Setari Cookie-uri

"Inchinati-va" lui EMINESCU...


Subiectul este dedicat, in EXCLUSIVITATE lui EMINESCU (geniul uman, poetul, omul).

Asept, cu placere si interes, toate gandurile voastre despre:

- viata lui Eminescu;
- opera lui Eminescu (poezii sau doar versuri ce v-au captivat, discutii despre, inclusiv..."Scrieri politice;
- "iubirea imposibila" cu VERONICA MICLE (acesta a fost "pretextul" pentru care am postat la aceasta sectiune a forumului);
- moartea lui Eminescu (misterele mortii lui").

Va multumesc pentru interventiile voastre.

Rog respectuos si insistent, fara "OFF-TOPIC";userii cu apetit pentru "can-can" si scandal, au o infinitate de "subiecte" pe care pot sa..."zburde".

Simply_The_Best
Postat pe 14 Noiembrie 2009 18:04
De-aº avea

"De-aº avea ºi eu o floare
Mândrã, dulce, rãpitoare,
Ca ºi florile din mai,
Fiice dulce-a unui plai,
Plai râzând cu iarbã verde,
Ce se leagãnã, se pierde,
Undoind încetiºor,
ªoptind ºoapte de amor;

De-aº avea o floricicã
Gingaºã ºi tinericã,
Ca ºi floarea crinului,
Alb ca neaua sânului,
Amalgam de-o roz-albie
ªi de una purpurie,
Cântând vesel ºi uºor,
ªoptind ºoapte de amor;

De-aº avea o porumbiþã
Cu chip alb de copiliþã,
Copiliþã blândiºoarã
Ca o zi de primãvarã,
Câtu-þi þine ziuliþa
I-aº cânta doina, doiniþa,
I-aº cânta-o-ncetiºor,
ªoptind ºoapte de amor."
Simply_The_Best
Postat pe 15 Noiembrie 2009 06:48
Atât de fragedã...

"Atât de fragedã, te-asameni
Cu floarea albã de cireº,
ªi ca un înger dintre oameni
În calea vieþii mele ieºi.

Abia atingi covorul moale,
Mãtasa sunã sub picior,
ªi de la creºtet pân-în poale
Pluteºti ca visul de uºor.

Din încreþirea lungii rochii
Rãsai ca marmura în loc -
S-atârnã sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi ºi noroc.

O, vis ferice de iubire,
Mireasã blândã din poveºti,
Nu mai zâmbi! A ta zâmbire
Mi-aratã cât de dulce eºti,

Cât poþi cu-a farmecului noapte
Sã-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde ºoapte,
Cu-mbrãþiºãri de braþe reci.

Deodatã trece-o cugetare,
Un vãl pe ochii tãi fierbinþi:
E-ntunecoasa renunþare,
E umbra dulcilor dorinþi.

Te duci, º-am înþeles prea bine
Sã nu mã þin de pasul tãu,
Pierdutã vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!

Cã te-am zãrit e a mea vinã
ªi vecinic n-o sã mi-o mai iert,
Spãºi-voi visul de luminã
Tinzându-mi dreapta în deºert.

ª-o sã-mi rãsai ca o icoanã
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtând coroanã -
Unde te duci? Când o sã vii?"

Simply_The_Best
Postat pe 15 Noiembrie 2009 06:48
Ce e amorul?

"Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Cãci mii de lacrimi nu-i ajung
ªi tot mai multe cere.

De-un semn în treacãt de la ea
El sufletul þi-l leagã,
Încât sã n-o mai poþi uita
Viaþa ta întreagã.

Dar încã de te-aºteaptã-n prag
În umbrã de unghere,
De se-ntâlneºte drag cu drag
Cum inima ta cere:

Dispar ºi ceruri ºi pãmânt
ªi pieptul tãu se bate,
ªi totu-atârnã de-un cuvânt
ªoptit pe jumãtate.

Te urmãreºte sãptãmâni
Un pas fãcut alene,
O dulce strângere de mâini,
Un tremurat de gene.

Te urmãresc luminãtori
Ca soarele ºi luna,
ªi peste zi de-atâtea ori
ªi noaptea totdeauna.

Cãci scris a fost ca viaþa ta
De doru-i sã nu-ncapã,
Cãci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apã."


Simply_The_Best
Postat pe 15 Noiembrie 2009 06:49
Epigonii

"Când privesc zilele de-aur a scripturelor române,
Mã cufund ca într-o mare de visãri dulci ºi senine
ªi în jur parcã-mi colindã dulci ºi mândre primãveri,
Sau vãd nopþi ce-ntind deasuprã-mi oceanele de stele,
Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrãvi cu filomele,
Cu izvoare-ale gândirii ºi cu râuri de cântãri.

Vãd poeþi ce-au scris o limbã, ca un fagure de miere:
Cichindeal gurã de aur, Mumulean glas de durere,
Prale firea cea întoarsã, Daniil cel trist ºi mic,
Vãcãrescu cântând dulce a iubirii primãvarã,
Cantemir croind la planuri din cuþite ºi paharã,
Beldiman vestind în stihuri pe rãzboiul inimic.

Lirã de argint, Sihleanu, - Donici cuib de-nþelepciune,
Care, cum rar se întâmplã, ca sã mediteze pune
Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb;
Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomatã?
S-au dus toþi, s-au dus cu toate pe o cale ne'nturnatã.
S-a dus Pann, finul Pepelei, cel isteþ ca un proverb.

Eliad zidea din visuri ºi din basme seculare
Delta biblicelor sunte, profeþiilor amare,
Adevãr scãldat în mite, sfinx pãtrunsã de-nþeles;
Munte cu capul de piatrã de furtune detunatã,
Stã ºi azi în faþa lumii o enigmã n'explicatã
ªi vegheaz-o stâncã arsã dintre nouri de eres.

Bolliac cânta iobagul º-a lui lanþuri de aramã;
L-ale þãrii flamuri negre Cârlova oºtirea cheamã,
În prezent vrãjeºte umbre dintr-al secolilor plan;
ªi ca Byron, treaz de vântul cel sãlbatic al durerii,
Palid stinge-Alexandrescu sunta candel-a sperãrii,
Descifrând eternitatea din ruina unui an.

Pe-un pat alb ca un linþoliu zace lebãda murindã,
Zace palida verginã cu lungi gene, voce blândã -
Viaþa-i fu o primãvarã, moartea-o pãrere de rãu;
Iar poetul ei cel tânãr o privea cu îmbãtare,
ªi din lirã curgeau note ºi din ochi lacrimi amare
ªi astfel Bolintineanu începu cântecul sãu.

Mureºan scuturã lanþul cu-a lui voce ruginitã,
Rumpe coarde de aramã cu o mânã amorþitã,
Cheamã piatra sã învie ca ºi miticul poet,
Smulge munþilor durerea, brazilor destinul spune,
ªi bogat în sãrãcia-i ca un astru el apune,
Preot deºteptãrii noastre, semnelor vremii profet.

Iar Negruzzi ºterge colbul de pe cronice bãtrâne,
Cãci pe mucedele pagini stau domniile române,
Scrise de mâna cea veche a-nvãþaþilor mireni;
Moaie pana în coloarea unor vremi de mult trecute,
Zugrãveºte din nou, iarãºi pânzele posomorâte,
Ce-arãtau faptele crunte unor domni tirani, vicleni.

ª-acel rege-al poeziei, vecinic tânãr ºi ferice,
Ce din frunze îþi doineºte, ce cu fluierul îþi zice,
Ce cu basmul povesteºte - veselul Alecsandri,
Ce-nºirând mãrgãritare pe a stelei blondã razã,
Acum secolii strãbate, o minune luminoasã,
Acum râde printre lacrimi când o cântã pe Dridri.

Sau visând o umbrã dulce cu de-argint aripe albe,
Cu doi ochi ca douã basme mistice, adânce, dalbe,
Cu zâmbirea de verginã, cu glas blând, duios, încet,
El îi pune pe-a ei frunte mândru diadem de stele,
O aºeazã-n tron de aur, sã domneascã lumi rebele,
ªi iubind-o fãrã margini, scrie: "visul de poet".

Sau visând cu doina tristã a voinicului de munte,
Visul apelor adânce ºi a stâncelor cãrunte,
Visul selbelor bãtrâne de pe umerii de deal,
El deºteaptã-n sânul nostru dorul þãrii cei strãbune,
El revoacã-n dulci icoane a istoriei minune,
Vremea lui ªtefan cel Mare, zimbrul sombru ºi regal.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Iarã noi? noi, epigonii?... Simþiri reci, harfe zdrobite,
Mici de zile, mari de patimi, inimi bãtrâne, urâte,
Mãºti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;
Dumnezeul nostru: umbrã, patria noastrã: o frazã;
În noi totul e spoialã, totu-i lustru fãrã bazã;
Voi credeaþi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!

ªi de-aceea spusa voastrã era suntã ºi frumoasã,
Cãci de minþi era gânditã, cãci din inimi era scoasã,
Inimi mari, tinere încã, deºi voi sunteþi bãtrâni.
S-a întors maºina lumii, cu voi viitorul trece;
Noi suntem iarãºi trecutul, fãrã inimi, trist ºi rece;
Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i strãin!

Voi, pierduþi în gânduri sunte, convorbeaþi cu idealuri;
Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri,
Cãci al nostru-i sur ºi rece - marea noastrã-i de îngheþ,
Voi urmaþi cu rãpejune cugetãrile regine,
Când, plutind pe aripi sunte printre stelele senine,
Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergéþi.

Cu-a ei candelã de aur palida înþelepciune,
Cu zâmbirea ei regalã, ca o stea ce nu apune,
Lumina a vieþii voastre drum de roze semãnat.
Sufletul vostru: un înger, inima voastrã: o lirã,
Ce la vântul cald ce-o miºcã cântãri molcome respirã;
Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat.

Noi? Privirea scrutãtoare ce nimica nu viseazã,
Ce tablourile minte, ce simþirea simuleazã,
Privim reci la lumea asta - vã numim vizionari.
O convenþie e totul; ce-i azi drept mâine-i minciunã;
Aþi luptat luptã deºartã, aþi vânat þintã nebunã,
Aþi visat zile de aur pe-astã lume de amar.

"Moartea succede vieþii, viaþa succede la moarte",
Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, altã soarte;
Oamenii din toate cele fac icoanã ºi simbol;
Numesc sunt, frumos ºi bine ce nimic nu însemneazã,
Împãrþesc a lor gândire pe sisteme numeroase
ªi pun haine de imagini pe cadavrul trist ºi gol.

Ce e cugetarea sacrã? Combinare mãiestritã
Unor lucruri n'existente; carte tristã ºi-ncâlcitã,
Ce mai mult o încifreazã cel ce vrea a descifra.
Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate,
Voluptos joc cu icoane ºi cu glasuri tremurate.
Strai de purpurã ºi aur peste þãrâna cea grea.

Rãmâneþi darã cu bine, sunte firi vizionare,
Ce fãceaþi valul sã cânte, ce puneaþi steaua sã zboare,
Ce creaþi o altã lume pe-astã lume de noroi;
Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâini în ruinã,
Proºti ºi genii, mic ºi mare, sunet, sufletul, luminã, -
Toate-s praf... Lumea-i cum este... ºi ca dânsa suntem noi."
Simply_The_Best
Postat pe 15 Noiembrie 2009 06:50
Criticilor mei

"Multe flori sunt, dar puþine
Rod în lume o sã poarte,
Toate bat la poarta vieþii,
Dar se scutur multe moarte.

E uºor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înºirând cuvinte goale
Ce din coadã au sã sune.

Dar când inima-þi frãmântã
Doruri vii ºi patimi multe,
ª-a lor glasuri a ta minte
Stã pe toate sã le-asculte,

Ca ºi flori în poarta vieþii
Bat la porþile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer veºtmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-þi viaþã,
Unde ai judecãtorii,
Ne'nduraþii ochi de gheaþã?

Ah! atuncea þi se pare
Cã pe cap îþi cade cerul:
Unde vei gãsi cuvântul
Ce exprimã adevãrul?

Critici voi, cu flori deºerte,
Care roade n-aþi adus -
E uºor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus."
Simply_The_Best
Postat pe 15 Noiembrie 2009 06:51
Afarã-i toamnã

Afarã-i toamnã, frunza 'mprãºtiatã,
Iar vântul svârlã 'n geamuri grele picuri;
ªi tu citeºti scrisori din roase plicuri
ªi într'un ceas gândeºti la viaþa toatã.

Pierzându-þi timpul tãu cu dulci nimicuri,
N'ai vrea ca nimeni 'n uºa ta sã batã;
Dar ºi mai bine-i, când afarã-i sloatã,
Sã stai visând la foc, de somn sã picuri.

ªi eu astfel mã uit din jet de gânduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceaþa creºte rânduri-rânduri;

De odat'aud foºnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri...
Iar mâni subþiri ºi reci mi-acoper ochii.

Postat pe 15 Noiembrie 2009 07:01
Te duci...

Te duci ºi ani de suferinþã
N-or sã te vazã ochi-mi triºti,
Înamoraþi de-a ta fiinþã,
De cum zâmbeºti, de cum te miºti.

ªi nu e blând ca o poveste
Amorul meu cel dureros,
Un demon sufletul tãu este
Cu chip de marmurã frumos.

În faþã farmecul palorii
ªi ochi ce scânteie de vii,
Sunt umezi înfiorãtorii
De linguºiri, de viclenii.

Când mã atingi, eu mã cutremur,
Tresar la pasul tãu când treci,
De-al genei tale gingaº tremur,
Atârnã viaþa mea de veci.

Te duci ºi rãu n-o sã-mi mai parã
De-acum de ziua cea de ieri,
Cã nu am fost victimã iarã
Neînduratelor dureri.

C-auzu-mi n-o sã-l mai întuneci
Cu-a gurii dulci suflãri fierbinþi,
Pe frunte-mi mâna n-o s-o luneci
Ca sã mã faci sã-mi ies din minþi.

Puteam numiri defãimãtoare
În gândul meu sã-þi iscodesc,
ªi te uram cu-nverºunare,
Te blestemam, cãci te iubesc.

De-acum nici asta nu-mi rãmâne
ªi n-o sã am ce blestema,
Ca azi va fi ziua de mâine,
Ca mâini toþi anii s-or urma -

O toamnã care întârzie
Pe-un istovit ºi trist izvor;
Deasupra-i frunzele pustie -
A mele visuri care mor.

Viaþa-mi pare-o nebunie
Sfârºitã fãr-a fi-nceput,
În toatã neagra vecinicie
O clipã-n braþe te-am þinut.

De-atunci pornind a lui aripe
S-a dus pe veci norocul meu -
Redã-mi comoara unei clipe
Cu ani de pãrere de rãu!

Postat pe 15 Noiembrie 2009 07:02
" [...]Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
[...] Spuma asta-nveninata, asta plebe, ast gunoi
Sã ajunga-a fi stapana si pe tara si pe noi!
Tot ce-i insemnat cu pata putrjunii de natura,
Toti se scursera aicea si formeaza patriotii,
Incat fonfii si flecarii, gagautii si gusatii,
Balbaiti cu gura stramba sunt stapanii astei natii! [...]"

Simply_The_Best
Postat pe 7 Decembrie 2009 13:18
poate ma insel eu dar am impresia ca esti cam fanatic/a cu Eminescu asta al tau...ce ti se pare asa grozav??
viviana23
Postat pe 9 Decembrie 2009 20:10
Blasfemie partea cu inchinatul.
Kathara
Postat pe 9 Decembrie 2009 20:15
De la: Kathara, la data 2009-12-09 20:15:00Blasfemie partea cu inchinatul.


Eminescu este un poet care mi-a umplut adolescenta cu parfum de tei, dar daca unu zice ca tre' sa-i fac matanii , o si fac? Sunt si alti poeti mai mari sau mai mici care au scris si unii inca o fac a caror poezie o citesc cu la fel de mult drag.Eminescu este un poet reprezentativ dar nu un idol.

Postat pe 9 Decembrie 2009 21:52
De la: Kathara, la data 2009-12-09 20:15:00Blasfemie partea cu inchinatul.


Am considerat ca sunt suficient de vizibile ghilimele de la "inchinati-va";era doar o metafora...
Simply_The_Best
Postat pe 10 Decembrie 2009 08:40
Sa ne amintim de EMINESCU, macar doua zile pe an: de ziua sa de nastere si de ziua mortii sale...fizice.

Astazi, 15 ianuarie 2010, se implinesc 160 de ani de la nasterea Domnului EMINESCU...

Pentru inceput, o piesa emotionanta despre

E M I N E S C U:

DOINA SI ION ALDEA TEODOROVICI - EMINESCU

http://www.youtube.com/watch?v=yikbbUJrx_0



Despre moartea lui s-a scris foarte mult;sunt multe ipoteze, destul de controversate.
Insa eu va ofer o varianta, nu pentru ca,neaparat,ar fi cea mai credibila ci pentru ca este cea mai "delicata";varianta asta o gasiti intr-o carte, scrisa de cineva si publicata la editura "Deceneu";o sa prezint, succint, cateva idei din aceasta carte:

- in 1883, Eminescu se afla pe culmea carierei sale politice si ziaristice;
-N.Georgescu considera ca Eminescu a pus capat jurnalisticii de tip masonic, inconjurata de secrete si parole;

- Theodor Codreanu il considera pe Eminescu intemeietorul doctrinei nationale moderne;
-neavand incredere in conservatori (masonii P.P.Carp si Titu Maiorescu) si, mai ales in liberali (I.C.Bratianu, C.A.Rosetii, etc) Eminescu a criticat atitudinea inoportuna a celor de la conducere;
- intr-un anume context politic al tarii (nu-l evoc, pentru ca voi plictisi) P.P.Carp, aflat la Viena pentru a negocia tratatul secret cu Austro-Ungaria ii trimite o nota lui Titu Maiorescu, care, de fapt era un ORDIN POLITIC :"si mai potoliti-l pe Eminescu";
- singurii martori ai "nebuniei" lui Eminescu au fost Titu Maiorescu, Grigore Ventura si d-na Szoke (sotia lui Slavici);
- pe 28 iunie 1883, data fatidica pentru Eminescu, d-na Slavici, gazda poetului, trimite un bilet lui Maiorescu in care ii spune sa faca ceva cu Eminescu, ca a innebunit;
- politistii indrumati de Ventura ii pun camasa de forta lui Eminescu si este dus la un sanatoriu;asta-i complotul care a marcat inceputul mortii civile a poetului;, cunoscut fiind ca in acea vreme cine era declarat nebun, era automat scos din viata publica;suferintele, dupa cum se va vedea, abia acum incepusera, cei ce l-au declarat nebun cautand sa-i popularizeze "starea";
- in perioada urmatoare Emiescu este trimis la Viena, unde ramane pana in februarie 1884, "propunandu-i-se" apoi o calatorie in Italia, cu scopul de a fi tinut cat mai departe de viata politica;
- dupa ce s-a intors din Italia, EMINESCU a fost dat pe mana unui MEDIC E.V.R.E.U, FRANCISC ISZAC, care, se pare, II PUNE UN DIAGNOSTIC FALS, II ADMINISTREAZA UN TRATAMENT INADECVAT CHIAR PENTRU ACEL DIAGNOSTIC: cura de mercur, 4 grame pe zi, stiut faptul ca si numai 0,5 GRAME INTOXICA GRAV ORGANISMUL;
-trimis la 26 mai 1887 la HALLE, medicii vienezi NU CONFIRMA DIAGNOSTICUL, in momentul in care FRANCISC ISZAC ii marise doza la 7 GRAME DE MERCUR PE ZI!!In urma "tratamentului", poetul se alege cu pseudoparalizie, cu incontinenta urinara si o nevrita periferica;
- in primavara anului 1888, EMINESCU se intoarce la BUCURESTI influentat de VERONICA MICLE si, se pare, mai scrie o serie de articole, ultimul text, datat la 13 ianuarie 1888, zguduind din temelie guvernul, facandu-l pentru o clipa pe Guna Vernescu sa demisioneze;
- se pare ca apoi urmeaza interviul "aranjat" de catre un maestru in Francmasoneriei, luat de e.v.r.e.u.l Ghe.BRUSAN(BURSENI), cunoscut ca "metru Ghita", aceasta fiind ultima tragi-comedie pusa la cale de catre masoni lui Eminescu (in timpul vietii);
- a murit de SINCOPA CARIDACA, se pare, nu datorita loviturii la cap, ci datorita OTRAVIRII CU MERCUR, fiind indeparat in graba, fara sa i se faca autopsie (pe baza unui motiv fals), nefacandu-se, se pare, nici recunoasterea oficiala din partea unui membru al familiei.

Acum, dragelor, va "spun" o "conexiune" facuta de mine.
Am acum, in fata mea, o carte scris la 1888!!!!
Se numeste "DESPRE BOALE SI VINDECAREA LOR" ("Tratat popular asupra bolelor de capatenie cari lovesc omenirea, cansele, simpotomele lor si mijloacele cele mai sigure de a le preveni si combate, cu memorii din partea mai multor profesori").

ATENTIE MARE!!Va citez din aceasta CARTE, scrisa la 1888, MOMENT IN CARE PENTRU SIFILIS EXISTA TRATAMENT FARA MERCUR:

"Picaturi imperiale.Acesta importanta preparatie, foarte mult laudata, e un puternic distructor al veninuriloe, fie sifilitice, fie epatice sau scrofulose.Ele INTREC SI INLOCUIESC TOTE PREPARATIELE MERCURIALE SI ARSENICALE FOLOSITE PANA AZI PENTRU COMBATEREA ACELOR BOLE".

Concluzie:

1.Speculatia moritii lui Eminescu - sifilisul;

2.Eminescu a murit pe 15.06.1889;

3.Cartea pe care o am in fata este scrisa in 1888, deci exista tratament pentru sifilis, FARA MERCUR, cu cel putin cativa ani inainte de aparitia cartii pentru tot publicul.



Simply_The_Best
Postat pe 15 Ianuarie 2010 17:51
singura care-mi place de Eminescu "si daca".
greierash_is_back
Postat pe 15 Ianuarie 2010 18:40
De la: greierash_is_back, la data 2010-01-15 18:40:28singura care-mi place de Eminescu "si daca".


Eu am convingerea ca o sa-ti placa mai multe poezii...
Trebuie doar sa ai timp si dispozitia necesara pentru o poezie;nu vreau sa-ti recomand niciuna, le vei descoperi singura...

Simply_The_Best
Postat pe 15 Ianuarie 2010 18:43
De la: Simply_The_Best, la data 2010-01-15 18:43:45
De la: greierash_is_back, la data 2010-01-15 18:40:28singura care-mi place de Eminescu "si daca".


Eu am convingerea ca o sa-ti placa mai multe poezii...
Trebuie doar sa ai timp si dispozitia necesara pentru o poezie;nu vreau sa-ti recomand niciuna, le vei descoperi singura...



asa crezi tu? eu cred ca pana la varsta asta le-am citit pe toate. chiar pe toate! mai din nevoie, mai din placerea de a citi punct! so...daca eu consider ca doar aceasta imi place, inseamna ca vorbesc in cunostinta de cauza si asa e...
greierash_is_back
Postat pe 15 Ianuarie 2010 18:46
De la: greierash_is_back, la data 2010-01-15 18:46:09
De la: Simply_The_Best, la data 2010-01-15 18:43:45
De la: greierash_is_back, la data 2010-01-15 18:40:28singura care-mi place de Eminescu "si daca".


Eu am convingerea ca o sa-ti placa mai multe poezii...
Trebuie doar sa ai timp si dispozitia necesara pentru o poezie;nu vreau sa-ti recomand niciuna, le vei descoperi singura...



asa crezi tu? eu cred ca pana la varsta asta le-am citit pe toate. chiar pe toate! mai din nevoie, mai din placerea de a citi punct! so...daca eu consider ca doar aceasta imi place, inseamna ca vorbesc in cunostinta de cauza si asa e...


Daca le-ai citit chiar pe toate, este extraordinar;bravo;eu nu am reusit nici pana acum lucrul asta.Nu m-am gandit nici o clipa ca nu ai fi in cunostinta de cauza, insa, poate trecerea timpului este posibil sa-ti schimbe si "perceptia"...tu stii cel mai bine...

Mie mi s-a intamplat ca in decurs de ani de zile sa-mi schimb, oarecum, gusturi muzicale...culinare si chiar "sensibilitatea" fata de anumiti stimuli de frumuseste feminina...
Si mai concret, cand eram in liceu, poeziile lui Eminescu cu "iz politic/social" nu imi "spuneau" foarte multe, nu erau relevante pentru trairile varstei mele de atunci...in schimb...acum...mi se par chiar de "actualitate"...
Simply_The_Best
Postat pe 15 Ianuarie 2010 19:05
la fel e si Caragiale...
greierash_is_back
Postat pe 15 Ianuarie 2010 19:09

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Destinul ne-a unit...si parca tot destinul ne desparte... 13 De la: Kudika228 9 Octombrie 2009 16:43
Trista 72 De la: catalina69 30 Octombrie 2009 15:37
Cum suporti egoismul unui barbat ? 33 De la: kudika226898 23 Iulie 2010 07:33
diferenta de varsta 3 De la: steffy91 28 Decembrie 2009 16:04
Ce te faci daca el e urat? 59 De la: supermiki 3 Decembrie 2009 15:29