cum ne facem copii sa inteleaga ca uneori parintii nu mai pot locuii impreuna?

De la: kudika056214, la data 2010-02-19 15:00:56Uneori sau intotdeauna trebuie sa tinem cont de copii atunci cand luam hotarirea de a ne despartii de partener.Am o prietena care a plecat impreuna cu cele doua fetitept ca a aflat ca sotul are o amanta ceea ce stiam toti de mult si a recunoscut si respectiva ,dar din cauza fetelor care nu au acceptat sub nici o forma sa stea fara tata ,cea mare care este in clasa cu fata mea si au doar 11 ani a facut chiar o depresie pe sistem nervos si merge cu ea la psiholog a trebuit sa se intoarca si sa traiasca si la ora actuala in aceste conditii.Si fiica mea are acelasi comportament pe care l-am vazut la multi dintre copii de varsta ei Imi spune mereu mami tu nu o sa te desparti de tatii,iar cand vine sotul seara de la serviciu ai spune tatii tu o iubesti pe mamii?Daca vreodata din diverse motive ne certam ea ne spune intotdeauna tatii cereti iertare apoi se intoarce spre mine si-mi spune mamii iarta-l si tot asa.Daca nu vreau sa-l iert se inchide in ea nu mai mananca nu vrea sa se mai duca la scoala pana nu ii promit ca o sa-l iert pe tatal ei.Nu vreau sa ma gandesc daca viata ne-ar face sa nu mai fim impreuna ce s-ar intimpla cu fata mea care ne vede ca pe o familie perfecta si nu ar vedea greseala celuilalt si ar da vina pe cel care nu vrea sa ierte .si stiu foarte multe cazuri in care copii sufera foarte mult si nu accepta viata fara vreunul dintre parinti.Ce se intampla cu copii nostrii?E de vina tv ca arata foarte multe cazuri sau doar faptul ca trim in era divorturilor si copii nu mai au siguranta ca vor traii linistiti langa ambi parinti

De la: yumalai, la data 2010-02-19 15:02:38copii inteleg de ce se despart parintii lor abia knd ajung mari si au prima dezamagire in dragoste

De la: catalina69, la data 2010-03-05 10:42:53

De la: yumalai, la data 2010-02-19 15:02:38...sunt de acord cu faptul c� meseria de p�rinte este poate cea mai grea meserie...odata ce am hot�r�t s� avem copii trebuie s� ne asum�m responsabilitatea material� �i mai ales morala fata de ei, �ns� nu putem s� ne sacrific�m pentru ei �n sensul c� noi nu mai cont�m...nu...nu sunt de acord cu asta... .................................................. iar c�nd devin adul�i si �ncerc�m s� le spunem c� ne am sacrificat via�a pentru ei ............................................... p�rerea mea este c� vine un moment �n via�a c�nd trebuie s� faci �i pentru tine ceva....deci, eu cred c� fiecare trebuie s� facem ce sim�im �i nu ce trebuie...

... nu stii ce vrei ... si aparent te minti(sau te minte cineva) singura ... dar mai ales nu intelegi ca viata trece oricum ... si e legea firii ca in locul nostru sa lasam pe altii ... si tot asa ... cit te-ai distrat, ai mincat, ai baut, ai iubit ... NU CONTEAZA ... oricine isi aminteste de persoanele care fac ceea ce trebuie nu ceea ce simt ... oricine isi aduce aminte cu placere de oamenii model nu de cei care iau ranit sau mintit ...