De ce?

De la: Alexia_Viscrian_1, la data 2011-05-30 11:05:45
“De ce?” – intrebarea care ne-o punem aproape in fiecare zi femeile la evenimentele ce se desfasoara in jurul nostru, fie ca sunt placute ori ca sunt neplacute (dar mai degraba neplacute).
Te intrebi de multe ori motivul pentru care lucrurile sunt asa de complicate, iar raspunsul general este: „C’est la vie!” Bun, raspunsul e cam evident, pentru ca in viata asta trebuie sa treci prin orice, si orice experienta te maturizeaza. Dar, ajungi la un moment dat in viata cand simti nevoia sa te simti implinita.
Implinirea asta poate fi considerata de multe forme: implinire profesionala, implinire sentimentala, implinire familiara... Se mai zice ca trebuie sa lupti pentru ceea ce iti doresti, si asa si este. Dar ce se intampla cand simti ca lupti degeaba? Cand incerci sa faci ceea ce doresti, si in schimb primesti numai lacrimi sau pur si simplu suparari? Eu nu cred ca ceea ce ne dorim noi este sa ajungem la asa ceva. Ci din contra, vrem sa fim fericite. Sunt momente in viata, cand mai ai nevoie de o imbratisare, de un sarut dat de cineva important ori special in viata ta, sau pur si simplu sa fii langa persoana respectiva.
In viata dam de persoane care mai devreme sau mai tarziu ne dezamagesc si sunt persoanele de la care nu te asteptai. Atunci dezamagirea este mult mai mare. Dar cum am zis la inceput, asta este.
Cateodata ajungi la senzatia: „De ce sa mai pun suflet, daca tot mereu sunt dezamagita?”. Am avut momente in viata mea, cand am pus suflet si de cele mai multe ori imi venea sa urasc Iubirea.; si am avut altele cand mi-am propus sa nu mai pun suflet din prima si sa vad ce se intampla. Dar ceea ce mi s-a intamplat in cazul asta a fost ca nu am putut sa tin la persoana respectiva iar celalalta da. Si acum iarasi imi vine in minte intrebarea: „De ce?”. Poate ca sunt eu mai altfel, pt ca vad perechi care intr-adevar se iubesc, si mai am si exemplul parintilor mei.
Cand ti se intampla ca persoana cu care vrei sa incerci intr-adevar ceva, pur si simplu sa incerci, sa vezi daca se poate pentru ca in momentul acela crezi ca merita efortul si merita sa depui iluzia; poc, se sparge buba si trebuie sa se intample ceva. Dupa dezamagirea aceea, nu iti mai vine sa mai crezi in nimeni si sa mai pui suflet deloc. Si atunci se intampla inevitabilul, azi sufar pentru unul, dar maine sufera altul pentru mine si tot asa.
Sincer, in acest moment mi-as dori sa pot schimba lucrurile, sa pot sa fiu doar alaturi de persoana respectiva, sa vorbim, sa ajungem la un acord, dar nu stiu daca ar avea vreun rost sau daca ar merita sa imi depun iluzia in ceva ce poate mai tarziu m-ar face sa sufar. Chiar daca in momentul acesta nu vreau sa ma gandesc la viitor ci doar la prezent.
Niciodata nu se stie ce iti rezerva viitorul.