PRIETENIA...????

Este poate ciudat, dar ne temem de o lume “defavorabila”, de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fatza de care nu putem fi “sinceri”. Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive.

Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata. In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine.

Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.

Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin “libertate” inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite.

Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local, s-au obisnuit sa mergi cu ei la o o cafea, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor?

Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti.

Poate uneori acest “joc”, oarecum pavlovian nu trebuie sa se verifice. Daca un om te va considera prieten chiar si dupa o serie de intamplari neasteptate, inseamna ca acel om va fi langa tine neconditionat si fara vreun motiv anume.

Uneori viata ne arunca fara sa vrem pe table de sah si e frumos sa urmaresti evolutia unui om aflat intr-o dificultate, chiar daca dificultatea aceea a fost provocata de tine. Putem asemui aceasta cu doua zaruri, e minunat sa vezi cum se rostogolesc, nestiind finalul. Viata ne supune la mai multe teste, mai multe piste insa doar cei care manuiesc extrem de bine anumite veleitati vor ajunge la un finish.

Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.

super tare ce ai scris tu aici, foarte adevarat. Am trecut si eu prin ceea ce ai scris tu acolo ..." . Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti"...

„Prietenia este ca un suflet in doua trupuri."
(Aristotel)


Un prieten adevarat e acea persoana careia poti sa i te confesezi fara jena si in care increderea este mai presus de orice. Un gand… Un vis... O dorinta… Tristete… Bucurie… Fiecare dintre noi le simte, le traieste si doreste, la un moment dat, sa le impartaseasca. Pentru fiecare dintre noi, prietenia inseamna ceva, fiecare ii da valente diferite. Si totusi, pentru cei mai multi, prietenia inseamna, de cele mai multe ori, TOTUL. Prietenia? Un cuvant ce greu poate fi explicat in cuvinte. Prietenia face sa nasca, hraneste si intretine cele mai frumoase sentimente de generozitate de care e capabila o inima omeneasca. Prietenul adevarat e cel caruia ii place sa te vada: care este dispus sa-ti ierte slabiciunile si sa le ascunda de ochii altora, te trateaza cu menajamente cand esti absent, si cu franchete cand esti prezent. Prietenul este acela care gandeste pentru tine ca pentru el insusi si care este capabil sa te ajute sa intelegi ca uneori gresesti. Cineva spunea ca prietenii reperezinta “a doua familie”, familie in care dragostea este neconditionata, bucuriile se impartasesc, iar necazurile se injumatatesc.
Nu stiu....cred ca adevarata prietenie se refera la siguranta ca va fi alaturi de tine atat in momentele vesele cat si atunci cand simti ca toti restul sunt indiferenti fata de tine, cand sinti ca nu mai poti si ca viata nu mai are nici un rost ,cand iti vine sa zbieri si sa plangi adevaratii prieteni vor fi cu siguranta acolo langa tine si-ti vor arata ca lor le pasa, ca nu te vor lasa singuri cand simti ca ai cazut si nu mai ai putere sa te ridici. Ele se leaga pe baza afinitatilor personale si rezista o viata daca cei in cauza nu incalca "deontologia" prieteniei. Primii si cei mai buni prieteni ii are fiecare dintre noi in membrii familiei si apoi cand deja ne-am maturizat, putem discerne cine ne poate fi prieten si cine nu. Despre prietenia adevarata...se scrie si se filozofeaza din antichitate in referire la subiect si nimeni nu a reusit sa dea o definitie, sa clarifice ori sa stabileasca coordonatele acestei trairi. Ce e mai plãcut decât sã ai pe cineva cu care sã îndrãzneºti sã vorbeºti totul cum vorbeºti cu tine? Ce preþ ar avea bucuria în împrejurãri fericite, dacã n-ai avea pe cineva care sã se bucure de ea la fel ca tine? Iar nenorocirea ar fi greu s-o înduri fãrã cineva care s-o suporte ºi mai greu decât tine.”“Prima lege a prieteniei este aceasta: sã cerem de la prieteni ceea ce e cinstit, sã facem pentru prieteni ceea ce e cinstit, ºi, fãrã sã aºteptãm sã fim rugaþi, sã nu ºovãim niciodatã ºi sã îndrãznim sã ne spunem sincer pãrerea. Prietenii care ne sfãtuiesc bine trebuie sã aibã foarte mare autoritate în prietenie, sã foloseascã aceastã autoritate îndemnând nu numai pe faþã, dar chiar energic, dacã împrejurarea o va cere.
Nu exista prietenia adevarata!!! Exista doar interese si popularitate!!!. Prietenia este o minciuna, vorbind de prietenie adevarata inseamna doar o forma accentuata a interesului, falsitatii si tradarii. Pentru fiecare om exista o scala a valorilor, un anume tip si o anume forma de manifestare a intereselor, fiecare are anumite cautari si un anume orizont al asteptarilor, fiecare isi defineste intr-un anume sistem trairile si simtirile. Nimeni nu o sa iti poata raspunde la intrebarea „ce este prietenia”. Oamenii nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi. Uneori trece o viata si nu reusesti sa te cunosti pe tine dar sa ajungi sa-i stii si pe cei din jurul tau. Nu cred ca exista persoana care sa nu se fi "ars" in privinta prietenilor si care sa nu se gandeasca de doua ori inainte de a acorda incredere unei persoane. Sunt foarte multe caractere dar si foarte multe intelesuri ale acestui tip de reletie.

Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu.

Esti considerat sincer nu “cand nu ascunzi nimic” celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui. Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun. Este poate ciudat, dar ne temem de o lume “defavorabila” , de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fata de care nu putem fi “sinceri”. Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri.

De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.

In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel. Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin “libertate” inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite.

Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce le place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel.

Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti.
O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu “sinceritatile” tale nu inseamna nimic.

Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.

Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el.

Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera
Inveti sa fii indiferent ,cu cat esti mai inchis in tine ,fara sa iti pese de nimic ,celalalt ,prietenul tau ,va incerca sa iti castige increderea ,sa te faca sa iti pese …dupa ce reuseste e posibil sa iti ramana prieten …sau sa te faca sa suferi…incercand s a te indeparteze …poate ajunge sa creada ca nu esti destul de bun pentru el .
Sunt intrebari la care nimeni nu poate raspunde …psihicul uman este greu de descifrat …totusi psihologia ,elucideaza putin misterul,te face sa intelegi de ce se poarta oamenii diferit si sunt schimbatori..poti fi norocos daca iti gasesti un prieten foarte bun ,de la inceput,si nu este cazul sa fii mereu pesimist sa te gandesti :”daca face ceva si dupa imi va parea rau de prietenia asta?”Eu una mi-am pus de foarte multe ori intrebarea asta,si multe altele.
Oare prietenia exista cu adevarat ?Oare chiar poate exista un suflet in doua trupuri?Timpul va spune asta …concluzie:Psihologia ajuta destul de mult in relatiile cu cei din jur,si mai ales,te ajuta sa fii tu cel mai important prieten al tau .Pentru ca prietenia trebuie sa existe in doi…nu numai in unul.
Dar totusi ramanem doar cu noi …singurul prieten adevarat .

Prietenia este lucrul cel mai de pret al omului…dar nimeni nu are grija de ea!