Iubita ta era satula de pauzele tale, tu ai schimbat-o. Atunci te iubea sincer, asa cum erai. Nu o judeca aspru. Poate nici nu trebuia sa-ti acorde o sansa.
Urat este ce ai facut si tu, ulterior. Detest astfel de oameni. Daca tie ti-ar fi facut altcineva asa, cum reactionai? 
Mie mi s-a intamplat aproape la fel.
In urma cu 3 ani vorbeam pe internet cu sotul meu, ca amici. Ne spuneam de toate, tot ce faceam. Eu in Bucuresti, el in Timisoara. Credeam ca niciodata nu ne vom vedea dar sa mai fie si o relatie intre noi. Dar fluturasii, incet incet au inceput sa apara. Si atunci cand amandoi am hotarat sa ne vedem, dupa 1 an, am facut pasul. Il simteam mai mult prieten decat iubit. Au urmat vizite si drumuri lungi. L-am chemat la Bucuresti. Stiindu-mi viata sociala si fiind o fire posesiva, nu i-a fost usor. A inceput sa se impuna. Mi-a creat cateva neplaceri, mai mult jenante as putea spune. Clar ii era teama de concurenta (a dat tel si a jignit persoanele care nu-i dadeau informatiile care le cerea).
E absurd sa-mi suni prietenii si sa-i intrebi despre mine, cand nici nu stiau cu cine vorbesc la tel. Apoi daca esti refuzat frumos, sa-i jignesti folosindu-se de toate povestirile cotidiene ce le stia de la mine.
M-a pus sa renunt la toti ,,prietenii virtuali" chiar daca nu scrisesem niciodata un cuvant, dar sa mai vorbim sau sa ne vedem. Agenda telefonica luata la verificat si sterse nr de tel care i se pareau suspecte. Ma simteam izolata in propria mea viata. Pe parcurs am renuntat la mult mai multe si am fost atenta si la lucruri banale pe care un om normal nu le-ar lua in calcul. Cum ar fi ,,parcursul drumului de la serviciu acasa cu rute trebuia sa fie aproape la fel ca timp, nr de apeluri tel resetate si contorizate ca poate dupa ce vorbeam le stergeam ulterior, cautam sa-i raspund mereu in cel mai scurt timp chiar daca alergam de la un autobuz la altul (tel era musai sa-l aud, altfel inseamna ca faceam ,,altceva"), etc.
Nu vreau sa dezvolt. Aveam un barbat in casa, pe care l-am dorit si trebuia sa gandesc. Se va lamurii pana la urma, mai am multa rabdare?
Crede-ma ca dupa un an, s-au linistit spiritele. Inca mai are apucaturi, dar stiu cum sa reactionez si cum sa le tratez. Cu cat ii raspund mai pe scurt (ton calm si-l privesc in ochi, dandu-i de inteles ca o ia razna) se potoleste. Nu ma mai ambalez, nu ma mai enervez, am trecut de faza aia si il ignor daca vad prostie. Stie deja si inceteaza. Si-a dat seama ca nu mai am rabdare.
M-am schimbat. Sunt indiferenta pe o tema care nu-si are rostul, atunci cand o lungeste.
Tu ti-ai schimbat iubita, sunt roadele ,,pauzelor" tale fata de ea.
Nu trebuie sa-ti schimbi look-ul, aratai ca te-ai maturizat si intai de toate, ascult-o! Fa-o sa se deschida, sa aibe incredere in tine si vei vedea!
Iti doresc noroc si sa ai parte de iubirea ei daca asta iti doresti, ca sa-i poti arata ca o pretuiesti!
|
De la: , la data 2012-12-29 23:51:43Salutare tuturor, scriu aici pt ca vreau sa ma descarc...
Este vorba relatia mea, care in prezent parca ma seaca pe zi ce trece si nu stiu ce pot face sa fie totul bine..
Sunt baiat, 26 de ani, responsabil si independent in viata de zi cu zi si am o iubita de 21 de ani pe care o iubesc din toata inima. Primul an si jumatate a decurs foarte bine relatia noastra, stiti cum e la inceput.. (conteaza dupa, cum o mentii)... apoi eu, ca majoritatea porcilor din lumea asta, m-am racit, am devenit distant, cateodata indiferent fata de iubita mea care ma iubea cum putea ea mai bine pe fiecare zi. Certuri dese, si decizia mea de a lua pauze cu scuze stupide gen: vreau sa vad ce simt, sunt confuz si porcarii de genul asta, au facut ca sentimentele iubitei mele sa se stinga incet, incet... Ultima data cand ne-am certat si am vrut sa ne despartim, a durat o luna. Dupa o luna de zile, eu mi-am dat seama cu adevarat cat de mult inseamna ea pt mine si ce dobitoc am fost ca i-am facut asta.. Am inceput sa o caut, sa o sun.. ea nu mai vroia nimic.. ii ajunsese (mi se pare si normal).. timp de o sapt am cautat-o mereu, am implorat si m-am tarat in fata ei pt ultima sansa, ca sa-i pot demonstra ca pot fi altfel, ca pot fi mai bun.. ea mi-a zis ca nu mai vrea, ca nu mai stie ce simte sau daca mai simte ceva pt mine. Stiam ca iubirea ei nu avea sa se stinga asa usor dupa 2 ani jumate de relatie si la fel stiam si ca sentimentele ei nu mai erau la fel fiind dezamagirea prea mare. Dupa 2 sapt de implorari si rugaminti, a decis sa-mi mai acorde o ultima sansa.. O sansa care a durat in jur de o saptamana, o sapt. in care eu incepusem sa-i demonstrez ca pot fi altfel.. in sapt. respectiva, am petrecut timp impreuna cat am putut, la mine, in oras, MecDonald's, plimbari etc.. I-am zis ca am fost cel mai mare prost din lume ca am facut-o sa sufere si ca am vrut sa ma despart de ea (specific ca in tot timpul in care am stat despartiti nu am inselat-o absolut deloc).. i-am zis ca o iubesc prea mult sa o pierd si ca vreau sa ii demonstrez ca merita mai mult din partea mea.. am facut dragoste, sex... ne jucam noaptea in pat.. parca incepea sa-si revina, chiar mi-a zis ca si ea ma iubeste, of doamne.. simteam ca totul avea sa revina la normal.. dupa o sapt. ea mi-a zis ca o sa se duca in alt oras la prietenele ei cu care a copilarit impreuna, ele fiind acolo la facultate.. pt a petrece weekendul cu ele, asa planuise deja inainte sa-mi acorde ultima sansa.. Iar eu i-am zis ok, nicio problema pt ca stiam de prietenele ei, cunoscandu-le si eu de asemenea.. In fine, s-a dus..am vbit prin mesaje, la telefon... ea a iesit in oras, in club cu prietenele...eu la fel.. tinand legatura.. Apoi a venit si pot sa va zic ca IMEDIAT am simtit ceva neinregula.. nu mai era deloc la fel cum fusese saptamana dinainte sa plece la prietenele ei.. am intrebat-o ce s-a intamplat, pt ca simt ca e ceva neinregula... a zis ca mi se pare.. stiam ca s-a intamplat ceva, dar nu stiam ce.. ma rog au trecut 2 zile si la insistentele mele cu intrebarea: Ce s-a intamplat la Bucuresti? ea mi-a zis: Auzi, sti ce! Hai sa luam o pauza... in fine, am ramas blocat si putin in soc.. si am luat o pauza.. pauza in care m-am simtit pierdut, abandonat si nelamurit.. a durat o sapt in care eu am plans ca un copil pe fiecare zi, n-am mancat cum trebuie, am slabit 4 kg, etc..
Apoi am sunat-o si i-am zis ca nu mai pot sta asa si ca trebuie sa ia o decizie definitiva in privinta relatiei noastre.. iar ea mi-a zis: Ok! Adu-mi pantofii (care ii avea la mine) si o sa-ti spun decizia mea fata in fata!! .. am zis.. gata.. chiar s-a terminat.. :( M-am abtinut sa nu plang in drum spre ea, sa fiu tare in fata ei.. cand ne-am intalnit i-am zis: hai! zi o data ce ai de zis.. iar ea mi-a sarit in brate si m-a pupat.. si eu am izbucnit in lacrimi, afara, in plina lume, fara sa-mi pese... plangeam de fericire, plangeam pt ca-mi parea rau pt ce-i facusem.. buunn.. apoi am zis ca in final MA IUBESTE si ea!! eram foarte happy, dar in sinea mea tot simteam ca ceva s-a intamplat la bucuresti la prietenele ei.. Dupa cateva zile, am observat mici lucruri neinregula pe facebook, pe tel, etc.. Hmm.. Am decis sa "sap" sa vad despre ce e vorba.. Eu fiind foarte bun in domeniul calculatoarelor si al tehnologiei, i-am spart parola de facebook pt a vedea clar, ce se intampla.. Am avut parte de cea mai mare dezamagire si de cel mai puternic soc pe care-l poate trai cineva vreodata.. Stateam in fata calculatorului si citeam in timp real cum ea conversa cu un tip de la bucuresti ca si cum ar fi fost impreuna.. tremuram si nu stiam cum sa ma stapanesc, simteam ca mor, simteam cum camera in care eram se micsora si ma sufoca neavand nici un ajutor, nici un glass.. pana-n momentul cand (nu o sa specific cuvintele lor) mi-am dat seama ca s-a culcat cu el.. Am zis ca nu e adevarat, cuuum? de cee?? iubita mea? eu fusesem primul din viata ei, de cee??? plin de lacrimi si durere am sunat-o, si i-am zis ca stiu tot.. a inlemnit.. apoi a venit urgent la mine... a plans si zicea ca-i pare rau, ca a fost o proasta, ca ma iubeste si ca nu concepe sa ramana fara mine.. Eu am fost un tip destul de inteligent si intotdeauna am stiut sa citesc un om dupa gesturile sale, vorbe, etc. iar atunci am stiut caci chiar i-a parut rau pt ce a facut, cel putin pe moment.. Mi-am tras sufletul si am inceput sa ma gandesc daca s-o iert pt ce a facut sau nu.. mi-am plans mie si mi-am zis ca si eu am o parte de vina pt lucrurile astea si oricat de greu ar fi, o sa fac tot posibilul sa trec peste, pentru ca o iubesc prea mult chiar daca nu meritam sa ma insele... asa ca am decis sa trec peste.. am impus si conditia sa nu mai existe nici un fel de legatura cu respectivul. L-a sunat in fata mea si i-a zis sa nu o mai caute. Incet incet.. am inceput sa lasam in urma totul.. atat eu cat si ea.. dar din nou nu avea sa dureze mult.. pt ca dupa 2-3 sapt iar am simtit ca e ceva neinregula.. mici lucruri scapate care pt altii poate erau inobservabile.. dar nu si pt mine.. banuiam ca respectivul o mai cauta si ea inca mai vbea cu el.. la telefon. Stiind ca simturile mele nu ma inseala am decis sa "sap" din nou pt a afla adevarul.. asa ca dupa o noapte de club impreuna cu ea..am mers impreuna acasa... am asteptat sa adoarma.. i-am luat telefonul si i-am implementat un program prin care sa vad tot ce vorbeste, cu cine, cand, durata, toate mesajele primite, trimise si continutul.. La cateva zile.. banuiala mea a "triumfat" iar adevarul a vorbit pt mine.. Ea inca mai vbea cu el.. De data asta dezamagit, am chemat-o si am intrebat-o: Iub! Tu ma iubesti? Ea: Da! ..Ai mai vbit cu el? ea: Nu iub! ... Esti sigura?? Te mai intreb o data, daca ma minti o sa sa fac primul lucru care nu l-am facut niciodata in viata mea! Ai mai vbit cu el? ea: Nu, iub.. n-am mai vbit.. vocea si privirea ei o dadeau de gol in timp ce rostea cuvintele.. iar eu acumulandu-mi toata disperarea, dezamagirea si picatura care a umplut paharul am facut lucrul care nu-l facusem niciodata unei fete. I-am dat o palma! am plecat in cealalta camera, am inchis usa si am inceput sa plang.. de data asta, de dezamagire... intrbandu-ma din nou..daca sa trec si peste asta.. sau nu. Se pare ca iubirea avea sa fie de partea ei.. pentru ca am iertat-o si de data asta.. Noptile mele nu mai sunt cum erau.. imi apar imagini cu tot felul de lucuri pe care mintea mea nu le poate sterge, interpretari si imaginatii care nu ma lasa sa dorm cum trebuie.. o iubesc prea mult.. am gresit si eu si poate ca din cauza mea s-au intamplat toate astea..dar cand am intebat-o daca vrei sa incepem din nou, ea a zis da!! si chiar parea ca vroia.. si am decis impreuna sa facem asta.. Acum stiu tot ce face pe net, stiu tot ce vorbeste la tel, stiu toate mesajele care le da sau primeste, si nu suport lucrul asta, urasc sa o controlez, si nu as fi facut-o..dar m-a dezamagit prea rau si increderea mea pt ea.. a pierit. Acum ajung la prezent, momentul in care scriu aceste randuri, si stiu ca o iubesc, simt asta si as face totul pt ea.. dar ea nu mai e la fel.. nu mai e cum era o data cand ma iubea mult si-mi arata lucrul asta zilnic.. eu o surprind mereu cum pot eu mai bine.. biletele cu mesaje scurte in haine sa le gaseasca atunci cand nu se asteapta.. surprize in dormitor cu patul plin de petale de trandafiri, lumanari cat mai multe si o sampanie langa cu 2 pahare, doar pt noi.. :) da.. sunt un romantic, atunci cand trebuie.. si ea se bucura, ii place... si savureaza momentul, dar doar atunci.. apoi revine la normal.. iar lucrul care ma apasa este ca de 3 sapt pana-n ziua de azi.. ea nu a initiat niciodata sexul, tot timpul doar eu.. iar asta ma pune pe ganduri..daca nu ma mai doreste... ce sa fac?.. eu nu fac doar sex cu ea, imi place sa o rasfat, sa aibe parte de dragoste, ii acord afectiune si tandrete pt ca stiu s-o fac si imi place sa o fac.. vreau ca ea sa se simta cat mai bine.. dar nu mai e cum era inainte :( .. si mi-e greu, ma doare.. ma apasa atat de rau incat ma pierd, imi pierd increderea in mine, si nu stiu ce sa fac.. imi zic ca nu o sa mai incep deloc eu actul sexual.. sa vad cand vrea ea.. dar imi e teama ca n-o sa vrea.. si poate, off.. nu stiu.. as vrea sa fiu mai indiferent, poate asa o sa vada o schimbare si ceva neinregula.. poate o redevina ce a fost cand ma iubea atunci cand simteam ca ma iubeste.. Ii soptesc ca o iubesc si o fac din suflet iar ea imi raspunde: Si eu te iubesc! dar parca o spune doar asa din obligatie pt ca am zis-o eu.. De ce nu ma mai doreste :( ...de ce? nu arat rau, sunt chiar dragut.. ma duc la sala, ma intretin.. ce sa mai fac, ce? Sa fiu mai distant o perioada? Sa incerc sa devin mai atragator? cum?? luandu-mi alte haine, alta freza? Am dat tot ce am avut mai bun din mine pt ea si continui s-o fac... imi pare rau ca m-am plans aici, voua.. dar nu am pe nimeni care sa-mi fie aproape si sa stie sa ma asculte.. Asa ca baieti, iubiti-va iubitele si nu fiti fraieri, nu le dati pe altele noi de o seara, o sapt sau o luna.. pt ca nu alea va sunt aproape si nu alea se gandesc la voi seara de seara.. si nu alea va iubesc si va doresc mai mult decat pe oricare altii.. sunt ale voastre..asa ca pastrati-le si pretuiti-le fraierilor ce suntem.. Si esti sigur ca daca prietena ta ar fii recunoscut si ti-ar fii zis ca da, inca mai tine legatura cu el, tu nu i-ai mai fii dat acea palma? Eu zic ca ai fii lovit-o oricum!  
|
. In timp ce tu era distant si rece, altul era tandru si tot asa
