Setari Cookie-uri

De ce facem copii?!

De la: kudika193305, la data 2012-06-13 17:23:19
De la: Titanika, la data 2012-06-13 16:37:00 ATENTIE!!!
Dragii mei prieteni si forumisti!Am cautat din intamplare la profilul dnei si m-am cutremurat.I-am redeschis topicul"Sant mama unei prostituate"!!!
Eu una nu mai am cuvinte si imi cer iertare daca am suparato Stiu ca cuvintele conteaza mai putin,la fel si emoticoanele nu-si au rostul,dar iti inteleg durerea!Nu-s in situatia ta,si de aceea nu pot sa-mi exprim prin cuvinte si sa-ti alin sufletul!Poate Dzeu iti va da taria sa treci in viata si sa uiti si sa-ti vezi de viata si sanatatea ta!!!

Ai raspuns impulsiv apoi ratiunea ti-a spus ca cea care scrie ar putea avea ca motiv durerea si nu egoismul.
Felicitari pentru intuitie! Ai dreptate,eu sunt cea care,in urma cu 2 ani am scris cu durere,rusine si umilinta ca ,,sunt mama unei prostituate''.
Multumesc pentru intelegerea aratata si iti accept cu recunostinta scuzele.
Copiilor tai le doresc tot binele din lume iar tie sa ai parte de multa bucurie din partea lor!




cel mai greu pe lumea asta e sa fii parinte ,mai ales mama sau tata de fata....cel mai greu job,cu cele mai mari responsabilitati.

mai ales in societatea in care traim,o societate in care ajunge diva si vedeta una precum columbeanca sau zavoranca sau bianca dragusan. traim in societatea unde prostia,superficialitatea,avaritatea,sunt promovate pe post de calitati,caracterul,bunul simt,toleranta,modestia,corectitudinea,educatia,sunt luate drept slabiciuni.

uite asa ajungem sa intrebam "de ce facem copii" unii degeaba si au noroc de copii buni,altii pentru alocatie si cersit,altii din inconstienta si tot au noroc din cand in cand ca acei copii sa fie buni,sa doreasca sa fie buni,alti fac copii pentru ca-i doresc,doresc sa'si implineasca existenta pe lumea asta,sa faca ceva bun,sa creasca ceva bun,sa ofere acelor copii bicuriile de care nu au avut parte....multi din acestia,parca e un facut......au parte de acei copii care te fac sa intrebi "de ce facem copii" sincer,am momente cand privesc in jur,vad prostia si cruzimea de care dau dovada unii copii fata de cei din jur si fata de parinti,si imi piere cheful sa fac copii sau casa,familie,camin....

societatea in care traim e de vina pentru ce pateste "viitorul romaniei" sau chiar al lumii. toleram prea multa prostie in jurul nostru,pe zi ce trece parca avem din ce in ce mai putini oameni cu care sa stam de vorba. parca inebuneste lumea pe zi ce trece.


chiar daca in casa vrem sa facem sa fie bine,chiar daca spargem televizorul si calculatorul,chiar si cu mama educatiei,cand un copil iese pe usa,merge la scoala,la paine,la piata, prostia si nesimtirea si aroganta, sunt pe toate drumurile,pe toate gardurile.

asa ca intrebare trebuia sa fie ...."avem curaj sa mai facem copii?"


nu stiu unde o sa ajungem,nu imi imaginez ce o sa ajunga lumea asta.

angelo_micnegrusiurat
Postat pe 13 Iunie 2012 19:32
De la: rondina, la data 2012-06-13 19:21:25
De la: angelo_micnegrusiurat, la data 2012-06-13 19:14:43
De la: rondina, la data 2012-06-13 18:35:43
De la: Titanika, la data 2012-06-13 16:37:00 ATENTIE!!!
Dragii mei prieteni si forumisti!Am cautat din intamplare la profilul dnei si m-am cutremurat.I-am redeschis topicul"Sant mama unei prostituate"!!!
Eu una nu mai am cuvinte si imi cer iertare daca am suparato Stiu ca cuvintele conteaza mai putin,la fel si emoticoanele nu-si au rostul,dar iti inteleg durerea!Nu-s in situatia ta,si de aceea nu pot sa-mi exprim prin cuvinte si sa-ti alin sufletul!Poate Dzeu iti va da taria sa treci in viata si sa uiti si sa-ti vezi de viata si sanatatea ta!!!

In cutremurarea ta, puteai sa-ti exprimi scuzele intr-un mesaj privat si nu sa vii cu surle si trambite cu: Dragi prieteni si forumisti..." astfel, desconspirad o mama indurerata si incercata de viata! Nu ai facut-o decat sa retraiasca umilinta de atunci inca odata, multumita tie! Consider ca in viata sunt lucruri la care tinem foarte mult, tin de intimitatea fiecaruia dintre si...nu in cele din urma, mai tin si de bunul simt al fiecaruia!


decat compasiune d'asta....mai bine pumni in coa..e

Draga forumistule Angelo, unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!


una peste alta nu e datoria mea sa judec....poate doamna care a comentat era la serviciu,poate a avut cele mai bune intentii,poate nu a vrut sa faca rau,poate a vrut....nu e treaba mea. si eu am raspus pe fuga,fara sa gandesc...recunosc. e prea usor sa fim rai,sa facem rau
angelo_micnegrusiurat
Postat pe 13 Iunie 2012 19:36
De la: angelo_micnegrusiurat, la data 2012-06-13 19:36:51
De la: rondina, la data 2012-06-13 19:21:25
De la: angelo_micnegrusiurat, la data 2012-06-13 19:14:43
De la: rondina, la data 2012-06-13 18:35:43
De la: Titanika, la data 2012-06-13 16:37:00 ATENTIE!!!
Dragii mei prieteni si forumisti!Am cautat din intamplare la profilul dnei si m-am cutremurat.I-am redeschis topicul"Sant mama unei prostituate"!!!
Eu una nu mai am cuvinte si imi cer iertare daca am suparato Stiu ca cuvintele conteaza mai putin,la fel si emoticoanele nu-si au rostul,dar iti inteleg durerea!Nu-s in situatia ta,si de aceea nu pot sa-mi exprim prin cuvinte si sa-ti alin sufletul!Poate Dzeu iti va da taria sa treci in viata si sa uiti si sa-ti vezi de viata si sanatatea ta!!!

In cutremurarea ta, puteai sa-ti exprimi scuzele intr-un mesaj privat si nu sa vii cu surle si trambite cu: Dragi prieteni si forumisti..." astfel, desconspirad o mama indurerata si incercata de viata! Nu ai facut-o decat sa retraiasca umilinta de atunci inca odata, multumita tie! Consider ca in viata sunt lucruri la care tinem foarte mult, tin de intimitatea fiecaruia dintre si...nu in cele din urma, mai tin si de bunul simt al fiecaruia!


decat compasiune d'asta....mai bine pumni in coa..e

Draga forumistule Angelo, unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!


una peste alta nu e datoria mea sa judec....poate doamna care a comentat era la serviciu,poate a avut cele mai bune intentii,poate nu a vrut sa faca rau,poate a vrut....nu e treaba mea. si eu am raspus pe fuga,fara sa gandesc...recunosc. e prea usor sa fim rai,sa facem rau

Chiar nu-mi doresc sa fiu in pielea doamnei care a deschis acest topic, pentru a nu simti rautatea sau bunele intentii de care ai amintit!
rondina
Postat pe 13 Iunie 2012 19:43
De la: rondina, la data 2012-06-13 19:43:34
De la: angelo_micnegrusiurat, la data 2012-06-13 19:36:51
De la: rondina, la data 2012-06-13 19:21:25
De la: angelo_micnegrusiurat, la data 2012-06-13 19:14:43
De la: rondina, la data 2012-06-13 18:35:43
De la: Titanika, la data 2012-06-13 16:37:00 ATENTIE!!!
Dragii mei prieteni si forumisti!Am cautat din intamplare la profilul dnei si m-am cutremurat.I-am redeschis topicul"Sant mama unei prostituate"!!!
Eu una nu mai am cuvinte si imi cer iertare daca am suparato Stiu ca cuvintele conteaza mai putin,la fel si emoticoanele nu-si au rostul,dar iti inteleg durerea!Nu-s in situatia ta,si de aceea nu pot sa-mi exprim prin cuvinte si sa-ti alin sufletul!Poate Dzeu iti va da taria sa treci in viata si sa uiti si sa-ti vezi de viata si sanatatea ta!!!

In cutremurarea ta, puteai sa-ti exprimi scuzele intr-un mesaj privat si nu sa vii cu surle si trambite cu: Dragi prieteni si forumisti..." astfel, desconspirad o mama indurerata si incercata de viata! Nu ai facut-o decat sa retraiasca umilinta de atunci inca odata, multumita tie! Consider ca in viata sunt lucruri la care tinem foarte mult, tin de intimitatea fiecaruia dintre si...nu in cele din urma, mai tin si de bunul simt al fiecaruia!


decat compasiune d'asta....mai bine pumni in coa..e

Draga forumistule Angelo, unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!


una peste alta nu e datoria mea sa judec....poate doamna care a comentat era la serviciu,poate a avut cele mai bune intentii,poate nu a vrut sa faca rau,poate a vrut....nu e treaba mea. si eu am raspus pe fuga,fara sa gandesc...recunosc. e prea usor sa fim rai,sa facem rau

Chiar nu-mi doresc sa fiu in pielea doamnei care a deschis acest topic, pentru a nu simti rautatea sau bunele intentii de care ai amintit!

doamna a stiu bine de ce a deschis topicul. nu a dat prea multe explicatii si lumea a interpretat si comentat malitios in general.....


personal,sper ca atunci cand o sa am copii,sa nu ma abandoneze,sa nu uite sa dea macar un telefon pe saptamana,sa nu uite sa imi aduca o portocala,un mar...chiar daca poate nu o sa am nevoie de ele.

daca ne uitam putin prin tribunale,o luam razna...copii care'si dau parintii in judecata,copii care vor ca tribunalul sa le interneze parintii la balamuc,pentru ca ei sa traga pe nas agoniseala oamenilor,sa'si ia Q7 sa calce lumea pe trecerea de pietoni.


daca mergem prin azilele de batrani,90 la suta din cei de acolo,au ajuns imediat dupa ce au semnat calele acelor copii,crescuti cu dragoste,caldura,sacrificii,poate si compromisuri.

hai sa fim seriosi....sunt o multime de copii ,care te fac sa te intrebi pe lumea asta de ce facem copii,daca merita efortul
angelo_micnegrusiurat
Postat pe 13 Iunie 2012 19:56
la mine in bloc,unde locuiesc de 2 ani,tocmai a murit o batrana de 8o si ceva de ani.a murit singura,casa cadea pe ea,umbla murdara,neangrijita,abea mai putea sa mearga.in schimb intretinerea era la zi. locuia singura de 30 de ani,copii nu mai stiau nimic de dansa.nu'i duceau un medicament,un mar,nu dadeau un tel,nimic. cand a murit,nu stiau cum sa faca sa o ingroape mai ieftin sau chiar gratis. a cautat dna administratoare la asistenta sociala,am pus cu totii ban pe ban si am aranjat sa fie inmormantata. nu au vrut sa cheltuie nimic...cei 3 fii crescuti cu dragoste,caldura si toate cele,copii cu joburi,masini,costume....grija lor era sa nu'si prafuiasca costumele,sa nu ia paduchi din casa femeii.
acum umbla sa vanda casa,acum vor sa faca avere,cer 100000 de euro pe o casa infecta,un partament cu tencuiala cazuta,darapanat,parchetul umflat,aruncat la gunoi. focar de infectie. vor avere acum.


in locul acelei femei,cred ca-i blestemam de dracu'i lua ,cu ultima mea suflare.


angelo_micnegrusiurat
Postat pe 13 Iunie 2012 20:06
Sint sute de raspunsuri la aceasta intrebare
.Pentru ca vrem sa facem eterna povestea de dragoste intre noi si omul iubit ,ptr ca acesta este rostul nostru pe pamint .Avind copii ,cind vom trage linie la sfirsitul vietii vom sti ca n-am trait numai pentru noi .
kudika_3939
Postat pe 13 Iunie 2012 20:10
De la: kudika193305, la data 2012-06-13 20:03:01
De la: kiss_my_ass, la data 2012-06-13 14:11:45
De la: rondina, la data 2012-06-13 14:07:56Eu as dori sa stiu din al carui punct de vedere "cugeti"...al parintelui, al viitorului parinte, sau al celei care nu poate avea copii si poate se gandeste sa infieze...etc?
Nu prea lasi impresia ca iubesti sau doresti copii !


ba da! isi doreste ca sa aiba copii ca sa aiba grija de ea la batranete -cat de egoist poate suna! bine nici nu ma mira ce cresti aia primesti!


Unde ai citit ca am facut copil sa ma ingrijeasca la batranete?
Intrebarea era ,,ce sa SPER la batranete ?''!
Sau,mai pe intelesul tau: ce drepturi avem ca parinti? Ca obligatiile le cunoastem.
Sau poate ma crucifici pentru PACATUL de a indrazni sa am macar UN DREPT ca parinte al copilului meu?!?!
Sugerezi poate sa-mi fie rusine ca INDRAZNESC sa ma intreb DACA am si eu un drept????!!!!!


multi au impresia ca parintii sunt sclavii copiilor,niste acesorii.


bine faca americanii,copii de milionari,intorc hamburgheri sa-si cumpere prima masina.

dupa facultate...gandesc cam asa..."te-am facut? te-am crescut? te-am ferit de pedofili? am muncit si ti'am platit facultati? te-am facut om?


mars afara din casa,cauta-ti job,calatoreste cu rucsacul,fa ce faci ,dar fa pe barba ta. eu ca parinte ce mi-am facut datoria,plec cu mata in croaziere"


poate mai putin dramatic decat am prezentata eu,poate cu mai multa diplomatie,dar asa cresc multi acolo.

nu-i tin parintii pana la 50 de ani ca sa cresca niste martalogi,obraznici,impertinenti si neputinciosi.

poate judec prea aspru...dar prea multe mizerii si prea multa nerusinare inghit unii parinti.

prea multe drepturi cred ca au unii copii
angelo_micnegrusiurat
Postat pe 13 Iunie 2012 20:12
Parintii nu au drepturi. Daca citesti Codul civil, parintii au citez ,, dreptul si OBLIGATIA de a..... ''.
GHEISA_
Postat pe 13 Iunie 2012 20:54
De la: GHEISA_, la data 2012-06-13 20:54:13Parintii nu au drepturi. Daca citesti Codul civil, parintii au citez ,, dreptul si OBLIGATIA de a..... ''.


multi interpreteaza la modul cel mai crud
angelo_micnegrusiurat
Postat pe 13 Iunie 2012 20:57
Si eu sunt parinte, de mult timp....uneori am impresia ca nu mai pot, e prea greu,am obosit, dar ma gandesc la zambetul copilului meu si totul trece.
GHEISA_
Postat pe 13 Iunie 2012 21:04
De la: kudika193305, la data 2012-06-13 20:03:01
De la: kiss_my_ass, la data 2012-06-13 14:11:45
De la: rondina, la data 2012-06-13 14:07:56Eu as dori sa stiu din al carui punct de vedere "cugeti"...al parintelui, al viitorului parinte, sau al celei care nu poate avea copii si poate se gandeste sa infieze...etc?
Nu prea lasi impresia ca iubesti sau doresti copii !


ba da! isi doreste ca sa aiba copii ca sa aiba grija de ea la batranete -cat de egoist poate suna! bine nici nu ma mira ce cresti aia primesti!


Unde ai citit ca am facut copil sa ma ingrijeasca la batranete?
Intrebarea era ,,ce sa SPER la batranete ?''!
Sau,mai pe intelesul tau: ce drepturi avem ca parinti? Ca obligatiile le cunoastem.
Sau poate ma crucifici pentru PACATUL de a indrazni sa am macar UN DREPT ca parinte al copilului meu?!?!
Sugerezi poate sa-mi fie rusine ca INDRAZNESC sa ma intreb DACA am si eu un drept????!!!!!



Draga mea si eu de multe ori imi pun aceeasi intrebare.Am incercat din rasputeri sa-i educ copiii cat mai bine si poate vad ca-mi dau tot interesul pt parintii mei si mai tarziu vor lua exemplul meu.Am incercat sa le fiu mama dar si prietena apropiata!
Cu fata mea discut mai mult santem ca doua suror,baiatul este mai rece,dar ma asculta si ia de la mine si tata ce crede ca-i mai bun s-au ce este favorabil pt el.
Timpul le rezolva pe toate,poate in viitor isi va aduce aminte ca are o mama care a crescuto si a stat la capataiul ei cand a fost bolnava si statea sa faca lectiile si ii faceai poftele gatindui ce-si dorea ea.
Titanika
Postat pe 13 Iunie 2012 22:22
Parerea mea este ca depide foarte mult de educatia pe care o primesc copii de la parinti inca de cand incep sa faca primii pasi - depinde de cat de aprpiati au fost unul de celalalt si de cat de reunita e familia - totul depinde de constiinta copilului pe care i insuseste parintii. Este strict parerea mea personala!
kudika_nikole
Postat pe 13 Iunie 2012 23:42
multi au impresia ca parintii sunt sclavii copiilor,niste acesorii.


bine faca americanii,copii de milionari,intorc hamburgheri sa-si cumpere prima masina.

dupa facultate...gandesc cam asa..."te-am facut? te-am crescut? te-am ferit de pedofili? am muncit si ti'am platit facultati? te-am facut om?


mars afara din casa,cauta-ti job,calatoreste...

Randurile tale mi-au mers la suflet! Esti dovada ca inca mai exista copii recunoscatori,ca raul nu a pus stapanire pe toata omenirea.
Se vede ca ai scris dintr-o suflare,ai dat afara tot naduful si toata revolta.
Vorbele tale sunt sincere si pline de simtire...
Multumesc!!!
kudika193305
Postat pe 14 Iunie 2012 10:03
Aseara venise o prietena la mine si ma lua la rost de ce nu ies afara la banca si i-am povestit de aceasta situatie si facuram un fel de sfat in fata blocului.

Foarte contoversata problema si e foarte bun bun deschis topicul de prietena nostra,doar ca poate titlul trebuia pus asa din puctul meu de vedere-Ce obligatii au copiii fata de parinti-
Cred ca nu exista un cod civil.

Oare pt ca ca vor ajunge si ei parinti la randul lor?

Mai spunea cineva la banca:-cat le dau,imi deschide usa iar cand n-au nevoie de nimic nici macar nu ma suna si tot parintii suna sa vada daca sant bine sanatosi.

Ma gandesc si eu cand voi ajunge mai neputincioasa,-oare ma vor mai cauta?

S-au vor spune:-Nu mai crapa odata sa le vindem apartamentul?

Sant multe de spus si e chiar bine venita"bataia e rupta din rai"!-asa cate un pic pt corectie!Dar legea spune-NU,caci altfel esti decazut din drepturi!

Ma doare capu si ma gandesc acum,-oare mi-am educat bine copii???

Stand de vorba cu copiii mei,mi-au zis:-Uite cu ceti bati tu capu,mami!?Ca-ti dau klik si-ti sterg Kudika!

Dar e un adevar ce-a scris dna aici si numai ea stie cei in sufletul ei de mama!Poate ca copiii mei sant buni,dar nepotii mei care-i cresc -stiu eu la ce ma pot astepta!?
Titanika
Postat pe 14 Iunie 2012 10:06
Supun atentiei voastre un articol scris intr-un ziar britanic,dovada ca nu sunt singura ,,egoista'' si ca intrebarea mea e perfect legitima.

Ar trebui sa fim obligati prin lege sa avem grija de parinti?
Intr-o lume in care incalcarea normelor morale nu mai impresioneaza pe nimeni, iar familiile se reunesc din ce in ce mai rar, ar trebui sau nu introdusa obligativitatea prin lege de a avea grija de parintii nostri, ajunsi la capat de drum?

Este adevarat ca acest subiect a fost lansat saptamana aceasta in dezbatere publica in Marea Britanie, unde baroneasa Ruth Deech a propus introducerea obligativitatii copiilor de a contribui financiar sau de a avea grija personal de parinti, dar problema ramane la fel de actuala in orice colt al lumii.

Asa cum parintii nostri ne-au crescut si ne-au sprijinit in primii ani ai vietii, dar si mai tarziu, asa ar trebui sa procedam si noi, la randul nostru, in momentul in care ei ajung neputinciosi. Dar cum ne poate o lege obliga sa facem acest lucru? Si, mai ales, este mai bine pentru ei?, se intreaba jurnalistii de la Daily Mail care prezinta doua opinii foarte bine argumentate, una pro alta contra, pe aceasta tema.

A avea grija de un batran e foarte dificil. Dar nu e la fel si in cazul unui bebelus?

"Am avut grija de mama mea timp de 10 ani, pana in 2006 cand a murit, si ma bucur mult ca am facut-o", spune jurnalista Michele Hanson, care povesteste cu cata dragoste si intelegere a crescut-o mama ei pe ea, dar si pe fiica ei, Amy.

Dupa ce a murit tatal ei, Michele si-a luat mama acasa la ea. "Ramasese singura, bolnava, speriata. Mi s-a parut foarte normal, nu am facut-o din obligatie. Din fericire pentru mine, si-a pastrat independenta in miscari si in gandire pana aproape de final", mai spune Michele Hanson, dezvaluind insa ca, si in aceste conditii, i-a fost destul de greu.

Nu este usor, adult fiind, sa mai traiesti alaturi de parinti. "Era super-protectoare, autoritara, ma coplesea cu grija ei. Pana in ultima zi a vietii m-a considerat un copil", recunoaste aceasta, marturisind ca pentru fiica ei, adolescenta, a fost si mai greu sa se inteleaga cu o bunica atat de incapatanata, care ii verifica prietenii si ii confisca tigarile.

"Am vrut totusi ca mama mea sa nu isi traiasca ultimele zile singura, mai ales ca prietenele ei dispareau, una cate una, din aceasta lume. A avut grija de mine la inceput, acum era randul meu", spune Michelle.

Oricat ar fi de greu si de obositor, a avea grija de un batran nu este mai dificil decat a avea grija de un bebelus. Atunci de ce privim diferit cele doua cazuri? "Atatia batrani ajung in azile, sau isi petrec ultimele zile prin spitale, fara sa realizam ca, oricat ar fi de in varsta sunt oameni, la fel ca si noi, cei mai tineri", atrage aceasta atentia.

Pe de alta parte, totul tine si de decizia noastra, de cat de hotarati suntem: "Daca cineva mi-ar fi spus inainte: 'vei avea grija de mama ta zece ani', poate ca as fi fost ingrozita. Dar asa s-a intamplat, pur si simplu. O iubeam chiar si cand ma certa cum ma imbrac sau imi reprosa ca nu am pus suficienta sare in mancare".

"Cel mai dificil a fost ultimul an, in care am fost nevoita sa o hranesc cu lingurita si sa o ingrijesc dupa ce a cazut la pat. Cand am ajuns la capatul puterilor, m-a ajutat fiica mea, Amy, care a preluat din sarcini. Au stat mult de vorba, era amuzanta, curajoasa, simpatica. A avut ce invata de la ea. Dupa ce bunica ei a murit, Amy mi-a spus: 'La fel o sa am grija si de tine la batranete'. Mi s-au umplut ochii de lacrimi si mi-am dat seama ca a fost o decizie buna sa o pastrez pe mama acasa, in loc sa o internez intr-o institutie specializata", isi incheie Michelle relatarea.

Nu toti suntem in stare

O alta jurnalista, Liz Jones, s-a erijat in purtatorul de cuvant al celor care se opun ideii de legiferare a obligativitatii ajutorarii persoanelor in varsta de catre familie, cu toate conscintele ce decurg de aici.

"Imi iubesc mama, este cea mai buna femeie din lume. M-a ajutat toata viata, si pe mine si pe ceilalti sase frati. Si-a dedicat viata cresterii noastre, nu a avut niciodata serviciu, si sunt constienta ca sanatatatea ei a avut de suferit. Dar, oricat mi-ar parea de rau, nu ii pot oferi ajutorul de care are acum nevoie", spune Liz.

Intr-adevar situatia este diferita. "Am crezut ca dupa moartea tatei, acum 11 ani, o voi putea lua la mine sa o ingrijesc, mai ales ca suferea deja de artrita si avea dureri constante. Am incercat, m-am straduit. Dar nu am reusit sa suplinesc munca asistentelor care veneau acasa la ea de trei ori pe zi, pentru a o imbraca, hrani si baga seara in pat. Mai ales dupa ce a inceput sa piarda luciditatea, sa aiba perioade de confuzie", mai povesteste aceasta.

Lucrurile s-au complicat dupa ce a adus-o acasa pe mama ei. "Chiar daca ii cumparasem un carucior pe rotile, mi-era foarte greu sa o ridic de atatea ori pe zi. Am si cazut o data amandoua. Nu mai dormeam noaptea de grija ei, sa nu se sufoce, sa nu cada din pat. Ajunsesem o epava la serviciu", povesteste Liz.

Asa s-a ajuns la decizia de a se reveni la prima situatie si a plati o asistenta full-time care sa se ocupe de toate aceste probleme, chiar daca batrana adusese pe lume sapte copii.

"Asistenta este foarte bine pregatita. Stie exact ce trebuie sa ii dea sa manance, este puternica, ii administreaza medicamentele la timp. Iar noi o vizitam cat se poate de des iar vizitele sunt o placere si pentru noi si pentru ea. In concluzie, sunt total de acord cu introducerea unei legi care sa impuna copiilor sa contribuie financiar pentru ajutorarea parintilor lor neputinciosi, dar cred ca sunt situatii in care problemele de sanatate impun prezenta unui personal calificat", considera Liz.
kudika193305
Postat pe 14 Iunie 2012 10:11
De la: kudika193305, la data 2012-06-14 10:03:09multi au impresia ca parintii sunt sclavii copiilor,niste acesorii.


bine faca americanii,copii de milionari,intorc hamburgheri sa-si cumpere prima masina.

dupa facultate...gandesc cam asa..."te-am facut? te-am crescut? te-am ferit de pedofili? am muncit si ti'am platit facultati? te-am facut om?


mars afara din casa,cauta-ti job,calatoreste...

Randurile tale mi-au mers la suflet! Esti dovada ca inca mai exista copii recunoscatori,ca raul nu a pus stapanire pe toata omenirea.
Se vede ca ai scris dintr-o suflare,ai dat afara tot naduful si toata revolta.
Vorbele tale sunt sincere si pline de simtire...
Multumesc!!!



Da este adevarat si nu numai in America se procedeaza asa,chiar si in Austria, Germania unde am prieteni si le spune copiilor:-nu vrei sa inveti?-pleaca la lucru!
Dar nu,noi ne batem capul sa-i cocolosim sa mearga la scoala sa ne dam cu capul de pereti sa-i putem intretine si sa mancam ce putem sa facem economie la bani sa nu le lipsesca copiilor nimic!
Oare noi santem de vina?TOT NOI???
Atunci dmna,stau si ma gandesc,fica ta si-a ales un alt drum in viata si mai treb tot TU sa ai rabdarea necesara pana va veni la tine si te va ruga s-o ajuti eventual sa-si creasca copilul.....dar pana atunci....stai si plangi si o astepti macar un tlf sa-ti dea.
Doamne cat sant de intortocheate caile noastre de Dzeu lasate si la ce grele incercari santem pusi!
In tarile occidentale parintii fac toti la fel-le dau liber copiilor sa-si faca viata cum vor ei-DE CE NU SI NOI!?
Titanika
Postat pe 14 Iunie 2012 10:22
De la: kudika193305, la data 2012-06-13 20:03:01
De la: kiss_my_ass, la data 2012-06-13 14:11:45
De la: rondina, la data 2012-06-13 14:07:56Eu as dori sa stiu din al carui punct de vedere "cugeti"...al parintelui, al viitorului parinte, sau al celei care nu poate avea copii si poate se gandeste sa infieze...etc?
Nu prea lasi impresia ca iubesti sau doresti copii !


ba da! isi doreste ca sa aiba copii ca sa aiba grija de ea la batranete -cat de egoist poate suna! bine nici nu ma mira ce cresti aia primesti!


Unde ai citit ca am facut copil sa ma ingrijeasca la batranete?
Intrebarea era ,,ce sa SPER la batranete ?''!
Sau,mai pe intelesul tau: ce drepturi avem ca parinti? Ca obligatiile le cunoastem.
Sau poate ma crucifici pentru PACATUL de a indrazni sa am macar UN DREPT ca parinte al copilului meu?!?!
Sugerezi poate sa-mi fie rusine ca INDRAZNESC sa ma intreb DACA am si eu un drept????!!!!!


Ai dreptul de a fi iubita si respectata de copilul/copiii tai pentru toata viata, nu doar la batranete!
kokeshi
Postat pe 14 Iunie 2012 10:23
De la: kudika193305, la data 2012-06-14 10:11:47Supun atentiei voastre un articol scris intr-un ziar britanic,dovada ca nu sunt singura ,,egoista'' si ca intrebarea mea e perfect legitima.

Ar trebui sa fim obligati prin lege sa avem grija de parinti?
Intr-o lume in care incalcarea normelor morale nu mai impresioneaza pe nimeni, iar familiile se reunesc din ce in ce mai rar, ar trebui sau nu introdusa obligativitatea prin lege de a avea grija de parintii nostri, ajunsi la capat de drum?

Este adevarat ca acest subiect a fost lansat saptamana aceasta in dezbatere publica in Marea Britanie, unde baroneasa Ruth Deech a propus introducerea obligativitatii copiilor de a contribui financiar sau de a avea grija personal de parinti, dar problema ramane la fel de actuala in orice colt al lumii.

Asa cum parintii nostri ne-au crescut si ne-au sprijinit in primii ani ai vietii, dar si mai tarziu, asa ar trebui sa procedam si noi, la randul nostru, in momentul in care ei ajung neputinciosi. Dar cum ne poate o lege obliga sa facem acest lucru? Si, mai ales, este mai bine pentru ei?, se intreaba jurnalistii de la Daily Mail care prezinta doua opinii foarte bine argumentate, una pro alta contra, pe aceasta tema.

A avea grija de un batran e foarte dificil. Dar nu e la fel si in cazul unui bebelus?

"Am avut grija de mama mea timp de 10 ani, pana in 2006 cand a murit, si ma bucur mult ca am facut-o", spune jurnalista Michele Hanson, care povesteste cu cata dragoste si intelegere a crescut-o mama ei pe ea, dar si pe fiica ei, Amy.

Dupa ce a murit tatal ei, Michele si-a luat mama acasa la ea. "Ramasese singura, bolnava, speriata. Mi s-a parut foarte normal, nu am facut-o din obligatie. Din fericire pentru mine, si-a pastrat independenta in miscari si in gandire pana aproape de final", mai spune Michele Hanson, dezvaluind insa ca, si in aceste conditii, i-a fost destul de greu.

Nu este usor, adult fiind, sa mai traiesti alaturi de parinti. "Era super-protectoare, autoritara, ma coplesea cu grija ei. Pana in ultima zi a vietii m-a considerat un copil", recunoaste aceasta, marturisind ca pentru fiica ei, adolescenta, a fost si mai greu sa se inteleaga cu o bunica atat de incapatanata, care ii verifica prietenii si ii confisca tigarile.

"Am vrut totusi ca mama mea sa nu isi traiasca ultimele zile singura, mai ales ca prietenele ei dispareau, una cate una, din aceasta lume. A avut grija de mine la inceput, acum era randul meu", spune Michelle.

Oricat ar fi de greu si de obositor, a avea grija de un batran nu este mai dificil decat a avea grija de un bebelus. Atunci de ce privim diferit cele doua cazuri? "Atatia batrani ajung in azile, sau isi petrec ultimele zile prin spitale, fara sa realizam ca, oricat ar fi de in varsta sunt oameni, la fel ca si noi, cei mai tineri", atrage aceasta atentia.

Pe de alta parte, totul tine si de decizia noastra, de cat de hotarati suntem: "Daca cineva mi-ar fi spus inainte: 'vei avea grija de mama ta zece ani', poate ca as fi fost ingrozita. Dar asa s-a intamplat, pur si simplu. O iubeam chiar si cand ma certa cum ma imbrac sau imi reprosa ca nu am pus suficienta sare in mancare".

"Cel mai dificil a fost ultimul an, in care am fost nevoita sa o hranesc cu lingurita si sa o ingrijesc dupa ce a cazut la pat. Cand am ajuns la capatul puterilor, m-a ajutat fiica mea, Amy, care a preluat din sarcini. Au stat mult de vorba, era amuzanta, curajoasa, simpatica. A avut ce invata de la ea. Dupa ce bunica ei a murit, Amy mi-a spus: 'La fel o sa am grija si de tine la batranete'. Mi s-au umplut ochii de lacrimi si mi-am dat seama ca a fost o decizie buna sa o pastrez pe mama acasa, in loc sa o internez intr-o institutie specializata", isi incheie Michelle relatarea.

Nu toti suntem in stare

O alta jurnalista, Liz Jones, s-a erijat in purtatorul de cuvant al celor care se opun ideii de legiferare a obligativitatii ajutorarii persoanelor in varsta de catre familie, cu toate conscintele ce decurg de aici.

"Imi iubesc mama, este cea mai buna femeie din lume. M-a ajutat toata viata, si pe mine si pe ceilalti sase frati. Si-a dedicat viata cresterii noastre, nu a avut niciodata serviciu, si sunt constienta ca sanatatatea ei a avut de suferit. Dar, oricat mi-ar parea de rau, nu ii pot oferi ajutorul de care are acum nevoie", spune Liz.

Intr-adevar situatia este diferita. "Am crezut ca dupa moartea tatei, acum 11 ani, o voi putea lua la mine sa o ingrijesc, mai ales ca suferea deja de artrita si avea dureri constante. Am incercat, m-am straduit. Dar nu am reusit sa suplinesc munca asistentelor care veneau acasa la ea de trei ori pe zi, pentru a o imbraca, hrani si baga seara in pat. Mai ales dupa ce a inceput sa piarda luciditatea, sa aiba perioade de confuzie", mai povesteste aceasta.

Lucrurile s-au complicat dupa ce a adus-o acasa pe mama ei. "Chiar daca ii cumparasem un carucior pe rotile, mi-era foarte greu sa o ridic de atatea ori pe zi. Am si cazut o data amandoua. Nu mai dormeam noaptea de grija ei, sa nu se sufoce, sa nu cada din pat. Ajunsesem o epava la serviciu", povesteste Liz.

Asa s-a ajuns la decizia de a se reveni la prima situatie si a plati o asistenta full-time care sa se ocupe de toate aceste probleme, chiar daca batrana adusese pe lume sapte copii.

"Asistenta este foarte bine pregatita. Stie exact ce trebuie sa ii dea sa manance, este puternica, ii administreaza medicamentele la timp. Iar noi o vizitam cat se poate de des iar vizitele sunt o placere si pentru noi si pentru ea. In concluzie, sunt total de acord cu introducerea unei legi care sa impuna copiilor sa contribuie financiar pentru ajutorarea parintilor lor neputinciosi, dar cred ca sunt situatii in care problemele de sanatate impun prezenta unui personal calificat", considera Liz.


Ambele cazuri prezentate in acest articol sunt de inteles, adica am intelegere pentru cele doua jurnaliste si pentru deciziile lor in ceea ce priveste parintele cazut la pat.

Suntem oameni intre oameni, unii se comporta in alt mod, altii se comporta cu totul altfel, insa ambele tabere, isi fac, in felul lor, datoria morala fata de parinti. Nu este de condamnat nici o persoana care are grija de parintele bolnav zi de zi, dar nici persoana care apeleaza la ajutorul unei asistente pentru aceeasi problema cu parintii.
kokeshi
Postat pe 14 Iunie 2012 10:30
Pentru kudika_193305: citindu-va toate mesajele de la acest topic am ramas cu sentimentul ca sunteti foarte suparata pe copilul Dumneavoastra, ca acest copil e sursa multor dureri si frustrari din viata Dumneavoastra.

Desi incercati sa va dezvinovatiti, spunand ca i-ati daruit multe copilului Dumneavoastra, si aveti dreptate, faptul ca i-ati dat viata reprezinta un dar imens pe care il face orice mama copilului ei, tind totusi sa cred ca aveti si partea Dumneavoastra de vina pentru ca acel copil a luat-o pe cai gresite si nu va mai cauta sa va spuna ce e cu ea. Poate ca ati gresit ceva in educatia ei, poate ca ati rasfatat-o prea mult, poate ati fost foarte dominanta si autoritara in relatia cu acel copil, poate ati fost rece fata de ea etc, exista multiple motive pentru care un copil o poate lua pe cai gresite si poate rupe orice legatura cu parintii sai.

Dumneavoastra va cunoasteti mai bine copilul si povestea lui de viata decat le cunoastem noi, sper doar sa aveti puterea sa vedeti unde este partea Dumneavoastra de vina fata de acest copil si sa aveti curajul sa recunoasteti fata de ea ca ati gresit si sa va cereti iertare. Si fiica Dumneavoastra are partea ei de vina in toata povestea, dar, pentru ca sunteti mai matura si mai trecuta prin viata, indrazniti sa faceti Dumneavoastra primul pas si cautati sa discutati cu ea si sa va recunoasteti greseala. Din suflet, va rog, sa nu va abandonati copilul oricat de mult v-a dezamagit. Nu-l abandonati cand are mai multa nevoie de dragostea si intelegerea Dumneavoastra, pentru ca riscati s-o pierdeti definitiv.

Cautati-va fiica si impacati-va cu ea, dovediti-i fetei ca o iubiti si ca o vreti fericita, insa nu uitati sa va asumati greselile facute fata de acest copil!

Va tin pumnii sa va regasiti fiica si sa aveti puterea de a-i recastiga increderea si iubirea!

Sa auzim de bine!
kokeshi
Postat pe 14 Iunie 2012 10:49
De la: kudika193305, la data 2012-06-14 10:11:47
"Supun atentiei voastre un articol scris intr-un ziar britanic,dovada ca nu sunt singura ,,egoista'' si ca intrebarea mea e perfect legitima................"

Da,doua situatii ilustrative,doua optiuni personale,legate de ingrijirea parintilor ajunsi la batranete si nevoi fizice!!!De admirat si nu de condamnat,in aceeasi masura,ambele cazuri si conduite,luand in calcul realitatea la momentele respective.Dar vin si adaug si realitatea noastra,din Romania,unde totul s-a transformat intr-o lupta acerba ,pentru supravietuirea de la o zi la alta,,,,aici ,la noi in tara,trebuie sa aplicam faptele povestite in articolele respective!!!Oare,,putem aplica si in viata noastra,,cel putin cele prezentate in primul articol,nu mai spun de cel de-al doilea caz?????Este adevarat,,,nu toti suntem in stare de asemenea acte de dragoste filiala,respectiv ,de sacrificiu fata de parintii nostri.Tine de posibilitati materiale,de conjunctura familiei,de timp disponibil,de sufletul persoanei respective!!!Dar se poate infaptui,,renuntand la tot ,in sprijinul ingrijirii parintilor!!!Este trist sa fii bolnav,sa devii neputincios,sa stii ca nu mai poti face mare lucru,sa stii ca ai copii,care sunt indiferenti cu tine,,,dar,repet,aici ,intervine constiinta fiecaruia,,constientizarea faptului in sine si asumarea lui!!!!Nu putem judeca pe nimeni,,altcineva o va face la timpul potrivit!!!

Cel de-al doilea caz,,este valabil,in strainatate,mai mult decat la noi in tara,unde se cunoaste, foarte clar,situatia azilelor si a caminelor de batrani abandonati,,sa comparam sau sa aplicam in conditiile sociale de la noi,,este ca si cum ne-am imbata cu apa rece!!Sistemul social si medical, existente in Romania ,frizeaza bunul simt!!!

Oricum,,admiratie pentru persoanele angrenate in actiunile prezentate in cele doua articole,,suntem oameni diferiti din toate punctele de vedere,cu trairi specifice tarii noastre,,a ne raporta la situatia altor tari,,este total neavenit,,traim aici,murim aici,deci,tot aici trebuie sa ne rezolvam problemele!!

Calitatea de parinte ,devine ingrata atunci cand copiii nu iti recunosc valoarea si eforturile depuse,si de aici se naste intrebarea,,,oare de ce mai aducem copii pe lume,,oare merita sa mai dam nastere vietii????

Multumiri doamnei initiatoare de topic ,pentru informatiile date !!!
MissRainbow
Postat pe 14 Iunie 2012 11:16
De la: kokeshi, la data 2012-06-14 10:49:17Pentru kudika_193305:
Va tin pumnii sa va regasiti fiica si sa aveti puterea de a-i recastiga increderea si iubirea!

Sa auzim de bine!

Nu am incercat sa ma dezvinovatesc,dimpotriva, am deschis discutia tocmai pentru a-mi da seama unde am gresit,pentru ca,in urma cu 2 ani,cand am vorbit ultima data cu ea si am intrebat-o cu ce am gresit fata de ea,mi-a raspuns ca eu nu am nicio vina,ca asta a fost decizia ei si nu are niciun rost sa caut explicatii.
Ai inteles gresit ca mi-am abandonat fiica. Ea m-a abandonat pe mine,neraspunzandu-mi la mesaje si in final disparand cu totul de pe internet,schimband numarul de telefon si adresa unde locuia...
Si asta pentru ca nu am aratat intelegere fata de deciziile ei.
Am fost la Politie s-o dau disparuta si mi s-a spus ca e adulta si are dreptul sa nu ia legatura cu mine daca nu vrea sa stiu unde e.
Atunci am intrebat pentru prima data: eu ,ca mama,ce drepturi am?
Fiica mea poate fi moarta si n-o cauta nimeni,poate fi maltratata si nu o ajuta nimeni...
Cum sa o gasesc daca nici disparuta n-o pot da?
Cum sa aflu unde am gresit daca nu am cu cine sa vorbesc?
Mi-am spus:voi vorbi cu oameni necunoscuti,care nu ma cunosc si pot fi obiectivi.
Voi primi reprosuri sau sfaturi de la straini.
Poate vine cineva cu o solutie,sau poate cu un argument la care nu m-am gandit. Poate asa voi reusi sa gasesc raspunsuri la intrebarile care-mi ard sufletul.
Sunt 2 ani de cand ma tot intreb:de ce a ales drumul asta?!?
kudika193305
Postat pe 14 Iunie 2012 23:02
De la: kudika193305, la data 2012-06-14 23:02:23
De la: kokeshi, la data 2012-06-14 10:49:17Pentru kudika_193305:
Va tin pumnii sa va regasiti fiica si sa aveti puterea de a-i recastiga increderea si iubirea!

Sa auzim de bine!

Nu am incercat sa ma dezvinovatesc,dimpotriva, am deschis discutia tocmai pentru a-mi da seama unde am gresit,pentru ca,in urma cu 2 ani,cand am vorbit ultima data cu ea si am intrebat-o cu ce am gresit fata de ea,mi-a raspuns ca eu nu am nicio vina,ca asta a fost decizia ei si nu are niciun rost sa caut explicatii.
Ai inteles gresit ca mi-am abandonat fiica. Ea m-a abandonat pe mine,neraspunzandu-mi la mesaje si in final disparand cu totul de pe internet,schimband numarul de telefon si adresa unde locuia...
Si asta pentru ca nu am aratat intelegere fata de deciziile ei.
Am fost la Politie s-o dau disparuta si mi s-a spus ca e adulta si are dreptul sa nu ia legatura cu mine daca nu vrea sa stiu unde e.
Atunci am intrebat pentru prima data: eu ,ca mama,ce drepturi am?
Fiica mea poate fi moarta si n-o cauta nimeni,poate fi maltratata si nu o ajuta nimeni...
Cum sa o gasesc daca nici disparuta n-o pot da?
Cum sa aflu unde am gresit daca nu am cu cine sa vorbesc?
Mi-am spus:voi vorbi cu oameni necunoscuti,care nu ma cunosc si pot fi obiectivi.
Voi primi reprosuri sau sfaturi de la straini.
Poate vine cineva cu o solutie,sau poate cu un argument la care nu m-am gandit. Poate asa voi reusi sa gasesc raspunsuri la intrebarile care-mi ard sufletul.
Sunt 2 ani de cand ma tot intreb:de ce a ales drumul asta?!?


Fiica ta te iubeste enorm, de aceea si-a asumat ea intreaga vina pentru calea pe care a apucat-o, insa raman la parerea mea ca nu doar ea e singura vinovata de toata situatia in care se afla.

Intrebi de ce ai apucat-o pe calea asta. O explicatie ar fi ca incearca sa compenseze ceva ce ii lipseste (spre exemplu, afectiune, intelegere, iubire) cu bani si o viata de lux. O alta explicatie ar fi ca s-ar putea ca tu sa-i fi fost un exemplu negativ, aratandu-i ca banii si ceea ce-ti poti cumpara cu ei sunt mai presus de sentimente. Probabil ca s-a simtit neglijata si singura, cat timp tu erai preocupata sa-ti castigi existenta. Poate ca o repezeai sau erai prea obosita ca sa te mai joci cu ea sau sa stai de vorba cu ea, cand veneai de la munca.

Spui ca nu ti-ai abandonat fiica, insa in momentul in care ai inceput s-o critici pentru noul stil de viata pe care si l-a ales, ai indepartat-o de tine si ai abandonat-o la modul inconstient. Tu te-ai dezis complet de ea in momentul in care ai criticat-o, acela a fost un abandon simbolic din partea ta fata de fiica ta.

Daca ai fi luat-o deoparte si cu multa rabdare, intelegere si iubire, chiar daca sufletul tau plangea, ai fi intrebat-o ce-i cu ea, ce-i lipseste, cum o poti ajuta etc, cu siguranta ca fata ar fi tinut si acum legatura cu tine si e foarte posibil ca ar fi renuntat la meseria pe care o practica acum.

Incearca sa dai de ea prin intermediul prietenilor, cunostintelor ei si incearca sa discuti cu ea, dar fara sa-i faci reprosuri, pentru ca am zis deja, ea nu e singura vinovata de situatia in care se afla, chiar daca biata de ea a luat toata vina asupra ei.

Inainte de toate, tu ca mama sau parinte, ai obligatii, si mai apoi drepturi. Indeplineste-ti obligatia de mama si cauta acest copil, are nevoie de tine mai mult ca sigur, are nevoie de iubirea ta si de sprijinul tau moral. In momentul in care ii vei fi cu adevarat alaturi, ea iti va oferi dreptul tau ca parinte de a fi iubit si respectat de copilul tau.

Succes!

PS: Din cate am remarcat, ai tendinta de a-ti considera fiica tot copil si o fiinta neajutorata. Fiica ta e un om adult acum, are 27 de ani, e pe picioarele ei si sunt convinsa ca stie cum sa se fereasca de rele si cum sa aiba grija de sine. Acorda-i mai mult credit si incredere acestui om.
kokeshi
Postat pe 15 Iunie 2012 10:55
* intrebi de ce a apucat-o
kokeshi
Postat pe 15 Iunie 2012 10:55
De la: kudika193305, la data 2012-06-13 13:48:20Daca am hotarat sa avem un copil avem obligatia sa-l crestem,sa-l ingrijim,sa-l educam,sa-l protejam si nu in ultimul rand sa-l iubim.
Asta stie toata lumea.
Dar care sunt obligatiile copilului? La ce trebuie sa ne asteptam noi de la el?
Ajunsi in pragul batranetii putem spera ca si copilul nostru,acum adult,simte ca ne datoreaza ceva? Sau trebuie sa ne simtim vinovati ca ne dorim o mana de ajutor de la copilul pe care l-am crescut cu dragoste si sacrificiu?
Cu ce ne deosebim noi parintii de oamenii care nu au vrut sau nu au putut avea copii?
Vorbim mereu despre copii abandonati de parinti dar niciodata despre parinti parasiti de copii.
As dori sa stiu parerea voastra de parinti sau de viitori parinti.
De ce vreti sa faceti un copil?!

Daca e sa o luam strict...unii fac copii din prostie,unii putini la numar din dragoste...iar altii din pana de cauciuc.
serpico_
Postat pe 15 Iunie 2012 11:02
[quote name='kudika193305' date='2012-06-14 23:02:

,,,,,pentru ca,in urma cu 2 ani,cand am vorbit ultima data cu ea si am intrebat-o cu ce am gresit fata de ea,mi-a raspuns ca eu nu am nicio vina,ca asta a fost decizia ei si nu are niciun rost sa caut explicatii...."


Doamna draga,lasand la o parte durerea de care esti stapanita ,pe care nu as vrea sa o resimt si eu,dat fiind faptul ca stiu ce inseamna dragostea si ingrijorarea de mama,vin si iti spun urmatoarele:

Raspunsul ,pe care il astepti de la noi,,se afla in fragmentul repostat la inceputul commentului meu,din care reiese clar,optiunea fiicei tale,adulta si responsabila de actele sale!!Stiu ca va durea acest adevar,dar trebuie sa il asumi ca fiind independent de vointa ta..Fiica ta a ales un drum plin de mizerie umana,,ca ai sau nu o culpa in luarea acestei decizii,mai mult ca sigur morala,nu mai conteaza in acest moment,,repet,fiica ta ,este un om in toata puterea cuvantului si nimeni nu ii poate coordona viata,nici chiar politia!!!!Are ceva timp de cand te-a parasit ,,nimic nu ii poate justifica indiferenta afisata fata de tine,,respecta-i decizia,,crude cuvinte iti adresez,nu????Stiu ca este imposibil sa treci peste tacerea ei,,dar accept-o ca atare,,fiica ta,atunci cand va considera ca trebuie sa se intoarca la mama sa,o va face,fii sigura de asta!!!Nu stiu daca mai cunosti persoane,care s-au aflat sau inca se afla in anturajul ei,,daca da,incearca sa iei legatura cu ele si sa afli relatii despre fiica ta!!!Aceasta ar fi o cale de acces!!Organele de Politie,,scoate-le din calcul,caci fiica ta este majora,legislatia nu le permite accesul!!!Varsa-ti naduful cum si unde doresti,dar raspunsul este al fiica ta ,nu al tine,,,se va intoarce atunci cand va dori ea ,nu tu,deci nu-ti incarca sufletul,cu mai multa vina decat ai in acest moment!!!
MissRainbow
Postat pe 15 Iunie 2012 12:00
nu ai inteles totusi ce am vrut sa spun, esti singura pentru ca asa ai ales sa fi nu pentru ca fiica ta te-a parasit sau pt ca nu mai vrea sa stie de tine nimic. tocmai iti scrisesem ca un copil are LIBER ARBITRU si ca indiferent de principiile pe care i le insufli va face exact ce are chef cu ele, poate alege sa le folosesaca bine si cu cap sau poate sa-si bata joc de principiile tale si toata educatia pe care crezi ca i-ai dat-o sa se naruiasca precum un castel de nisip.

de alegerile pe care le fac cei carora le dam viata nu raspundem noi le putem accepta sau nu ,le putem respecta si intelege ,sau nu. atat. nu poti impune nimanui sa fie ceea ce nu este sau sa simta eea ce nu simte.

nu te poti invinovati la nesfarsit pentru fiica ta,sau pentru ce a ales ea, poti sa mergi mai departe gandindu-te la ea in fiecare zi chiar daca tu crezi ca ea te-a uitat ,eu una nu cred ,doar ca poate e doar furioasa pe tine ,pentru ceva ce s-a inamplat intre voi cu ceva timp in urma ,pana la urma ,asta este viata pe care ea a ales-o.
dandanaua_reloaded
Postat pe 15 Iunie 2012 15:00
De la: dandanaua_reloaded, la data 2012-06-15 15:00:29nu ai inteles totusi ce am vrut sa spun, esti singura pentru ca asa ai ales...

Fiecare dintre noi ajunge singur intr-un moment al vietii,fie ca alege sau nu.
Multumesc pentru sfaturi!
Multa sanatate !
kudika193305
Postat pe 18 Iunie 2012 18:53
De la: kudika193305, la data 2012-06-18 18:53:02
De la: dandanaua_reloaded, la data 2012-06-15 15:00:29nu ai inteles totusi ce am vrut sa spun, esti singura pentru ca asa ai ales...

Fiecare dintre noi ajunge singur intr-un moment al vietii,fie ca alege sau nu.
Multumesc pentru sfaturi!
Multa sanatate !


iti spun lucrurile astea pentru ca eu la randul meu am avut o izbucnire de razvratire in adolescenta,care a trecut in momentul in care am decis sa ma mut singura si sa lucrez pentru ceea ce credeam eu ca vreau sa fie viata mea, cand am inceput sa muncesc cate 12 ore pe zi ,sa nu mai am timp decat de munca si de somn mi-a cam trecut supararea pe ai mei,atunci am inteles cu adevarat ce inseamna sa traiesti nu atunci cand eram sub acoperisul parintilor si n-avm nici o grija.multumesc insa lui Dumnezeu ca am avut parinti care au avut incredere in mine si mi-au dat drumul sa plec pe picoarele mele.
dandanaua_reloaded
Postat pe 19 Iunie 2012 15:16
Mie imi place nespus procesul tehnologic.... Daca se lasa si cu puradei ...ce vrei doar de asta ne muncim nu ?
Da procesul tehnologic imi place la nebunie...
PARTENERDEVIS
Postat pe 19 Iunie 2012 15:45
ca asa vrem. eu zic ca e cel mai frumos lucru din lume sa iti tii copill in brate! eu am fost foarte bucuroasa cand a venit sora mea pe lume(diferenta de 10 ani), daramite cand e vorba de propiul copil. daca nu vrei sa iti duci mai departe genele... si sprancenele.. stai la bar tanti si culca-te cu oricine de pe strada, daca consideri ca in viata asta totul e vorba de placeri..
kudika_12030
Postat pe 14 Iulie 2012 17:39

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
caderea parului 8 De la: kudika339899 16 Ianuarie 2011 22:26
BFF best friends forever sau best fucking friends? 20 De la: kudika492520 17 Ianuarie 2012 20:36
nu vrea sa imi cunoasca prietenii. 6 De la: kudika_927563 24 Iunie 2014 07:26
raspuns la intrebarea "Cepremiu se castiga in cadrul concursului" 2 De la: Barbie30_ 29 Martie 2011 03:15
Machiaj profesional 3 De la: Barbie30 13 Iulie 2010 17:59