Ce relatii ati avut cu parintii ?

De ce credeti ca Dumnezeu l-a izgonit pe Adam din rai?

Concurs de logica pt blonde si barbati "destepti"

BEL_AMY1 Postat pe 1 Noiembrie 2010 15:43
cind ma gindesc la parintii mei....citesc poezia "REPETABILA POVARA"...o am si pe blog...si ei nu mai sunt...sunt printre stele...
De la: hystria1, la data 2010-10-31 06:48:39 raspunsuri frumoase... imi fac cald in suflet... si ma bucur pentru voi... :) Poate o sa ne spui si poveste ta A mea e trista, am crescut fara parinti de la varsta de cinci ani, nu-mi aduc aminte foarte multe despre ei, au murit intr-un accident de masina, am fost adoptata de sora tatalui meu, am crescut alaturi de cei trei veri ai mei, la varsta de 15 ani munceam pt prima oara in atelierul de incaltaminte al unchiului,dupa ce am terminat liceul am intrat la facultatea de litere...mereu am simtit lipsa parintilor, mai ales ca matusa era o femeie rece, abia acum isi arata afectiunea fata de mine...prea tarziu
G1ul1a Postat pe 1 Noiembrie 2010 15:47
De la: alfredodecurtofreco, la data 2010-11-01 15:43:51cind ma gindesc la parintii mei....citesc poezia "REPETABILA POVARA"...o am si pe blog...si ei nu mai sunt...sunt printre stele... Doare unii au parinti si nu stiu sa ii pretuiasca, ma scuzati dar deodata m-a apucat tristetea si melancolia

G1ul1a Postat pe 1 Noiembrie 2010 15:49
De la: alfredodecurtofreco, la data 2010-11-01 15:43:51cind ma gindesc la parintii mei....citesc poezia "REPETABILA POVARA"...o am si pe blog...si ei nu mai sunt...sunt printre stele... de ce alfredo ? nu inteleg bine poezia lui nichita
Histria Postat pe 1 Noiembrie 2010 16:48
De la: alfredodecurtofreco, la data 2010-11-01 15:43:51cind ma gindesc la parintii mei....citesc poezia "REPETABILA POVARA"...o am si pe blog...si ei nu mai sunt...sunt printre stele... Imi pare rau! Nu stiam poezia dar acum dupa ce am citit
Barbie30 Postat pe 1 Noiembrie 2010 16:49
De la: Barbie30, la data 2010-11-01 16:49:14 De la: alfredodecurtofreco, la data 2010-11-01 15:43:51cind ma gindesc la parintii mei....citesc poezia "REPETABILA POVARA"...o am si pe blog...si ei nu mai sunt...sunt printre stele... Imi pare rau! Nu stiam poezia dar acum dupa ce am citit barbie.... vezi c-avem pe topicul cu aia geloasa o candidata la "un poem pentru tine"
_Cryssa_ Postat pe 1 Noiembrie 2010 16:50
De la: crysa_tm, la data 2010-11-01 16:50:40 De la: Barbie30, la data 2010-11-01 16:49:14 De la: alfredodecurtofreco, la data 2010-11-01 15:43:51cind ma gindesc la parintii mei....citesc poezia "REPETABILA POVARA"...o am si pe blog...si ei nu mai sunt...sunt printre stele... Imi pare rau! Nu stiam poezia dar acum dupa ce am citit barbie.... vezi c-avem pe topicul cu aia geloasa o candidata la "un poem pentru tine" crysa,crysa....de ce bagi zazanie intre fete???
AdrianaR Postat pe 1 Noiembrie 2010 16:52
De la: alfredodecurtofreco, la data 2010-11-01 15:43:51cind ma gindesc la parintii mei....citesc poezia "REPETABILA POVARA"...o am si pe blog...si ei nu mai sunt...sunt printre stele... eu, multumesc lui Dumnezeu ...inca ma bucur de ei!
anastasia_m Postat pe 1 Noiembrie 2010 16:52
De la: hystria1, la data 2010-11-01 16:48:37 De la: alfredodecurtofreco, la data 2010-11-01 15:43:51cind ma gindesc la parintii mei....citesc poezia "REPETABILA POVARA"...o am si pe blog...si ei nu mai sunt...sunt printre stele... de ce alfredo ? nu inteleg bine poezia lui nichita daca nu intelegi ...acest lucru atit de simplu...nici eu nu te pot face sa intelegi.asta se simte...
BEL_AMY1 Postat pe 1 Noiembrie 2010 16:54
De la: G1ul1a, la data 2010-11-01 15:49:00 De la: alfredodecurtofreco, la data 2010-11-01 15:43:51cind ma gindesc la parintii mei....citesc poezia "REPETABILA POVARA"...o am si pe blog...si ei nu mai sunt...sunt printre stele... Doare unii au parinti si nu stiu sa ii pretuiasca, ma scuzati dar deodata m-a apucat tristetea si melancolia
BEL_AMY1 Postat pe 1 Noiembrie 2010 16:55
De la: anastasia_m, la data 2010-11-01 16:52:57 De la: alfredodecurtofreco, la data 2010-11-01 15:43:51cind ma gindesc la parintii mei....citesc poezia "REPETABILA POVARA"...o am si pe blog...si ei nu mai sunt...sunt printre stele... eu, multumesc lui Dumnezeu ...inca ma bucur de ei! atunci sa-i faci si pe ei sa se bucure de tine...
BEL_AMY1 Postat pe 1 Noiembrie 2010 16:56
De la: Barbie30, la data 2010-11-01 16:49:14 De la: alfredodecurtofreco, la data 2010-11-01 15:43:51cind ma gindesc la parintii mei....citesc poezia "REPETABILA POVARA"...o am si pe blog...si ei nu mai sunt...sunt printre stele... Imi pare rau! Nu stiam poezia dar acum dupa ce am citit o stiam de mult...cind o recita Florim Piersic...o sala intrega plinge...cred ca e postata pe undeva...am sa o caut.
BEL_AMY1 Postat pe 1 Noiembrie 2010 16:58
unii au avut povesti frumoase... asta e important. pentru cei cu povesti mai putin frumoase, sau chiar fara povesti, este frumos sa vezi ca se poate si frumos. este ca in orice lucru, unii au sansa, altii nu, altii au chiar nesansa. important e sa stii, sa pretuiesti si sa dai mai departe ce ai avut sau sa incerci sa dai ce n-ai avut.
Histria Postat pe 1 Noiembrie 2010 17:21
imi pare rau Giulia, iti doresc sa gasesti intr-o zi ce nu ai avut :)
Histria Postat pe 1 Noiembrie 2010 17:26
De la: hystria1, la data 2010-11-01 17:26:21 imi pare rau Giulia, iti doresc sa gasesti intr-o zi ce nu ai avut :) Dragostea parintilor nu o poate compensa nici sotul, nici copii, ei au fost totul pentru mine, sunt si vor fii pentru totdeauna in inima mea, chiar daca am avut parte atat de putin de ei, sper doar ca alti copii sa invete din povestea mea si sa stie sa-si aprecieze mai mult parintii, caci fara dragostea lor si sprijinul lor este foarte greu un viata
G1ul1a Postat pe 1 Noiembrie 2010 17:32
De la: scorpio67, la data 2010-11-01 14:56:59 De la: hystria1, la data 2010-10-31 06:48:39 raspunsuri frumoase... imi fac cald in suflet... si ma bucur pentru voi... :) Imi pare rau sa te dezamagesc dar cu mama , Cerber in fusta , nu am putut gasi niciodata o cale de comunicare. Era o femeie rece , care mi-a zis ca s-a maritatsi a facut copii doar pentru ca asa trebuia , ca necrestea din datorie dar de afectiune n-a pomenit niciodata nimic.Cu tata m-am inteles ceva mai bine totusi.Am invatat multe de la el.Stia multa istorie, geografie , botanica am invat-o de la el si multe altele.Dar in rest la fel de strict ca si mama.La 23 de ani trebuia sa le cer voie sa merg la cinema.Nu mi-au fost prieteni, mai mult gardieni.dar i-am respectat ca pe orice parinte si am incercat sa uit bataile inutile din copilarie aplicate pentru orice prostioara. Prefer totusi sa-mi amintesc putinele momente bune pe care le-am trait alaturi de ei. de curand, ...in ultimii doi ani, am avut lungi discutii cu ai mei... ca sa-i inteleg mai bine. si am aflat atunci lucruri care nu le stiam... am vazut lacrimi in ochii lor. uneori nu poti schimba lucrurile, dar poti face putina pace.. pentru ca unii adulti raman niste copii neintelesi
Histria Postat pe 1 Noiembrie 2010 17:33
De la: G1ul1a, la data 2010-11-01 15:47:26 De la: hystria1, la data 2010-10-31 06:48:39 raspunsuri frumoase... imi fac cald in suflet... si ma bucur pentru voi... :) Poate o sa ne spui si poveste ta A mea e trista, am crescut fara parinti de la varsta de cinci ani, nu-mi aduc aminte foarte multe despre ei, au murit intr-un accident de masina, am fost adoptata de sora tatalui meu, am crescut alaturi de cei trei veri ai mei, la varsta de 15 ani munceam pt prima oara in atelierul de incaltaminte al unchiului,dupa ce am terminat liceul am intrat la facultatea de litere...mereu am simtit lipsa parintilor, mai ales ca matusa era o femeie rece, abia acum isi arata afectiunea fata de mine...prea tarziu
BEL_AMY1 Postat pe 1 Noiembrie 2010 17:36
Este o melodie de a lui Gabi Lunca care spune ca un parinte poate creste sapte, opt copii sau zece, dar zece copii cu minte nu pot tine un parinte, sa fii parinte este cea mai grea "meserie", daca nu pui suflet si daruire esti degeaba parinte...
G1ul1a Postat pe 1 Noiembrie 2010 17:42
De la: G1ul1a, la data 2010-11-01 17:42:07Este o melodie de a lui Gabi Lunca care spune ca un parinte poate creste sapte, opt copii sau zece, dar zece copii cu minte nu pot tine un parinte, sa fii parinte este cea mai grea "meserie", daca nu pui suflet si daruire esti degeaba parinte... frumos!! si mare adevar ! MAMA si TATA cea mai grea meserie din lume , si mai ales in zilele de azi , noi am fost crescuti de parinti( unii iubiti , altii nu), dar am stiut sa-i respectam .
ALEXA70 Postat pe 1 Noiembrie 2010 17:53
EU AM FOST ATASATA DE TATA ,MAMA ERA AUTORITARA SI MA PEDEPSEA MEREU NU NUMAI PENTRU GRESILE MELE CI PENTRU ALE SI FRATELUI EU PLATEAM PENTRU ELESI-A GRESIT EU M-AM RAZBUNAT PE EA ,DAR DE FAPT M-AM RAZBUNAT PE VIATA MEA
kudika183384 Postat pe 1 Noiembrie 2010 18:16
De la: ALEXA70, la data 2010-11-01 17:53:57 De la: G1ul1a, la data 2010-11-01 17:42:07Este o melodie de a lui Gabi Lunca care spune ca un parinte poate creste sapte, opt copii sau zece, dar zece copii cu minte nu pot tine un parinte, sa fii parinte este cea mai grea "meserie", daca nu pui suflet si daruire esti degeaba parinte... frumos!! si mare adevar ! MAMA si TATA cea mai grea meserie din lume , si mai ales in zilele de azi , noi am fost crescuti de parinti( unii iubiti , altii nu), dar am stiut sa-i respectam . Cand o faci cu dragoste si daruire totul e simplu!
G1ul1a Postat pe 1 Noiembrie 2010 18:22
plang ori de cate ori citesc poezia "regretabila povara"
maria-ioana Postat pe 1 Noiembrie 2010 20:25
mi-e dor sa am parinti, mi-e dor sa am familie
maria-ioana Postat pe 1 Noiembrie 2010 20:30
De la: hystria1, la data 2010-11-01 17:33:11 De la: scorpio67, la data 2010-11-01 14:56:59 De la: hystria1, la data 2010-10-31 06:48:39 raspunsuri frumoase... imi fac cald in suflet... si ma bucur pentru voi... :) Imi pare rau sa te dezamagesc dar cu mama , Cerber in fusta , nu am putut gasi niciodata o cale de comunicare. Era o femeie rece , care mi-a zis ca s-a maritatsi a facut copii doar pentru ca asa trebuia , ca necrestea din datorie dar de afectiune n-a pomenit niciodata nimic.Cu tata m-am inteles ceva mai bine totusi.Am invatat multe de la el.Stia multa istorie, geografie , botanica am invat-o de la el si multe altele.Dar in rest la fel de strict ca si mama.La 23 de ani trebuia sa le cer voie sa merg la cinema.Nu mi-au fost prieteni, mai mult gardieni.dar i-am respectat ca pe orice parinte si am incercat sa uit bataile inutile din copilarie aplicate pentru orice prostioara. Prefer totusi sa-mi amintesc putinele momente bune pe care le-am trait alaturi de ei. de curand, ...in ultimii doi ani, am avut lungi discutii cu ai mei... ca sa-i inteleg mai bine. si am aflat atunci lucruri care nu le stiam... am vazut lacrimi in ochii lor. uneori nu poti schimba lucrurile, dar poti face putina pace.. pentru ca unii adulti raman niste copii neintelesi Am incercat de atatea ori sa-i inteleg , dar nu prea am reusit , sa-i impac nici atat.
Postat pe 2 Noiembrie 2010 09:13
De la: G1ul1a, la data 2010-11-01 15:47:26 De la: hystria1, la data 2010-10-31 06:48:39 raspunsuri frumoase... imi fac cald in suflet... si ma bucur pentru voi... :) Poate o sa ne spui si poveste ta A mea e trista, am crescut fara parinti de la varsta de cinci ani, nu-mi aduc aminte foarte multe despre ei, au murit intr-un accident de masina, am fost adoptata de sora tatalui meu, am crescut alaturi de cei trei veri ai mei, la varsta de 15 ani munceam pt prima oara in atelierul de incaltaminte al unchiului,dupa ce am terminat liceul am intrat la facultatea de litere...mereu am simtit lipsa parintilor, mai ales ca matusa era o femeie rece, abia acum isi arata afectiunea fata de mine...prea tarziu Si sa-i ai si sa nu poti ajunge la inima lor e la fel de rau.
Postat pe 2 Noiembrie 2010 09:15
De la: scorpio67, la data 2010-11-02 09:13:56 De la: hystria1, la data 2010-11-01 17:33:11 De la: scorpio67, la data 2010-11-01 14:56:59 De la: hystria1, la data 2010-10-31 06:48:39 raspunsuri frumoase... imi fac cald in suflet... si ma bucur pentru voi... :) Imi pare rau sa te dezamagesc dar cu mama , Cerber in fusta , nu am putut gasi niciodata o cale de comunicare. Era o femeie rece , care mi-a zis ca s-a maritatsi a facut copii doar pentru ca asa trebuia , ca necrestea din datorie dar de afectiune n-a pomenit niciodata nimic.Cu tata m-am inteles ceva mai bine totusi.Am invatat multe de la el.Stia multa istorie, geografie , botanica am invat-o de la el si multe altele.Dar in rest la fel de strict ca si mama.La 23 de ani trebuia sa le cer voie sa merg la cinema.Nu mi-au fost prieteni, mai mult gardieni.dar i-am respectat ca pe orice parinte si am incercat sa uit bataile inutile din copilarie aplicate pentru orice prostioara. Prefer totusi sa-mi amintesc putinele momente bune pe care le-am trait alaturi de ei. de curand, ...in ultimii doi ani, am avut lungi discutii cu ai mei... ca sa-i inteleg mai bine. si am aflat atunci lucruri care nu le stiam... am vazut lacrimi in ochii lor. uneori nu poti schimba lucrurile, dar poti face putina pace.. pentru ca unii adulti raman niste copii neintelesi Am incercat de atatea ori sa-i inteleg , dar nu prea am reusit , sa-i impac nici atat. Posibil si parintii sunt greu de inteles, toti suntem oameni, unii sunt mai buni, altii mai rai, oricum s iu ca parintii mei tineau destul de mult la mine si stiu de la rude ca tata era foarte fericit ca are fata, isi dorea mult sa fiu fata si mama isi dorea tot o fata, dar nu s-au putut bucura de mine...s-au bucurat probabil de acolo de unde sunt...
G1ul1a Postat pe 2 Noiembrie 2010 09:24
Foarte frumos din partea voastra, fiecare a avut o familie care s-a descurcat sau nu au putut sa se descurce cum trebuie. Concluzia finala este ca toti parintii au iubit copii. Nu poate fi parinte sa nu-si iubeasca copii(exceptiile sunt super ratatii, care ii si abandoneaza), In cazul unora dintre voi, a fost poate ca nu s-a descurcat cu a si arata dragostea, erau prea coplesiti de munca si problemele gospodaresti, financiare, sau nu au stiut cum sa se descurce sa si simtiti dragostea. Unii din trecut sau si din cei prezenti si tineri, considera ca , daca cu sacrificii reusesc sa dea copilului tot cei tr. si sa nu-i lipseasca in limita posibilitatilor nimic este suficient, nu gasesc timp sa se joace cu , copilul, sal mangaie, sa fie copil ca si el si astfel copilul sa stie ca parintele ii este cel mai bun prieten, In mod normal cel mai bine este ca sa pot si sa-ti impui sa gasesti timp ca macar cateva ore sa fii copil de varsta copilului tau si impreuna sa cresteti, veti fi tot timpul prietenii copiilor vostri. Ex. eu, am avut niste parinti super la modul general. Am fost din gemeni fata si baiat. Nea crescut cu greutati (la tara), si posibilitati materiale precare, dar mi-aduc aminte cu mare drag ca, in fiecare seara cand tata venea de la servici,aducea dulciuri, la fiecare salariu, aducea mie o papusica(eftina), si fratelui meu, o masinuta, sau alte nimicuri, dar simteam ca ni le daruia cu drag si mai ales citeam in ochii lui satisfactia ca a fost in stare sa ne bucure cu ceva, gasea timp sa se si joace putin cu noi, sa vorbeasca sau sa faca ceva glumite cu noi, ne simteam ca ne trateaza la egal. Mama in schimb era mai practica, asta nu insemneaza ca nu ne iubea, dar nu era lipicioasa, ea se lupta cu gospodaria (sa fie in rand cu lumea si ceva in plus). sa ne imbrace frumos, sa nu fie nici un copil in sat mai frumos imbracati elegant si la moda(ca orasenii)), noaptea spala , calca, ca a doua zi sa fim curati si frumuseii lui mama . asa isi exprima ea dragoste. Nu tin minte sa fi luat bataie vreo data, in schimb daca intram in gura ei, vorbea asa la general , tare si prin curte, ma deranja ca astfel auzeau vecinii ca sunt lenesa sau cine stie cu ce oi fi gresit. Cand neam facut mari, nea ajutat sa mergem la scoala, cheltuieli peste potentialul lor, dar nea inspirat dragoste de scoala si nea explicat ca, numai asa vom putea pleca din sat, invatand sa avem o meserie si sa scapam de neajunsurile CAP-eului. Dupa ce ne-am casatorit, ne dadea tot ce avea, parca muncea numai p[entru noi, sa avem de toate, pe nepoti i-a iubit peste masura: cei mai frumosi si destepti copii sau, : neam de neamul lor nu a avut nepot pictor etc. Acum nu mai sunt, sau stins unul dupa altul. Le simt lipsa cu incurajarile lor, mangaerile, tot ce faceam spuneu ca sunt mandrii de noi, chiar daca greseam. Tin minte o vorba a unei colege de serviciu care stia ca mergem in fiecare sambata la tara sai ajutam la gospodarie. Ce bine faceti ca va gasiti timp sa fiti cu parintii, sa-i bucurati fie si cu prezenta voastra, ce greu va fi cand nu vor mai fi in viata si usa va fi incuiata*. Asa este. Ne ducem la casa de la tara(o ingrijim, am transformat-o intro casa de vacanta cu tot ce trebuie sa ne relaxam, odihnim) etc. Cu copii si fatucele lor, prieteni , la un gratar sau chiar la munca. Dar nui nimeni sa ne astepte, nu o vad pe mama venind cu bratele intinse si cu lacrimi de bucurie ca i se umple curte cu copii. Intot deauna se bucurau cand veneam acasa, intot deauna spuneau sa venim cu prieteni la un gratar, intinereau prin tineretea noastra. Acum mergem la cimitir sa aprindem o lumanare si sa ingrijim florile. In concluzie si parintii care aparent, sau copilul nu a simtit dragostea a mai luat bataita, nu inseamna ca nu a fost iubit, chestie de atitudine sau lipsa de timp, sau prea coplesit cu alte probleme. Eu cred ca, parintii care isi lasa copii in voia sortii sa se aleaga ce o fi, nu o face din dragoste, din nepasare, lene, indiferenta, iar copiilor nu vor ajunge sa realizeze nimic, din lipsa de model, suport, reguli, educatie. Scuze, am scris o gramada, dar mi-a placut topicul , dar si cum ati scris voi despre parinti si implicit de copilaria voastra, asa cum ati simtit voi ca ar fi fost. Nici o data sa nu uitati sa va respectati parintii, toti gresim, putem sa iertam pentru ca si noi vom trebui iertati poate, nu??.
dorina27 Postat pe 2 Noiembrie 2010 10:14
Parintii isi pot schimba comportamentul fata de copil (in rau) si de multe ori asta vine din cauza copilului.O sa va dau un scurt exemplu,in liceu aveam o prietena(foarte buna credeam eu atunci) care fusese crescuta doar de mama si locuia impreuna cu aceasta.Ne vizitam foarte des si m-am inteles minunat cu mama ei,ma considera fata ei si imi spunea asta de multe ori,chiar si cand erau alte persoane de fata.Imi pregatea masa de fiecare data cu ce avea ea mai bun in casa si nu ma lasa sa plec la scoala pana nu mancam ba chiar ma si intreba daca am bani la scoala.Nu am luat niciodata bani de la ea cu toate ca prietena mea ma presa sa iau pentru ca ei nu ii mai dadea bani.Relatia cu fiica ei era foarte dificila,nu de putine ori s-au injurat ba chiar s-au batut.Prietena mea era foarte invidioasa pe relatia care o am eu cu mama ei,mereu imi spunea "Parca tu esti fata ei asa de frumos se poarta cu tine.Tu ai o mama minunata si mama mea te trateaza asa cum ar fi fost normal sa ma trateze pe mine".Am incercat de foarte multe ori sa o fac sa inteleaga ca primeste ceea ce ofera si ca mama ei s-ar purta la fel de minunat si cu ea daca nu ar mai apela la jigniri si batai,dar degeaba...Intr-o zi chiar am primit un pumn in fata pentru ca m-am bagat intre ele si atunci am zis "Stop! Eu nu vreau sa asist la asa ceva si daca o sa-ti mai jignesti mama sau sa o lovesti eu nu mai vin la tine acasa".Acum nu mai locuiesc impreuna dar asta nu inseamna ca se inteleg mai bine.
Barbie30 Postat pe 2 Noiembrie 2010 10:35
http://www.youtube.com/watch?v=tAp8rKB3VOI
BEL_AMY1 Postat pe 2 Noiembrie 2010 21:36
De la: scorpio67, la data 2010-11-02 09:13:56 De la: hystria1, la data 2010-11-01 17:33:11 De la: scorpio67, la data 2010-11-01 14:56:59 De la: hystria1, la data 2010-10-31 06:48:39 raspunsuri frumoase... imi fac cald in suflet... si ma bucur pentru voi... :) Imi pare rau sa te dezamagesc dar cu mama , Cerber in fusta , nu am putut gasi niciodata o cale de comunicare. Era o femeie rece , care mi-a zis ca s-a maritatsi a facut copii doar pentru ca asa trebuia , ca necrestea din datorie dar de afectiune n-a pomenit niciodata nimic.Cu tata m-am inteles ceva mai bine totusi.Am invatat multe de la el.Stia multa istorie, geografie , botanica am invat-o de la el si multe altele.Dar in rest la fel de strict ca si mama.La 23 de ani trebuia sa le cer voie sa merg la cinema.Nu mi-au fost prieteni, mai mult gardieni.dar i-am respectat ca pe orice parinte si am incercat sa uit bataile inutile din copilarie aplicate pentru orice prostioara. Prefer totusi sa-mi amintesc putinele momente bune pe care le-am trait alaturi de ei. de curand, ...in ultimii doi ani, am avut lungi discutii cu ai mei... ca sa-i inteleg mai bine. si am aflat atunci lucruri care nu le stiam... am vazut lacrimi in ochii lor. uneori nu poti schimba lucrurile, dar poti face putina pace.. pentru ca unii adulti raman niste copii neintelesi Am incercat de atatea ori sa-i inteleg , dar nu prea am reusit , sa-i impac nici atat. tata fusese o persoana foarte umilita ca copil... din cauza unui defect fizic. iar tatul lui il umilea si mai tare. si-a facut un zid in jurul lui ca sa se protejeze, chiar daca fata de copiii lui nu avea nevoie. zidul asta se numea autoritate. mama a fost o persoana care nu a putut niciodata sa fie ea insasi... nu am inteles bine de ce... dar e un lucru teribil. fiecare isi are secretele lui. eu nu am dorit decat sa ii descopar cine sint in spatele fricii de a-si arata sentimentele, si a autoritatii cu care se fereau de copiii lor. si am dorit sa am un prieten din tata, pentru ca stiam ca si el isi doreste sa ne simtim apropiati (sau sa simta dragostea, ca nu indraznesc sa zic cuvantul). cand oamenii ajung in varsta, isi dau seama ca nu mai au ceva de pierdut si vor sa fie iubiti.
Histria Postat pe 3 Noiembrie 2010 21:34

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Cum as putea sa il uit definitiv?	15	De la: fetita_cu_fitze 12 Septembrie 2009 22:33
vreau parerile voastre	19	De la: hystria1 7 Septembrie 2010 17:20
Nu pot deloc sa il uit. De ce?	6	De la: Sibel_16 2 Februarie 2011 12:26

Situatie jenanta	69	De la: kudika_954610 26 Februarie 2014 11:06
Ce ar trebui sa fak ca sa nu ma indragostesk u�or	46	De la: dana_mv 28 Martie 2009 11:05