Setari Cookie-uri

Jurnalul unei tradari... by infaptuitoarea in cauza

Oare o mare pasiune isi conserva, in transformare, energia de mare pasiune? Chiar daca transformarea inseamna trecerea subita de la dragoste la ura..

As incepe prin a-mi marturisi impresia ca 95% din chestiile scrise pe siturile pentru femei sunt niste tampenii fara foarte mult sens, mai ales la sectiunea de forum dedicata povestirilor personale. Recunosc, si pe mine ma ajuta mult sa scriu, in perioada asta..si sa imi pun gandurile si sentimentele pe o foaie alba , fie ea si electronica. dar nu vad cu ce m-ar ajuta sa o fac publica si sa primesc parerile unor necunoscuti . A, si mai recunosc ceva.. uneori poate fi util sa citesti ce se mai intampla altora… doar de informatie, sau de ce nu, de amuzament.
Bine, si atunci de ce scriu aici? (m-ar intreba cineva).
Pentru ca El mi-a zis, ultima data cand l-am vazut : “ Povesteste tot ce s-a intamplat, cu toata sinceritatea si obiectivitatea oricui dintre prietenii tai, si vezi ce iti spun.”
Ei bine, prietenii mei apropiati nu ca mi-ar da dreptate mie (imposibil/ de altfel) , dar incearca sa ma incurajeze in fel si chip, vazand starea in care ma aflu. Normal, doar de-aia sunt prieteni.
Asa ca m-am hotarat sa povestesc unor persoane care nu au nicio legatura cu asta si care ar putea sa dea un feedback dureros de sincer. Pentru ce imi trebuie? Nu stiu. Poate astept sa imi aud vorbe urate, asa cum merit si, cum cine trebuia sa mi le adreseze nu a facut-o…
Sa incepem. Hm, nu.. nu cred ca am putere sa povestesc absolut tot, cu toate detaliile. As face un rezumat:
I-am tradat increderea celui pe care il iubesc cu toata puterea, si care nu mi-a gresit cu absolut nimic. L-am mintit si cred ca se poate spune si ca l-am inselat (zic “cred” doar pentru ca nu se prea potriveste in acceptiunea cea mai raspandita, cum ca as fi facut sex cu altcineva din momentul in care relatia noastra a inceput sa decurga efectiv. Dar in orice alta acceptiune, se potriveste.)
In momentul in care l-am cunoscut pe ..sa-i spunem "M", eram intr-un fel de relatie la distanta, cu A, nu prea functionala si mentinuta mai mult din obisnuita si dintr-o senzatie de confort si de siguranta pe care mi-o intretinea. (dura de vreun an si jumatate, cu intreruperi).
Nu mai iubeam, dar.. in egoismul meu, nici nu puteam da drumul de tot. Mai erau sentimente.. nu zic nu, dar nu suficiente incat sa ma opreasca sa pornesc o alta relatie, sperand ca ar putea fi asa cum mi-o doream.
Si ei bine..exact asta am facut. Am pornit o relatie, cu M, pe care l-am cunoscut la inceputul lui august. Doar ca… in acel moment, nu am oprit cealalta relatie…care era si ea acolo, mai mult la telefon si pe net.. dar era.
Situatia relatiei dintre mine si M avea si cateva complicatii, care pareau sa nu ne dea nici o sansa reala. Nu o sa le explicitez, dar tineau de partea lui, nu de a mea. (nu va ganditi ca era insurat sau alta abominatie de genul. E vorba de traditii si prejudecati, si de familie). Cu toate astea, nu am putut sa ma opresc din a ma avanta in ea, pentru ca , chiar din primele clipe in care l-am cunoscut, am simtit un magnetism incredibil. Si am si intuit, probabil, ce om minunat e.
Bun. Cu M m-am sarutat prima data pe 15 august. Dupa aceea s-au intamplat unele lucruri care erau de asteptat.. stari de confuzie, si din partea lui si din a mea. In fine, in momentul ala nu am inceput o relatie si aparentele ziceau ca nici nu o sa incepem.
Pe 21 aug. am plecat cu A. la munte, unde am stat o zi jumate. In a doua jumatate a ultimei zile, am revenit in Bucuresti, m-am revazut cu M si ... a fost minunat. A doua zi, la o cafenea, am pus in discutie problema relatiei noastre, iar el a spus ca este una imposibila, fara nici un viitor si ca totul a fost o greseala. In aceeasi seara, m-am intors in localitatea de bastina (aceeasi ca a lui M).
Nu l-am mai vazut pe M timp de aproximativ o saptamana, dupa care a venit si el in weekend acasa, iar duminica ne-am intors in Bucuresti impreuna. Din ziua aia am fost aproape nedespartiti si pe zi ce trecea, sentimentele unul pentru celalalt au crescut intr-un mod incredibil.
Ei bine... in tot acest timp, eu am tot lalait si relatia cu A. De ce? Dintr-o frica imensa in ceea ce priveste relatia cu M, din anticiparea suferintei pe care ar putea sa mi-o provoace, mai ales la cum simteam ca ma indragostesc pe zi ce trece mai mult. Plus din egoism si inconstienta. Am vrut sa simt ca am inca un plan de rezerva, in cazul in care scenariul pe care mi-l imaginam (si care tinea de complicatiile pe care le-am mentionat mai devreme) devenea real. [ironia sortii e ca acum trec printr-o suferinta mult mai mare, provocata doar de mine si de nimeni altcineva]
Pe la inceputul lui octombrie, A. a venit la mine, la Bucuresti, in weekend. Pe M. l-am mintit ca o sa fiu plecata in alta parte.
La sfarsitul lui octombrie/inceputul lui noiembrie (chiar nu retin data exacta) relatia dintre mine si A s-a incheiat definitiv. Tarziu. Mult prea tarziu.
Dupa care, m-am afundat intr-o fericire completa alaturi de M. Fericirea a fost totala, dar teribil de scurta. Doar inca o luna. Pe 30 noiembrie, M a aflat tot. Si nu de la mine, ci citind arhivele mele de messenger, in care a gasit lucruri ingrozitoare, urate... printre care si 2 discutii cu webcam cu A (aici ar mai trebui adaugat ceva, dar nu o pot face) si o discutie cu o prietena buna, in care am vorbit destul de urat despre amandoi, si ziceam ca nu pot sa ma hotarasc intre ei; ca si cum ar fi fost niste marionete, la dispozitia mea.
Sincer, nu stiu de ce am vorbit la modul ala, cand citesti ce am scris pare ca nu dau doi bani pe vreunul din ei. Ma rog, bravada stupida. Cred ca sa-mi recunosc sentimentele reale fata de M si in fata altora m-ar fi facut sa ma simt si mai vulnerabila.
Si nu stiu cum am putut sa ma detasez in asemena hal incat sa mai port niste conversatii cu A. in felul in care le-am purtat. Am mintit cu nonsalanta. Josnic.
Si mai ales nu stiu cum am putut sa nu ma gandesc ce ii fac lui M cu toate astea, el care mi-a oferit atata incredere si dragoste..

Dupa ce M a aflat, m-a confruntat si am simtit ca imi cade cerul in cap. L-am mintit in continuare, sperand ca se mai poate repara ceva. Cand a citit arhivele cu voce tare in fata mea.. nu am mai avut ce sa fac. Eram la el acasa. Mi-a spus ca nu ma mai suporta in fata ochilor si ca trebuie sa plec. Nu puteam, am mai stat..am mai incercat sa il conving ca acum lucrurile stau cu totul altfel, ca ceea ce simt pentru el acum este de fapt ceea ce conteaza, ca trebuie sa se mai gandeasca, ca nu poate intr-o secunda sa renunte la tot ce era intre noi. Mai aveam putin si ma tranteam de podea numai sa nu fiu obligata sa plec, si astfel sa devina totul definitiv. Mai aveam putin si ma umileam un ultimul hal, mai aveam putin si il imporam in genunchi sa ma ierte. Ingrozitor de penibil, nu credeam ca as fi putut eu sa ajung vreodata in asemenea postura.. dar , pana la urma, la fel nu credeam ca as fi putut fi atat de mizerabila incat sa mint si sa ranesc oamenii din jurul meu asa cum am facut-o.
“O relatie nu se poate construi pe minciuna” , mi-a spus.
Intr-un final, dupa ce mi-=a cerut ferm de mai multe ori, am plecat.
Si m-am golit pe dinauntru.
A doua zi i-a trimis un e-mail lui A. in care i-a aratat arhivele mele de messenger, ce contineau destule mizerii verbale la adresa lui si a felului in care vad eu relatia dintre noi. Probabil M credea ca o sa ma grabesc sa revin la A, (ca doar vorba aia.. asta era planul de rezerva). In fine, intamplator, eu deja vorbisem cu A si ii spusesem adevarul in ceea ce priveste existenta lui M si in ceea ce priveste caracterul definitiv al rupturii dintre noi, de aceasta data.
In aceeasi zi, am mai comunicat cu M prin cateva mailuri, pe care le tot recitesc .... si in care nu se gaseste altceva decat deceptia crunta pe care i-am provocat-o, si felul in care am transformat sentimentele anterioare intr-un “amestec de repulsie, sila si mila”.
S-a zis adio.
Dar tot greul abia incepe.
Trebuie sa ii inapoiez 2 camasi pe care le are la mine si pe care daca as putea, nu i le-as mai da inapoi, ca sa dorm in ele si sa imi imaginez ca este inca acolo. Eh, oricum doar pe el il visez..atunci cand ma epuizez suficient incat sa reusesc sa adorm. Ca sa terminam intr-o nota jalnico-amuzanta, as putea sa spun ca acum , cand scriu asta, port niste sosete de-ale lui. Intentionat, evident.
Privind partea buna a lucrurilor, am auzit ca suferinta din dragoste slabeste. Mda, trebuie sa recunosc ca iti taie toata pofta de mancare, pentru ca nu mai ai loc sa bagi mancare in stomac. Acolo e doar senzatia aia oribila, instalata bine.

Dar pe toate astea eu le merit si o sa le accept treptat. Problema e ca nimic nu ma loveste mai tare decat constiinta durerii pe care i-am provocat-o. Asta chiar nu o sa pot sa mi-o iert vreodata.


Sfarsit.
Faraidentitate
Postat pe 3 Decembrie 2010 04:18
Citind tot ce am scris, realizez ca am esuat lamentabil. Scopul era sa relatez obiectiv ce s-a intamplat. Asta inseamna sa povestesc doar faptele,in ordinea desfasurarii lor si exact asa cum s-au petrecut. In schimb, eu am intesat 3/4 din povestire cu ce simt eu sau cu alte impresii personale. Nici macar nu reiese gravitatea reala a actiunilor mele, pentru ca e mascata de diverse paragrafe cu iz de justificare.
Probabil ca singura modalitate sa se stabileasca un echilibru ar fi sa se vada alaturat aceeasi poveste, dar spusa de el.
Plus ca mai lipsesc detalii destul de multe si suficient de importante, dar oricum.. si-asa e mult prea lung sa aiba cineva rabdare sa citeasca.
Ar fi fost preferabil sa existe un buton pe care sa apas si sa pot sterge postarea.
Faraidentitate
Postat pe 3 Decembrie 2010 04:39
Wow! Te-am citit retraind, pe ici pe colo, povestea ta. Nu stiu exact ce astepti, probabil ca nimic, doar sa-ti eliberezi sufletul. Nu stiu nici cati ani ai. Uneori conteaza enorm. Iti spuneam ca mi-am amintit unele momente din trecutul meu. Cand a existat acelasi sentiment de vinovatie pe care il ai acum si acelasi sentiment de disperare si neputinta care te incearca. Ti-as spune ca acum zambesc amintirilor sau ca rosesc doar in fundul sufletului meu. Cred ca sentimentul de vina, atunci cand ne bantuie, este cel mai greu de suportat. Si totusi timpul vindeca ORICE. Se spune ca totul are o rezolvare in viata, ca nu exista problema fara solutie. Doar ca omul nu este un lucru, nu este unul singur si nu se comporta dupa tipare. Probabil ca M nu te va ierta in veci. Iar daca o va face, va trebui sa vina de la el. Cenusa in cap ti-ai pus-o. Nu-ti ramane decat sa te impaci cu tine si sa mergi mai departe. Asteptand un semn de la el care va sa vina sau nu, timpul oricum se scurge. Si, oricat d egreu pare acum de crezut, se scurge in favoarea ta. Te vindeca.

Nu stiu ce ti s-ar putea spune care sa te ajute. Ca de injurat nu-i cazul. O reteta nu cred ca exista, asa cum spuneam mai sus, fiecare reactioneaza cum ii e aluatul.

Te-as sfatui insa sa-l eviti o perioada pe M. Sa-i dai timp sa se vindece si el de sila, mila si ce-o mai fi pe acolo. A te vedea, a te auzi sau citi pe mess, inseamna a-i readuce aminte. Tu? Fa orice care iti tine mintea ocupata.

Ne mai citim.
rashela
Postat pe 3 Decembrie 2010 04:40
Reactia lui M e absolut normala,pentru el nu conteaza motivele care te-au determinat sa faci asta,conteaza actiunile.Nu pot sa zic ca la cum ai procedat esti de pupat da nici de pus la zid,ai realizat ca ai gresit(asta e ceva...)chiar daca prea tarziu si probabil M nu o sa se mai intoarca.Important este sa inveti ceva din asta si atunci cand incepi o relatie sa mai si oferi ceea ce vrei sa primesti,in mod sigur nici tie nu ti-ar fi placut ca M sa te insele.Ti s-a intamplat exact ca-n zicala "alergi dupa doi iepuri si nu prinzi niciunu" asa ca da-ti doua palme(la figurat) si ai grija ca pe viitor sa nu mai repeti aceleasi greseli.
Barbie30_
Postat pe 3 Decembrie 2010 07:35
Hmmm... sunteti prea blande.
Nu se poate spune nici ca ai gresit, nici ca nu... fata de tine. Pentru ca ... asta e iubirea. (punct)
Dar fata de M si A (si X, Y...) grseala exista. Am inteles, ai recunoscut, dar nu te absolva cu nimic.
Lasand la o parte ca, in matematica de exemplu, AM poate fi mediana care imparte latura opusa in doua, bisectoarea care imparte unghiul in doua, mediatoarea care...(nu mai stiu ce mai face ... inaltimea nici atat ), in viata o relatie cu AM este practic imposibila (asta daca este sa vorbim serios, altfel... pot fi o sumedenie de relatii).
Totul acum, pe termen mediu sau scurt, sta in M. Daca el te iubeste cu adevarat poate continua relatia OM (O fiind un punct... fara identitate). Daca nu, ... nu ma mai pricep.
E drept ca si Rashela are dreptate : timpul poate fi un aliat, in sensul ca peste o perioada iti va fi mai bine. Am spus "poate".
alegro6543
Postat pe 3 Decembrie 2010 08:26
nu am citit ce a scris initiatoarea ..dar din ultimul post bag de seama ca e prea complicat ...
battleofwits
Postat pe 3 Decembrie 2010 08:44
.....nu pot sa cred cıt sınge aı avut ın tıne eu spun ca nu aı ıubıt pe nıcıunul..sau ca nu aı vrut sa ıubestı....te aı folosıt de amındoı ıar cınd aı fost ın pragul sa ramıı sıngura ....ceea ce nu tı place dın cıte am ınteles.....aı ıncercat sa te agetı de ultımul ramas....vezı tı de vreo vıata sı de data asta ıncearca sa stı ce vreı
kudika330764
Postat pe 3 Decembrie 2010 08:52
"Ce tie nu-ti place altuia nu face" insa ai uitat probabil asta pe drum...Inteleg ca astepti ca M sa se intoarca la tine...De ce?!Pentru ce?! Ranile se vor vindeca insa increderea in tine nu o va mai avea nicicand.Mai bine treci peste asta pentru ca chiar daca va veti impaca va ramane un nod, iar acesta va fi mereu o piatra de hotar intre voi. Stau totusi si ma intreb ce s-a intamplat cu sinceritatea, cu increderea. Ti-a spus foarte bine o relatie nu se poate construi pe o minciuna - o relatie care sa dureze.
alina_roxana2003
Postat pe 3 Decembrie 2010 09:09
O relatie la distanta, pe net si prin telefon nici nu cred ca se poate numi relatie. Parerea mea! Nici nu merita luata in seama. Sa zicem ca ´´A´´ era...cineva cu care corespondai.
Ca ti-ai tinut o relatie ´´de rezerva´´ nu-i ceva cu care sa te mandresti, dar nici de condamnat. Marea majoritate a barbatilor procedeaza asa, fara sa-si faca procese de constiinta. Dimpotriva, atunci cand sunt prinsi cu mata´n sac, ar face orice sa te convinga ca nu vezi bine!
Urat, foarte urat insa, este ca ´´M´´ TI-A CITIT ARHIVA DE MESS! Nu numai ca ti-a citit-o, a mai impartasit-o si altcuiva! Violarea corespondentei, a dreptului la propria imagine, etc toate se pedepsesc prin lege, in caz ca amicul M nu stie asta!
Pe de alta parte, valabil pentru amandoi amicii, daca un barbat nu e in stare sa-si tina femeia langa el, normal ca vine altul mai bun si i-o ia... se cheama selectie naturala.
Iar in incheiere, intrucat nu esti casatorita cu nici unul din ei, nu-ti mai face atatea probleme, ca o sa vina curand un X, Y sau Z, la fel de frumosi, buni, minunati si pretentiosi ca si M!!!!! Barbati sunt destui pe lumea asta! Important e ca tu sa fi TU, sa nu incerci sa devii un TU dupa standardele altuia; exista cu siguranta cineva in lume care te va iubi tocmai pentru felul tau de-a fi natural.
Urmareste filmul ´´The ugly truth´´, o sa intelegi la ce ma refer.
mika76
Postat pe 3 Decembrie 2010 13:59
De la: Faraidentitate, la data 2010-12-03 04:18:08Oare o mare pasiune isi conserva, in transformare, energia de mare pasiune? Chiar daca transformarea inseamna trecerea subita de la dragoste la ura..

As incepe prin a-mi marturisi impresia ca 95% din chestiile scrise pe siturile pentru femei sunt niste tampenii fara foarte mult sens, mai ales la sectiunea de forum dedicata povestirilor personale. Recunosc, si pe mine ma ajuta mult sa scriu, in perioada asta..si sa imi pun gandurile si sentimentele pe o foaie alba , fie ea si electronica. dar nu vad cu ce m-ar ajuta sa o fac publica si sa primesc parerile unor necunoscuti . A, si mai recunosc ceva.. uneori poate fi util sa citesti ce se mai intampla altora… doar de informatie, sau de ce nu, de amuzament.
Bine, si atunci de ce scriu aici? (m-ar intreba cineva).
Pentru ca El mi-a zis, ultima data cand l-am vazut : “ Povesteste tot ce s-a intamplat, cu toata sinceritatea si obiectivitatea oricui dintre prietenii tai, si vezi ce iti spun.”
Ei bine, prietenii mei apropiati nu ca mi-ar da dreptate mie (imposibil/ de altfel) , dar incearca sa ma incurajeze in fel si chip, vazand starea in care ma aflu. Normal, doar de-aia sunt prieteni.
Asa ca m-am hotarat sa povestesc unor persoane care nu au nicio legatura cu asta si care ar putea sa dea un feedback dureros de sincer. Pentru ce imi trebuie? Nu stiu. Poate astept sa imi aud vorbe urate, asa cum merit si, cum cine trebuia sa mi le adreseze nu a facut-o…
Sa incepem. Hm, nu.. nu cred ca am putere sa povestesc absolut tot, cu toate detaliile. As face un rezumat:
I-am tradat increderea celui pe care il iubesc cu toata puterea, si care nu mi-a gresit cu absolut nimic. L-am mintit si cred ca se poate spune si ca l-am inselat (zic “cred” doar pentru ca nu se prea potriveste in acceptiunea cea mai raspandita, cum ca as fi facut sex cu altcineva din momentul in care relatia noastra a inceput sa decurga efectiv. Dar in orice alta acceptiune, se potriveste.)
In momentul in care l-am cunoscut pe ..sa-i spunem "M", eram intr-un fel de relatie la distanta, cu A, nu prea functionala si mentinuta mai mult din obisnuita si dintr-o senzatie de confort si de siguranta pe care mi-o intretinea. (dura de vreun an si jumatate, cu intreruperi).
Nu mai iubeam, dar.. in egoismul meu, nici nu puteam da drumul de tot. Mai erau sentimente.. nu zic nu, dar nu suficiente incat sa ma opreasca sa pornesc o alta relatie, sperand ca ar putea fi asa cum mi-o doream.
Si ei bine..exact asta am facut. Am pornit o relatie, cu M, pe care l-am cunoscut la inceputul lui august. Doar ca… in acel moment, nu am oprit cealalta relatie…care era si ea acolo, mai mult la telefon si pe net.. dar era.
Situatia relatiei dintre mine si M avea si cateva complicatii, care pareau sa nu ne dea nici o sansa reala. Nu o sa le explicitez, dar tineau de partea lui, nu de a mea. (nu va ganditi ca era insurat sau alta abominatie de genul. E vorba de traditii si prejudecati, si de familie). Cu toate astea, nu am putut sa ma opresc din a ma avanta in ea, pentru ca , chiar din primele clipe in care l-am cunoscut, am simtit un magnetism incredibil. Si am si intuit, probabil, ce om minunat e.
Bun. Cu M m-am sarutat prima data pe 15 august. Dupa aceea s-au intamplat unele lucruri care erau de asteptat.. stari de confuzie, si din partea lui si din a mea. In fine, in momentul ala nu am inceput o relatie si aparentele ziceau ca nici nu o sa incepem.
Pe 21 aug. am plecat cu A. la munte, unde am stat o zi jumate. In a doua jumatate a ultimei zile, am revenit in Bucuresti, m-am revazut cu M si ... a fost minunat. A doua zi, la o cafenea, am pus in discutie problema relatiei noastre, iar el a spus ca este una imposibila, fara nici un viitor si ca totul a fost o greseala. In aceeasi seara, m-am intors in localitatea de bastina (aceeasi ca a lui M).
Nu l-am mai vazut pe M timp de aproximativ o saptamana, dupa care a venit si el in weekend acasa, iar duminica ne-am intors in Bucuresti impreuna. Din ziua aia am fost aproape nedespartiti si pe zi ce trecea, sentimentele unul pentru celalalt au crescut intr-un mod incredibil.
Ei bine... in tot acest timp, eu am tot lalait si relatia cu A. De ce? Dintr-o frica imensa in ceea ce priveste relatia cu M, din anticiparea suferintei pe care ar putea sa mi-o provoace, mai ales la cum simteam ca ma indragostesc pe zi ce trece mai mult. Plus din egoism si inconstienta. Am vrut sa simt ca am inca un plan de rezerva, in cazul in care scenariul pe care mi-l imaginam (si care tinea de complicatiile pe care le-am mentionat mai devreme) devenea real. [ironia sortii e ca acum trec printr-o suferinta mult mai mare, provocata doar de mine si de nimeni altcineva]
Pe la inceputul lui octombrie, A. a venit la mine, la Bucuresti, in weekend. Pe M. l-am mintit ca o sa fiu plecata in alta parte.
La sfarsitul lui octombrie/inceputul lui noiembrie (chiar nu retin data exacta) relatia dintre mine si A s-a incheiat definitiv. Tarziu. Mult prea tarziu.
Dupa care, m-am afundat intr-o fericire completa alaturi de M. Fericirea a fost totala, dar teribil de scurta. Doar inca o luna. Pe 30 noiembrie, M a aflat tot. Si nu de la mine, ci citind arhivele mele de messenger, in care a gasit lucruri ingrozitoare, urate... printre care si 2 discutii cu webcam cu A (aici ar mai trebui adaugat ceva, dar nu o pot face) si o discutie cu o prietena buna, in care am vorbit destul de urat despre amandoi, si ziceam ca nu pot sa ma hotarasc intre ei; ca si cum ar fi fost niste marionete, la dispozitia mea.
Sincer, nu stiu de ce am vorbit la modul ala, cand citesti ce am scris pare ca nu dau doi bani pe vreunul din ei. Ma rog, bravada stupida. Cred ca sa-mi recunosc sentimentele reale fata de M si in fata altora m-ar fi facut sa ma simt si mai vulnerabila.
Si nu stiu cum am putut sa ma detasez in asemena hal incat sa mai port niste conversatii cu A. in felul in care le-am purtat. Am mintit cu nonsalanta. Josnic.
Si mai ales nu stiu cum am putut sa nu ma gandesc ce ii fac lui M cu toate astea, el care mi-a oferit atata incredere si dragoste..

Dupa ce M a aflat, m-a confruntat si am simtit ca imi cade cerul in cap. L-am mintit in continuare, sperand ca se mai poate repara ceva. Cand a citit arhivele cu voce tare in fata mea.. nu am mai avut ce sa fac. Eram la el acasa. Mi-a spus ca nu ma mai suporta in fata ochilor si ca trebuie sa plec. Nu puteam, am mai stat..am mai incercat sa il conving ca acum lucrurile stau cu totul altfel, ca ceea ce simt pentru el acum este de fapt ceea ce conteaza, ca trebuie sa se mai gandeasca, ca nu poate intr-o secunda sa renunte la tot ce era intre noi. Mai aveam putin si ma tranteam de podea numai sa nu fiu obligata sa plec, si astfel sa devina totul definitiv. Mai aveam putin si ma umileam un ultimul hal, mai aveam putin si il imporam in genunchi sa ma ierte. Ingrozitor de penibil, nu credeam ca as fi putut eu sa ajung vreodata in asemenea postura.. dar , pana la urma, la fel nu credeam ca as fi putut fi atat de mizerabila incat sa mint si sa ranesc oamenii din jurul meu asa cum am facut-o.
“O relatie nu se poate construi pe minciuna” , mi-a spus.
Intr-un final, dupa ce mi-=a cerut ferm de mai multe ori, am plecat.
Si m-am golit pe dinauntru.
A doua zi i-a trimis un e-mail lui A. in care i-a aratat arhivele mele de messenger, ce contineau destule mizerii verbale la adresa lui si a felului in care vad eu relatia dintre noi. Probabil M credea ca o sa ma grabesc sa revin la A, (ca doar vorba aia.. asta era planul de rezerva). In fine, intamplator, eu deja vorbisem cu A si ii spusesem adevarul in ceea ce priveste existenta lui M si in ceea ce priveste caracterul definitiv al rupturii dintre noi, de aceasta data.
In aceeasi zi, am mai comunicat cu M prin cateva mailuri, pe care le tot recitesc .... si in care nu se gaseste altceva decat deceptia crunta pe care i-am provocat-o, si felul in care am transformat sentimentele anterioare intr-un “amestec de repulsie, sila si mila”.
S-a zis adio.
Dar tot greul abia incepe.
Trebuie sa ii inapoiez 2 camasi pe care le are la mine si pe care daca as putea, nu i le-as mai da inapoi, ca sa dorm in ele si sa imi imaginez ca este inca acolo. Eh, oricum doar pe el il visez..atunci cand ma epuizez suficient incat sa reusesc sa adorm. Ca sa terminam intr-o nota jalnico-amuzanta, as putea sa spun ca acum , cand scriu asta, port niste sosete de-ale lui. Intentionat, evident.
Privind partea buna a lucrurilor, am auzit ca suferinta din dragoste slabeste. Mda, trebuie sa recunosc ca iti taie toata pofta de mancare, pentru ca nu mai ai loc sa bagi mancare in stomac. Acolo e doar senzatia aia oribila, instalata bine.

Dar pe toate astea eu le merit si o sa le accept treptat. Problema e ca nimic nu ma loveste mai tare decat constiinta durerii pe care i-am provocat-o. Asta chiar nu o sa pot sa mi-o iert vreodata.


Sfarsit.
Valy90
Postat pe 3 Decembrie 2010 15:07
Rashela,
am 24 de ani, ma apropii vertiginos de 25.
Intr-adevar, nu astept nimic... nu am un motiv plauzibil pentru care sa fi postat aici.
Astept doar sa vad in ce fel o sa modifice timpul ceva..orice.
Bineinteles ca il voi evita pe M, e ultimul lucru decent care mi-a ramas de facut. Ca sa nu mai spun ca as face-o si pentru mine.. nu cred ca as putea sa ma uit in ochii lui si sa indur tot ceea ce as vedea in ei. Are niste ochi foarte expresivi. Mereu am vazut in ei mai mult decat a vrut sau a putut vreodata sa-mi zica.

Cat de bine ai sintetizat totul..se vede ca intr-adecar ai trecut prin ceva similar. Vinovatie , disperare si neputinta.












Faraidentitate
Postat pe 3 Decembrie 2010 15:39
De la: Barbie30_, la data 2010-12-03 07:35:36Reactia lui M e absolut normala,pentru el nu conteaza motivele care te-au determinat sa faci asta,conteaza actiunile.Nu pot sa zic ca la cum ai procedat esti de pupat da nici de pus la zid,ai realizat ca ai gresit(asta e ceva...)chiar daca prea tarziu si probabil M nu o sa se mai intoarca.Important este sa inveti ceva din asta si atunci cand incepi o relatie sa mai si oferi ceea ce vrei sa primesti,in mod sigur nici tie nu ti-ar fi placut ca M sa te insele.Ti s-a intamplat exact ca-n zicala "alergi dupa doi iepuri si nu prinzi niciunu" asa ca da-ti doua palme(la figurat) si ai grija ca pe viitor sa nu mai repeti aceleasi greseli.


Corect. Pentru M conteaza doar actiunile. Motivele pentru care am facut asta sunt oricum atat de slabe incat le bate vantul. Nici nu trebuiau mentionate, atat de neimportante sunt.
Da..Acum.. Nu e ca si cum as mai avea vreo alta optiune..deci.. Invat din greseli si incerc merg mai departe.
Faraidentitate
Postat pe 3 Decembrie 2010 15:47
De la: alegro6543, la data 2010-12-03 08:26:40Hmmm... sunteti prea blande.
Nu se poate spune nici ca ai gresit, nici ca nu... fata de tine. Pentru ca ... asta e iubirea. (punct)
Dar fata de M si A (si X, Y...) grseala exista. Am inteles, ai recunoscut, dar nu te absolva cu nimic.
Lasand la o parte ca, in matematica de exemplu, AM poate fi mediana care imparte latura opusa in doua, bisectoarea care imparte unghiul in doua, mediatoarea care...(nu mai stiu ce mai face ... inaltimea nici atat ), in viata o relatie cu AM este practic imposibila (asta daca este sa vorbim serios, altfel... pot fi o sumedenie de relatii).
Totul acum, pe termen mediu sau scurt, sta in M. Daca el te iubeste cu adevarat poate continua relatia OM (O fiind un punct... fara identitate). Daca nu, ... nu ma mai pricep.
E drept ca si Rashela are dreptate : timpul poate fi un aliat, in sensul ca peste o perioada iti va fi mai bine. Am spus "poate".


Ma atinge puternic cand citesc ce ai scris tu, pentru simplul fapt ca si lui M ii place sa faca poezie din matematica.
Unde consider eu ca te inseli: Daca m-a iubit cu adevarat, asta nu inseamna ca mai poate continua relatia. Poate chiar dimpotriva. Oricum nu ar mai putea fi vreodata ce a fost, si asta ar inseamna doar chin pentru amandoi.
Nu imi mai doresc decat sa poata sa treaca peste asta cat mai repede.. pentru el.
Faraidentitate
Postat pe 3 Decembrie 2010 15:52
De la: mika76, la data 2010-12-03 13:59:39 O relatie la distanta, pe net si prin telefon nici nu cred ca se poate numi relatie. Parerea mea! Nici nu merita luata in seama. Sa zicem ca ´´A´´ era...cineva cu care corespondai.
Ca ti-ai tinut o relatie ´´de rezerva´´ nu-i ceva cu care sa te mandresti, dar nici de condamnat. Marea majoritate a barbatilor procedeaza asa, fara sa-si faca procese de constiinta. Dimpotriva, atunci cand sunt prinsi cu mata´n sac, ar face orice sa te convinga ca nu vezi bine!
Urat, foarte urat insa, este ca ´´M´´ TI-A CITIT ARHIVA DE MESS! Nu numai ca ti-a citit-o, a mai impartasit-o si altcuiva! Violarea corespondentei, a dreptului la propria imagine, etc toate se pedepsesc prin lege, in caz ca amicul M nu stie asta!
Pe de alta parte, valabil pentru amandoi amicii, daca un barbat nu e in stare sa-si tina femeia langa el, normal ca vine altul mai bun si i-o ia... se cheama selectie naturala.
Iar in incheiere, intrucat nu esti casatorita cu nici unul din ei, nu-ti mai face atatea probleme, ca o sa vina curand un X, Y sau Z, la fel de frumosi, buni, minunati si pretentiosi ca si M!!!!! Barbati sunt destui pe lumea asta! Important e ca tu sa fi TU, sa nu incerci sa devii un TU dupa standardele altuia; exista cu siguranta cineva in lume care te va iubi tocmai pentru felul tau de-a fi natural.
Urmareste filmul ´´The ugly truth´´, o sa intelegi la ce ma refer.


Stiu ce spui in legatura cu cititul arhivelor si mai ales cu impartasirea lor. Da, stiu ca e urat, stiu si ca se pedepseste prin lege.. Nu cunosc daca M e la curent, dar nu am de gand sa il notific eu. Din pacate, din punctul meu de vedere, prin comparatie cu ce am facut eu.. mi se pare nesemnificativ.
Il inteleg.. Cine stie cum as fi reactionat eu in locul lui..
Intr-adevar relatia cu A era la distanta.. dar, pe langa telefon si net, ne-am mai vazut de 2 ori dupa ce l-am cunoscut pe M, a doua oara fiind chair intr-un moment cand intre noi se construise destul de mult.
Si marea problema e de fapt minciuna si tradarea increderii. Nu am fost corecta fata de nimeni, si mai ales fata de mine.
Bun, barbatii sunt asa si pe dincolo, si fac lucruri fara remuscari.. Deci, daca ei sunt nemernici, hai sa fim si noi la fel..ca asta o sa faca lucrurile mult mai bune?!
Ratiunea imi spune ca e posibil sa ai dreptate.. cand vorbesti de X, Y, Z, dar iti dai seama ca in secunda asta 'alti barbati' e printre ultimele lucruri la care m-as putea gandi.
Daca par dubios de intelegatoare , e probabil din cauza sentimentului de vinovatie. Realizez ca e urat ce a facut si el apoi, dar deocamdata nu pot sa il condamn.
Faraidentitate
Postat pe 3 Decembrie 2010 16:11
De la: mika76, la data 2010-12-03 13:59:39 O relatie la distanta, pe net si prin telefon nici nu cred ca se poate numi relatie. Parerea mea! Nici nu merita luata in seama. Sa zicem ca ´´A´´ era...cineva cu care corespondai.
Ca ti-ai tinut o relatie ´´de rezerva´´ nu-i ceva cu care sa te mandresti, dar nici de condamnat. Marea majoritate a barbatilor procedeaza asa, fara sa-si faca procese de constiinta. Dimpotriva, atunci cand sunt prinsi cu mata´n sac, ar face orice sa te convinga ca nu vezi bine!
Urat, foarte urat insa, este ca ´´M´´ TI-A CITIT ARHIVA DE MESS! Nu numai ca ti-a citit-o, a mai impartasit-o si altcuiva! Violarea corespondentei, a dreptului la propria imagine, etc toate se pedepsesc prin lege, in caz ca amicul M nu stie asta!
Pe de alta parte, valabil pentru amandoi amicii, daca un barbat nu e in stare sa-si tina femeia langa el, normal ca vine altul mai bun si i-o ia... se cheama selectie naturala.
Iar in incheiere, intrucat nu esti casatorita cu nici unul din ei, nu-ti mai face atatea probleme, ca o sa vina curand un X, Y sau Z, la fel de frumosi, buni, minunati si pretentiosi ca si M!!!!! Barbati sunt destui pe lumea asta! Important e ca tu sa fi TU, sa nu incerci sa devii un TU dupa standardele altuia; exista cu siguranta cineva in lume care te va iubi tocmai pentru felul tau de-a fi natural.
Urmareste filmul ´´The ugly truth´´, o sa intelegi la ce ma refer.

de acord!
roz5blue6lila7
Postat pe 3 Decembrie 2010 16:24
poate va mira pe cei care ma cunosc si stiu ca nu-mi bat capul cu postari prea lungi dar , culmea , chiar am citit cu atentie
parerea mea este ca fata fara identitate nu e asa de vinovata avand in vedere si varsta si faptul ca e libera sa faca ce vrea si sa scrie ce vrea prietenelor. mai grav este ca individul ale carui sosete le poarta ca o fraiera i-a violat corespondentza si i-a mai spus si celuilalt agarici . imi inchipui ce poate spune o fata de 25 de ani prietenei prostii copilaresti dar M ce face?! o da afara din casa in suturi domne! ...nu mai continui divagatia dar e clar ca e o lectie de viata prin care am trecut toti la varsta aceea..
ceea ce nu inteleg in acest caz si in altele cunoscute de mine este cramponarea asta fatza de niste papagali care nu prea merita dupa parerea mea
pickard
Postat pe 3 Decembrie 2010 16:33
De la: mika76, la data 2010-12-03 13:59:39 O relatie la distanta, pe net si prin telefon nici nu cred ca se poate numi relatie. Parerea mea! Nici nu merita luata in seama. Sa zicem ca ´´A´´ era...cineva cu care corespondai.
Ca ti-ai tinut o relatie ´´de rezerva´´ nu-i ceva cu care sa te mandresti, dar nici de condamnat. Marea majoritate a barbatilor procedeaza asa, fara sa-si faca procese de constiinta. Dimpotriva, atunci cand sunt prinsi cu mata´n sac, ar face orice sa te convinga ca nu vezi bine!
Urat, foarte urat insa, este ca ´´M´´ TI-A CITIT ARHIVA DE MESS! Nu numai ca ti-a citit-o, a mai impartasit-o si altcuiva! Violarea corespondentei, a dreptului la propria imagine, etc toate se pedepsesc prin lege, in caz ca amicul M nu stie asta!
Pe de alta parte, valabil pentru amandoi amicii, daca un barbat nu e in stare sa-si tina femeia langa el, normal ca vine altul mai bun si i-o ia... se cheama selectie naturala.
Iar in incheiere, intrucat nu esti casatorita cu nici unul din ei, nu-ti mai face atatea probleme, ca o sa vina curand un X, Y sau Z, la fel de frumosi, buni, minunati si pretentiosi ca si M!!!!! Barbati sunt destui pe lumea asta! Important e ca tu sa fi TU, sa nu incerci sa devii un TU dupa standardele altuia; exista cu siguranta cineva in lume care te va iubi tocmai pentru felul tau de-a fi natural.
Urmareste filmul ´´The ugly truth´´, o sa intelegi la ce ma refer.


________
Postat pe 3 Decembrie 2010 16:44
De la: Faraidentitate, la data 2010-12-03 16:11:52Intr-adevar relatia cu A era la distanta.. dar, pe langa telefon si net, ne-am mai vazut de 2 ori dupa ce l-am cunoscut pe M, a doua oara fiind chair intr-un moment cand intre noi se construise destul de mult. [quote][quote]

Te-ai mai vazut de 2 ori cu A si nu stiu de cate ori cu M. De fapt nu locuiai cu niciunul. Adica iti plateai singura chiria, intretinerea, curentul, cablul, telefonul, alimentele, toalele, benzina, etc. Si au avut tupeul sa emita pretentii?????? Ca ce? Trebuia sa mai ai inca alti 10 de rezerva pe langa papagalii astia 2! Voia fidelitate? De ce nu te-a luat de nevasta? De ce nu s-a mutat cu tine? Aaaaaaaaaaaaa, pai avea pretentii dar nu voia sa-si asume nici o responsabilitate? Ce dragut din partea lor!
mika76
Postat pe 3 Decembrie 2010 19:28
De la: pickard, la data 2010-12-03 16:33:54 poate va mira pe cei care ma cunosc si stiu ca nu-mi bat capul cu postari prea lungi dar , culmea , chiar am citit cu atentie
parerea mea este ca fata fara identitate nu e asa de vinovata avand in vedere si varsta si faptul ca e libera sa faca ce vrea si sa scrie ce vrea prietenelor. mai grav este ca individul ale carui sosete le poarta ca o fraiera i-a violat corespondentza si i-a mai spus si celuilalt agarici . imi inchipui ce poate spune o fata de 25 de ani prietenei prostii copilaresti dar M ce face?! o da afara din casa in suturi domne! ...nu mai continui divagatia dar e clar ca e o lectie de viata prin care am trecut toti la varsta aceea..
ceea ce nu inteleg in acest caz si in altele cunoscute de mine este cramponarea asta fatza de niste papagali care nu prea merita dupa parerea mea


:)
Sper ca iti poti da seama ca in momentul asta nu am aceleasi sosete ca in timpul primei postari. Astea imi apartin in totalitate.
Revenind, observ ca am avut teribil de multa dreptate cand am spus ca am relatat mult prea subiectiv totul.
Lasand la o parte faptul ca nu imi dau seama cum a avut atata lume rabdare sa citeasca polologhia (nu m-am priceput niciodata sa redau esentialul in cuvinte putine), sunt surprinsa cat de mult imi este diminuata vina.
Nu era vorba doar de niste discutii, intr-adevar prostest,i cu prietena mea, in care vorbeam de parca incercam sa demonstrez cuiva cat de grozava sunt eu si cat de fraieri ei. Mentionasem ca mai erau si alte lucuri. De exemplu,webchat cu aruncat de haine, cu A., cam pe unde se incadreaza la fapte de inselaciune? In timp ce M era la birou, am gasit solutia perfecta de alungare a plictiselii, nu?
Si in tot acest timp, eu m-am purtat impecabil cu M, atunci cand eram cu el. Numai lapte si miere. Si nu m-am prefacut, asta e ceea ce mi-a inspirat. Dar ideea e ca si datorita acestui fapt, socul a fost..total, pentru el. Nu a avut nicio pregatire. Ca sa nu mai spun ca a vedea direct in fata ochilor toate chestiile alea mentionate mai sus parca e altfel decat sa afle pur si simplu, din vorbe, ca mi-am mai pastrat o perioada fosta relatie, in paralel.
Comparand cele doua realitati, cea pe care o cunostea el si cea pe care a aflat-o ulterior, si neintelegand cum au putut coexista, m-a numit "cinica si cu o atitudine bolnava in ceea ce priveste relatiile". Cam drastic, au spus unii. Oare?!
A, si nu m-a dat afara in suturi. Mi-a cerut sa plec.Nu a fost pentru nici o secunda necivilizat.Pai ce mai voiai, sa mai doarma si cu mine in pat, dupa aceea?
Cat despre cramponare.. ce sa mai zicem. Au trecut doar cateva zile de la aceste evenimente. Ce-o mai fi..om vedea.
Faraidentitate
Postat pe 3 Decembrie 2010 19:59
te-ai jucat cu amandoi...acum te-ai ars!
stii vb aia din batrani..nu da cioara din mana pentru aia de pe gard!si niciodata cand esti incurcata cu 2 nu lasa urme!
probabil ca el n-a avut incredere in tine de a verificat arhiva...ceea nu a fost frumos din partea lui!...dar este mai putin grav decat ceea ce ai facut tu!
eu personal daca as avea parte de un asemenea tratament..nu m-as mai uita inapoi niciodata...asa ca daca lucrurile se vor narui..sa il intelegi!
oricum timpul le rezolva pe toate..si daca va este sa fiti impreuna veti trece si peste asta!daca nu..asta este data viitoare apreciaza mai mult ceea ce ai langa tine si niciodata..da niciodata nu incepe o relatie pana nu termini alta!
size_back
Postat pe 3 Decembrie 2010 20:08
De la: mika76, la data 2010-12-03 19:28:43
De la: Faraidentitate, la data 2010-12-03 16:11:52Intr-adevar relatia cu A era la distanta.. dar, pe langa telefon si net, ne-am mai vazut de 2 ori dupa ce l-am cunoscut pe M, a doua oara fiind chair intr-un moment cand intre noi se construise destul de mult. [quote][quote]

Te-ai mai vazut de 2 ori cu A si nu stiu de cate ori cu M. De fapt nu locuiai cu niciunul. Adica iti plateai singura chiria, intretinerea, curentul, cablul, telefonul, alimentele, toalele, benzina, etc. Si au avut tupeul sa emita pretentii?????? Ca ce? Trebuia sa mai ai inca alti 10 de rezerva pe langa papagalii astia 2! Voia fidelitate? De ce nu te-a luat de nevasta? De ce nu s-a mutat cu tine? Aaaaaaaaaaaaa, pai avea pretentii dar nu voia sa-si asume nici o responsabilitate? Ce dragut din partea lor!


:) De ce nu m-a luat cine de nevasta? Cu M ma cunosc de la inceputul lui august, sa fim seriosi. Daca ma intreba dupa o luna sau 2-3 daca vreau sa fiu sotia lui, mi-as fi pus cateva intrebari serioase in privinta lui, lasand la o parte toata indragosteala. Plus ca.. trebuie sa avem pretentii de fidelitate doar dupa casatorie?
Si nu e el omul care sa fi avut intentii indoielnice. Intentiile lui au fost din cele mai onorabile.
Da, nu locuiam impreuna,oficial, dar timpul petrecut efectiv impreuna era cel putin considerabil, cam 16 h din 24, exceptand weekendurile care deveneau aproape 24 din 24.
Asumarea unor responsabilitati de genul celor pe care le enumeri tu, cred ca vin intr-o alta etapa a relatiei, la care noi, evident, nu ajunsesem.
Pot intelege atitudinea lui foarte ferma si drastica, prin simplul fapt ca el este o persoana foarte corecta, care nu ar fi facut niciodata asa ceva, si , prin prisma acestui fapt, e normal sa fi avut acelasi pretentii.
Faraidentitate
Postat pe 3 Decembrie 2010 20:15
De la: size_back, la data 2010-12-03 20:08:56te-ai jucat cu amandoi...acum te-ai ars!
stii vb aia din batrani..nu da cioara din mana pentru aia de pe gard!si niciodata cand esti incurcata cu 2 nu lasa urme!
probabil ca el n-a avut incredere in tine de a verificat arhiva...ceea nu a fost frumos din partea lui!...dar este mai putin grav decat ceea ce ai facut tu!
eu personal daca as avea parte de un asemenea tratament..nu m-as mai uita inapoi niciodata...asa ca daca lucrurile se vor narui..sa il intelegi!
oricum timpul le rezolva pe toate..si daca va este sa fiti impreuna veti trece si peste asta!daca nu..asta este data viitoare apreciaza mai mult ceea ce ai langa tine si niciodata..da niciodata nu incepe o relatie pana nu termini alta!
Faraidentitate
Postat pe 3 Decembrie 2010 20:36
Am citat, dar nu am raspuns.
Referitor la ce spui , cu lasatul urmelor.. ce sa mai zic. As putea sa ma torturez gandindu-ma intr-una de ce naiba nu am sters arhivele alea nenorocite, un click si gata... totul ar fi fost perfect acum. Nu?
Ei bine, nu mi se prea pare o atitudine sanatoasa, mai ales in conditiile in care eu am pretentia de la mine ca regret in primul rand faptele si abia apoi ca s-a aflat.
Da.. imi amintesc ca am fost intotdeauna o sustinatoare vehementa a ideii "nu incepi o relatie fara sa termini alta". Ironic.
Nu se pune problema "daca lucrurile se vor narui". S-au naruit. E cu punct si fara "daca". Si da, bineinteles ca il inteleg.
Faraidentitate
Postat pe 3 Decembrie 2010 20:42
Stiu ca te simti groaznic, pt cat timp, nu am idee sa iti spun, important este sa inveti sa treci peste, sa vrei tu sa te ajuti...Stii ce cred eu ? Ca doi oameni care se iubesc cu adevarat reusesc sa fie impreuna, mai devreme sau mai tarziu...daca asta nu se intampla inseamna ca nu fost sa fie, asa ca ai rabdare cu M. Nu esti nici prima, nici ultima care a trecut prin asa ceva !
Inteleg ca iti este dor de el insa renunta la camasile, sosetele lui, chestiile astea nu te ajuta, pastreaza-l in gand si atat...asteapta sa treaca timpul, gandeste-te la rece, cat se poate de obiectiv la tot ce ai facut, invata ceva din toate astea, stabileste-ti prioritatile, incearca sa vezi ce vrei de fapt de la cel de langa tine ( pt a nu mai alerga dupa 2 ) si...nu-ti pierde speranta !
Summer_
Postat pe 3 Decembrie 2010 20:43
Da, dupa casatorie, sa zicem ca am fi oarecum indreptatiti sa avem pretentii de fidelitate, ca promitem in fata lui Dumnezeu asta! Dar si casatoriti, tot oameni liberi ramanem. Am mai spus-o, actul de casatorie nu inseamna act de proprietate asupra partenerului.
Cu atat mai mult in cazul vostru, ca va cunoasteati doar de cateva luni, nu mi se pare normal sa faca atat tam-tam.
Web-chat si aruncat de haine... alte fete fac asta zilnic, pentru ca asta e meseria lor! Si ele au prieteni, soti, care nu sunt gelosi. Exista chiar si prostituate casatorite, ai caror soti accepta.
De unde stii ca el nu ar fi facut niciodata asa ceva?????? Bagi mana-n foc? Poate a facut, numai ca tu nu l-ai prins. Nici dupa 30 ani de casnicie nu ajungi sa cunosti pe deplin omul cu care dormi in pat si cu care imparti acelasi dumicat de paine!
mika76
Postat pe 3 Decembrie 2010 20:47
De la: Faraidentitate, la data 2010-12-03 20:42:15Am citat, dar nu am raspuns.
Referitor la ce spui , cu lasatul urmelor.. ce sa mai zic. As putea sa ma torturez gandindu-ma intr-una de ce naiba nu am sters arhivele alea nenorocite, un click si gata... totul ar fi fost perfect acum. Nu?
Ei bine, nu mi se prea pare o atitudine sanatoasa, mai ales in conditiile in care eu am pretentia de la mine ca regret in primul rand faptele si abia apoi ca s-a aflat.
Da.. imi amintesc ca am fost intotdeauna o sustinatoare vehementa a ideii "nu incepi o relatie fara sa termini alta". Ironic.
Nu se pune problema "daca lucrurile se vor narui". S-au naruit. E cu punct si fara "daca". Si da, bineinteles ca il inteleg.


eu nu stiu cat de perfect ar fi fost chiar daca le stergeai...exista aceea constiinta....care pe tine nu te-a chinuit atunci cand te aflai sus pe podium ... dar probabil ca daca le stergeai nu se ajungea la despartire sau cel putin nu din motivul inselatului!
size_back
Postat pe 3 Decembrie 2010 20:52
M-a chinuit constiinta si atunci, dar se pare ca nu suficient de tare incat sa iau o decizie si sa imi asum un risc , in timp util.
Iar apoi, intr-un final, cand m-am dedicat lui M in totalitate, am preferat sa arunc toate astea undeva departe in memorie, ca daca uit de tot e ca si cum n-au existat.:) Doar eram fericita, ce naiba! :)
Cine stie ce s-ar fi intamplat daca nu vedea arhivele... Ne-am fi iubit in continuare, nu stiu pana cand..
De fapt, eu banuiesc ca in subconstientul meu, din cauza vinei si a faptului ca stiam ca merit sa afle, nici nu le-am sters. Nu sunt absolut idioata. Era doar la un click distanta, cum zice reclama.
Faraidentitate
Postat pe 3 Decembrie 2010 21:30
De la: mika76, la data 2010-12-03 20:47:55Da, dupa casatorie, sa zicem ca am fi oarecum indreptatiti sa avem pretentii de fidelitate, ca promitem in fata lui Dumnezeu asta! Dar si casatoriti, tot oameni liberi ramanem. Am mai spus-o, actul de casatorie nu inseamna act de proprietate asupra partenerului.
Cu atat mai mult in cazul vostru, ca va cunoasteati doar de cateva luni, nu mi se pare normal sa faca atat tam-tam.
Web-chat si aruncat de haine... alte fete fac asta zilnic, pentru ca asta e meseria lor! Si ele au prieteni, soti, care nu sunt gelosi. Exista chiar si prostituate casatorite, ai caror soti accepta.
De unde stii ca el nu ar fi facut niciodata asa ceva?????? Bagi mana-n foc? Poate a facut, numai ca tu nu l-ai prins. Nici dupa 30 ani de casnicie nu ajungi sa cunosti pe deplin omul cu care dormi in pat si cu care imparti acelasi dumicat de paine!


Conceptul de fidelitate, din punctul meu de vedere, nu e acelasi lucru cu conceptul de ingradire a libertatii. Normal ca suntem liberi, dar trebuie sa fim si constienti ca toate actiunile noastre au consecinte, pe care uneori nu le suportam doar noi. Normal ca e o prostie sa consideri ca partenerul iti apartine, ca un obiect. Dar nu e o prostie sa te astepti ca, in conditiile in care tu oferi sinceritate si dragoste, sa primesti acelasi lucrusi mai ales nu e o prostie sa fii dezamagit cand nu se intampla asa.
Cat despre aruncatul de haine la webcam, si fetele care fac asta zilnic, ca meserie... nu prea sesizez legatura. Fiecare se ocupa cu ce vrea si cu ce poate. Nu actiunea in sine, scoasa din context e condamnabila. Ci conditiile in care s-a intamplat.
Ok, poate exagerez cand spun raspicat ca el nu ar fi facut niciodata asa ceva. Nimeni nu poate sti asta. Dar o cred cu fermitate, si in plus, nici nu prea e relevant. Nu e chiar in regula sa ne raportam actiunile proprii la actiunile celorlalti, reale sau ipotetice. E mai usor sa ai cu cine sa imparti culpa, dar.. parca nu prea sincer.
Faraidentitate
Postat pe 3 Decembrie 2010 21:50
De la: Faraidentitate, la data 2010-12-03 21:30:08M-a chinuit constiinta si atunci, dar se pare ca nu suficient de tare incat sa iau o decizie si sa imi asum un risc , in timp util.
Iar apoi, intr-un final, cand m-am dedicat lui M in totalitate, am preferat sa arunc toate astea undeva departe in memorie, ca daca uit de tot e ca si cum n-au existat.:) Doar eram fericita, ce naiba! :)
Cine stie ce s-ar fi intamplat daca nu vedea arhivele... Ne-am fi iubit in continuare, nu stiu pana cand..
De fapt, eu banuiesc ca in subconstientul meu, din cauza vinei si a faptului ca stiam ca merit sa afle, nici nu le-am sters. Nu sunt absolut idioata. Era doar la un click distanta, cum zice reclama.


nu stiu ce sa iti spun...eu consider ca toate in viata se intampla cu un scop...faptul ca noi ma facem si greseli...si ajutam putin destinul inainte de vreme...nu face... decat sa ne duca intr-un loc in care am fi ajuns mai devreme sau mai tarziu!
sa iti dau un exemplu am avut un prieten...era cu mine il suna un prieten de al lui si spune sunt cu cineva...acel cineva eram eu...care nu aveam un nume..nici macar prietena...pt ca eram indragostita m-a durut faza..am trecut peste ea..dar n-am uitat...la cateva zile ...imi cere sa ne mutam impreuna...in aceeasi seara primesc un telefon de la un tip care era lulea dupa mine...ce fac eu? ii spun sec sunt cu "cineva" ...s-a simtit ranit..cum ca el este cineva???...asa ca a fost un fel de game over...dupa o perioada ne-am mai acordat o sansa..ghinion...s-a terminat din alt motiv...am regretat atunci ca n-am fost cumpatata...acum dupa ceva ani...imi pare bine ca nu am fost asa!
asa ca...invata din greseli si mergi mai departe!
size_back
Postat pe 3 Decembrie 2010 22:12
De la: Faraidentitate, la data 2010-12-03 15:52:57
De la: alegro6543, la data 2010-12-03 08:26:40Hmmm... sunteti prea blande.
Nu se poate spune nici ca ai gresit, nici ca nu... fata de tine. Pentru ca ... asta e iubirea. (punct)
Dar fata de M si A (si X, Y...) grseala exista. Am inteles, ai recunoscut, dar nu te absolva cu nimic.
Lasand la o parte ca, in matematica de exemplu, AM poate fi mediana care imparte latura opusa in doua, bisectoarea care imparte unghiul in doua, mediatoarea care...(nu mai stiu ce mai face ... inaltimea nici atat ), in viata o relatie cu AM este practic imposibila (asta daca este sa vorbim serios, altfel... pot fi o sumedenie de relatii).
Totul acum, pe termen mediu sau scurt, sta in M. Daca el te iubeste cu adevarat poate continua relatia OM (O fiind un punct... fara identitate). Daca nu, ... nu ma mai pricep.
E drept ca si Rashela are dreptate : timpul poate fi un aliat, in sensul ca peste o perioada iti va fi mai bine. Am spus "poate".


Ma atinge puternic cand citesc ce ai scris tu, pentru simplul fapt ca si lui M ii place sa faca poezie din matematica.
Unde consider eu ca te inseli: Daca m-a iubit cu adevarat, asta nu inseamna ca mai poate continua relatia. Poate chiar dimpotriva. Oricum nu ar mai putea fi vreodata ce a fost, si asta ar inseamna doar chin pentru amandoi.
Nu imi mai doresc decat sa poata sa treaca peste asta cat mai repede.. pentru el.

Ce sa fac, mi-ai aruncat manusa... trebuie sa raspund.
Unde cred eu ca gresesti tu flagrant in continuare este ca ... nu intelegi deloc, dar absolut deloc aceasta... iubire (in intregul ei). E oarecum normal, caci la aceasta varsta si in asemenea vremuri... intotdeauna "eu am dreptate".
Daca un om (indiferent ca-i barbat ori femeie) iubeste cu adevarat, atunci cand persoana iubita greseste (oricat ar fi de grav) ... in prima faza se supara, se enerveaza , o pedepseste, etc... dar dupa rabufnire recunoaste (atat mental cat si dpdv al simtirilor) ca nu poate trai fara persoana iubita si ... incearca sa o readuca in viata lui (dpdv fizic, caci dpdv al trairilor este si va ramane acolo pentru totdeauna).
Acestea insa fiind spuse... se intampla doar in cazul iubirii adevarate. Restul sunt discutii... contradictorii.
alegro6543
Postat pe 3 Decembrie 2010 23:48

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
ne-am certat si am plecat 3 De la: adytza_adytza 20 August 2011 05:42
''dragoste pe internet'' 89 De la: _dulcik_ 28 Martie 2009 09:45
Povestea mea a inceput acum 7 ani...suferinta...acum un an 14 De la: lempika 4 Noiembrie 2009 10:19
sotul meu ma inseala 107 De la: kudika_28853 18 Octombrie 2014 14:51
datimi un sfat.............. 7 De la: Madlen7 10 Ianuarie 2012 00:19