Help please!!! Ma aduce si pe mine cineva la realitate?

il iubesc pe fostul meu iubit...

nu stiu ce sa mai fac

vania_ada Postat pe 21 Iulie 2009 00:32
Comentati, dati-mi sfaturi, dati cu pietre, orice dar numai ziceti-mi ceva!!! De 2 ani de gand intru pe Kudika citesc diverse povesti. In ultimul timp am observat povestile despre amante, "niciodata nu m-am gandit ca o sa fiu cu un barbat insurat". Asa si? niciodata e ca niciodata! De obicei ele se gandesc "si daca totusi o vor lasa pe ea si va ramane cu mine?" Si daca totusi chiar daca o lasa pe ea si tot nu poate fi cu tine?? Atunci ce mai faci?? Mai intai de toate sa precizez ca am avut o relatie de 4 ani care s-a incheiat cam asa: eu am acceptat un contract de 1 an la o firma in strainatate, ne faceam planuri de casatorie, cu 2 luni inainte sa ajung am aflat ca m-a inselat. Punct si de la capat, am considerat ca nu am ce sa caut langa un asemenea om. Au urmat 2 ani si jumatate de singuratate, timp in care nu am iesit nici macar la o cafea cu un barbat. Pe cel de acum o sa-l numesc "el". Eu si "el" ne cunoastem de cand ne-am dezmetecit pe lumea asta si pana acum 1 an nu aveam nicio treaba unul cu celalalt, eu 26 de ani, el 31, nici macar vreo legatura mai apropiata de prietenie. Ne cunoastem foarte bine povestea de viata a fiecaruia, cu toate cele bune si cele rele. Aveam nevoie de o persoana care sa-mi aduca masina acasa si tatal meu nu l-a vrut decat pe "el", apoi l-a delegat cu rezolvarea problemelor ce urmau. Nimic deosebit, pana intr-o zi cand ne-am trezit indragostiti, fiecare crezand in tacere ca a innebunit. Cine este "el"? Are o relatie de aproape 3 ani cu o femeie absolut normala, ce are un copil de 5 ani dintr-o alta relatie, traieste in casa respectivei (care l-a ajutat foarte mult dpdv financiar), o cunoscuse dupa ce fusese inselat si parasit, ramasese fara casa, fara bani. Precizez ca deocamdata nu sunt casatoriti. Deci impedimentul ar fi aceasta femeie. Acum urmeaza ce este mai bun : cine mai este el? Matusa mea a fost casatorita cu un domn X, acest domn are un var Y, acest Y este tatal lui "el" :D Deci se poate spune ca suntem foste rude prin alianta. Relatia noastra cu familia este foarte stransa, chiar daca matusa mea este divortata de domnul X, noi suntem o familie "moderna", ne vizitam, conversam, s.a.m.d Relatia mea cu el: dureroasa, pt amandoi. Ne-am ascuns de toata lumea timp de 3 luni pana cand eu n-am mai putut. deci ce ai de gand sa faci? eu sau ea? problema s-a pus la modul urmator: uita de ea, de orice alta femeie. Cu familia cum facem?; L-am facut las sustinand ca eu ma pot lupta cu toti. A urmat o saptamana de certuri in care ii spuneam ca locul meu nu este langa el, ca nu am niciun loc in viata lui, sau cel putin nu am locul pe care mi-l doresc eu. No problem, mi-a proiectat un copil :\| "Nu ai zis tu ca vrei un copil? Ti-am facut pe plac. Iei pastila? sa nu ma mai cauti niciodata. Am luat-o. Ne-am despartit. Mi s-a parut un gest extrem din partea lui si nu am vrut sa fiu eu tapul ispasitor al tuturor probleme ce aveau sa urmeze. Dupa 2 luni m-am trezit insarcinata cu pastila luata cu tot. Nu am avut curajul sa-i spun. Am ales sa renunt la copil., sa nu-mi mai vizitez rudele, sa schimb nr de telefon. Dupa 3 luni m-a cautat sa-mi dea un cadou pt masina pe care scria: "eu esisto per amar te" . Deosebit intr-adevar...pana acum unde ai fost? dupa o saptamana am aflat ca respectiva este insarcinata. Mi-a fugit pamantul de sub picioare, ca doar nu-l facuse singura. Cand l-am intrebat..."nu simt ca este important, poate o sa simt mai tarziu". Extraodinar. De-atatia nervi i-am spus de sarcina mea. A urmat o cearta ingrozitoare, de ce nu i-am spus nimic. Dupa 2 saptamani ne-am impacat, am cedat pentru ca nu pot respira fara el, pt ca il iubesc. Dupa 2 zile au aflat toate rudele despre noi. Scandal. El a negat totul. ("eu m acert pt totdeauna cu toti, nu-mi pasa de ei, ma gandesc numai la tine" :\| ) Cat de mult l-as iubi nu sunt caracterul care sa accepte sa fie pe locul 2, cele mai mari procese de constinta le am cand ma gandesc la respectiva, pt ca si eu sunt femeie si imi dau seama ca ar fi ingrozitor ca ea sa ramana singura cu 2 copii. i-am explicat ca nu mai pot pur si simplu sa continui,ca o sa fug de el, nu din cauza rudelor, ci din cauza ei. A fost o viata langa mine iar eu nu l-am vazut. Ce drept am eu acum sa lupt pt el? Niciunul. Raspunsul lui: Iar ai depresie ca data trecuta. Te rog sa incetezi. Ma lupt cu mine, cu tot ceea ce simt, stiu ca si lui ii este greu. Ma simt ingrozitor ca iubirea mea pt el poate face atata rau atator persoane. Mi-am schimbat din nou nr de telefon. Scuze pt pomelnic, am scurtat cat am putut. Mi-a mai ramas macar dreptul sa va cer voua un sfat?
.....dificil........ o sa ies.... dar promit ca revin........cu o sugestie.....
nico1234 Postat pe 21 Iulie 2009 01:06
Lung textul intr-adevar... In opinia mea, el nu este la fel de implicat ca si tine in relatie. Tu iti rastorni viata cu fundu'-n sus pt el iar el nu accepta nici un fel de compromis. Ce sa-ti zic, ca n-ar fi trebuit sa incepi relatia cu el stiind ca e deja cu altcineva si mai are si copil? prea tarziu. Sa-ti zic de el ca e materialist, las, ipocrit, fara principii si valori morale de conduita in viata?n-ai sa-mi dai dreptate; tu oricum il vezi prin oki de indragostita, oki prin care orice mic gest al lui de apropiere "se transforma" in mintea ta intr-o dovada uriasa de iubire vesnica si orice cuvintzel al lui, rastalmacit in mintea ta, este o promisiune si-ti da sperantza ca veti fi impreuna liberi si nestingheriti. Probabil ca-si iubeste copiii si tine la "nevasta'sa" mai mult decat la tine din moment ce nu a parasit-o ca sa fiti impreuna, iar tu probabil esti doar un condiment intr-o relatie devenita monotona sau poate o fantezie neimplinita. Eu zic sa-l lasi pt ca nu da dovada a fi un om de caracter, care sa merite sa lupti pt el. Chiar daca asta inseamna sa mai stai inca 2 ani singura, se va gasi cineva si pt tine. Mult curaj!!

kudika019285 Postat pe 21 Iulie 2009 01:55
Mai intai invata "sa respiri fara el"... Respira pentru tine!! Restul.. vine de la sine. Reciteam ce ai spus si ma gandeam... tu ai renuntat la copilul vostru din motive foarte clare pentru tine. Pe care poate nu vrei sa le rostesti cu voce tare. Dar, una peste alta era acea nesiguranta, fireasca. Femeia cu care imparte el patul.. nu a renuntat. Pentru ea era firesc sa pastreze copilul... Oare de ce? Nu cumva el o asigura ca au o relatie de viitor, finalizata cu o casatorie .. dupa nasterea micutului? Lasa un barbat care doar pare ca nu stie ce vrea. El stie, a ales ... Nu pe tine!
rashela Postat pe 21 Iulie 2009 02:06
Imi cer scuze, cred ca nu am fost suficient de explicita. Copilul de 5 ani nu este al lui, ci doar al ei dintr-o alta relatie, iar cel cu care este gravida acum l-a conceput dupa primea mea despartire de el, cand el nu stia de sarcina mea. Stiu, este destul de complicat, nici eu nu realizez cum am ajuns in aceasta situatie, am fost intotdeauna o persoana calculata, dar poate ca inima nu stie sa faca calculele. Este destul de implicat, sau a fost, nu mi s-a parut relevant sa detaliez. Tocmai ca eu am ales sa nu-mi intorc viata cu fundul in sus pt el, astfel as fi ales sa fac atunci copilul ca doar mi.l facuse intentionat, ea nu mai ramanea insarcinata si asa imi puneam toata lumea in cap. Cred ca am fost si eu putin lasa.
vania_ada Postat pe 21 Iulie 2009 02:09
Buna Rashela, Eu am renuntat la copil pt ca imi era teama de criticile celor din jur. El mi-a "daruit" copilul cand eu am vrut sa ma despart "ce caut eu in viata ta? eu sau ea?" si am sustinut sus si tare ca eu am sa lupt cu toata lumea...si uite ca n-am facut-o. dupa despartirea asta ea a ramas insarcinata (fiind a 2a oara in relatia lor de 3 ani, prima data a pus-o sa faca avort)...si pana la urma mi se pare absolut logic ca acestei femei sa i se para normal sa pastreze copilul dupa o relatie de 3 ani si convietuire in aceeasi casa. sau poate ca si ea s-a simiti nesigura pe relatie? se practica "aparitia" unui copil pt a pune pirostiile unei relatii. Eu am un semn de intrebare...de ce nu a luat.o de sotie pana acum??? :\| Acum ma gandesc ca va oficia relatia, este si normal.
vania_ada Postat pe 21 Iulie 2009 02:19
In relatia precedenta, fostul te-a inselat si-ai considerat ca n-ai ce cauta langa un astfel de om. Cu actualul e ok Tu te-ai certat cu lumea, tu nu-ti mai vizitezi rudele, tu ai ales sa nu pastrezi copilul pt ca el nu-ti era alaturi, s-a dat la fund 3 luni si-apoi si-a amintit de tine... viata ta ai dat-o peste cap ca la el nu s-a skimbat nimic, ba gresesc, isi construeste viitorul alaturi de cealalta (care, apropo, ce parere are de toate astea?).
kudika019285 Postat pe 21 Iulie 2009 02:26
am o singura rugaminte, daca vreti sa-mi scrieti ceva va rog muuult cititi cu atentie ce am scris eu in pogonul ala...ca as vrea niste pareri/sfaturi legate de realitate...kudika 019285...eu nu m-am certat cu lumea ...asta am si evitat cand am ales sa nu am acel copil...pe care el l-a vrut (m-am certat cu el pt ca am luat pastila)...apoi de avort nu a stiut nimik...pur si simplu a ramas ca am luat pastila si nimik mai mult...nu mi-am mai vizitat rudele, am schimbat nr de tel in acea perioada tocmai ca sa nu ma mai intalnesc cu el...apoi a venit el dupa mine acasa...Nu stiu ce stie ea, poate mai bine sa nu stie nimic, aceasta femeie nu are nicio vina si nu merita sa sufere. Atunci am renuntat la copil si la el pt ca imi era frica de gura lumii, acum tot eu am renuntat tocmai pentru ea. El nu vrea sa renunte...nu stiu unde vrea sa ajunga..de jucat se poate juca si cu alta femeie...nu cu una pe care o stie de o viata, ii cunoaste familia, e prieten cu taica-sau s.a.m.d Crezi ca eu nu m-am gandit si la varianta asta? nu am testat-o? :)
vania_ada Postat pe 21 Iulie 2009 02:38
Draga Vania,eu cred ca in sinea ta cam stii raspunsurile la intrebarile tale,insa refuzi sa le accepti momentan,pentru ca esti foarte indragostita. Te intreb doar atat:astepti sa treaca timpul,sa renunte la ea si sa fie cu tine?Ma indoiesc ca se va intampla. Pentru el,a va avea pe amandoua este minunat,datorita faptului ca alaturi de ea are un camin,stabilitate financiara,iar alaturi de tine traieste pasiune si acea iubire interzisa care ridica nivelul adrenalinei. Amandoua sunteti prinse in hatisul sentimentelor pentru un barbat,care in realitate nu va iubeste cu adevarat pe nici una (poate pentru tine are ceva sentimente,insa sunt unele de natura egoista si nu suficient de puternice pentru a-l face sa renunte la culcusul caldut pe care il are langa cealalta). Deasemenea,faptul de a-ti spune sa ai un copil cu el in aceste conditii...da dovada de o imaturitate iesita din comun.E o persoana care se joaca de viata,dar nu o ia in serios cu adevarat! Iubirea unui om o vezi prin sacrificiile pe care este dispus sa le faca pentru persoana iubita.Tu ce ai vazut din partea lui in acest sens? Sansele ca el sa devina o alta persoana,sa renunte la tot ce are acolo pentru o viata alaturi de tine sunt minime si cred ca incepi si tu sa iti dai seama de asta. Deci,mingea este in terenul tau: esti singura capabila sa isi schimbe viata in bine! PS: O terapie la psiholog ti-ar fi benefica,pentru ca te-ar ajuta sa intelegi mai bine aceasta relatie,felul in care functionezi emotional, si te-ar ajuta sa iti gasesti puterea (care oricum exista in tine,dar nu esti constienta) de a te desprinde in acest cerc vicios.
heaven2007 Postat pe 21 Iulie 2009 08:25
De la: vania_ada, la data 2009-07-21 02:38:44am o singura rugaminte, daca vreti sa-mi scrieti ceva va rog muuult cititi cu atentie ce am scris eu in pogonul ala...ca as vrea niste pareri/sfaturi legate de realitate...kudika 019285...eu nu m-am certat cu lumea ...asta am si evitat cand am ales sa nu am acel copil...pe care el l-a vrut (m-am certat cu el pt ca am luat pastila)...apoi de avort nu a stiut nimik...pur si simplu a ramas ca am luat pastila si nimik mai mult...nu mi-am mai vizitat rudele, am schimbat nr de tel in acea perioada tocmai ca sa nu ma mai intalnesc cu el...apoi a venit el dupa mine acasa...Nu stiu ce stie ea, poate mai bine sa nu stie nimic, aceasta femeie nu are nicio vina si nu merita sa sufere. Atunci am renuntat la copil si la el pt ca imi era frica de gura lumii, acum tot eu am renuntat tocmai pentru ea. El nu vrea sa renunte...nu stiu unde vrea sa ajunga..de jucat se poate juca si cu alta femeie...nu cu una pe care o stie de o viata, ii cunoaste familia, e prieten cu taica-sau s.a.m.d Crezi ca eu nu m-am gandit si la varianta asta? nu am testat-o? :) Draga mea, am cititi cu atentie tot. Si totusi cred ca - principial si lasand amanuntele la o parte (cine, DACA s-a certat, cu cine s-a certat au ba), care sunt subsidiare, eu sunt de acord cu ceea ce spune Kudika: Iti cauti vini SI TIE, pentru ca tu vrei sa continui cu el... Desi nu ar trebui. Tu insa astepti aici incurajarai sa o faci... "Sa lupti" ... Scuza-ma, dar asta e "bull.." ( ) Cel care e "al tau", nu vine cu atatea complicatii. Te iubeste - te ia. Familie au ba. Nu era casatorit, putea sa incerce o rezolvare financiara cu ex-a (sa-i plateasca banii cu care ea l-a ajutat in rate, de exemplu) si - IN PRIMUL RAND!! - sa se convinga ca se folosesc mijloace de protectie pentru ca ea sa nu ramana insarcinata. Cel mai logic - atunci cand nu planuiesti un viitor cu partenerul - e sa le folosesti. Cand nimic de mai sus nu se intampla, inseamna doar atat: NU TE DERANJEAZA SA RAMAI UNDE ESTI. Punct! Concluziile le tragi singura, desi stiu ca ai sa gasesti cam 25 de scuze pentru ce a facut sau n-a facut el... Eu vreau sa iti spun doar atat: Ei, si? E langa tine? Nu! And ain't gonna happen. I rest my case! PS: Si daca se va intampla la un moment dat, relatia voastra are atatea cicatrici si momente indoielnice, ca tot se va eroda... Vezi tu... lucrurile astea trebuie sa vina simplu, de la sine... Cand nu vin, viata devine complicata, intortocheata si plina de frustrari ca nu te mai poti bucura de ea. Cand iubim, trebuie sa o facem la lumina, in plina vedere. Iubirea "pe la colturi" nu e iubire, imi pare rau sa ti-o spun. Oricum,
Dor_a Postat pe 21 Iulie 2009 09:11
Merci Dor_a si Heaven2007. Eu am scris "Help me!!! Ma trezeste si pe mine cineva la realitate?" Exact ce ati spus voi gandesc si eu. De-asta m-am tinut departe si l-am lasat pe el sa vad ce fac, de-asta am considerat ca nu trebuia sa am copilul si nici macar sa-i spus.Da, a fost foarte egoist. Existau multe alte posibilitati cum ati spus si voi, familie sau nu. Eu am gandit cam asa: ma vroia? ea atunci nu era insarcinata, se despartea, rezolva problema cu banii, ma lua frumusel de m�na si daca chiar vroia sa nu mai aiba nimeni de comentat ma ducea domne la starea civila direct nu imi turna un copil. Caracterizarea pe care i-ati facut-o lui, exact asta cred si eu. Deci nu caut incurajari pt a lupta pt el ci incurajari pt a ma tine departe de el, tocmai de-asta spuneam ca ma lupt cu mine....e mai greu cand mintea iti e intunecata de aburii iubirii. Merci mult, deci nu innebunisem eu :)
vania_ada Postat pe 21 Iulie 2009 11:29
Exact!
Dor_a Postat pe 21 Iulie 2009 12:22

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
femeia balanta si barbatul fecioara	6	De la: corbulalb 20 Noiembrie 2009 12:44
ce sa fac?	3	De la: kudika030058 27 Mai 2009 17:27
RELATIE DE 5 ANI	3	De la: kitty_krieger 16 Mai 2010 14:52

"Inchinati-va" lui EMINESCU...	19	De la: greierash_is_back 15 Ianuarie 2010 19:09
Ajuta-ti-ma va rog ca sunt disperat!	26	De la: Kudikull 22 Mai 2009 13:59