Iubit vs Prieten (mai complicat)

Printul meu din copilarie..

de ce ii visez

Salutare tuturor! Pe scurt: sunt intr-o relatie f serioasa de 2,5 ani...dar (mama lui de "dar") am asa un "talent" de a-mi face de lucru cu oameni cu probleme. Prin probleme spun: relatii esuate, doruri, suferinte, nefericiri... Si se intampla ca acele persoane sa fie tocmai de sex masculin. Nu pot sa stau de vorba cu un om, sa vad ca nu-i e bine, si sa nu fac nimc... Buuuun... Totul a fost ok pana cand am cunoscut intamplator (si accentuez "intamplator) pe net un tip la cateva sute de km distanta cu toate problemele mai sus mentionate la un loc. Ne-am vizitat reciproc (impreuna cu prietenul meu...nu-i ascund nimic) si am decis sa incepe asa-zisa "terapie". Asta dupa ce i-am deschis putin ochii si a vazut ca lumea nu e asa urata cum crede el. A prins incredere in mine si-mi accepta ajutorul. Dar (alt dar)...am impresia ca s-a cam atasat de mine (chestie pe care incerc din rasputeri sa o evit) si insusi ajutorul meu i-a devenit "suferinta". Cauta sa stam de vorba, imi povesteste ce face si-mi cere sfaturi pe care vad ca le pune in aplicare. Dar nici nu uita sa-mi aminteasca de fiecare data cata nevoie are de mine. Asta ma cam supara si ma face sa ma simt vinovata. Problema e ca mi-e teama din cauza acestei "vinovatii" sa nu fac vreo nefacuta si sa ma despart de prietenul meu...pentru el. Si sunt 90% sigura ca tot n-o sa fie bine. Cum ar trebui sa fac? Sa nu-i mai vorbesc si sa-l las scufundat in groapa lui de rahat? Sa nu-l mai ajut si sa discut cu el despre vreme si stiri? Sa renunt la statutul de "viitoare sotie" si sa ma angajez in meseria de a ajuta oameni? Nu stiu...astept ceva alternative. Multumesc!
Didicu Postat pe 10 Mai 2011 09:18

Salutare tuturor!

Pe scurt: sunt intr-o relatie f serioasa de 2,5 ani...dar (mama lui de "dar") am asa un "talent" de a-mi face de lucru cu oameni cu probleme. Prin probleme spun: relatii esuate, doruri, suferinte, nefericiri... Si se intampla ca acele persoane sa fie tocmai de sex masculin. Nu pot sa stau de vorba cu un om, sa vad ca nu-i e bine, si sa nu fac nimc...
Buuuun...
Totul a fost ok pana cand am cunoscut intamplator (si accentuez "intamplator) pe net un tip la cateva sute de km distanta cu toate problemele mai sus mentionate la un loc. Ne-am vizitat reciproc (impreuna cu prietenul meu...nu-i ascund nimic) si am decis sa incepe asa-zisa "terapie". Asta dupa ce i-am deschis putin ochii si a vazut ca lumea nu e asa urata cum crede el. A prins incredere in mine si-mi accepta ajutorul.
Dar (alt dar)...am impresia ca s-a cam atasat de mine (chestie pe care incerc din rasputeri sa o evit) si insusi ajutorul meu i-a devenit "suferinta". Cauta sa stam de vorba, imi povesteste ce face si-mi cere sfaturi pe care vad ca le pune in aplicare. Dar nici nu uita sa-mi aminteasca de fiecare data cata nevoie are de mine. Asta ma cam supara si ma face sa ma simt vinovata.

Problema e ca mi-e teama din cauza acestei "vinovatii" sa nu fac vreo nefacuta si sa ma despart de prietenul meu...pentru el. Si sunt 90% sigura ca tot n-o sa fie bine.

Cum ar trebui sa fac?
Sa nu-i mai vorbesc si sa-l las scufundat in groapa lui de rahat?
Sa nu-l mai ajut si sa discut cu el despre vreme si stiri?
Sa renunt la statutul de "viitoare sotie" si sa ma angajez in meseria de a ajuta oameni?
Nu stiu...astept ceva alternative.

Multumesc!

Didicu
Postat pe 10 Mai 2011 09:18

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Sunt confuza!Cum imi dau seama?	91	De la: steffy91 16 Noiembrie 2011 20:56
In special femeilor din zodia fecioara...	11	De la: kudika102120 20 Ianuarie 2010 06:58
disperare..drumul pe care altii ti-l fura!	18	De la: Barbie30 21 August 2010 19:59

Iubire interzisa...	21	De la: maria91 23 August 2012 21:10
nu stiu cum sa ies din situatia asta	25	De la: anny_h 14 Septembrie 2012 10:06