Setari Cookie-uri

opinii?

si totusi se poate

Il iubesc dar nu stiu ce sa fac ca sa ma iubeasca si el

yogyb Postat pe 17 Iulie 2012 20:44
Introducere Si iata-ma din nou cu bagajele la usa �este a nu stiu cata oara cand fug de lume si de realitate. Credeam ca viata este ca in cartile in care m-am refugiat atatia ani si ca in filmele de dragoste cu un happy end.NU,nu este asa! Incerc sa privesc la trecut sa-mi dau seama cand am inceput sa port o conversatie directa cu realitatea.Cel mai probabil cand m-am mutat cu EI ,prietenii mei care erau atat de diferiti fata de mn si care m-au trezit la viata. Pt prima oara dupa 20 de ani simteam ca am in jurul meu personae care tin la mine asa cum sunt si le pasa sa ma vada fericita. Din fata naiva si prostuta devenisem o femeie care putea sa-si calculeze deciziile cu maturitate si tarie de caracter.Fiecare zii era o noua experienta,iar fiecare experienta era o noua lectie de viata. In general barbatii din viata mea au pus cate-o caramida la zidul neincrederii,din adolescenta am ramas marcata de multe lucruri si banuiesc ca acest lucru mi-a afectat cu mult judecata la varsta maturitatii. Cap I . Fantasmele din trecut Pe masura ce vremea trece,imi apar mii de imagini in minte care ma fac sa-mi analizez deciziile si greselile din trecut.Cea mai mare greseala a mea a fost sa caut dragostea unde nu exista si sa sper in ceva ce nu poate fi schimbat ... dezamagirea care a urmat m-a facut sa ma simt ca un copil care afla ca nu exista Mos Craciun dupa ce a crezut ani la randul in el si l-a asteptat iarna dupa iarna cu bucurie si speranta. Acum stau si ma gandesc daca este bine cu adevarat sa crezi in dragoste,sa crezi ca ai o jumatate acolo undeva si sa astepti sa-ti unesti destinul cu cineva.Nu pot exista doua destine intr-unul ,ci intersectarea unor destine care mai tarziu isi vor schimba traiectoria. Ce-mi mai ramasese dupa ce s-a prabusit totul in jurul meu? Aveam mai multe variante,cateva dintre ele sunt usor de presupus: puteam sa-mi petrec restul timpului razbunandu-ma , puteam sa dispar din peisaj sau sa iau inteleapta decizie sa recladesc totul... Eu nu am ales nici-una din aceste variante comune si la-ndemana,eu m-am hotarat sa-i demonstrez nenorocitului ca pot fi mai buna in orice decat el si asa a inceput totul. Ambitia bazata pe ura si pe mandrie dozata de o dezamagire in iubire ,este reteta perfecta pt o persoana care nu se multumeste doar sa castige razboiul,ci pt o persoana care poate sa anihileze pt totdeauna dujmanul. Primul pas spre viata care o doream,a fost sa schimb peisajul , sa ma mut cu niste prieteni cu care nu aveam absolut nimic in comun si sa-mi schimb atitudinea. Asa am invatat ca nu exista defecte inexistente sau calitati ascunse...exista oameni care vad acelas lucru intr-un mod total diferit,vad defectele in calitati sau calitatile in defecte. Avantajul meu pt a-mi face visul realitate a fost ca eram femeie...nu eram o frumusete,dar nici nu puteam fi trecuta cu vederea ,aveam o pozitie sociala buna,aveam oricand la dispozitie bani ca sa-mi incep orice afacere doresc ,dar nu in ultimul rand aveam talent in arta conversatiei. Citisem odata ca un barbat este pe jumatate indragostit de o femeie daca aceasta stie sa-l asculte.Eu nu numai ca stiam sa ascult,stiam cum sa-i manipulez,sa le indoctrinez in minte ceea ce consideram ca-mi va face jocul mai usor. Mult timp jocul mi s-a parut distractiv si ma umplea de satisfactie,dar cel mai mult ma bucura ca EL, cel care ma ranise ingrozitor, era asemeni unui leu turbat inchis in cusca,nu mai putea sa-mi faca rau. Si au trecut ani,jocurile se sfarseau intotdeauna cu o cerere in casatorie si intotdeauna incercam sa ma opresc,dar nu puteam ... Dezastruos pt mine a fost prima oara cand m-am privit in oglinda si am vazut dincolo de chipul frumos,sculptat de operatii estetice si injectii cu botox,am vazut un monstru...devenisem propria mea victima.devenisem propriul meu monstru,devenisem ceea ce urasem atatia ani si realizam ca faceam exact ceea ce mi-a distrus umanitatea. Au trecut sase ani de ura, mandrie si razbunare ca sa realizez ca nu m-am ales cu nimic care sa ma implineasca. Nu este nimic glorios in razbunare,nimeni nu-ti va contempla ambitia sau suferinta. Totusi exista in mintea mea un barbat ce nu-l puteam uita,era singurul care-mi stia slabiciunea si unicul care-mi anticipa orice miscare.El era la fel ca mine,probabil de-asta eram atat de interesata de el,probabil credeam ca daca patrund in mintea si inima lui,descopar ce este si in sufletul meu. Ne cunosteam din primul an de facultate,nu avusesem o relatie,ne cunoscusem prin niste prieteni comuni ,dar pe loc a existat o conexiune intre noi. Simteam ca poate sa fie singurul care-mi poate vindeca inima,dar el la fel ca mine,devenise vanator. Acum rad,mereu am avut o slabiciune pentru tot ce era dificil de obtinut sau pentru toate lucrurile complicare. Nu petrecusem mult timp impreuna,dar asta nu conta ,intre noi era o comunicare tacuta si tocmai de aceea ,cand am aflat ca a parasit tara, m-am simtit oarecum abandonata. Cum poate sa-ti fie dor ani la rand dupa un om cu care ai avut doar cateva intalniri?Credeam ca aceasta mica obsesie bazata pe persoana sa,ma facea sa fiu oarecum legata de speranta unei iubiri... Nu mai stiam nimic de el,decat ca s-a stabilit in Cipru si ca este un om de afaceri de succes. Intr-o banala zii de mai ,am fost inviatata la petrecerea de logodna a unei prietene bune. Intamplarea face ca viitorul ei sot sa fie bun prieten cu el,asa ca nu ma puteam duce oricum la petrecere,trebuia sa fiu superba. Am pasit plina de speranta la petrecere,EL nu a venit si nu am intrebat de el pt ca nu vroiam sa cad in penibil,in schimb m-am bucurat de intalnirea cu fostii mei colegi de apartament cu care am amintiri nepretuite si alaturi de care m-am format ca om.Facand o paralela a schimabrilor din ultimii ani, am realizat ca am devenit exact opusul a ce eram.Intre puritatea care o aveam si viata pe care o duc acum s-a format o prapastie. Si a venit si 15 August,data nuntii...era aceeasi data pe care mi-o alesesem eu pentru nunta mea de poveste. Imi pierdusem speranta ca o sa-l mai vad vreodata si nici nu am incercat sa reamintesc,persoanelor din viata mea ,existenta lui... o perioada buna ,chiar si dupa ce a disparut,am suferit cumplit in tacere. Cununia mi-a umplut sufletul de pace stiind ca buna mea prietena in sfarsit isi gasise jumatatea ,iar petrecerea de dupa chiar m-a distrat. Inspre dimineata au bagat bluesuri,m-am asezat intr-un colt privind la miri,aveam o oarecare invidie pe ei,insa incercam s-o sting consolandu-ma ca am tot ceea ce-si putea dorii un om. Stand acolo, observ un barbat imbracat in alb care, traverseaza ringul si se aseaza langa mine ,nu ma priveste, in schimb incepe sa-mi vorbeasca: - Era de asteptat sa ne asortam nu-i asa? Imi intorc privirea mirata inspre el,il analizam incercand sa-mi dau seama cine este,nu se misca,se uita fix la cuplurile din ring...�Nu are cum sa fie el�, mi-am spus in gand... �si totusi are aceeasi atitudine�. In momentul in care privirile ni s-au intalnit,am zambit,apoi mi-am intors privirea inapoi la dansul mirilor. -Probabil,nu stiu , nu crezi in coincidente? Zambea... - Cei care cred in coincidente sunt oamenii care isi lasa viata in mainile destinului. Inima imi batea nebuneste si incercam sa ma stapanesc.Vroiam sa fiu eu, cea care conduce discutia. - Fiecare om e liber sa creada ce vrea,i-am raspuns eu rautacios.Sunt mai multe persoane imbracate in alb aici,asta inseamna ca au toti o legatura invizibila intre ei? - Tot salbatica ai ramas, am inteles ca nu ai stat degeaba in toti acesti ani,ai frant ceva inimi. Hmmm... salbatica si rea... combinatia letala pentru un naiv. -Pastreazati parerile,viata mea nu trebuie sa intereseze pe nimeni cu atat mai putin pe tine. M-am ridicat de la masa cu gandul sa-mi iau un pahar de sampanie,dar intalnirea cu mine in oglinda m-a socat,era intradevat o asemanare inre noi 2,nu numai la haine,ci la atitudine,la tot... eram ca doi magneti... m-am hotarat sa-mi iau ceva mai tare, un coniac si m-am refugiat pe terasa. Eram fata-n fata cu cel pe care-l asteptasem ani la randul ,barbatul care ma lasa fara aer si cel care probabil nu avea absolut nimic pentru mine. Priveam apusul ingandurata la urmatorul meu pas,dar ce pas?? �Ce fac eu aici? Defapt ce caut si ce-mi doresc?�. Nu am mai apucat sa-mi raspund pt ca EL se asezase pe balansoar langa mine. - De ce nu vorbesti? Taceam. - Se pare ca mandria ta a crescut odata cu anii... - Ma urmaresti cumva?Ce as putea sa vorbesc eu cu tine?Esti un strain pentru mine. M-a luat de mana si mi-a ridicat barbia pana ce privirile ni s-au intalnit. - Suntem aici, stii prea bine ca va fi ceva intre noi si nu te vei putea opune impulsului care ne macina. Ahhh,era un jucator adevarat, era barbatul care avea replica la orice replica ii dadeam eu . jocul nu se sfarsise cum credeam,doar ca odata cu varsta ii crescuse miza. - Probabil,ai ramas blocat in trecut...Ce a fost intre noi nu era decat o joaca de copii,nu-mi spune ca traiesti cu impresia ca ne leaga ceva? Aciditatea din raspunsul meu l-a frapat.In timp ce se ridica mi-a raspuns scurt: - Cum vrei, singura vei venii la mine. Cap II. Fuga Dimineata,m-am trezit cu o durere ingrozitoare de cap.Am lasat ferestrele larg deschise ca sa patrunda razele soarelui si totodata aerul de mare. Mi-am pregatit o cafea si cateva senvichuri si am iesit pe treasa cu vedere la mare... Iubeam marea,fiecare intalnire cu ea ma rascolea. Incercam sa citesc,sa fug de gandurile ce ma apasau,dar nu puteam... EL imi revenea mereu in minte... Ma imbrac intr-o rochita lejera si ma duc sa-mi trezesc verioara.Ana era o tipa mereu vesela ,dar despartirea de claudiu o distrusese,probabil de aceea intre noi era o legatura mai speciala.Puteam sa-i inteleg suferinta si in acelas timp sa incerc sa-i umplu timpul. - Ce ai facut aseara la nunta,nu mi-ai povestit. Zambeam,ma jucam cu degetul in nisip. -M-am intalnit cu Alex. Pentru prima oara ii rosteam numele si mi se parea atat de ireal.As fi putut sa las totul pe seama bauturii,preferand sa cred ca am visat,dar mail-ul, de la curiosii mei prieteni interesati sa afle ce am vorbit aseara cu el , m-a adus cu picioarele pe pamant. Ochii mari ai Anei ma avertizau ca urmeaza un lung sir de intrebari . -Doar atat imi spui egoisto? Spunemi ce s-a intamplat?Ce ati vorbit? Ezitam sa raspund,credeam ca daca nu vorbesc despre cele petrecute aseara ,voi uita mai repede ... Oftez si ma pregatesc sa ma supun la interogatoriu. - Era acolo... -Si???ce s-a intamplat? - Ma uitam la noi doi,timpul parca statuse in loc si in jur nu mai exista nimic,decat un mare gol. -Te-a marcat intalnirea cu el.... -Da , cel mai mult m-a uimit usurinta cu care vorbea,se comporta de parca nu ne-am fi vazut de 2 zile,nu de sase ani. Ana continua sa vorbeasca,dar nu o mai ascultam,in mintea mea se derula discutia de aseara si ultimele sale cuvinte imi reveneau la nesfarsit in minte. PAUZA Priveam amurgul,era partea mea preferata a zilei,anunta sfarsitul unei zile,dar in acelas timp ii dadea o nota de mister noptii...intunericul are mai multe valori,mai multe conotatii. In perioada asta a anului plaja era pustie asa ca am iesit sa ma plimb pana la dig,m-am asezat pe-o piatra si incercam sa-mi parasesc gandurile pentru cateva clipe.mi-era frig,batea fantul si marea agitata anunta furtuna ce avea sa vina.Am tresarit,greutatea mainii care-mi apasa umarul m-a speriat groaznic si mare mi-a fost surprinderea cand l-am vazut. Era imbracat lejer,cu jeansi si un hanorac portocaliu care-l prindea foarte bine.Mi-a luat cateva clipe ca sa reactionez. - Aceasta este o proprietate privata. -Privata pt cine? -Pentru tine. -Stii ceva? -Ce? -Iti merit pe deplin numele,Amara. Tu chiar esti amara. - Nu ma intereseaza parerea ta. Am dat sa plec,insa m-a prins si m-a tras in bratele lui,eram fata-n fata...Am incercat sa ma lupt in zadar si intr-un final am cedat,ne uitam unul in ochii celuilat.Simteam cum ma topesc,era barbatul vietii mele si in acelas timp calaul tuturor viselor ce le avusesem.Vroiam sa tip,sa urlu,sa plag,insa ceva ma retinea,realizasem ca nu avea rost sa ma impotrivesc.Era prea tarziu,jocul incepuse sau poate nu se terminase niciodata.Intr-un final am vorbit. -Ce doresti ca sa nu ma mai torturezi cu prezenta ta? -O saptamana. -O saptamana pentru ce? -O saptamana alaturi de mine. Radeam -Glumesti nu? -Ce ti se pare amuzant? -Tu chiar nu pricepi ca nu suport sa stau in preajma ta?Imi poluezi aerul. -Ehh ,aici te minti singura. Atitudinea lui ma tulbura...Stia sa-mi puna sangele in miscare ( stiu ca gramatica lasa de dorit, este din cauza programului cu care am scris... )
de ce nu incerci sa publici ceva in revista Poveste Mea? aia cauta istorioare de-astea...
Micaell Postat pe 19 Iulie 2012 12:03
Hm,tu esti autoarea compozitiei literare??Ai talent,fructifica-l!!!!

MissRainbow Postat pe 19 Iulie 2012 12:35
Din librarii nu vom imprumuta carti cu numele tau pe coperta, doar daca il mazgalesti pe cel al vreunei autoare si-l treci pe-al tau deasupra, asta e foarte clar. Daca vrei totusi sa scrii vreo brosurica ce singura ti-o editezi la imprimanta din casa, s-ar putea ca vecina de la etajul trei, cu care-ti bei cafeaua in weekend si va mai puneti la curent cu barfele din bloc, sa vrea sa o citeasca si chiar sa fie incantata. E o iubire imposibila asta, a ta, pentru literatura, de pe pozitia de scriitor. Ar fi mult mai folositor sa citesti insa literatura buna. Autori din literatura internationala si autohtona. Nu iti ajunge viata sa citesti nici macar un sfert din ce exista valoros cu adevarat. Nu te supara ca imi spun parerea cu atata vehementa, dar urasc ipocrizia si inducerea omului in eroare in chestiuni care-i consuma viata. Multumesc, tie si celor care vor citi opinia mea, daca va ramane... Este doar o opinie, evident
maybe Postat pe 21 Iulie 2012 02:55
ai dreptate,99% .....se vede din cele citeva greseli grosolane,de scriere;1% ar fi muulllttttaaaa munca,dupa ce va citi muuulllltttteeee altele...si atunci,sanse ar fi.
hellya Postat pe 17 Septembrie 2012 01:06

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
va rog, am nevoie de ajutoru`l vostru	25	De la: anissya 21 Ianuarie 2010 18:07
ce sa fac,sa renunt la el?	7	De la: tematoare 30 Iunie 2010 22:17
Am procedat gresit!Cum sa repar greseala facuta?!	14	De la: Eleenna 1 Octombrie 2012 20:05

fetelor va rog din suflet sa ma ajutati cu un sfat	38	De la: kudika_949563 5 Martie 2014 16:48
Chiar vrea o relatie serioasa?	12	De la: crs_crs 13 Martie 2010 16:30