Nedumerire...

De la: ymhh, la data 2011-03-20 09:11:13...Exista vre-o rezolvare ?

De la: battleofwits, la data 2011-03-20 09:22:15

De la: ymhh, la data 2011-03-20 09:11:13...Exista vre-o rezolvare ?

ai facut ceea ce trebuie, i-ai spus ca-ti place de ea, nu e nimic mai onorabil decat sa-ti exprimi sentimentele sincer

1. daca nu-i place de tine asta e, nu toate femeile te plac
2. poate ca e o gasculita rasfatata care habar nu are ce e aia iubirea, iar genul asta de femei fug de iubire ca dracu de tamaie (ele vor gelozie, vor drame ... habar nu au ce e aia iubire)


asa cã continuati drumu'

De la: ymhh, la data 2011-03-20 09:11:13Buna, trec si eu printr-o perioada mai dificila si cred ca niste sfaturi m-ar putea ajuta. Am 23 de ani, iar acum o perioada, am cunoscut o fata. Defapt o cunosteam de foarte mult timp, imi parea foarte frumoasa, dar nu prea vorbeam. Eu in aceea perioada, eram un tip nu prea placut la aspectul fizic, iar practic dorinta de a putea avea vre-o legatura cu aceasta fata m-a impulsionat sa imi schimb stilul de viata si sa slabesc aproximativ 30 de kg, desi eu am trecut prin cateva relatii mai serioase, si tot timpul am fost de parere ca, intr-un final nu conteaza aspectul fizic, ci ceea ce este in interior. Dar asa am gandit atunci, practic imi era si frica sa incep o discutie cu ea. Dupa ceva timp, cand am prins un pic de curaj, ne-am intalint intamplator intr-o seara, am avut cateva discutii, iar a doua zi dimineata ne-am reintalnit pentru a putea povesti in liniste. Problema mea este ca din momentul acela, nu vreau sa spun ca mi-a "dezgropat" niste sentimente pe care nu le mai simtisem pentru o fata de prea multa vreme, dar tot timpul ma gandesc la ea, o sunam in fiecare dimineata, seara, mesaje etc. Ea era cat de cat deschisa la discutii. Problema mea este ca am prins 1 Martie, 8 Martie, si cred ca am devenit prea repede, prea sentimental fata de ea. Intr-o seara mi-am facut curaj si i-am spus ca o plac foarte mult si daca crede ca va putea fi ceva vreodata intre noi, ea spunandu-mi ca totul e prea repede, ar trebui sa ne cunoastem mai bine. Eu am inteles situatia, dar din pacate am continuat, zic eu, sa o stresez cu telefoane, mesaje, iar dupa alte doua saptamani spunandu-mi sa nu imi fac sperante si sa ramanem doar amici. Dupa o lunga discutie am ajuns din nou la concluzia ca nu ne cunoastem si momentan nu poate fi nimic intre noi. Problema este ca ea este la fel de distanta fata de mine ca la inceput, pe cand eu sunt mai tot timpul cu gandul la ea, imi doresc tot timpul sa vb cu ea, sa ma intalnesc cu ea, dar din pacate sentimentele nu sunt reciproce, imi e foarte greu sa stabilesc si o intalnire cu ea, iese mai tot timpul cu prietenii/prietenele ei. Eu sincer nu stiu ce sa mai fac in continuare, am ajuns la concluzia ca nu merita sa mai lupt, mai bine traim unul fara altul cum am putut trai pana acuma, in cateva saptamani imi va trece, dar imi e frica nici sa nu fac vre-o greseala. Stiu ca am gresit, m-am grabit, dar nici mie nu imi vine sa cred ce am putut face. Exista vre-o rezolvare ?