il iubesc dar el nu stie

De la: ancacumintica, la data 2011-04-13 00:34:47Buna tuturor nu credeam ca o sa ajung sa vorbesc cu cineva vreaodata despre asta.
Povestea a inceput acum 4 ani cand fratele meu s-a angajat la o noua firma, fiind invitata fratelui meu pentru a vizita noul lui loc de munca l-am cunoscut pe C.baiatul cel mic al patronului.Am facut cunostinta si ni s-au blocat privirile pret de cateva secunde unul in ochii celuilalt atunci m-am indragostit la prima vedere.Au urmat numeroase intalniri intamplatoare, nu vorbea prea multe se pierdea cand ma privea, era doar un zabmbet iar eu nu imi puteam stapanii bataile inimii.Cateva luni mai tarziu a fost martor la cel mai important eveniment al adolescentei mele si anume majoratul.Precizez faptul ca nu discutam prea multe cu atat mai putin despre gusturile mele in materie de flori (nu stiu de unde a stiut ca imi plac) dar mi-a adus un minunat buchet de trandafiri albi .Desigur de ziua lui i-am facut un cadou minunat lucrat chiar de mana mea special pentru el,l-a vazut inainte sa fie gata dar nu a stiut ca e pentru el,i-a placut incredibil de mult iar de ziua lui am ramas impresionata de reactia pe care a avut-o, se bucura ca un copil.Am ramas placut impresionata.Pe langa majorat am mai impartasit evenimente la care ne aflam fara sa stim unul de prezenta celuilalt,intamplator la aceeasi petrecere,la aceeasi masa de obicei fata in fata.Cand dansam uitam de mine, ma privea in ochi si imi vorbea ne sorbeam din priviri iar spre dimineata povestea semana cu cea a Cenusaresei: dispaream...Ii facea vizite fratelui meu si asa a ajuns sa imi cunoasca toata familia mai ales ca si ai lui ma cunosteau deoarece fratele meu lucra la ei.Gasea tot felul de motive sa vina la noi ba chiar il trimitea mama lui sa ii aduca mamei tot felul de chestii(plante, ceaiuri, etc)
Incetul cu incetul am inceput sa il iubesc.Imi place totul la el nu numai fizic ci si moral iar din momentul in care l-am cunoscut mi-am dat seama ca doar cu el mi-as dori sa imi impart viata.Am mai cunoscut baieti in acest interval de timp dar nici unul nu mi-a captat atentia asa cum a facut-o el.Apreciez tot ceea ce face, tot ceea ce gandeste.Chiar daca au trecut 4 ani de cand ne-am cunoscut, chiar daca nu a fost nimic intre noi si acum cand ne intalnim intamplator bineinteles nu-mi pot stapanii emotiile iar el se pierde in fraze,incearca sa abordeze subiecte banale(de genul cum merge scoala ) pentru a nu se pierde de tot.Nu am avut curajul sa ii vorbesc despre sentimentele mele, nu ca as fi timida dar ma pierd cand ii intalnesc privirea si el la fel.Oare sa fie reciproc? am ales sa impartasim in secret aceleasi sentimente? dar acum simt ca mi-au umplut sufletul si deja dau pe din-afara.As vrea sa afle dar nu stiu cum sa o fac fara sa par disperata dupa el.HEEEELLLLLLLLPPPPP nu raman datoare.MUltumesc

De la: zuzu_pio, la data 2011-12-29 16:06:59Nustiu ce cred ceilalti, dar eu la fel ma aflu in asa situatie...
La mine EL e profesorul meu de merceologie...
Imi vine sa ma dau cu capul de pereti cind ma gindesc la el...
Mai mult de atit, nu am numarul lui, nu il gasesc in nici o retea de socializare,...nimic...ii stiu doar un prieten, dar mi-i rusine sa il intreb numarul de telefon...
N-am idee ce sa fac...