cu care au petrecut atata timp...
yumy Postat pe 28 Iulie 2009 16:18
cateodata gasesc justificat acest forum, cateodata, nu. Acum, cand mi se confirma ca ceea ce simt nu e exagerat, ca nu sunt isterica, ca durerea e ceva firesc si ca persoane bogate spiritual cum sunt multe din cele care au postat aici au simtit la fel, ma bucur ca am cu cine impartasi ceea ce simt. Nu, nu trece. Nu a trecut deloc si nu pot sa nu plang daca sunt singura si iasa la iveala vocea lui, sau chipul lui. Eu cel putin, nu am reusit inca. Sa vorbesc calm despre el si sa accept dispsaritia lui. Mi se pare de-a dreptul o nedreptate care mi s-a facut mie, adica MIE, personal si nu-mi pot domina frustrarea. Nu-mi vorbeste de acolo si nu ma linisteste. Nu l-am visat deloc. Singura modalitate de a trece peste asta si a trai mai departe este sa nu te gandesti, dar nici asta nu e drept. Nu vreau sa-l uit, vreau sa ma gandesc la el fara sa ma doara. Multumesc fetelor
nefer Postat pe 29 Iulie 2009 10:43
De la: nefer, la data 2009-07-29 10:43:41cateodata gasesc justificat acest forum, cateodata, nu. Acum, cand mi se confirma ca ceea ce simt nu e exagerat, ca nu sunt isterica, ca durerea e ceva firesc si ca persoane bogate spiritual cum sunt multe din cele care au postat aici au simtit la fel, ma bucur ca am cu cine impartasi ceea ce simt. Nu, nu trece. Nu a trecut deloc si nu pot sa nu plang daca sunt singura si iasa la iveala vocea lui, sau chipul lui. Eu cel putin, nu am reusit inca. Sa vorbesc calm despre el si sa accept dispsaritia lui. Mi se pare de-a dreptul o nedreptate care mi s-a facut mie, adica MIE, personal si nu-mi pot domina frustrarea. Nu-mi vorbeste de acolo si nu ma linisteste. Nu l-am visat deloc. Singura modalitate de a trece peste asta si a trai mai departe este sa nu te gandesti, dar nici asta nu e drept. Nu vreau sa-l uit, vreau sa ma gandesc la el fara sa ma doara. Multumesc fetelor nu il vei uita niciodata...fii sigura de asta, rana din suflet se mai cicatrizeaza... dar urmele raman, plangi pana nu mai poti, pana nu vei mai avea lacrimi daca asta iti face bine
Andia Postat pe 29 Iulie 2009 20:28
De la: Andia, la data 2009-07-29 20:28:46 De la: nefer, la data 2009-07-29 10:43:41cateodata gasesc justificat acest forum, cateodata, nu. Acum, cand mi se confirma ca ceea ce simt nu e exagerat, ca nu sunt isterica, ca durerea e ceva firesc si ca persoane bogate spiritual cum sunt multe din cele care au postat aici au simtit la fel, ma bucur ca am cu cine impartasi ceea ce simt. Nu, nu trece. Nu a trecut deloc si nu pot sa nu plang daca sunt singura si iasa la iveala vocea lui, sau chipul lui. Eu cel putin, nu am reusit inca. Sa vorbesc calm despre el si sa accept dispsaritia lui. Mi se pare de-a dreptul o nedreptate care mi s-a facut mie, adica MIE, personal si nu-mi pot domina frustrarea. Nu-mi vorbeste de acolo si nu ma linisteste. Nu l-am visat deloc. Singura modalitate de a trece peste asta si a trai mai departe este sa nu te gandesti, dar nici asta nu e drept. Nu vreau sa-l uit, vreau sa ma gandesc la el fara sa ma doara. Multumesc fetelor nu il vei uita niciodata...fii sigura de asta, rana din suflet se mai cicatrizeaza... dar urmele raman, plangi pana nu mai poti, pana nu vei mai avea lacrimi daca asta iti face bine te contrazic Andia ,putin !!...NU TREBUIE SA PLANGA....PANA NU MAI POATE !!!.........pentru ca va ajunge real....sa nu mai poata .......sa-si revina !!!.......Plansul este bun,doar atat cat sa te descarci....daca depasesti limita........poate duce la depresie !!!....si iti spun din proprie experienta !!!.......... Nefer........ tu TREBUIE sa mergi mai departe.......TREBUIE sa te educi putin......daca nu-ti revii ,apeleaza chiar si la psihoterapeut !!!.........nu este o rusine sa apelezi la un ajutor specializat,in cazuri in care sanatatea iti este afectata !!......si mai ales SUFLETUL !!!............. succes draga mea.........
etta Postat pe 31 Iulie 2009 22:52
De la: etta, la data 2009-07-31 22:52:11 De la: Andia, la data 2009-07-29 20:28:46 De la: nefer, la data 2009-07-29 10:43:41cateodata gasesc justificat acest forum, cateodata, nu. Acum, cand mi se confirma ca ceea ce simt nu e exagerat, ca nu sunt isterica, ca durerea e ceva firesc si ca persoane bogate spiritual cum sunt multe din cele care au postat aici au simtit la fel, ma bucur ca am cu cine impartasi ceea ce simt. Nu, nu trece. Nu a trecut deloc si nu pot sa nu plang daca sunt singura si iasa la iveala vocea lui, sau chipul lui. Eu cel putin, nu am reusit inca. Sa vorbesc calm despre el si sa accept dispsaritia lui. Mi se pare de-a dreptul o nedreptate care mi s-a facut mie, adica MIE, personal si nu-mi pot domina frustrarea. Nu-mi vorbeste de acolo si nu ma linisteste. Nu l-am visat deloc. Singura modalitate de a trece peste asta si a trai mai departe este sa nu te gandesti, dar nici asta nu e drept. Nu vreau sa-l uit, vreau sa ma gandesc la el fara sa ma doara. Multumesc fetelor nu il vei uita niciodata...fii sigura de asta, rana din suflet se mai cicatrizeaza... dar urmele raman, plangi pana nu mai poti, pana nu vei mai avea lacrimi daca asta iti face bine te contrazic Andia ,putin !!...NU TREBUIE SA PLANGA....PANA NU MAI POATE !!!.........pentru ca va ajunge real....sa nu mai poata .......sa-si revina !!!.......Plansul este bun,doar atat cat sa te descarci....daca depasesti limita........poate duce la depresie !!!....si iti spun din proprie experienta !!!.......... Nefer........ tu TREBUIE sa mergi mai departe.......TREBUIE sa te educi putin......daca nu-ti revii ,apeleaza chiar si la psihoterapeut !!!.........nu este o rusine sa apelezi la un ajutor specializat,in cazuri in care sanatatea iti este afectata !!......si mai ales SUFLETUL !!!............. succes draga mea......... poate ai dreptate etta... dar eu am plans pana nu am mai avut lacrimi, crede-ma ca de multe ori adormeam in cimitir, si dupa luni de zile in care nu putea nimeni vb cu mine mi-am dat seama ca el ar fii vrut sa imi traiesc viata, si atata timp cat nu il voi uita el va trai in inima mea pentru totdeauna
Andia Postat pe 1 August 2009 17:45
nu stiu cum este sa simti asa ceva, si sincer sper din tot sufletul sa se intample ...poate niciodata, desi nu este posibil. incearca sa schimbi ceva, ceea ce iti tine amintirea atat de vie, daca asta iti face rau. o persoana draga care dispare din viata noastra, mai ales daca dispare brusc si neasteptat, provoaca o durere imensa. eu mi-am pierdut bunica acum cativa ani, care mi-a fost mama ( mama era prea tanara pt a fi mama), a fost cumplit, mai ales ca a coincis si cu o perioada sa-i spunem neagra din viata mea. mi-am inchipuit si am simtit chiar, ca este ingerul meu pazitor, si tot ce am facut , in parte, a fost pt ca ea, de acolo de sus, sa fie mandra de mine. acum cred ca are inima si plina de bucurie vazand realizarile mele.in parte din cauza timpului, in parte simteam ca nu-mi este bine, nu am prea fost la mormantul ei, desi este bine ingrijit, insa nu exista sa nu intru in biserica si sa aprind o lumanare si sa vorbesc cu ea. incearca si tu asa, nu stiu ce sa-ti spun mai mult, decat ca de acolo de sus ii faci rau vazandu-te in starea asta.
icy_heart Postat pe 3 August 2009 17:50

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
fisa postului	4	De la: Barbie30_ 3 Mai 2011 13:11
"persoanele de fata se exclud"	6	De la: dubim 24 Octombrie 2018 04:55
Timiditatea...	21	De la: kudika094914 4 Ianuarie 2011 00:01

Soacra...	24	De la: raymon_a 13 Iulie 2015 17:33
AJUTOOOOR	7	De la: kudika1993 31 Mai 2010 12:39