dragostea m-a dus la rascrucea vietii - numai pentru cei fara prejudecati

De la: clau19, la data 2009-12-30 21:11:44pfff complicat ...nu ma pricep la sfauri si decat sa zis o prostie mai bine tac.. dar sper sa iti revi si sa fi fericita

De la: torn, la data 2009-12-30 21:58:46buna,

merci de raspuns.

da m-am gandit la posibilitatea ca problemele lui in relatie sa nu fi fost reale....dar vorbea de ele cu mult inainte sa incepem noi relatia, si sincer nu stiu daca cineva face asa ceva daca totul e roz in relatia lui...

ceea ce imi vine greu sa cred este ca a putut sa mimeze afinitatea de care dadea dovada, parca eram facuti unul pentru altul, simteam asta pe atatea planuri, lucrurile pe care le spunea nu erau necesare pentru a ma ''vraji'', relatia deja incepuse si daca scopul lui ar fi fost sa ma aduca in pat.....de ce s-a aratat indragostit de mine dupa? nu avea nici un rost pentru o aventura.

daca a jucat teatru i-ar trebui un Oscar, plus ca l-a jucat fara rost...simt ca a deschis o usa sa intre undeva unde acum nu mai vrea sa stea...

Oare ii este frica sa schimbe ceva in viata lui? barbatii in general greu schimba o situatie comfortabila cu una complicata

mi-a spus recent ca situatia a devenit ''incrancenata'' si ca asta + stresul de la serviciu il dau peste cap...si ca simte nevoia de liniste, ca daca am facut schimbarea asta in viata mea am facut-o pentru mine (nu l-am invinuit pentru destramarea casniciei mele, am considerat ca au mai fost si alti factori si n-am vrut sa ii arunc asta in spate) si nu trebuie imi gasesc sprijin in el, pentru ca el nu imi poate oferi mai mult....

De la: torn, la data 2009-12-30 22:20:34Curaj.... sa fac ce?
De sot m-am despartit, iar de celalalt probabil as fi facut la fel dupa ce s-a comportat in felul asta, dar din pacate inca lucram impreuna, desi eu imi caut cu disperare alt job.
Incerc din toate puterile sa trec peste, dar din pacate este foarte greu cand il vad in fiecare zi la serviciu la un metru de mine.
Daca as fi avut resursele necesare mi-as fi dat demisia pentru a scapa de chinul de a il vedea langa mine si a simti lipsa a ceea ce a fost si nu mai e din partea lui. Mai bine nu l-as mai vedea deloc decat sa suport asta.
Din pacate nu imi permit sa fac asta mai ales acum pe criza asta financiara....asa ca imi caut in alta parte.

Nu are rost sa despic firul in patru de ce nu simte ceea ce nu simte, dsi ma doare ingrozitor, ceea ce mi se pare gresit si crud din partea lui este ca nu a avut aceasta atitudine ''lejera'' de la inceput. N-am sa inteleg niciodata cum se poate disimula dragostea...

De la: pisicuta_razboinica, la data 2009-12-30 22:30:38

De la: torn, la data 2009-12-30 22:20:34Curaj.... sa fac ce?
De sot m-am despartit, iar de celalalt probabil as fi facut la fel dupa ce s-a comportat in felul asta, dar din pacate inca lucram impreuna, desi eu imi caut cu disperare alt job.
Incerc din toate puterile sa trec peste, dar din pacate este foarte greu cand il vad in fiecare zi la serviciu la un metru de mine.
Daca as fi avut resursele necesare mi-as fi dat demisia pentru a scapa de chinul de a il vedea langa mine si a simti lipsa a ceea ce a fost si nu mai e din partea lui. Mai bine nu l-as mai vedea deloc decat sa suport asta.
Din pacate nu imi permit sa fac asta mai ales acum pe criza asta financiara....asa ca imi caut in alta parte.

Nu are rost sa despic firul in patru de ce nu simte ceea ce nu simte, dsi ma doare ingrozitor, ceea ce mi se pare gresit si crud din partea lui este ca nu a avut aceasta atitudine ''lejera'' de la inceput. N-am sa inteleg niciodata cum se poate disimula dragostea...

scuze, nu am citit chiar tot, caci e un mesaj foarte lung

ok... acum ca mi-e mai clar.... am intrat intr-o dilema: cu ce te putem ajuta noi? avand in vedere ca stii foarte bine ce sa faci si ce e mai bine pentru tine....

De la: _oktober_, la data 2009-12-30 22:48:47Nu trebuie sa te superi pe mine acum....pur si simplu privesc putin altfel problema...el pur si simplu a disparut din peisaj...au fost totusi 8 ani de zile!

De la: _oktober_, la data 2009-12-30 23:05:30La inceputul povestirii tale ai pomenit atat de putin de el si de casnicia voastra......oricum,va trebui sa mergi mai departe! Din pacate nu cred ca de dragostea asta se va alege ceva.....eu asa vad situatia!

De la: ionelaela, la data 2009-12-30 23:14:04in primul rand vreau sa-ti spun ca ai puterea de a capta atentia prin vorbire(chiar daca in cazul de fata e scris) ...ai un mod foarte frumos si concret de a te exprima.....altfel cred ca esti prea inteligenta sa stii ca celalalt stia in ce se baga ,si nici din partea lui nu a fost chiar moral...poate ca intr-adevar amandoi ati pornit din firul pasiunii ,si ati ajuns amandoi pe un teren nesigur ....in care unul da totul iar celalalt primeste ,si cred ca stii foarte bine cine ce loc are.
o discutie serioasa cu celalalt te-ar lamuri ,asta doar daca si el iti permite,
poate ca el intr-adevar avea nevoie de ceva nou pe plan sentimenal ,iar cu tine isi permitea ceva fara responsabilitati dupa (el stiindu-te casatorita).o intrebare as avea? de la inceput voi nu ati discutat ca e doar pasiune si nimic mai mult? ca in general asa se porneste iar unul cade

iar cu casatoria ,te amarasti ramanand alaturi de o persoana pe care nu o iubesti

De la: , la data 2009-12-30 20:59:34E prima data cand deschid un subiect nou pe un forum, dar cum nu prea am cu cine discuta situatia mea as vrea sa vad ceva pareri de la persoane care au trecut cat de cat printr-o situatie asemanatoare sau pur si simplu...caut putina intelegere.

Sunt casatorita de ceva ani de zile si desi sotul meu nu este ''barbatul vietii mele'', pot spune ca l-am iubit sincer tot timpul relatiei cu o dragoste (am crezut eu durabila) pornita din prietenie, intelegere, siguranta sufleteasca. De-a lungul casatoriei i-am fost fidela si cred ca si el mie.

Am scris mai sus ca ''nu este barbatul vietii mele'' pentru ca anterior relatiei cu el am avut o relatie de 3 ani cu cineva pe care mi-au trebuit ani de zile sa il uit. Am ramas cumva marcata de acea relatie, am trait-o foarte intens, a fost furtunoasa si pasionala, insa in urma careia am suferit foarte mult , stiam ca relatia era distructiva pentru mine ( el a gresit foarte mult fata de mine).
Dupa ce am reusit cat de cat sa ma adun cred ca mi-a fost pur si simplu frica sa mai sufar vreodata asemenea repercursiuni...si am ales ca in locul trairilor intense dar riscante sa caut o relatie care inainte de toate sa imi ofere siguranta emotionala.
Am gasit aceasta in persoana sotului meu, pe care sincer pana nu de mult eram sigura ca nu am sa il parasesc vreodata. Nu prea semanam la caracter, eu eram mai agitata, mai visatoare, mai impulsiva, mai romantica, el este mai linistit, mai calculat, la romantism...nu are rost sa mai comentez, dar banuiesc ca multi barbati sunt asa. Mai multe persoane, parinti si prieteni mi-au dat de inteles la inceputul relatiei ca nu ne potrivim, dar eu nu am ascultat nici macar o clipa, credeam ca fac ce e mai bine pentru mine.

In fine, relatia a decurs linistit de-a lungul celor 8 ani de casnicie, fara furtuni, fara batai de cap, am trecut impreuna peste multe momente grele dar am fost alaturi unul pentru celalalt.
Suntem amandoi destul de incapatanati si cu atatea diferente intre noi...cineva trebuia sa lase de la el...am fost eu aceea care tacit am facut multe compromisuri si am renuntat la mult din personalitatea mea ca totul sa mearga bine si sa nu mai am probleme. Asa am crezut ca este bine la momentul respectiv....El este genul de persoana careia ii place sa iti arate cum e mai bine sa faci, iar daca si urmezi calea asta...te recompenseaza destul de mult prin altele. Recunosc, mi-a fost comfortabil sa ma las influentata de el imperceptibil, ideile si stilul lui nu erau rele, erau cu ''scaun la cap'', insa nu erau ale mele....In ultimul an am inceput sa ma resimt dupa acest lung maraton de ''influenta'' si am inceput sa imi doresc din ce in ce mai mult lucruri care pe mine ma faceau fericita inainte si la care renuntasem treptat. Lucruri gen: muzica, dans, iesit cu prietene, iesit in oras , discutii tete a tete cu mama, lucruri pe care le faci cand esti tanar si care desi sunt minore te fac sa simti ca traiesti si ca poti merge mai departe.
El nu a realizat niciodata ca cea care facea compromisuri eram intotdeauna eu....la un moment dat am ramas si fara prietene/i, am adoptat prieteni de-ai lui, am iesit numai cu el, faceam numai lucruri care ii placeau si lui. Daca era ceva care imi placea doar mie, era usor eliminat.

Insa, ma rasfata, avea grija de mine, ma ajuta si ma iubea.

Pe acest fond a aparut in viata mea un alt barbat.....un coleg de munca....si el intr-o relatie de 10 ani. Conform spuselor lui, m-a facut sa cred ca relatiei lui ii lipseau multe, ca nici prietena lui nu este ''femeia vietii lui'', ca intre ei este mai mult obisnuinta.
Desi ne eram agreabili unul altuia, cateva luni de zile nu s-a intamplat nimic intre noi, ne intelegam pur si simplu foarte bine si ne ajutam reciproc la serviciu. Nici prin cap nu imi trecea vreo infidelitate.

Insa pe nesimtite prietenia a devenit altceva...fara sa vrem. Regaseam in el multe din firea mea, placerea de a discuta despre subiecte pe care sotul meu nu le-ar fi inteles, inclinatia spre visare, in fine multe ...La un moment dat am alunecat fara sa vrem pe o panta mai....sensibila, tonul cu care ne vorbeam devenea mai dulce, privirile intarziau din ce in ce mai mult si subiectele de discutie parca nu se mai terminau. Si pe neasteptate de ce mi-a fost frica nu am scapat....m-am indragostit....din nou, tare, ametitor si iremediabil. El dadea toate semnele ca simte cam acelasi lucru...ne intelegeam unul pe altul la un nivel pe care nu am crezut ca pot sa il ating.

Parca nu era de ajuns doar asta, atractia fizica dintre ardea ca o flacara.....ceea ce m-a surprins cu cat la inceput nici prin cap nu imi treceau astfel de ganduri, avea intensitatea unei dragoste la prima vedere, desi nu se intamplase asa...Aproape ca simteai tensiunea dintre noi, eram amandoi imbatati unul de prezenta celuilalt. Inutil sa mai spun ca nu prea ne mai puteam concentra la munca, destul de riscant, amandoi avem responsabilitati destul de mari.

Aici urmeaza partea grea...desi as fi jurat ca nu voi fi infidela cu ceva timp inainte....totusi s-a intamplat. Si datorita casniciei mele si relatiei lui, am ales amandoi sa credem ca putem ''consuma'' pasiunea si apoi sa ne revenim. Nu intotdeauna iti dai seama ca te-ai indragostit cu adevarat...decat prea tarziu.

Relatia a continuat cu multe piedici...va inchipiuiti din cauza situatiei...iar eu eram din ce in ce mai indragostita, in timp ce sustineam viteaza ca este doar o faza care va trece. El parea ca simte la fel, imi spunea ca sunt ce isi dorise el dintotdeauna, dar nu crezuse ca e posibil, ca il inteleg ca nimeni altcineva si simte ca ma cunoaste dintotdeauna....toate lucruri pe care le sinteam si eu. Parca erau sentimentele mele spuse prin gura lui. Lucrurile pe care le spunea nu se potriveau deloc cu o simpla ''aventura'', iar relatia lui incepuse sa il apese din ce in ce mai mult pentru ca se gandea la mine.

Bineinteles ca nu a trecut, si cum nu sunt obisnuita cu aventurile, nu am stiut sa ascund in comportamentul meu de acasa ca ceva fundamental s-a schimbat. Atitudinea mea se schimbase acasa, cu sotul nu mai puteam fi la fel, cu stupoare constatam ca il vedeam efectiv pe celalalt langa mine in ipostaze intime sau tandre. Nu ma mai puteam gandi decat la el si nu il mai doream decat pe el.

Sotul meu a simtit ca ceva nu e in regula si tensiunile si certurile au inceput.
Cum si serviciul ma solicita mult, la inceput a dat vina exclusiv pe acesta. Apoi a devenit banuitor si gelos...foarte gelos. Banuia pe toata lumea de gen masculin cu care veneam in contact fara a fi el de fata. Datorita geloziei a inceput sa ma controleze....

Cu cat ma controla mai tare cu atat eu nu mai suportam ....si tot ceea ce fusese vreodata reprimat in mine a iesit la suprafata. Am ajuns la separare pana la urma, situatie actuala.

Daca judeci dintr-un anumit punct de vedere poti spune ca rasplata mi-a venit fulgerator si la obiect....in persoana celui pe care il iubesc acum cu toata puterea...celalalt.

De cum au inceput problemele intre mine si sotul meu a intervenit o schimbare si in comportamentul lui, al celuilalt....parca incepea sa se retraga sentimental, desi fizic continuam.

Treptat nu mai cauta tot timpul prezenta mea ca inainte, parea ca nu il mai intereseaza atat de mult zbuciumul meu datorat situatiei....incet incet pentru el mi-am dat seama ca totul incepea sa devina exact ceea ce nu vroiam: ceva trecator.
Desi eram in tema, nu puteam sustine ca nu am fost prevenita si multi ar spune ca o merit....suferinta este enorma....iar eu sunt pur si simplu naucita.

Sentimentele fata de sotul meu sunt total schimbate, nu mai pot simti pentru el ce simteam inainte, el a reactionat violent la despartire desi nu stie de relatia mea.
In acelasi timp patesc si eu exact ceea ce i-am facut lui: sunt respinsa (desi fizic nu inca) de persoana iubita. Relatia lui pare dintr-o data ca a devenit solida si nu poate renunta la ea, mi-a spus-o clar, iar eu....dintr-o data nu mai stiu ce am facut cu viata mea.

Nu ma pot intoarce la sotul meu fara sa il iubesc, ar fi o inselatorie pe care nu pot sa o fac, desi el ar fi dispus....sunt total indragostita de altul, nu pot sa ma intorc la el in situatia asta.

Pe partea celalalta nu stiu daca are rost sa lupt, ma doare foarte tare schimbarea lui, ma respinge exact cand as fi avut mai mare nevoie de el. Acum spune ca relatia cu mine nu ii afecteaza relatia cu prietena lui si ca nu poate renunta la ea, sunt prea multi ani si trecut impreuna....

Mi se pare ca este de un egoism feroce....dar casnicia mea? desi nu i-am reprosat asta, ruptura a fost provocata de el....Dintr-o data a devenit preocupat mai mult de el si de relatia lui, acum el este plecat in concediu cu ea iar eu sunt singura de sarbatori....

La serviciu ne ajutam in continuare, dar desi este chiar langa mine il simt mai departe decat daca nu ar fi. Nimeni nu stie la serviciu si nici nu vreau sa se afle, iar el cumva profita de situatia asta si face lucruri care ma ranesc, desi ar putea sa le evite....
Datorita geloziei sotului meu el spune ca trebuie sa ne ferim mai tare si sa stam cuminti o perioada, dar nu stiu de ce mie asta imi suna a scuza pentru raceala lui....

Stiu ca moral am gresit, fiind casatorita am inceput o relatie cu altcineva...stiu ca nu am nici o scuza...decat ca m-am indragostit.....dar nu stiu ce sa fac cu viata mea de aici inainte si daca am sa imi mai revin vreodata.

Astept opinii de la voi si asa cum am scris si in titlu...incercati sa priviti luririle fata prejudecati, niciodata nu stii ce esti in stare sa simti si sa faci pentru ceea ce simti...decat cand ajungi chiar tu intr-o astfel de situatie.

De la: ionelaela, la data 2009-12-31 00:05:17tipic feminin ..noi despicam firul in patru ,iar ei pur si simplu fac o ipoteza poate doar de dragul conversatiei...nush ce sa zic mai mult ,dar poate te ajuta ca eu am io prietena care are o situatie putin asem tie ..este mai tanara un pic ca tine,arata f bine nu este indragostita de sotul ei(actual fost sot) si s-a indragostit de un altul care la inceput era tot aventura .el la fel are parinti conservatori ,nu este in nicio relatie,el mai mult chiar i-a zis ca o si iubeste ,dar nu poate trece peste faptul ca ea are si o fetita ...deci imaturitatea lor ,sau viteza noastra de a cadea in mrjele lor este la intensitate maxima ....la fel cum ii spun ei...acum iti spun tie...intai vezi cum iti este singura ,fa-ti liniste in ganduri si suflet,si dupa mergi mai departea alaturi de cineva care te merita

De la: marco918, la data 2009-12-31 00:20:11

De la: ionelaela, la data 2009-12-31 00:05:17tipic feminin ..noi despicam firul in patru ,iar ei pur si simplu fac o ipoteza poate doar de dragul conversatiei...nush ce sa zic mai mult ,dar poate te ajuta ca eu am io prietena care are o situatie putin asem tie ..este mai tanara un pic ca tine,arata f bine nu este indragostita de sotul ei(actual fost sot) si s-a indragostit de un altul care la inceput era tot aventura .el la fel are parinti conservatori ,nu este in nicio relatie,el mai mult chiar i-a zis ca o si iubeste ,dar nu poate trece peste faptul ca ea are si o fetita ...deci imaturitatea lor ,sau viteza noastra de a cadea in mrjele lor este la intensitate maxima ....la fel cum ii spun ei...acum iti spun tie...intai vezi cum iti este singura ,fa-ti liniste in ganduri si suflet,si dupa mergi mai departea alaturi de cineva care te merita

... ideea este ca amantii spun multe dar stiu ca ''are balta peste'' ... ideea este ... alaturi de cine mergi mai departe ? ... sotul de care divortezi sau amantul care se retrage decit sa ia beleau pe cap ? ... sau de un ipotetic, virtual, fat frumos care va apare dupa ce nu mai ai chef de nimic ? ... ... zau ... cliseele si indemnurile la optimism artificial sint frumoase dar realitatea este alta ... trebuie sa inveti sa iti recunosti norocul si sa il cizelezi asa cum iti place ... daca stii ce vrei ...

De la: Kathara, la data 2009-12-31 00:25:14Sunt si barbati care iubesc putin si mistuitor. Lui i-a trecut pasiunea deja. Nu cred ca ai fost prima in relatia lui de 10 ani. De ce nu e insurat? Trezeste-te, e un tip foarte superficial si imatur, altfel cum naiba poti avea o relatie de 10 ani pe care sa nu o oficializezi?

De la: ionelaela, la data 2009-12-31 00:26:05

De la: marco918, la data 2009-12-31 00:20:11

De la: ionelaela, la data 2009-12-31 00:05:17tipic feminin ..noi despicam firul in patru ,iar ei pur si simplu fac o ipoteza poate doar de dragul conversatiei...nush ce sa zic mai mult ,dar poate te ajuta ca eu am io prietena care are o situatie putin asem tie ..este mai tanara un pic ca tine,arata f bine nu este indragostita de sotul ei(actual fost sot) si s-a indragostit de un altul care la inceput era tot aventura .el la fel are parinti conservatori ,nu este in nicio relatie,el mai mult chiar i-a zis ca o si iubeste ,dar nu poate trece peste faptul ca ea are si o fetita ...deci imaturitatea lor ,sau viteza noastra de a cadea in mrjele lor este la intensitate maxima ....la fel cum ii spun ei...acum iti spun tie...intai vezi cum iti este singura ,fa-ti liniste in ganduri si suflet,si dupa mergi mai departea alaturi de cineva care te merita

... ideea este ca amantii spun multe dar stiu ca ''are balta peste'' ... ideea este ... alaturi de cine mergi mai departe ? ... sotul de care divortezi sau amantul care se retrage decit sa ia beleau pe cap ? ... sau de un ipotetic, virtual, fat frumos care va apare dupa ce nu mai ai chef de nimic ? ... ... zau ... cliseele si indemnurile la optimism artificial sint frumoase dar realitatea este alta ... trebuie sa inveti sa iti recunosti norocul si sa il cizelezi asa cum iti place ... daca stii ce vrei ...

chiar daca suna razant e un fir de adevar in ce spui..insa valul indragostelii nu te lasa sa citesti bine persoana din fata...si acum intreb eu..care noroc? chiar e o loterie sa mergi mai departe alaturi de cineva potrivit? da suna a cliseu,dar pana la urma toti mergem mai departe alaturi de cineva ...

De la: marco918, la data 2009-12-31 00:16:38

De la: , la data 2009-12-30 20:59:34E prima data cand deschid un subiect nou pe un forum, dar cum nu prea am cu cine discuta situatia mea as vrea sa vad ceva pareri de la persoane care au trecut cat de cat printr-o situatie asemanatoare sau pur si simplu...caut putina intelegere.

Sunt casatorita de ceva ani de zile si desi sotul meu nu este ''barbatul vietii mele'', pot spune ca l-am iubit sincer tot timpul relatiei cu o dragoste (am crezut eu durabila) pornita din prietenie, intelegere, siguranta sufleteasca. De-a lungul casatoriei i-am fost fidela si cred ca si el mie.

Am scris mai sus ca ''nu este barbatul vietii mele'' pentru ca anterior relatiei cu el am avut o relatie de 3 ani cu cineva pe care mi-au trebuit ani de zile sa il uit. Am ramas cumva marcata de acea relatie, am trait-o foarte intens, a fost furtunoasa si pasionala, insa in urma careia am suferit foarte mult , stiam ca relatia era distructiva pentru mine ( el a gresit foarte mult fata de mine).
Dupa ce am reusit cat de cat sa ma adun cred ca mi-a fost pur si simplu frica sa mai sufar vreodata asemenea repercursiuni...si am ales ca in locul trairilor intense dar riscante sa caut o relatie care inainte de toate sa imi ofere siguranta emotionala.
Am gasit aceasta in persoana sotului meu, pe care sincer pana nu de mult eram sigura ca nu am sa il parasesc vreodata. Nu prea semanam la caracter, eu eram mai agitata, mai visatoare, mai impulsiva, mai romantica, el este mai linistit, mai calculat, la romantism...nu are rost sa mai comentez, dar banuiesc ca multi barbati sunt asa. Mai multe persoane, parinti si prieteni mi-au dat de inteles la inceputul relatiei ca nu ne potrivim, dar eu nu am ascultat nici macar o clipa, credeam ca fac ce e mai bine pentru mine.

In fine, relatia a decurs linistit de-a lungul celor 8 ani de casnicie, fara furtuni, fara batai de cap, am trecut impreuna peste multe momente grele dar am fost alaturi unul pentru celalalt.
Suntem amandoi destul de incapatanati si cu atatea diferente intre noi...cineva trebuia sa lase de la el...am fost eu aceea care tacit am facut multe compromisuri si am renuntat la mult din personalitatea mea ca totul sa mearga bine si sa nu mai am probleme. Asa am crezut ca este bine la momentul respectiv....El este genul de persoana careia ii place sa iti arate cum e mai bine sa faci, iar daca si urmezi calea asta...te recompenseaza destul de mult prin altele. Recunosc, mi-a fost comfortabil sa ma las influentata de el imperceptibil, ideile si stilul lui nu erau rele, erau cu ''scaun la cap'', insa nu erau ale mele....In ultimul an am inceput sa ma resimt dupa acest lung maraton de ''influenta'' si am inceput sa imi doresc din ce in ce mai mult lucruri care pe mine ma faceau fericita inainte si la care renuntasem treptat. Lucruri gen: muzica, dans, iesit cu prietene, iesit in oras , discutii tete a tete cu mama, lucruri pe care le faci cand esti tanar si care desi sunt minore te fac sa simti ca traiesti si ca poti merge mai departe.
El nu a realizat niciodata ca cea care facea compromisuri eram intotdeauna eu....la un moment dat am ramas si fara prietene/i, am adoptat prieteni de-ai lui, am iesit numai cu el, faceam numai lucruri care ii placeau si lui. Daca era ceva care imi placea doar mie, era usor eliminat.

Insa, ma rasfata, avea grija de mine, ma ajuta si ma iubea.

Pe acest fond a aparut in viata mea un alt barbat.....un coleg de munca....si el intr-o relatie de 10 ani. Conform spuselor lui, m-a facut sa cred ca relatiei lui ii lipseau multe, ca nici prietena lui nu este ''femeia vietii lui'', ca intre ei este mai mult obisnuinta.
Desi ne eram agreabili unul altuia, cateva luni de zile nu s-a intamplat nimic intre noi, ne intelegam pur si simplu foarte bine si ne ajutam reciproc la serviciu. Nici prin cap nu imi trecea vreo infidelitate.

Insa pe nesimtite prietenia a devenit altceva...fara sa vrem. Regaseam in el multe din firea mea, placerea de a discuta despre subiecte pe care sotul meu nu le-ar fi inteles, inclinatia spre visare, in fine multe ...La un moment dat am alunecat fara sa vrem pe o panta mai....sensibila, tonul cu care ne vorbeam devenea mai dulce, privirile intarziau din ce in ce mai mult si subiectele de discutie parca nu se mai terminau. Si pe neasteptate de ce mi-a fost frica nu am scapat....m-am indragostit....din nou, tare, ametitor si iremediabil. El dadea toate semnele ca simte cam acelasi lucru...ne intelegeam unul pe altul la un nivel pe care nu am crezut ca pot sa il ating.

Parca nu era de ajuns doar asta, atractia fizica dintre ardea ca o flacara.....ceea ce m-a surprins cu cat la inceput nici prin cap nu imi treceau astfel de ganduri, avea intensitatea unei dragoste la prima vedere, desi nu se intamplase asa...Aproape ca simteai tensiunea dintre noi, eram amandoi imbatati unul de prezenta celuilalt. Inutil sa mai spun ca nu prea ne mai puteam concentra la munca, destul de riscant, amandoi avem responsabilitati destul de mari.

Aici urmeaza partea grea...desi as fi jurat ca nu voi fi infidela cu ceva timp inainte....totusi s-a intamplat. Si datorita casniciei mele si relatiei lui, am ales amandoi sa credem ca putem ''consuma'' pasiunea si apoi sa ne revenim. Nu intotdeauna iti dai seama ca te-ai indragostit cu adevarat...decat prea tarziu.

Relatia a continuat cu multe piedici...va inchipiuiti din cauza situatiei...iar eu eram din ce in ce mai indragostita, in timp ce sustineam viteaza ca este doar o faza care va trece. El parea ca simte la fel, imi spunea ca sunt ce isi dorise el dintotdeauna, dar nu crezuse ca e posibil, ca il inteleg ca nimeni altcineva si simte ca ma cunoaste dintotdeauna....toate lucruri pe care le sinteam si eu. Parca erau sentimentele mele spuse prin gura lui. Lucrurile pe care le spunea nu se potriveau deloc cu o simpla ''aventura'', iar relatia lui incepuse sa il apese din ce in ce mai mult pentru ca se gandea la mine.

Bineinteles ca nu a trecut, si cum nu sunt obisnuita cu aventurile, nu am stiut sa ascund in comportamentul meu de acasa ca ceva fundamental s-a schimbat. Atitudinea mea se schimbase acasa, cu sotul nu mai puteam fi la fel, cu stupoare constatam ca il vedeam efectiv pe celalalt langa mine in ipostaze intime sau tandre. Nu ma mai puteam gandi decat la el si nu il mai doream decat pe el.

Sotul meu a simtit ca ceva nu e in regula si tensiunile si certurile au inceput.
Cum si serviciul ma solicita mult, la inceput a dat vina exclusiv pe acesta. Apoi a devenit banuitor si gelos...foarte gelos. Banuia pe toata lumea de gen masculin cu care veneam in contact fara a fi el de fata. Datorita geloziei a inceput sa ma controleze....

Cu cat ma controla mai tare cu atat eu nu mai suportam ....si tot ceea ce fusese vreodata reprimat in mine a iesit la suprafata. Am ajuns la separare pana la urma, situatie actuala.

Daca judeci dintr-un anumit punct de vedere poti spune ca rasplata mi-a venit fulgerator si la obiect....in persoana celui pe care il iubesc acum cu toata puterea...celalalt.

De cum au inceput problemele intre mine si sotul meu a intervenit o schimbare si in comportamentul lui, al celuilalt....parca incepea sa se retraga sentimental, desi fizic continuam.

Treptat nu mai cauta tot timpul prezenta mea ca inainte, parea ca nu il mai intereseaza atat de mult zbuciumul meu datorat situatiei....incet incet pentru el mi-am dat seama ca totul incepea sa devina exact ceea ce nu vroiam: ceva trecator.
Desi eram in tema, nu puteam sustine ca nu am fost prevenita si multi ar spune ca o merit....suferinta este enorma....iar eu sunt pur si simplu naucita.

Sentimentele fata de sotul meu sunt total schimbate, nu mai pot simti pentru el ce simteam inainte, el a reactionat violent la despartire desi nu stie de relatia mea.
In acelasi timp patesc si eu exact ceea ce i-am facut lui: sunt respinsa (desi fizic nu inca) de persoana iubita. Relatia lui pare dintr-o data ca a devenit solida si nu poate renunta la ea, mi-a spus-o clar, iar eu....dintr-o data nu mai stiu ce am facut cu viata mea.

Nu ma pot intoarce la sotul meu fara sa il iubesc, ar fi o inselatorie pe care nu pot sa o fac, desi el ar fi dispus....sunt total indragostita de altul, nu pot sa ma intorc la el in situatia asta.

Pe partea celalalta nu stiu daca are rost sa lupt, ma doare foarte tare schimbarea lui, ma respinge exact cand as fi avut mai mare nevoie de el. Acum spune ca relatia cu mine nu ii afecteaza relatia cu prietena lui si ca nu poate renunta la ea, sunt prea multi ani si trecut impreuna....

Mi se pare ca este de un egoism feroce....dar casnicia mea? desi nu i-am reprosat asta, ruptura a fost provocata de el....Dintr-o data a devenit preocupat mai mult de el si de relatia lui, acum el este plecat in concediu cu ea iar eu sunt singura de sarbatori....

La serviciu ne ajutam in continuare, dar desi este chiar langa mine il simt mai departe decat daca nu ar fi. Nimeni nu stie la serviciu si nici nu vreau sa se afle, iar el cumva profita de situatia asta si face lucruri care ma ranesc, desi ar putea sa le evite....
Datorita geloziei sotului meu el spune ca trebuie sa ne ferim mai tare si sa stam cuminti o perioada, dar nu stiu de ce mie asta imi suna a scuza pentru raceala lui....

Stiu ca moral am gresit, fiind casatorita am inceput o relatie cu altcineva...stiu ca nu am nici o scuza...decat ca m-am indragostit.....dar nu stiu ce sa fac cu viata mea de aici inainte si daca am sa imi mai revin vreodata.

Astept opinii de la voi si asa cum am scris si in titlu...incercati sa priviti luririle fata prejudecati, niciodata nu stii ce esti in stare sa simti si sa faci pentru ceea ce simti...decat cand ajungi chiar tu intr-o astfel de situatie.

... ... AVETI SA VA TREZITI VREODATA ??? ... ... vrei ''iubire'' ? ... ia ''iubire'' ? ... cuvintele NU COSTA ... ... observ ca ''iubirea'' trece doar printre picioare si nimic mai mult ... e usor sa visezi si sa ''iubesti'' la adapostul unei casatorii cu un partener care te respecta ... ... vreti de toate si de fapt nu stiti ce vreti ...
... esti cumva in jurul lui 35-40 ? ... atunci descopera multi ca nimic nu e vesnic si vor sa recupereze ... pina pierd tot ... ... peste jumate de an deschizi un alt topic - cum sa fac la divort, animalul de sot ma toaca ...