De la simþ la cuvânt

De la: nicoletaionita, la data 2010-03-30 18:07:30de multe ori

De la: nicoletaionita, la data 2010-03-30 12:06:56

M-am trezit intr-un zgomot asurzitor….Doamne, ce se întâmplã? E un vis? Cu greu m-am sculat din pat ºi m-am târâit spre bucãtãrie. Cu cât mã apropiam cu atât zgomotul devenea ºi mai puternic.
Am deschis uºa la bucãtãrie ºi am încremenit: cinci obiecte ciudate, pline de viaþã se certau la mine în bucãtãrie. o vioara Stradivarius, celebra picturã Gioconda, inconfundabilul parfum Chanel no5, ciocolata mea preferatã Lindt ºi o eºarfã de mãtase.
ªi se certau....Când m-au vãzut efectul a fost recicporc: toþi am încremenit pentru câteva clipe.
Dupã ce ne-am revenit cu toþii, mi-am spus ca visez ºi cã dacã tot sunt într-un vis sã intru în jocul lor.

“ - De ce vã certaþi, dragii mei?”
- Uite, nu cãdem de acord care dintre noi e cel mai indispensabil omului, rãspunse vioara, care se vroia oarecum liderul grupului.
- Fiecare dintre noi apãrã simþul pe care-l vegheazã, completã Gioconda, cu o voce suavã.
- ªi e normal ca eu sã fiu pe primul loc, rãspunse plinã de mândrie vioara, deoarece eu reprezint AUZUL, eu mângâi urechile cu cele mai dulci sunete, cu zumzãitul

albinelor, ciripitul pãsãrilor, cu susurul apei, cu versul dulce al unei soprane ºi ºoaptele pline de dragoste ale iubitei. Eu leg omul de tot ce e mai frumos pe lume, îi umplu inima de iubire.
- Dar eu sunt mai importantã, rãspunse seninã Gioconda. Eu sunt VÃZUL ºi am puterea de a oferi OCHILOR cele mai mari frumuseþi ale lumii: pãsãrile gingaºe, râurile limpezi despre care tu vorbeºti, flori delicate, multicolore, pomi feluriþi, munþi maiestuoºi ºi chipul drag al iubitei. Eu îi dau omului toate minunile lumii!
- Ba cum sã nu, rãspunse arþãgos parfumul. Eu stâpânesc MIROSUL ºi reuºesc sã supun inimi, sã stârnesc cele mai ascunse pasiuni ale omului. Îi dau avânt ºi dragoste de viaþã. Ce sunt florile tale, fãrã parfumul meu ameþitor? Ce sunt pomii de tu îi arãþi fãrã aromele mele fãrã seamãn, ce dau omului cele mai înalte plãceri?
- Da, rãspunse provocator ciocolata, dar eu, GUSTUL sunt inconfundabil, domin prin profunzime, prin intensitatea plãcerilor ce le ofer omului. Originea mea e divinã, am fost nectarul sacru, hrana înalþilor zei. Eu îi ofer omului contopirea cu natura pe care voi doar i-o arãtaþi sau i-o sugeraþi.
- Da, rãspunse sfioasã mãtasea, sunt de acord cu ciocolata. Puterea noastrã este inegalabilã. Nimic din ceea ce îi oferiþi voi omului nu îl aduce mai aproape de lume dacã nu gustã ºi nu atinge, dacã nu simte cãldura Soarelui, dacã nu simte vibraþia muzicii, dacã nu simte mângâierea finã a iubitei sau cãldura BUZELOR în aºteptarea sãrutului.
Le ascultasem pe rând ºi le dãdeam dreptate fiecãruia. Cum sã îi împac? Cine are dreptate? Cuvintele lor erau adevãrate ºi totuºi.......Asta era ! Cuvântul!
- Ascultaþi puþin, le-am spus, voi luptaþi pentru un loc, când de fapt toþi sunteþi egali. Împreunã îi oferiþi omului lumea, îi oferiþi minunile ºi frumuseþile vieþii. Omul are nevoie de voi toþi ca sã simtã frrumuseþea: sã audã pãsãrile, sã admire mãreþia munþilor, sã inspire aroma pomilor, sã simtã rãcoarea picurilor de ploaie sau sã guste dulceaþa florilor.
- Da, dar vrem sã avem fiecare locul nostru, în lumea omului. Cine ne va da fiecãruia locul nostru, cine ne va exprima mai bine?
- CUVÂNTUL. Cuvântul desãvârºeºte forþa fiecãruia dintre voi. Cuvântul vã va þine uniþi ºi va câºtiga pentru voi respectul ºi admiraþia omului!”