Destinul ne-a unit...si parca tot destinul ne desparte...

De la: Kudika228, la data 2009-09-18 15:04:51Povestea noastra a inceput in octombrie 2007, ne-am vazut in august anul trecut si dupa 2 luni in care s-a tot tinut baiatul dupa mine am decis sa fim impreuna : aveam pasiuni comune (majoritatea) si ca sa fie tacamul complet l-am pus sa dea cu banul si de 3 ori, de cate ori a dat, banutul a decis sa fim impreuna. Singura piedica in relatia noastra era distanta, amandoi eram din acelasi oras doar ca el lucra si facea facultatea la 500 km distanta. Au urmat 9 luni perfecte, ne vedeam cam la 2 sapt, vorbeam mult, skype, web etc...

A mers totul bine pana am ajuns eu la el, in bucuresti, unde urma sa dau mai departe la facultate. A urmat o perioada grea pt mine, bac, stres, admitere plus un deces in familie, probleme etc, motiv pt care nu am putut sa raman la facultate cu taxa, unde intrasem. Am decis sa ma intorc acasa si sa ma pregatesc temeinic pt anul viitor si beneinteles, sa-mi pun banul meu deoparte. El nu a inteles, cele doua sapt cat am stat cu el s-a purtat groznic(de fapt, a incercat sa ma faca pe mine sa ma despart de el, sa-mi fie mai usor), imi comenta la orice pas si ne-am despartit (mi-a zis ca nu mai rezista inca un an la distanta)...pt trei zile. Apoi ne-am impacat si cand m-am intors acasa a fost definitiv.

Sunt 2 luni de cand ne-am despartit, 2 luni in care eu am incercat sa-mi refac viata, m-am inscris la niste cursuri pe care le doream de mult, am continuat munca part-time(care o am de 1 an),mi-am ocupat timpul cu carti de dezvoltare interpersonala, am iesit in oras, cu prietenii, m-am gandit bine la relatie si, filtrand-o, mi-am dat seama cat de mult il iubesc. In timpul asta am vorbit la cateva zile cu el, eu dau telefoanele mai tot timpul, el mai insista pe mess.

De curand am fost invitata la o deschidere a unei firme in Romania (in cadrul careia fac parte) care va avea loc week-endul viitor. Am fost foarte entuziasmata deoarece trebuie sa ajung si in Bucuresti. Am acceptat mai mult avand in vedere ca e EL acolo si as fi vrut sa-l vad. Astazi mi-a zis ca week-endul viitor vine acasa, vrea sa o ajute pe sora lui cu copilasii. Si,beinteles, o sa ne vedem foarte putin, avand in vedere ca el vine si eu plec

Nici nu stiu cum sa mai procedez...nu-i inteleg atitudinea. Stiu ca l-a durut amanarea asta si se gandea ca intr-un an la distanta dragostea noastra s-ar stinge . Eu nu sunt deloc de acord cu el. Pe de o parte as renunta, dar nu ma lasa parte cealalta care nu vrea sa renunte. Ce sa fac?

De la: kudika069526, la data 2009-09-18 22:41:01DACA TE IUBESTE TE ASTEAPTA.SH DACA VA IUBITI ASA DE MULT VA MAI DATI O SANSA

De la: tzache, la data 2009-09-21 14:27:26nu mai sta sa te gandesti ca v-a unit destinul dar tot destinul va desparte...incurcate sunt caiile Domnului, nu?
Lasa lucrurile asa cum sunt si incearca sa nu mai intervi, in niciun fel, si vezi ce se intampla...daca nu mai este nimic intre voi, cu inima deschisa, accepta lucrul asta, si gata...relatiile fortate sunt ca o otrava pentru ambii...si de ce sa va faceti rau unul celuilalt? Lasa lucrurile sa curga de la sine...viata e plina de surprize: pe o parte iti ia si pe alta parte iti da cu multa generozitate, ai sa vezi...

De la: ingeras_yella21, la data 2009-10-09 00:10:23eu am intalnit un tip asta vara.. parea perfect... ne potriveam la caracter perfect... dar a zis ca vrea sa ne despartim pt ca el tb sa plece in italia si ca nu mai are curaj sa incerce inca o relatie la distanta pt ca l-au dezamagit prea multe fete si ca nu mai vrea sa fie ranit...
eu i-am spus ca nu sunt ca altele si ca poate sa iaba incredere in mine dar nu a vrut...
mi-e dor de el asa tare