am nevoie de putin ajutor, va rog.

De la: , la data 2012-06-04 00:12:04L-am cunoscut anul trecut in iunie, cand tocmai iesisem dintr-o relatie de 3 ani plina de drama. Eu am 24 de ani, el 25. Eram proaspeti colegi de munca si ne-am indragostit. Dupa numai 4 luni, la insistentele mamei lui(care a promis ca nu o sa se bage intre noi) si in ideea de a economisii niste bani(eu stateam in chirie) ne-am mutat impreuna, la el acasa, cu parintii lui. Bineinteles ca nu mi-a placut, pana la urma s-a dovedit ca maica-sa si cu mine nu avem aceleasi idei despre viata si aceleasi standarde de curatenie, dar am suportat, cu gandul ca anul viitor o sa ne casatorim, o sa terminam "casuta noastra" si nu sa mai avem treaba cu ai lui. Ma enerva ingrozitor ca maica-sa era intr-o continua concurenta cu mine, gen care mancare iti place mai mult, ar trebui sa puneti gresie de-aia, etc...
In fine, dupa aproape un an de relatie, in care ne-am inteles ok, ne-am iubit, am facut planuri de nunta, vizite cu parintii, eram exact ca o familie, el si-a dat seama ca nu ma mai iubeste. ce cliseu... mi-a zis sa ne despartim, iar eu m-am mutat inapoi in chirie. cand a vazut ca sunt serioasa cu mutatul, s-a razgandit la faza cu despartitul si mi-a zis sa nu ma mai mut, desi eu platisem deja. M-am mutat oricum, fericita fiind ca scap de maica-sa si raman si cu el.
De o luna stau in chirie, ieri mi-a dat papucii de tot, a zis ca a fost nefericit cu mine, ca nu vrea sa stea cu mine din mila si ca e convins ca o sa gaseasca pe cineva mai bun.
Acuma greseala mea, stiti vorba aia cu taci si inghite, ei bine, am inghitit, dar nu am tacut. Cam o data pe luna, intr-o anumita perioada, ma apuca deprimarea si ii spuneam lui ceea ce vroiam sa-i spun maica-si. Si mi se parea normal sa vorbesc cu el chestiile de-astea, si nu cu o prietena oarecare.
De cand m-am mutat, nu am mai comentat nimic, desi mama lui a continuat cu fazele.
Am crezut la inceput ca e o femeie simpla de la tara, si chiar e, dar daca de una simpla ca ea nu i-a convenit(l-a mai despartit de o fata pe motivul ca avea doar 8 clase) si nici de mine care am facut o facultate si lucrez la acelasi nivel cu fi-so nu-i convite, pai atunci nu stiu ce sa mai cred.

Problema e ca el e baiat bun si il iubesc enorm. Chiar putem sa realizam ceva frumos impreuna si nu inteleg de ce nu ma mai vrea. O alta fata cu siguranta nu exista pentru ca am fost impreuna non stop, nu avea cum sa cunoasca altceva.
Va rog, daca o sa citeasca cineva kilometrul asta de text, sa-mi dea un sfat cum sa-l recuperez.
Am mai auzit faze de genul treci peste ca nu merita, si ca mai sunt baieti pe lumea asta, dar eu nu vreau altul. Il vreau pe el.

De la: Micaell, la data 2012-06-04 10:07:50Draga mea, din pacate pentru tine nu prea ai ce sa mai faci in situatia data. Daca e sa-mi dau cu presupusul, parerea mea este ca el nici macar nu si-a dorit o relatie serioasa cu tine si ca nu te-a iubit niciodata cu adevarat. Iar atunci cand a vazut ca se ingroasa gluma si ca e timpul sa oficializeze relatia, s-a trezit deodata ca nu esti destul de buna pentru el. Asta ii arata clar sentimentele... Nu i-a pasat de tine si nici nu-i va pasa vreodata. Si daca insisti, mai mult o sa-l enervezi. Iti spun din experienta asta: daca te vei retrage din viata lui cu demnitate (fara crize de nervi, plansete si altele) te va respecta pentru totdeauna. Sa stii ca barbatii admira femeile care stiu sa-si pastreze coloana vertebrala. Umilindu-te si continuand sa-l cauti nu vei face decat sa-i trezesti dispretul. O femeie ce se umileste, pare penibila in ochii unui barbat. Daca ai o retragere demna, o sa-i obtii, daca nu dragostea, macar respectul. Nu te mai agata de el... Incearca sa cunosti si alti barbati... Vei vedea atunci ca exista oameni care ti se potrivesc mult mai bine si nu-l vei mai vedea pe fostul in aceeasi lumina. Si s-ar putea sa descoperi ca poti fi fericita si alaturi de altcineva. Adevarul e ca situatia pe care-i a descris-o tu (cu soacra ce-si baga nasul si-un barbat nehotarat care ba te vrea, ba nu te vrea) numai roz nu e. Zi merci ca nu te-ai casatorit cu el. Viata e si-asa destul de grea, daca ne-o mai complicam si noi singuri...unde ajungem? Partenerul trebuie sa te sustina si sa fie alaturi de tine la greu...nu asa, sa vina si sa plece cand pofteste.