Setari Cookie-uri

Adoptie versus copil natural=tratamente fertilitate

Eu vreau sa am si proprii copii si sa adopt. Si nu ma vad facand diferente intre ei, pentru ca, atata timp cat zici ca un copil e o binecuvantare, atunci orice copil e o binecuvantare. Nu ma intereseaza sa arate ca mine, ma intereseaza sentimentul pe care il am ca mama si ce pot face eu pentru acel copil. Iar conexiunea aceea speciala se poate crea si in caz de adoptie (eh, acuma daca pornesti de la ideea ca "vai, e adoptat, se va purta diferit fata de mine", evident ca nu vei creea acea legatura si e numai vina parintilor, parerea mea).
kitty_krieger
Postat pe 27 Februarie 2010 19:49
Kitty ai dreptate si iti confirm acest lucru din experienta. Nu poti face diferente.Nu ai cum, amandoi sunt copii, amandoi au nevoi, amandoi iubesc, amandoi au trairi si de-altfel amandoi au fost doriti - un copil natural poate aparea intr-o familie din cauza lipsei de prevedere, dar unul adoptat vine doar pentru ca tu iti doresti foarte mult acest lucru. La ce bun ar adopta cineva un copil daca nu ar putea sa-i ofere in primul rand caldura sufletesca????
Musett
Postat pe 28 Februarie 2010 14:09
De la: Musett, la data 2010-02-28 14:09:44Kitty ai dreptate si iti confirm acest lucru din experienta. Nu poti face diferente.Nu ai cum, amandoi sunt copii, amandoi au nevoi, amandoi iubesc, amandoi au trairi si de-altfel amandoi au fost doriti - un copil natural poate aparea intr-o familie din cauza lipsei de prevedere, dar unul adoptat vine doar pentru ca tu iti doresti foarte mult acest lucru. La ce bun ar adopta cineva un copil daca nu ar putea sa-i ofere in primul rand caldura sufletesca????





... auzi mai femeie ... de unde ai tu atitea prostii in cap ? ... adica un copil natural poate fi rezultatul unei lipse de prevedere (adica avort sau anticonceptionale, pe scurt)!!! ... frumos !!! ... dar unul adoptat este rezultatul cui dupa parerea ta ? ... al unei lipse de prevedere din partea parintilor naturali si a unei prea mari prevederi din partea parintilor adoptivi ... sau nu-i asa ? ...

... adica numai copii adoptati au parte de cea mai bun tratament si ingrijire ? ... curios mod de gindire ... in realitate lucrurile stau altfel ... chiar si tu daca nu erai DISPERATA nici nu te gindeai la adoptie ... dar vroiai sa iti speli niste pacate ... atita tot ... timpul va arata daca vei mai ramine atit de entuziasta si ce va ramine din caldura sufleteasca ...

... fara indoiala modul in care prezinti situatia si concluziile nu este cel mai reusit ... ceva pozitiv se poate observa dar si foarte multe fumuri folosite pentru a masca trecutul ... si nu e corect DELOC ...



marco918
Postat pe 28 Februarie 2010 14:27
De la: marco918, la data 2010-02-28 14:27:21
De la: Musett, la data 2010-02-28 14:09:44Kitty ai dreptate si iti confirm acest lucru din experienta. Nu poti face diferente.Nu ai cum, amandoi sunt copii, amandoi au nevoi, amandoi iubesc, amandoi au trairi si de-altfel amandoi au fost doriti - un copil natural poate aparea intr-o familie din cauza lipsei de prevedere, dar unul adoptat vine doar pentru ca tu iti doresti foarte mult acest lucru. La ce bun ar adopta cineva un copil daca nu ar putea sa-i ofere in primul rand caldura sufletesca????





... auzi mai femeie ... de unde ai tu atitea prostii in cap ? ... adica un copil natural poate fi rezultatul unei lipse de prevedere (adica avort sau anticonceptionale, pe scurt)!!! ... frumos !!! ... dar unul adoptat este rezultatul cui dupa parerea ta ? ... al unei lipse de prevedere din partea parintilor naturali si a unei prea mari prevederi din partea parintilor adoptivi ... sau nu-i asa ? ...

... adica numai copii adoptati au parte de cea mai bun tratament si ingrijire ? ... curios mod de gindire ... in realitate lucrurile stau altfel ... chiar si tu daca nu erai DISPERATA nici nu te gindeai la adoptie ... dar vroiai sa iti speli niste pacate ... atita tot ... timpul va arata daca vei mai ramine atit de entuziasta si ce va ramine din caldura sufleteasca ...

... fara indoiala modul in care prezinti situatia si concluziile nu este cel mai reusit ... ceva pozitiv se poate observa dar si foarte multe fumuri folosite pentru a masca trecutul ... si nu e corect DELOC ...





Am spus POATE APAREA si poate acesta este mare, sunt multe cupluri care nu programeaza sa vina un copil dar asta nu inseamna ca il iubesc mai putin daca au hotarat sa-i dea viata ( si din nou nu generalizam).
Discutam de cat de mult este dorit un copil in familia in care se dezvolta si nu cum a aparut pe lume.
De fapt tu duci totul la extrema si extrema este foarte rara in viata si de cele mai multe ori nu face bine - NU, NU, NU doar copiii adoptati au parte de cele mai bune tratamente - ar fi ca si cand as spune ca fetita mea are parte de un tratament mai putin bun decat fiul meu.
La adoptie m-am gandit din adolescenta si nu are legatura cu ceva pacate ci mai degraba cu dragostea fata de copii si cu dorinta de a face ceva pentru cei de langa tine.
Iar legat de fumuri care mascheaza nu inteleg - poti pune intrebarea direct pentru ca nu ma deranjeaza.
Musett
Postat pe 1 Martie 2010 08:23
Nu m-as fi asteptat ca un astfel de subiect sa trezeasca atat de putin interes, mai ales ca acest forum este in principal utilizat de femei...
Nu ma gandeam niciodata ca am ajuns, probabil din cauza tuturor neajunsurilor vietii, sa avem atat de putina compasiune pentru semenii nostri.

Probabil ca daca am reusi sa fim macar cu putin mai atenti cu soarta propriei rase, am reusi sa ne apropiem de reusita salvarii ei.

Musett
Postat pe 1 Martie 2010 12:53
De la: Musett, la data 2010-02-26 09:44:37Deschid un subiect controversat, asteptand parerile voastre legat de o astfel de decizie.
Care credeti ca este decizia corecta si cum poate deveni bucuria fiecare zile traite alaturi de minunea care iti intra in familie.
Va provoc la o astfel de dezbatere desi am retineri, asteptandu-ma sa-mi spuneti ca nu este forumul potrivit.
Fac acesta provocare aici deoarece toti oamenii pot fi de fapt potentiali parinti adoptivi sau naturali.


Eu de mult timp m`am hotarat ca nu voi face un copil, nu pot sa ma vad pe mine cu burtica .. nu sunt genul acela de persoana.Ma vad traind viata libera,alaturi de persoana iubita .. necasatorita. Dar poate pentru persoana iubita as face un sacrificiu si as adopta, pentru ca doresc un copil .. dar este un sentiment destul de ciudat,de nesiguranta. Insa mai am mult timp de gandire. :) ;))
ViSuRi_DuLcI
Postat pe 1 Martie 2010 15:25
Ce te poate face cel mai fericit in viata decit un copil? daca nu poti avea , adopti si ai grija de el sil iubesti ca si cum l-ai fi nascut tu.Te atasezi de un animal de o vietate dar de cum de un copil?e minunea vietii.Eu mi-as fi dorit masi multi copii dar nu a vrut sotul.Desi am 2si unul mort.Acesti 2 copii sunt minunea si fericirea vietii mele.
kudika098645
Postat pe 1 Martie 2010 15:33
De la: kudika098645, la data 2010-03-01 15:33:44Ce te poate face cel mai fericit in viata decit un copil? daca nu poti avea , adopti si ai grija de el sil iubesti ca si cum l-ai fi nascut tu.Te atasezi de un animal de o vietate dar de cum de un copil?e minunea vietii.Eu mi-as fi dorit masi multi copii dar nu a vrut sotul.Desi am 2si unul mort.Acesti 2 copii sunt minunea si fericirea vietii mele.


Sincer am vazut mai multe persoane atasandu-de de animale decat de un copil si investind o gramada de bani in fundul unui catel de exemplu. Sa nu ma intelegeti gresit si mie imi plac animalele dar in limita lor de animal si nu mai mult. In ultima perioada am vazut diverse campanii pentru cainii vagabonzi insa nici macar una pentru copii abandonati.
Este adevarat ca un animal este un accesoriu dragut si daca ceva nu iti mai convine il poti da sau chiar abandona pe strazi pe cand cu un copil situatia se schimba...
Sa nu iti para rau ca nu poti adopta pentru ca nu ai face bine nici tie, nici familiei tale, nici copilasului daca nu sunteti toti de comul acord - chiar si copiii. Eu as fi vrut sa mai adopt unul insa fiica mea inca nu este convinsa ca l-ar putea iubi si pe el drept pentru care mai stam.
Musett
Postat pe 1 Martie 2010 16:09
Visuri Dulci - trebuie sa te gandesti bine - a fi mama nu este ceva pasager si nu este bine sa o faci de dragul cuiva, daca tu nu simti ca acesta iti este rolul in viata este mai bine sa te bucuri de ceea ce ai.
Dar cum ai spus si tu mai ai timp sa te gandesti si sa analizezi.
Musett
Postat pe 1 Martie 2010 16:11
De la: Musett, la data 2010-03-01 16:09:16
De la: kudika098645, la data 2010-03-01 15:33:44Ce te poate face cel mai fericit in viata decit un copil? daca nu poti avea , adopti si ai grija de el sil iubesti ca si cum l-ai fi nascut tu.Te atasezi de un animal de o vietate dar de cum de un copil?e minunea vietii.Eu mi-as fi dorit masi multi copii dar nu a vrut sotul.Desi am 2si unul mort.Acesti 2 copii sunt minunea si fericirea vietii mele.


Sincer am vazut mai multe persoane atasandu-de de animale decat de un copil si investind o gramada de bani in fundul unui catel de exemplu. Sa nu ma intelegeti gresit si mie imi plac animalele dar in limita lor de animal si nu mai mult. In ultima perioada am vazut diverse campanii pentru cainii vagabonzi insa nici macar una pentru copii abandonati.
Este adevarat ca un animal este un accesoriu dragut si daca ceva nu iti mai convine il poti da sau chiar abandona pe strazi pe cand cu un copil situatia se schimba...
Sa nu iti para rau ca nu poti adopta pentru ca nu ai face bine nici tie, nici familiei tale, nici copilasului daca nu sunteti toti de comul acord - chiar si copiii. Eu as fi vrut sa mai adopt unul insa fiica mea inca nu este convinsa ca l-ar putea iubi si pe el drept pentru care mai stam.


- campanii pt copii abandonati nu, dar pt cei bolnavi DA am vazut cateva
- ba da, si un copil poate fi abandonat la fel de usor pt ca altfel n'ai veni sa te plangi de cati copii sunt pe strazi sau ai nimanui.
Shhh
Postat pe 1 Martie 2010 16:13


si acum ce pretentii ai avea? orice copil abandonat ce'l vad pe strada sa'l iau acasa. incearca sa intelegi ca nu ai sa poti sa faci tu lucrurile sa mearga asa cum vrei, nu toti vom gandi ca tine, nu toate vom face un copil si vom infia un altul... prea esti pornita asa si chiar nu te inteleg. si nu'mi mai da private ca n'am nimic de ascuns. eu nu sunt dura la adresa copiilor, sau cum te'ai exprimat tu, doar ti'am spus ca situatia nu se schimba in cazul in care cineva isi abandoneaza copilul la fel de usor pre cum ar abandona un animal. stai calma, si eu sunt mama, nu's ca aia de mai sus, ma mir cum de n'ai sarit la jugulara ei, care nu vrea sa faca un copil pt ca nu se vede saraca cu burta, se teme ca i'or cadea tzatzele si o sa aiba ceva kg in plus dupa, da vezi doamne de mare dragoste ar infia unul. uite ca eu n'as infia nici un copil, prefer sa am eu 10 copii ai mei si sa am cu ce sa'i cresc. te plangi ca nu prea i se da interes subiectului deschis de tine... pai ce ai vrea sa vina lumea aici sa citeasca ce scrii si sa spuna vai bravo felicitari sa traiesti o mie de ani gata maine ma duc si infiez si eu unul. decat sa faci gargara de asta ieftina mai bine ai spune ce acte ti'au trebuit, prin ce ai trecut, chestii de astea care ar interesa, nu ca sistemul e prost, toti iau sau asteapta mita, astea sunt vechi, le stim cu totii.
Shhh
Postat pe 1 Martie 2010 16:49
De la: Shhh, la data 2010-03-01 16:49:24

si acum ce pretentii ai avea? orice copil abandonat ce'l vad pe strada sa'l iau acasa. incearca sa intelegi ca nu ai sa poti sa faci tu lucrurile sa mearga asa cum vrei, nu toti vom gandi ca tine, nu toate vom face un copil si vom infia un altul... prea esti pornita asa si chiar nu te inteleg. si nu'mi mai da private ca n'am nimic de ascuns. eu nu sunt dura la adresa copiilor, sau cum te'ai exprimat tu, doar ti'am spus ca situatia nu se schimba in cazul in care cineva isi abandoneaza copilul la fel de usor pre cum ar abandona un animal. stai calma, si eu sunt mama, nu's ca aia de mai sus, ma mir cum de n'ai sarit la jugulara ei, care nu vrea sa faca un copil pt ca nu se vede saraca cu burta, se teme ca i'or cadea tzatzele si o sa aiba ceva kg in plus dupa, da vezi doamne de mare dragoste ar infia unul. uite ca eu n'as infia nici un copil, prefer sa am eu 10 copii ai mei si sa am cu ce sa'i cresc. te plangi ca nu prea i se da interes subiectului deschis de tine... pai ce ai vrea sa vina lumea aici sa citeasca ce scrii si sa spuna vai bravo felicitari sa traiesti o mie de ani gata maine ma duc si infiez si eu unul. decat sa faci gargara de asta ieftina mai bine ai spune ce acte ti'au trebuit, prin ce ai trecut, chestii de astea care ar interesa, nu ca sistemul e prost, toti iau sau asteapta mita, astea sunt vechi, le stim cu totii.

bine spus ma alatur posatrii si spun ca nimic bun nu se vede in privinta adoptiilor si nu numai
GYPSI
Postat pe 1 Martie 2010 16:57
Shhh, pentru cine sa dau detalii cand nici macar unul nu s-a aratat interesat cum merg lucrurile?
As fi vrut sa existe pareri si mai sus am spus foarte clar ca nu astept nici laude, nici osanale, nici ca toti oamenii sa procedeze ca mine, ci as vrea sa vad ca in tara asta exista oameni carora le pasa de oameni.
Daca te-a deranjat mesajul imi cer scuze, insa in general ma feresc sa fac afirmatii tendentioase la adresa cuiva, mai ales public si mai ales daca nu cunosc foarte bine persoana.
Nu ma plang pentru ca nu am de ce: - nu am deschis acest topic pentru a castiga ceva pentru mine sau pentru a le asigura hrana copiilor mei.
Repet as vrea sa vad ca mai exista pic de umanitate - si fara ”gargara ieftina”.
Musett
Postat pe 1 Martie 2010 17:01
cu siguranta ca fiecare dintre noi am vrea ceva mai mult dar daca nu se poate ne adaptam situatiei. nu e deajuns sa strige unul ca ceva nu merge, de fapt nu e deajuns nici sa strigam toti ca ceva nu e in regula la noi in tara daca nu facem ceva in privinta asta. si dupa cum vezi toti punem capul in pamant si mergem mai departe, ne adaptam situatiei. din pacate efectul de turma la noi nu functioneaza cand e vorba sa schimbam ceva in bine.
Shhh
Postat pe 1 Martie 2010 17:16
De la: Musett, la data 2010-03-01 12:53:31Nu m-as fi asteptat ca un astfel de subiect sa trezeasca atat de putin interes, mai ales ca acest forum este in principal utilizat de femei...
Nu ma gandeam niciodata ca am ajuns, probabil din cauza tuturor neajunsurilor vietii, sa avem atat de putina compasiune pentru semenii nostri.

Probabil ca daca am reusi sa fim macar cu putin mai atenti cu soarta propriei rase, am reusi sa ne apropiem de reusita salvarii ei.


nu e vorba de compasiune, e vorba de prejudecati
tin minte cand vorbeam intr-un grup de fete despre viitorii nostri copii, iar eu am spus ca vreau sa adopt. Au sarit toate cu gura pe mine, de parca le-as fi spus lor sa adopte!


PS: nu-l mai baga in seama pe marco, nu se merita, intotdeauna va gasi un raspuns (logic numai in mintea lui).
kitty_krieger
Postat pe 1 Martie 2010 19:15
Shhh, este foarte adevarat ceea ce spui, insa daca fiecare dintre noi ar lua atitudine atunci cand este pus intr-o situatie care nu este corecta, lucrurile s-ar schimba.
O sa-ti dau un exemplu chiar din procesul de adoptie:
Lucrurile au inceput printr-un telefon in care mi se spunea ca un copil se abandoneaza si daca vreau sa-l vad. Am acceptat. In aceeasi seara am mers sa-l vad. La cat de mic si de urat era (1,9kg) m-am speriat si am ramas fixata pe ideea ca nimeni nu se va uita la el si ca nu are nici o sansa in viata - m-am hotarat.
Am mers la Protectia Copilului si am spus ce vreau sa fac - m-au sfatuit insistent sa renunt, ca voi avea mari probleme. Nu am renuntat. A doua zi m-am dus si l-am externat si l-am adus acasa. Am mers din nou si le-am spus ca este copilul la mine acasa. Din nou nici o reactie pozitiva.
Am mers la directie la Bucuresti pentru ca acolo era nascut bebelul si mi s-a spus ca directia din raza de locuinta trebuie sa se ocupe urgent de dosarul de plasament si ulterior de adoptie.
M-am intors la Ploiesti si am inceput sa insist, acum stiind pasii legali ( de la asistenta de la Bucuresti), din intamplare cand in sfarsit s-a hotarat sa-mi spuna ce acte imi sunt necesare, am scos o hartie cu antetul unei firme de care era legata o adoptie...
Doamna sefa cand a vazut antetul s-a luminat si mi-a zis ” Haideti sa facem lucrurile cum trebuie”.
De aici a inceput sa apara interesul, dar sa nu va inchipuiti pentru ca ii pasa de copil, ci pentru ca spera ca am legatura cu acea firma si ca s-ar fi ales cu ceva avantaje materiale...
Avantajele nu au aparut si au inceput sa apara problemele la dosarul meu de plasament. Plasarea se face de la locul naterii la locul de domiciliu ( daca nu coincid ) la cererea directiei din raza de domiciliu.
Se face o ancheta la domiciliul parintilor naturali si una la domiciliul parintilor adoptivi, pentru ca instanta sa poata decide spre binele copilului. Toate bune si frumoase pana aici. La Bucuresti am avut sansa sa intalnesc una dintre cele mai dedicate asistente sociale - a alergat cu mine doua zile dupa mama pentru a i se face ancheta, pentru interviu si declaratii, pentru a fi convinsa sa se prezinte in fata judecatorului pentru incuviintarea plasamentului ( nu se putea face direct adoptie, copilul fiind prea mic, devin adoptabili dupa 90 zile de la nastere-sper sa nu gresesc perioada ca au trecut deja cinci ani - dupa ce au trecut atat el cat si mama prin diverse evaluari si prezentari in fata judecatorului).
La Bucuresti totul a mers ca pe roate, insa la Ploiesti s-au facut toate demersurile, mai putin scrierea raportului...
Am primit telefon intr-o zi pe la 11 de la asistenta din Buc ca daca in ziua respectiva nu ajunge raportul de evaluare de la Ploiesti riscam sa se amane tot procesul cam trei luni pentru ca se intra in vacanta.
Acesta a fost punctul in care nu am mai tinut cont de nimic: am sunat o prietena de familie care avea in subordine directia. care la randul ei a sunat directorul iar in aceeasi zi la 14 aveam intalnire cu dl. director. Eram in Bucureti cand am aflat in zona Universitatii si era cam 13,00, nu am mai tinut cont am intors pe linie continua si la 14,00 ( nici acum nu stiu cum am reusit sa ajung intr-o ora) eram la usa directorului pornita sa fac un scandal monstru.
M-a invitat in birou, i-am spis toate neajunsurile, si-a chemat sefa de departament ( nu cea care imi instrumenta dosarul ci sefa ei) si i-a transmis ca in maxim 1/2h vrea sa am dosarul complet in brate sa-l duc dimineata la Bucuresti.
Asa s-a si intamplat. Am avut discutii foarte aprinse cu sefa... Cum am indrazint oare sa merg la dl. director... cine ma cred? Am dat cu ea de pamant de nu s-a vazut si dadeam si cu cea care instrumenta dosarul daca era la serviciu.
Si credeti ca s-a potolit? Nu desigur... Probabil ca trebuia sa-mi demonstreze ca voi avea mari probleme asa cum previzionase la inceput.
Concluzia este ca nu ar trebui sa ne lasam calcati in picioare ci sa-i calcam noi de fiecare data cand nu-si fac treaba pentru care sunt platiti.
Musett
Postat pe 2 Martie 2010 09:34
Kitty,felicitari pentru modul in care te gandesti sa-ti planifici viata si sa dea Dumnezeu chiar sa reusesti sa realizezi ceea ce ti-ai pus in minte.
Este foarte adevarat ca prejudecatile ne omosra. Imi amintesc de perioada de dinainte de a fi fiul meu in familia noastra. Toti cei ce auzeau ce vrem sa facem erau ingroziti si veneau cu tot felul de argumenteȘ sunteti tineri, puteti concepe, nici o sarcina nu seamana cu alta, daca va avea probleme de sanatate(de parca daca ar fi nascut de tine nu ar putea avea), nu stii ce caracter va avea, ce gene va mosteni ( de parca la al tau ti se transmite cumva o linie a evolutiei si vei trai doar cu certitudini), daca va va parasi cand va creste pentru parintii naturali ( de parca al tau nu te poate parasi pentru diverse...). Oricum pentru a te incuraja sa stii ca dupa ce apare in familie va inmuia toate aceste idei preconcepute si le va schimba viziunea fata de el.
Imi amintesc de soacra mea care era un combatant vehement al adoptiei, insa dupa ce baietelul meu a trecut de trei luni, s-a atasat atat de tare de el incat de multe ori ne spune ” aproape ca ma simt vinovata ca parca il iubesc mai mult decat pe cea mica”.
Este adevarat ca fiul meu are un adevarat dar de la Dumnezeu sa se faca iubit. Mama mea spune ca Dumnezeu a stiut ca nu va fi iubit de parinti si l-a inzestrat cu acest dar pentru a-i usura situatia in viata.
Iti doresc numai bine si sa ai puterea sa faci ceea ce iti doresti in viata.
Musett
Postat pe 2 Martie 2010 09:45
Multumesc, Musett
kitty_krieger
Postat pe 2 Martie 2010 22:30

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
cursuri de franceza in bucuresti? 4 De la: scorpio67 14 Aprilie 2010 16:40
tot eu si nimic mai mult 22 De la: kudika499581 21 Februarie 2014 09:03
CONCLUZIE) 4 De la: redline 29 Iulie 2009 13:37
Un sfat va rog, legat de amenanjare si usi de interior 3 De la: kudika_5390 31 Iulie 2012 17:38
crestin vs musulman 111 De la: iiiiiiiiio 5 Aprilie 2015 20:45